Rugăciunile începătoare

Troparul

Ca pe cel ce eşti împreună-vorbitor cu cei fără de trupuri şi cu purtătorii de nevoinţă împreună-petrecător, adunându-ne cu credinţă, te lăudăm pe tine, Mare Mucenice Mina, cerând pace lumii şi sufletelor noastre mare milă.

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh. Și acum și pururea și în vecii vecii lor. Amin.

Nu vom tacea, de Dumnezeu Nascatoare, a spune pururea puterea ta noi, nevrednicii, ca de nu ai fi stat tu inainte rugandu-te, cine ne-ar fi scapat pe noi de atatea primejdii, sau cine ne-ar fi pazit pe noi pana acum slobozi ? Noi de la tine, Stapana, nu ne vom departa, ca tu mantuiesti pe robii tai pururea din toate nevoile.

Psalmul 50

Canonul Sfântului Mare Mucenic Mina

Cântarea I

Pe Faraon, cel ce se purta în car, l-a cufundat toiagul lui ,,Moise, cel ce a făcut minuni oarecând, în chipul Crucii lovind şi despărţind marea şi pe Israel fugăritul şi mergătorul pedestru l-a izbăvit; pe cel ce cântă cântare lui Dumnezeu”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu ce flori de cântări duhovnicești vom găti cunună laudei mucenicilor, Sfântului Mina, celui ce este neostenit în rugăciune pentru poporul necăjit și revarsă tuturor cu îndestulare mirul cel necheltuit al minunilor din visteria cea tainică a Împăratului Celui Mult Milostiv.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor din primejdii te-ai arătat mare apărător, mângâind pe cei necăjiți, celor păgubiți aducându-le înapoi cele pierdute și tuturor toate cele de folos mijlocind prin puternica ta rugăciune înaintea scaunului Treimii.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Astăzi bucurie duhovnicească ne picură nouă din înălțime marele între mucenici, Sfântul Mina, chemând cu trâmbița rugăciunii sale pe toți să ia parte la hora mucenicească spre slava Ziditorului a toate.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

Nu ne lăsa pe noi lipsiți de ocrotirea Ta de Maică, ci ne solește iertarea păcatelor și împărtășire din lumina înțelepciunii lui Hristos.

Cântarea a III-a

,, Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu bucuria mea, Cel Ce n-ai lăsat sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum, strig către Tine: Slavă puterii Tale, iubitorule de oameni.”

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nu ai suferit Sfinte, a păgânătății întindere, ci cu puterea Duhului ai mărturisit pe Hristos a fi Dumnezeu adevărat, nesocotind mulțimea chinurilor ce te așteptau.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu foc ai fost ars, dar văpaia patimilor ai stins cu râurile rugăciunii tale; stinge și aprinderea noastră spre desfătările lumești și pune în inimile noastre focul râvnei pentru slava Cuvântului.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Usturimea ciulinilor ai răbdat cu puterea Mângâietorului, pe Care roagă-L să mângâie și sufletele noastre cele rănite de dureri și cuprinse de amărăciunea păcatelor celor multe.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

Pe Cel fără de ani ai născut sub ani, ca pe noi, cei învechiți în răutate să ne înnoiești prin jertfa pe cruce a Fiului Tău.

Apoi aceste stihiri:

Ca un ostaș nebiruit al lui Hristos pe toți cei ce aleargă la tine din primejdii îi izbăvești și la umbra rugăciunilor tale totdeauna îi odihnești de arșița cea greu de răbdat a ispitelor.

Al Născătoarei:

Maica Domnului, Împărăteasa tuturor, dă-ne nouă mână de ajutor în lupta cu patimile care ne chinuiesc, întinzând mâinile Tale de rugăciune.

Sedealna

Veniți toți într-un gând să lăudăm pe slava Mucenicilor, pe mare ostaș al lui Hristos, pe Sfântul Mina, nume prea dorit credincioșilor, care nu încetează a se ruga pentru poporul necăjit și a-l scoate din valurile multelor griji lumești.

Cântarea a IV-a

,, Nepăzind poruncile Tale Stăpâne, cu mintea mea intrând în patimile desfătărilor, am fost golit de har şi pentru răni zac gol; ci mă rog Ţie, Mântuitorule, mântuieşte-mă !”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor datornici le dai cele de trebuință, cu talanții rugăciunilor tale izbăvindu-i din multe feluri de primejdii, de care păzește-ne și pe noi, Sfinte, cu scutul rugăciunii tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Peste tot ai fost străpuns cu sulițe pentru Cel Care cu sulița în coastă a fost împuns, ca să ne izvorască nouă iertare și mare milă; pe Acesta roagă-L să depărteze de la noi amenințarea săgeților de foc ale vrăjmașilor nevăzuți.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ciocane de fier ai suferit pe tâmplele tale, dar capul vrăjmașului neamului omenesc ai zdrobit; cu coiful rugăciunii tale, păzește-mă și pe mine Sfinte, de loviturile patimilor celor stricătoare de suflet.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

Inima mea cea sărăcită de gânduri bune o păzește de atacurile vrăjmașilor nevăzuți cu zidul rugăciunii Tale, Maică Fecioară.

Cântarea a V-a

,,Căutând cu ochiul Tău cel neadormit , milostiveşte-Te spre mine, cel cuprins de dormitarea trândăviei, şi care slujesc somnului desfătărilor în patul patimilor; Cel Ce ţi-ai plecat capul pe Cruce şi Te-ai trezit de bunăvoie, micşorând Hristoase, noaptea păcatului, Cel Ce eşti lumina dreptăţii”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Cu sabia ai fost tăiat, dar atunci a fost biruit desăvârșit vrăjmașului, pe care cu sabia de foc a rugăciunii tale alungă-l de la cei ce te cinstesc pe tine, fericite mucenice Mina.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Aflător al lucrurilor pierdute ești; pentru aceasta toți cei necăjiți către tine aleargă cu nădejde pe calea rugăciunii, ca să dobândească cele pierdute și să laude pe Domnul, Cel Care te-a dat pe tine nouă mare apărător și sprijinitor în nevoi.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Satele și orașele le păzești de pagube și pe toți îi înțelepțești a lucra cu evlavie poruncile Domnului și a-și agonisi mântuirea.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Către Împăratul a toate mijlocește să mi se dea mie înțelepciune a Te lăuda pe Tine, Ceea ce prin nașterea Ta ai dezlegat blestemul nerodirii duhovnicești a oamenilor.

Cântarea a VI-a

Rugăciunea mea voi vărsa către Domnul şi Lui voi spune mâhnirile mele; că sufletul meu s-a umplut de răutăţi şi viaţa mea s-a apropiat de iad. Dar ca Iona mă rog: Dumnezeule, din stricăciune scoate-mă.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Povățuitor al drumeților ce te cinstesc pe tine ești, Sfinte Mina; ocrotește-mă de atacurile vrăjmașilor nevăzuți și pe mine, cel ce voiesc a merge pe calea poruncilor Domnului.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe creștinul călcător de jurământ l-ai înțelepțit, iar pe mine, cel care pururea calc făgăduințele pocăinței mă întoarce la umilință și la lucrarea faptelor celor bune prin ale tale rugăciuni.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Mustrat-ai pe Eutropie, cel iubitor de sine, și pe slugă din primejdie ai izbăvit pentru nevinovăție; și pe mine mă scoate Sfinte Mina, din valurile păcatelor mele și spre iubirea darurilor cerești mă îndreptează, mai mult decât spre dorirea bunătățile pământești și stricăcioase.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

Născut-ai sub ani pe Cel fără de ani și pe Adam l-ai scos din chinurile iadului la viața cea veșnică întru bucurie cerească.

Apoi aceste stihiri:

Mare apărător al celor din primejdii te-ai arătat și bucurie păgubiților; pe mine, cel ce m-am păgubit de toată fapta cea bună mă înțelepțește, ca lucrez cu osârdie faptele milostivirii.

Al Născătoarei:

Preacurată, care, prin cuvânt, negrăit ai născut pe Cuvântul în zilele cele mai de apoi, roagă-te Lui, ca Una Ce ai îndrăznire de Maică.

Condacul

Din oastea ce vremelnica te-a rapit si partas celei nestricacioase te-a aratat pe tine, purtatorule de chinuri Mina, Hristos Dumnezeul nostru, Cel ce este pentru toti mucenicii cununa nestricacioasa.

Prochimenul :

Evanghelia

Stih: Miluieste-ma, Dumnezeule…

Slavă… glas 2:

Pentru rugăciunile Mucenicului Tău, Milostive, curaţeşte mulţimea greşelilor noastre.

Şi acum…

Pentru rugaciunile Nascatoarei de Dumnezeu, Milostive, curateste multimea gresalelor noastre.

Stihira

Stih: Miluieste-ne, Dumnezeule, dupa mare mila Ta si dupa multimea indurarilor Tale curateste faradelegile noastre.

Pe Sofia o ai izbăvit din mâinile oșteanului fără de rușine și pururea ești rugător pentru cei ce râvnesc să trăiască în feciorie și în curăție.

Mantuieste, Dumnezeule, poporul Tau si binecuvinteaza mostenirea Ta, cerceteaza lumea Ta cu mila si cu indurari, inalta fruntea crestinilor ortodocsi si trimite peste noi milele Tale cele bogate; pentru rugaciunile Preacuratei Stapanei noastre Nascatoarei de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei si de viata facatoarei Cruci; cu ocrotirile cinstitelor, cerestilor netrupesti Puteri; pentru rugaciunile cinstitului, maritului Prooroc, Inaintemergatorului si Botezatorului Ioan; ale Sfintilor, maritilor si intru tot laudatilor Apostoli; ale tuturor sfintilor sfintitilor ierarhi; ale sfintilor, maritilor si bunilor biruitori mucenici; ale preacuviosilor si de Dumnezeu purtatorilor Parintilor nostri, ale Sfintilor (N), a caror pomenire o savarsim, ale Sfântului Mare Mucenic Mina, ale sfintilor si dreptilor dumnezeiesti Parinti Ioachim si Ana si pentru ale tuturor sfintilor; rugamu-ne, Mult-milostive Doamne, auzi-ne pe noi pacatosii, care ne rugam Tie, si ne miluieste pe noi.

Doamne, miluieste (de 12 ori).

Cântarea a VII-a

Chipului celui de aur neînchinându-se tinerii lui Avraam, s-au lămurit ca aurul în topitoare; că, în cuptorul cel de foc, ca într-o cămară luminată, dănţuiau, cântând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri ! ”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Din toate primejdiile ne izbăvește pe noi, Sfinte Mina, izvorule al minunilor, căci către tine alergăm în toate nevoile noastre .

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Nume prea iubit te-ai făcut creștinilor, la orice facere de bine fiind grabnic ajutător și mântuind din toate nevoile pe cei ce cu credință aleargă la racla moaștelor tale.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Ploaia rugăciunilor tale să curățească și sufletele noastre de toată întinăciunea, punând în inimile noastre gândul de îndreptare, pentru a sluji tot restul vieții noastre lui Dumnezeu întru pocăință și faptele cele bune.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

Maica Luminii, împreună cu toate cetele îngerești mijlocește nouă curățire minții și inimii, ca să lăudăm, mai adevărat, pe Cel mai presus de toată curăția.

Cântarea a VIII-a

,, Văzându-Te soarele întins pe Cruce, şi-a strând razele şi tot pământul s-a clătinat cu cutremur, Împărate al tuturor, văzându-Te de voie pătimind, Cel Ce eşti din fire nepătimitor. Pentru aceasta, Te rog Hristoase: Tămăduieşte ca un doctor patimile sufletului meu !”.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe omul cel șchiop, ce se credea uitat de tine, ai tămăduit, îndreptând și mergerea sufletului său în căile poruncilor Domnului, întru care ne povățuiește și pe noi cu farul rugăciunii tale.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Femeia cea mută și-a aflat vindecarea, slăvind minunile pe care Domnul le-a lucrat pentru rugăciunile tale, de a căror binecuvântare învrednicește-ne și pe noi.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Pe cei flămânzi pururea ai hrănit și sufletele flămânde de mântuire le-ai îndreptat către Pâinea vieții- Hristos, Dumnezeul nostru.

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

În brațele Tale ai purtat pe Cel de pe scaunul heruvimilor, Căruia Te și roagă să ne arate și pe noi scaune înțelegătoare și purtătoare de gânduri îngerești.

Cântarea a IX-a

Al Născătoarei:

Eva adică, prin păcatul neascultării, blestem înăuntru a adus, iar Tu Fecioară de Dumnezeu Născătoare, prin odrasla purtării în pântece, lumii binecuvântare ai înflorit; pentru aceasta toţi Te slăvim.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Pe văduve pururea le-ai miluit și nu ai trecut cu vederea pe orfani; și pe noi, fiii cei rătăciți, ne povățuiește către casa Părintelui ceresc și ne izbăvește de asupririle celui viclean.

Stih: Sfinte Mare Mucenice Mina, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi.

Celor asupriți le dai cu îndestulare cele de folos și nu lași pe nimeni să plece deznădăjduit de la racla moaștelor tale, Sfinte Mina, apărătorule nebiruit al creștinilor.

Stih: Slava Tatalui si Fiului si Sfantului Duh.

Fiind îmbrăcat cu haina de foc a râvnei pentru cinstirea Domnului, taie cu sabia de foc a rugăciunilor tale toate eresurile cele pierzătoare de suflet, care ca niște neghine au răsărit în pământul dreptei credințe .

Stih: Si acum si pururea si in vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei:

Pe Împăratul îngerilor lumii ai născut și blestemul lui Adam celui căzut l-ai nimicit, dându-i lui frumusețea îngerească.

Cuvine-se cu adevărat să Te fericim pe Tine, Născătoare de Dumnezeu, Cea pururea fericită şi prea nevinovată şi Maica Dumnezeului nostru. Ceea Ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii, Care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul ai născut, pe Tine, Cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, Te mărim.

Bucură-te, cununa mucenicilor, ajutătorul nostru în primejdii, mare apărător al Bisericii lui Hristos, nu înceta a aduce fierbinte rugăciunea ta pentru poporul ținut în legăturile multor feluri de necazuri.

Și darul de a reface trupurile omorâte ai luat de la Dumnezeu, Sfinte Mina, iar acum sufletele noastre cumplit omorâte de păcat le înviază cu a ta rugăciune.

Pe omul cea neputincios ai vindecat și a merge drept i-ai dat; pe mine, cel ce rău șchiopătez pe cărarea mântuirii pe înțelepțește ca bine să pășesc în căile cele drepte ale Adevărului.

Pe femeia cea mută ai tămăduit și cu glas curat vorbea, lăudând minunea ta; și pe mine, cel ce am amuțit, neavând cuvânt de îndreptare pentru păcatele mele, înțelepțește-mă Sfinte Mina, ca să încep a lăuda cu tot sufletul pe Dătătorul bunătăților cerești și pământești.

Adus-ai la pocăință pe creștinul cel iubitor de argint și pe evreu pentru dreapta credință l-ai câștigat; și pe mine, cel iubitor de cele pământești, mă luminează, ca să urmez căile poruncilor dreptei credințe.

Cu focul râvnei pentru Dumnezeu ai viețuit neîncetat și calea muceniciei bine o ai săvârșit, făcându-te acum pentru fiii Bisericii izvor de minuni și mângâiere sufletelor celor măcinate de multe necazuri pământești.

Cetele puterilor netrupeşti, cu Botezătorul, cu Apostolii lui Hristos, cu Sfântul Mare Mucenic Mina şi cu Născătoarea de Dumnezeu Maria, faceţi rugăciune ca să ne mântuim.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi. (de 3 ori)

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi, Doamne curățește păcatele noastre, Stăpâne, iartă fărădelegile noastre, Sfinte, cercetează și vindecă neputințele noastre pentru sfânt numele Tău.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfințească-se numele Tău, vie Împărăția Ta, facă-se voia Ta, precum în cer așa și pe pământ. Pâinea noastră cea spre ființă dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbăvește de cel rău. Amin.

Cum te vom mări pe tine, Sfinte Mare Mucenice Mina, ajutătorul celor din primejdii; pe mine, cel ce am pierdut frumusețea cea dintâi a sufletului mă înnoiește în baia rugăciunilor tale și îmi înapoiază râvna pentru cinstirea Sfinților.

Prin focul multor chinuri ai trecut, dar pe toate le-ai biruit cu puterea lui Hristos, lângă tronul Căruia stând acum, adu-ți aminte de cei ce te cinstesc pe tine și ne dăruiește mare milă.

Al Născătoarei:

Stăpână, primeşte rugăciunile robilor Tăi şi ne izbaveşte pe noi de toată nevoia şi necazul.

Toata nădejdea mea spre Tine o pun, Maica lui Dumnezeu, pazeste-mă sub sfânt acoperământul Tău.

Rugăciune către Sfântul Mina:

Pe toţi cei ce cinstim şi sărutăm dumnezeiasca Ta icoană, mucenice Mina, de toată înconjurarea izbăveşte-ne cu solirile tale, şi de năvălirea celor de altă seminţie şi de foamete şi de ciumă şi de boală, de sabie, de ardere, de toate nevoile, ca întru cântări de mulţumire, ca pe un de obşte al nostru factor de bine, neincetat pe tine să te marim. Toată nădejdea noastră spre tine o punem, Maica lui Dumnezeu, păzeşte-ne sub acoperământul tău!

Amin!

Vedeti si:

● Din viata si minunile Sfantului Mare Mucenic Mina

● Cuvant al Mitropoliturului Augustin de Florina la Pomenirea Sfantului Mare Mucenic Minae

Apoi, când a venit vremea, a fost recrutat în armata romană. În felul acesta şi-a părăsit patria şi a ajuns în Kotieo sau Kotiaio, acolo unde astăzi este Kiutahia Frigiei în Asia Mică. Acolo a trăit şi a activat mai mult. A servit în cohorta ce se chema Rutalia, adică în tagmele militare, la dispoziţiile ighemonului Arghiriskos. Ca soldat a luat parte la diferite bătălii şi s-a distins prin bărbăţia sa. Din acest motiv şi soldaţii îl au ocrotitor.

Era aşadar soldat şi astfel este şi zugrăvit în icoane. Dar nu a rămas în armată. Deşi putea să rămână şi să ajungă la demnităţi înalte din pricina aprecierii pe care o nutreau faţă de el superiorii săi, cu toate acestea, a părăsit armata. Se scârbise de viaţa idolatră pe care o trăiau toţi în jurul său şi nu mai suporta să vadă dominând rătăcirea idolilor.

S-a retras într-un munte înalt cu peşteri. Acolo s-a aşezat şi s-a nevoit cu post aspru şi cu rugăciune ca să se curăţească pe sine de patimi. Studia Scripturile, în mod deosebit Psaltirea, plângea şi suspina. În felul acesta şi-a întărit credinţa în Hristos şi s-a umplut de râvnă împotriva idolilor. Dar nu s-a mulţumit cu atât. De ce? Sufletul omenesc este o taină. Nu s-a mulţumit cu muntele. Ceva ca o scânteie, ca nişte foc, nu-l lăsa să se liniştească. Ce era acest ceva? Era acelaşi ceva care-l chinuia şi pe Sfântul Cosma Etolianul şi îl făcuse să-şi părăsească mănăstirea şi să coboare în societate pentru a propovădui cuvântul lui Dumnezeu. Iubirea faţă de fraţi, aceasta îl marcase şi pe Sfântul Mina.

A coborât în lume, unde avea loc o groaznică prigoană împotriva creştinilor. Cu îndrăzneală a stat înaintea ighemonului şi a altor idolatri şi şi-a mărturisit credinţa sa în Hristos. Imediat l-au prins şi l-au supus la chinuri înfricoşătoare. L-au bătut. I-au frecat rănile cu gheme de păr aspru. L-au ars cu fierul înroşit în foc. L-au rănit peste tot trupul, târându-l fără milă deasupra brusturilor.

Astfel fiind rănit, în cele din urmă l-au decapitat. Sfintele sale moaşte le-au luat şi le-au dus în patria sa, în Egipt. Acolo, în timp ce împărăţea Marele Constantin, iar Arhiepiscop al Alexandriei era Marele Atanasie, a fost zidită prima biserică în cinstea Sfântului Mina. Şi Sfântul făcea minuni.

* * *

Sfântul Mina, iubiţii mei, are o legătură şi cu patria noastră martirică. Ce legătură? Mai întâi pentru că – după cum am spus – s-a retras într-un munte din Asia Mică, aproape de Kiutahia, unul din locurile de neuitat. Acolo, în Kiutahia, erau cinci mii de greci, cu şcoli, cu biserici, cu mitropolit. Au trăit ca sclavi 500 de ani. Apoi a venit o zi frumoasă, în iunie 1921, când patria noastră unită înainta, biruia şi elibera Epirul şi Macedonia. Atunci a înaintat şi în Asia Mică. Oştile greceşti au debarcat în Smirna şi înaintând au ajuns în Kiutahia.

Când am devenit Episcop de Florina, am cunoscut refugiaţi din Kiutahia. Când eram copii mici, de zece ani – îmi spuneau -auzeam clopotele bătând. Vine armata noastră, armata elină! – spuneau şi ieşeau toţi afară ca să-i primească. Femeile plângeau, copiii plângeau, bătrânii plângeau. Intrase armata noastră cu steagul elin. Era o zi luminoasă şi mare. Nu s-au bucurat însă nici un an şi jumătate de libertate. După un an şi jumătate a venit una dintre cele mai mari nenorociri asupra poporului nostru, o nenorocire pe care eu o consider mai cumplită decât căderea Constantinopolului. S-a spart frontul şi armata elină a fugit. Turcii au înjunghiat, au ucis… Chinuri groaznice au suferit creştinii kiutahioţi. Iată aşadar că patria noastră are o legătură cu Sfântul Mina. De aceea, multe din oraşele ei i-au ridicat biserici şi îl cinstesc. Dacă mergi în Tesalonic în ziua pomenirii lui, este hram la una dintre cele mai frumoase biserici ale lui. Îl sărbătoresc şi marea insulă Creta; în Herakleios este cea mai mare biserică a lui. Îl cinsteşte şi Florina, care are refugiaţi din Kiutahia. Şi alte ţări ortodoxe îl cinstesc pe Sfântul Mina, precum Rusia şi Bulgaria.

Dar şi un alt fapt istoric îl leagă pe Sfântul Mina de dulcea noastră patrie. În 1943, atunci când eram sclavi sub italieni şi germani, patria noastră a suferit multe. Atunci, în timpul celui de-al doilea Război Mondial, acolo jos, în Africa, a apărut o mare fiară, un soldat neamţ căruia îi spuneau Rommel. Acesta îi urmărea pe englezi şi se apropia să intre în Alexandria. Ar fi cuprins întreaga Africă, ar fi înaintat mai mult, dincolo de Suez. Frică şi groază i-a cuprins pe toţi. Prin urmare, printre altele, mavragoriţii de aici îi urau şi-i spuneau: “Vasta, Rommel!”. De ce? Voiau să învingă Rommel, pentru a scumpi alimentele şi ei să se îmbogăţească, ticăloşii şi atot-ticăloşii. Ce fiară este omul şi ce ispită sunt arginţii! Iar în timp ce aceştia se rugau aşa, Dumnezeu nu i-a ascultat; i-a ascultat pe ceilalţi. Şi ce s-a întâmplat? Rommel a fost învins şi a fost învins de o brigadă elină, de 6700 de elini! Aceştia, după ocupaţie, au plecat din Elada. S-au urcat în corăbii şi s-au dus în Alexandria. Când au ajuns acolo, Alexandria plângea. “Au venit elinii, ziceau, vom învinge!”… Aceştia au alcătuit o brigadă de zece mii de bărbaţi. Şi au înaintat, au înaintat până au ajuns în munţi, la cca.100 km în vestul Alexandriei. Acolo, stop! I-a oprit Rommel. Şi a avut loc o bătălie, o bătălie puternică, într-un loc căruia îi spuneau în arabă “El Alamein”. “El Alamein” înseamnă “locul lui Mina”, deoarece în acea parte este o biserică veche a Sfântului Mina. A rămas istoric acest sat litoral al Egiptului, care după cum am spus la început, este locul unde s-a născut Sfântul Mina. Acolo elinii au dat bătălia. Şi-au făcut cruce, au cântat “Apărătoare Doamnă”, s-au luptat şi l-au învins pe Rommel. Englezii au recunoscut că împreună-autor al acestei biruinţe era şi Sfântul Mina şi au zidit o biserică nouă acolo, la El Alemein, în Africa. Deoarece acolo, pentru prima dată, s-a rupt axa. În acea noapte, Sfântul Mina a ieşit din bisericuţa sa şi călare pe calul său alb, în fruntea soldaţilor şi a demnitarilor elini, a nimicit puterile întunericului şi ale păcatului.

* * *

Iubiţii mei!

Să-l imităm şi noi pe Sfântul Mina. După cum el prin cuvântul său, prin exemplul său, prin viaţa sa ascetică, dar şi prin jertfa şi prin sângele său a întărit credinţa în Hristos, aşa şi noi, să fim gata de luptă. Ne aflăm într-o epocă în care conduce cineva mai rău decât Rommel. Ne aflăm într-o epocă a Satanei şi trebuie să aşteptăm multe răutăţi. Să devenim o altă brigadă, având ca armă atotputernică rugăciunea. Prin rugăciunile Sfântului Mina, Dumnezeu să ne miluiască! Amin.

(Omilie a Mitropolitului de Florina, Părintele Augustin Kandiotul, în Sf. Biserică a Sf. Panteleimon din Florina, vineri, 10.11.1989, în ajunul sărbătorii la Vecernie)

Vedeti si:

• Din viata si minunile Sfantului Mare Mucenic Mina

Despre viata Sfantului Mina, principalele date ne sunt oferite de sinaxarul egiptean. Mama sa, Euphemia nu avea nici un copil. Intr-o zi s-a dus la biserica din Attrib, cu ocazia unei sarbatori inchinate Maicii Domnului. Acolo, vazand parintii cu copiii langa ei, frumos imbracati, de sarbatoare, ea s-a intristat, a suspinat si a lacrimat ingenunchind in fata icoanei Sfintei Fecioare Maria. S-a rugat fierbinte sa mijloceasca in fata iubitului ei Fiu ca sa-i daruiasca si ei un copilas. Atunci, o voce s-a auzit dinspre icoana, spunand “Amen”. S-a bucurat nespus, intelegand ca Domnul si Maica Sa ii auzisera rugaciunile. Intorcandu-se acasa, i-a povestit sotului ei (Eudoxius) cele intamplate iar el a zis: “Fie voia Domnului”.

Domnul, Iubitorul de oameni, le-a daruit un copilas, un baietel pe care l-au numit Mena (Mina), dupa cuvantul “Amen” pe care il auzise mama in fata icoanei. Mai tarziu, fericitii parinti au mai avut un fiu si o fiica.

Sfantul Mina a crescut intr-o atmosfera crestina, beneficiind de o educatie aleasa – parintii sai erau instariti, tatal fiind guvernator militar. Cand Mina avea 11 ani, tatal sau, fiind deja la o frumoasa varsta, s-a mutat la cele vesnice iar mama sa i-a urmat trei ani mai tarziu. Ramanand fara parinti, Sfantul Mina si-a inchinat viata rugaciunii, postului, alergand cu buna nadejde catre Parintele Ceresc, Ocrotitorul orfanilor si Proniatorul celor ce-L iubesc.

Cu timpul, datorita pretuirii pe care toti o aveau fata de el, Sfantul Mina a fost numit in inaltul post pe care-l ocupase tatal sau, conducand cu dreptate si iubire de semeni, fiind pretuit si cinstit de catre toti cei care il cunosteau.

Cand imparatul Diocletian a renuntat la crestinism si a ordonat adorarea idolilor, multi crestini au preferat sa primeasca martiriul in numele Domnului nostru Iisus Hristos.
Sfantul si-a parasit pozitia si s-a retras in desert unde a ramas pentru o perioada de cinci ani, cinstindu-L si iubindu-L pe Dumnezeu din toata inima sa.

Intr-una din zile, a vazut cerurile deschizandu-se si mucenicii purtand cununi minunate. A auzit o voce zicand: “Tot cel ce se osteneste pentru numele Domnului Iisus va primi astfel de cununi”.

Atunci, Sfantul s-a intors in orasul pe care il guvernase, marturisind numele Domnului Iisus Hristos. Stiind ca apartine unei familii nobile, concetatenii sai l-au sfatuit sa se indeparteze de credinta lui, promitandu-i daruri si mariri. Sfantul Mina nu s-a razgandit iar guvernatorul orasului a hotarat sa fie torturat, insa Sfantul a rezistat vitejeste torturilor. Atunci guvernatorul a ordonat sa-i fie taiat capul, sa i se arunce trupul in flacari, iar cenusa sa fie imprastiata in vant. Trupul i-a ramas in foc timp de trei zile si trei nopti, dar nu a suferit stricaciuni.

Dupa trei zile, sora Sfantului a reusit sa-i ia trupul de acolo, dand soldatilor o multime de bani. L-a infasurat intr-un vesmant si intentiona sa il duca in Alexandria, dupa cum o sfatuise inainte chiar fratele ei; avand trupul mucenicesc cu ea, s-a imbarcat pe una dintre corabiile ce mergeau spre Alexandria.

In timpul calatoriei, niste salbaticiuni ale marii au aparut din adancuri si au atacat calatorii de pe vas; acestia erau ingroziti si strigau cu frica mare. Sora Sfantului s-a rugat Domnului si a cerut mijlocirea, ajutorul fratelui ei – ca urmare, din trupul Sfantului au iesit flacari care au ars fetele salbaticiunilor. Acestea s-au scufundat cu repeziciune, iar cand au reaparut, flacarile le-au ars inca o data; dupa aceasta s-au scufundat definitiv.

Cand corabia a intrat in port, locuitorii din Alexandria, in frunte cu Patriarhul Atanasie cel Mare, i-au iesit in intampinare: au purtat trupul sfant cu infiorare, l-au imbracat in vesminte scumpe si l-au asezat in biserica, spre cinstire si inchinare. Dupa ce perioada persecutiilor s-a incheiat, ingerul Domnului i-a aparut patriarhului si i-a spus ca voia Domnului era sa aseze trupul Sfantului Mina pe o camila si sa il scoata afara din oras fara ca cineva sa il calauzeasca; trebuia doar sa urmareasca de la distanta camila pana cand aceasta se va opri in locul hotarat de Domnul. Au mers asa cu totii pana cand au ajuns intr-un loc numit Lacul Bayad din regiunea Marriot. Acolo, ei au auzit o voce zicand: “Acesta este locul unde Domnul doreste sa se odihneasca trupul iubitului sau Mina”. Astfel, au coborat corpul si l-au pus intr-un sicriu pe care l-au asezat intr-o gradina frumoasa iar apoi multe minuni s-au intamplat cu mijlocirea mucenicului.

Dupa o vreme, locuitorii din Pentapolis s-au ridicat impotriva oraselor din jurul Alexandriei. Oamenii se pregateau sa ii infrunte pe barbari si guvernatorul a hotarat sa ia trupul Sfantului cu ei, ca un puternic ocrotitor. A luat trupul in ascuns si cu binecuvantarile Sfantului, i-a biruit pe barbari si s-a reintors victorios.

Guvernatorul, bucuros si recunoscator, s-a gandit sa nu inapoieze trupul Sfantului la locul de unde il luase, vroind sa il duca in Alexandria si sa il puna intr-un loc de cinstire si inchinare. Pe drumul de intoarcere a trecut prin zona Lacului Bayad, locul de unde luase trupul Sfantului Mina. Acolo, camila care purta sfantul trup a ingenunchiat si nu a mai vrut sa se miste, chiar in pofida catorva lovituri primite. Atunci, au mutat trupul pe o alta camila, dar nici aceasta nu a vrut sa plece din loc. In cele din urma, guvernatorul si cei care il insoteau au inteles ca aceasta este vointa Domnului si au facut un sicriu din lemn de esenta tare, in care au pus sicriul de argint.
Apoi, au asezat sicriul la locul sau si cerand binecuvantarea Sfantului Mina s-au reintors in Alexandria.

Descoperirea minunata a sfintelor moaste

Atunci cand Domnul a dorit sa dezvaluie locul unde era trupul Sfantului Mina, a facut-o dupa cum urmeaza: In acele locuri, se afla un pastor care avea un miel bolnav de raie; intr-una din zile, acest miel a alunecat intr-o fantana, un put aflat langa locul unde era ingropat trupul Sfantului Mina. Iesind din apa, mielul s-a rostogolit prin nisipul din acel loc si s-a vindecat pe loc. Pastorul, uimit, a inceput sa ia din nisip, sa il amestece cu apa si sa unga cu el orice miel bolnav si acesta se vindeca imediat.

Vestea miracolelor s-a raspandit cu repeziciune in Imperiul Bizantin, pana cand a auzit si imparatul Constantinopolului (se pare ca este vorba de insusi Sfantul Constantin). Acesta, avea o singura fata care era bolnava de lepra. Imparatul a trimis-o la locul unde era trupul Sfantului Mina ca sa afle de la acel pastor cum se petreceau minunile. Discutand cu acesta, fata a luat nisip, l-a umezit cu apa si s-a frecat pe trup, dormind peste noapte in acel loc. In timpul somnului ea l-a vazut pe Sfantul Mina care i-a zis: “Trezeste-te devreme si sapa in acest loc si vei gasi trupul meu”.

Cand s-a trezit, fata era vindecata si incepand sa sape, a gasit trupul Sfantului. Degraba, a trimis vorba tatalui ei despre cele intamplate. Acesta s-a bucurat nespus, multumind si aducandu-I laude lui Dumnezeu. In semn de recunostinta si nu numai, imparatul a dat bani si a trimis oameni, care au construit o biserica in acel loc, in cinstea slavitului mucenic Mina.

Mai tarziu, in timpul domniei imparatilor romani Arcadius si Honorius, acestia au hotarat construirea unui oras impresionant exact in acel loc, oras care s-a numit Abu Mena (abu – parinte, sfant).

Abu Mena – orasul Sfantului

Acest oras, avea sa devina vestit in intreaga lume crestina, ca un loc de mangaiere, izbavire, tamaduire, ocrotire, salvare. Va fi unul dintre cele mai cautate locuri ale crestinatatii in perioada secolelor V-VII (d. Hr.).

Multimi de oameni bolnavi veneau aici, din cele patru zari ale pamantului, rugandu-l pe marele mucenic sa mijloceasca pentru ei, pentru familiile lor si pentru prieteni – si multi isi aflau rezolvarea problemelor cu care venisera cu mijlocirea Sfantului Mina. Din pacate, la venirea arabilor in Egipt, o parte dintre ei au atacat orasul si biserica, acestea fiind distruse si ramanand in timp doar ruinele ….

Acum, in acel loc, se afla o impresionanta manastire (construita de raposatul papa Kyrillos VI, conducatorul Bisericii Copte) unde odihnesc, spre vesnica inchinare, moastele mucenicului.

Minuni

• O mare minune care s-a petrecut de demult a fost urmatoarea:

Mergand odata un crestin ca sa se inchine in biserica acestui Sfant Mina, a fost gazduit la o casa de straini; iar stapanul acelei case, cunoscand ca gazduitul avea bani in sanul sau, s-a sculat in miezul noptii si l-a omorat. Apoi, taindu-l bucati le-a pus intr-o cosnita si a ascuns-o in camara sa cea mai dinauntru, asteptand ca sa se faca ziua. In vreme ce ucigasul se afla in nevointa si in ingrijorare, cum si unde si cand sa se duca sa ascunda partile celui ucis, ca sa nu-l inteleaga cineva, iata i s-a aratat lui Sfantul Mina, calare in chip de ostas si cercetandu-l ce s-a facut cu strainul care gazduise acolo; iar ucigasul adeverea ca nu stie nimic. Atunci sfantul, pogorandu-se de pe cal, a intrat inauntrul casei celei mai ascunse si, afland cosnita si scotand-o, s-a uitat la ucigas cu o cautatura grozava si salbatica si i-a zis: “Cine este acesta?” Iar ucigasul de frica, fara de glas si ca un uluit facandu-se, s-a aruncat pe sinesi jalnica cadere la picioarele sfantului. Iar sfantul, punand la loc toate membrele ucisului si facand rugaciune, a inviat mortul si i-a zis lui: “Da lauda lui Dumnezeu”. Iar mortul, ridicandu-se ca din somn si cugetand cele ce a patimit de la cel ce-l gazduise si cum a castigat viata a doua oara, a slavit pe Dumnezeu; iar multimea se inchina ostasului ce se aratase si care-l inviase. Si dupa ce s-a ridicat de jos ucigasul, a luat sfantul banii de la el si i-a dat omului pe care-l inviase, zicandu-i: “Du-te frate in calea ta. Si, intorcandu-se catre ucigas, l-a batut precum i se cadea, apoi, sfatuindu-l, si pe langa acestea iertand greseala lui si facand rugaciune pentru dansul, a incalecat calul si s-a facut nevazut.

* * *

• Era în Alexandria un om cu numele Eutropie. Acesta s-a făgăduit să dea Bisericii Sfîntului Mina un vas de argint. Deci, chemînd pe argintar, i-a poruncit să-i facă două vase; unul cu numele sfîntului şi să scrie pe dînsul cuvintele: “Vasul Sfîntului Mare Mucenic Mina”, iar pe celălalt numele lui şi să scrie pe dînsul aşa: “Vasul lui Eutropie, cetăţeanul Alexandriei”. Iar argintarul, cînd a săvîrşit amîndouă vasele, al Sfîntului Mina a ieşit mai frumos decît celălalt. Iar Eutropie, cînd era odată pe mare şi se ospăta dintr-însele, văzînd vasul cel făcut pe numele Sfîntului Mina mai frumos decît cel făcut pe numele lui, nu voia să-l mai dea sfîntului, ci a poruncit slugii sale să pună într-însul bucate, iar pe cel cu numele său să-l trimită la Biserica Sfîntului Mina.

După ce s-a sfîrşit masa, a luat sluga vasul mucenicului şi mergînd la marginea corăbiei a început a-l spăla în mare. Şi spălîndu-l, a căzut asupra lui o spaimă, căci a văzut un om ieşind din mare, care răpind vasul din mîna lui, s-a făcut nevăzut. Iar sluga, tremurînd de frică, s-a aruncat în mare după vas. Acestea văzînd stăpînul lui, s-a spăimîntat şi plîngînd zicea: “Vai mie, ticălosul, pentru ce am oprit vasul sfîntului, căci am pierdut şi pe rob şi vasul. Dar Tu, Doamne Dumnezeul meu, nu Te mînia pînă în sfîrşit şi fă milă cu sluga mea, că iată, dau făgăduinţă că dacă voi afla măcar trupul slugii mele, apoi voi face alt vas ca acela, pe care-l voi da plăcutului Tău, Sfîntul Mina, sau voi da preţul vasului pierdut la biserica sfîntului”.

Apoi ajungînd corabia la ţărm, a ieşit Eutropie la uscat şi se uita pe marginea mării, voind să vadă trupul slugii aruncat de mare, ca să-l îngroape pe el. Şi luînd aminte cu sîrguinţă, a văzut pe slugă cu vasul ieşind din mare şi, înspăimîntîndu-se, a zis cu mare glas: “Slavă lui Dumnezeu. O, cu adevărat, mare este Sfîntul Mina!” Apoi au ieşit toţi din corabie şi văzînd pe slugă ţinînd vasul, s-au mirat şi slăveau pe Dumnezeu. După aceea l-au întrebat pe el cum a rămas viu în mare şi cum a ieşit sănătos. Iar el le-a spus, zicînd: “Cînd m-am aruncat în mare, un bărbat slăvit împreună cu alţi doi, m-au apucat şi au călătorit pînă aici împreună cu mine, ieri şi astăzi”. Eutropie luînd pe slugă şi vasul, s-a dus la biserica Sfîntului Mina şi, închinîndu-se, a lăsat vasul cel făgăduit sfîntului şi s-a dus, mulţumind lui Dumnezeu şi preamărind pe plăcutul Său, pe Sfîntul Mina.

* * *

• O femeie oarecare cu numele Sofia, din părţile Fecozaliei, mergea la Sfîntul Mina să se închine. Şi a întîmpinat-o un ostaş, pe cînd mergea pe cale şi poftind-o pe dînsa, voia să o silească la desfrînare. Iar ea, împotrivindu-se, chema în ajutor pe Sfîntul Mucenic Mina, care n-a trecut-o cu vederea, ci şi pe siluitor l-a certat şi pe femeie a păzit-o nevătămată. Pentru că ostaşul acela legînd calul de piciorul său cel drept, voia să siluiască pe femeie.

Iar calul sălbăticindu-se, nu numai că a apărat pe femeie, ci şi pe stăpînul nelegiuit l-a tîrît pînă la Biserica Sfîntului Mina, nechezînd şi sforăind, încît a scos pe mulţi ca să-l vadă, căci era praznic şi se adunase mulţime de popor la biserică. Ostaşul acela, văzînd adunare de bărbaţi, iar calul tot speriat şi că nimeni nu poate să-l ajute, s-a temut ca să nu pătimească de la cal ceva mai rău; deci, fără de ruşine şi-a vădit fărădelegea sa, mărturisind-o înaintea tuturor. Atunci îndată a stat calul şi s-a făcut blînd, iar ostaşul, intrînd în biserică, a căzut în genunchi, rugîndu-se şi cerînd iertare pentru greşeala sa.

* * *

• Un şchiop şi o femeie mută şedeau lîngă biserica sfîntului, împreună cu alţii mulţi, pentru tămăduire. Iar la miezul nopţii, cînd dormeau toţi, sfîntul s-a arătat ologului şi i-a zis: “Apropie-te încetişor de femeia cea mută şi o atinge pe dînsa la picior”. Iar şchiopul a zis: “Sfinte al lui Dumnezeu, oare desfrînat sînt eu, de-mi porunceşti aceasta?” Iar sfîntul i-a zis şi a doua oară şi a treia oară: “Dacă nu vei face aceasta, nu te vei tămădui”. Iar ologul s-a tîrît, după porunca sfîntului şi a atins-o pe cea mută la picior; iar ea deşteptîndu-se, a început a striga, supărîndu-se asupra şchiopului, care temîndu-se de ea, s-a sculat şi sărind, a fugit. Apoi au cunoscut amîndoi vindecarea lor, că şi femeia cea mută a vorbit şi omul cel olog a sărit ca cerbul; şi au dat mulţumire lui Dumnezeu şi Sfîntului Mucenic Mina.

Sfantul Mina – biruitor la El-Alamein

O minune cu totul speciala o relateaza inspirat un cunoscut predicator al Bisericii Greciei, mitropolitul Augustin de Florina. Redam fragmentul predicii care surprinde interventia providentiala a mucenicului intr-o batalie importanta a celui de al doilea Razboi Mondial: “Rommel a fost invins si a fost invins de o brigada elina, de 6700 de elini! Acestia, dupa ocupatie, au plecat din Elada. S-au urcat in corabii si s-au dus in Alexandria. Cand au ajuns acolo, Alexandria plangea. ‘Au venit elinii, ziceau, vom invinge!’… Acestia au alcatuit o brigada de zece mii de barbati. Si au inaintat, au inaintat pana au ajuns in munti, la cca.100 km in vestul Alexandriei. Acolo, stop! I-a oprit Rommel. Si a avut loc o batalie, o batalie puternica, intr-un loc caruia ii spuneau in araba “El Alamein”. “El Alamein” inseamna “locul lui Mina”, deoarece in acea parte este o biserica veche a Sfantului Mina. A ramas istoric acest sat litoral al Egiptului, care dupa cum am spus la inceput, este locul unde s-a nascut Sfantul Mina. Acolo elinii au dat batalia. Si-au facut cruce, au cantat “Aparatoare Doamna”, s-au luptat si l-au invins pe Rommel. Englezii au recunoscut ca impreuna-autor al acestei biruinte era si Sfantul Mina si au zidit o biserica noua acolo, la El Alemein, in Africa. Deoarece acolo, pentru prima data, s-a rupt Axa. In acea noapte, Sfantul Mina a iesit din bisericuta sa si calare pe calul sau alb, in fruntea soldatilor si a demnitarilor elini, a nimicit puterile intunericului si ale pacatului”.

Minuni din zilele noastre

Cineva, un frate de-al nostru, nu lipsit de umor, spunea:
“Sfantul Mina? Este super-grabnic ajutator”.
Am putea intelege: fie ca mucenicul s-a adaptat secolului in care traim, fie ca noi am gasit in sfarsit termenul potrivit (poate putin profan), care ii caracterizeaza alergarea spre cei care ii solicita smeriti si cuminti ajutorul.

Oricum ar fi, credem ca de-a lungul veacurilor, Sfantul a fost alaturi de poporul lui Dumnezeu asemenea unui alt mare Facator de Minuni, dumnezeiescul arhiepiscop al Mirelor Lichiei, blandul si darnicul Sfant Nicolae (a carui intoarcere o asteptam si mici si mai mari, cu acelasi drag si in acest an). De altfel, cei doi sfinti au cam aceeasi varsta – primele 17 veacuri ale vesniciei – si se intrec, in mod armonios, in ocrotirea si luminarea vietilor noastre. […]

Sfantul Mina – Aparator al dreptatii

Domnul Aziz Serkis Guirguis, un pensionar, povesteste ca pe durata serviciului sau in Fortele de Politie, a fost acuzat pe nedrept si retinut pentru un proces.
A cerut neincetat mijlocirea Sfantului Mina, cu nadejdea ca nu va fi trecut cu vederea.

Cand cazul a fost audiat, avocatul lui nu a reusit sa mearga si a fost inlocuit de un altul, necunoscut. Acesta a vorbit ceva cu judecatorul, care l-a chemat pe domnul Aziz si l-a declarat nevinovat. Domnul Aziz a fost eliberat si primul lucru care l-a facut a fost sa il caute pe acest avocat si sa il intrebe cine l-a trimis. Dar, nu era nicaieri acel avocat si nimeni nu a putut raspunde la intrebarea domnului Aziz… Acel avocat fusese insusi Sfantul Mina.

Sfantul Mina – Doctor fara de arginti

• Domnul Papadopoulos, cantor la o biserica din Alexandria povesteste ca fiul sau suferea de negi, pe care ii avea pe fata si pe frunte si aratau ca niste lentile maro. Povestea continua asa:

Aveam o icoana a Sfantului Mina acasa. Fiul meu si-a pus fata pe icoana si s-a rugat fierbinte. Atunci, toate punctele de pe fata i-au disparut, iar fiul meu si-a revenit.

Cand duhovnicul nostru, un parinte imbunatatit, a venit in Alexandria, am mers la dansul sa iau binecuvantare. M-a uimit, spunandu-mi: ’Ce i-a facut Sfantul Mina fiului tau? Nu imi ascunde nimic’.

Am plans de bucurie intelegand ca dansul stia ce a facut Sfantul Mina. Deci, i-am explicat ce s-a intamplat cu exactitate si mi-a spus: ’Sfantul Mina v-a onorat cu vizita lui!’ ”

 * * *

• S-a intamplat ca fratele unui episcop suferea de ulcer la stomac si trebuia sa fie operat.

Episcopul s-a dus la un batran pustnic si l-a rugat sa mijloceasca pentru fratele lui. Pustnicul i-a spus doar atat: “Il voi ruga pe Sfantul Mina !”
Episcopul s-a dus sa il viziteze pe fratele lui si cand a intrat, acesta (bolnavul) s-a ridicat brusc in picioare si si-a intrebat sotia: “Unde este doctorul care a trecut acum pe aici ?” Sotia i-a raspuns ca nu trecuse nici un doctor.

El a insistat, zicand: “A trecut chiar acum pe langa mine si era imbracat in alb”.
Atunci, episcopul i-a povestit fratelui sau exact ceea ce ii spusese batranul avva.
Doctorul care a fost vazut doar de catre pacient era Sfantul Mina, Facatorul de Minuni si ocrotitorul si ajutatorul tuturor celor care alearga la dansul.
Dupa aceasta vizita, bolnavul si-a revenit complet.

Sfantul Mina – grabnic ajutator

•  Odata, s-a intamplat sa se termine faina la Manastirea Sfantului Mina, in vechiul Cairo.

Staretul, parintele Mina, avand mare evlavie pentru mucenic, s-a indreptat spre icoana Sfantului Mina si l-a rugat sa il ajute sa obtina niste faina pentru prescuri.

Parintele Mina i-a dat 25 de piastri parintelui Atanasie, sa cumpere faina dar acesta nu a reusit sa gasesca nicaieri – era criza de faina in acea perioada, in toata tara.
Parintele Atanasie s-a intors la manastire necajit, dar chiar langa usa bisericii a gasit un saculet pentru faina si o cartela care permitea purtatorului sa ridice o punga de faina. Surprins, a luat saculetul si cartela si le-a dat parintelui Mina, relatandu-i intamplarea.

Acesta a mers personal la adresa mentionata pe cartela – un magazin care i-a vandut faina. Mai mult, vanzatorul s-a oferit sa-l duca inapoi la manastire.
In urmatoarele zile, Ministerul Resurselor a acceptat sa acorde manastirii cartele de aprovizionare pentru o cota lunara de faina.

* * *

• Cu cativa ani in urma, o doamna din Bucuresti si-a pierdut de mai multe ori actele si dupa indelungi cautari, s-a rugat Sfantului Mina. Avea sa le gaseasca de fiecare data la pangarul Bisericii Ruse, unde mergea de obicei. I se spunea ca “cineva le-a adus aici”. Ea stia sigur ca nu le pierduse in biserica sau in imprejurimi. Dar, probabil asa se gandise Sfantul sa i le “inapoieze”.

Intr-o zi insa, a observat ca nu-si mai gaseste manusile. Atunci s-a rugat iarasi Sfantului Mina dar, de aceasta data, cu indrazneala:
– Sfinte, ajuta-ma sa-mi gasesc manusile! Dar, te rog nu mi le mai trimite prin cineva… Adu-mi-le chiar tu!
Peste cateva zile a ajuns la Biserica Rusa, gandindu-se ca poate, la pangar, isi va gasi manusile cautate. Dar, chiar in momentul in care a intrat in biserica, a simtit ceva cald pe maini. S-a uitat si… manusile pierdute erau chiar pe mainile ei!
Persoana careia i s-a intamplat minunea este o femeie cu capul pe umeri, pe atunci fiind jurist la o mare firma internationala.

Sursa: sfantulmina.wordpress.com

Alte minuni ale Sfantului Mina

• O minune recenta care s-a petrecut in Timisoara: o ingrijitoare de la Leaganul de copii a imprumutat unei colege 100 de marci germane. Dupa cateva zile i-a primit inapoi in timpul serviciului, fiind in halatul alb, a bagat banii (bancnota) in buzunar. Seara a uitat de bani, a agatat halatul in cuier si a plecat acasa. Acasa si-a amintit dar si-a spus ca dimineata o sa ii ia din halat si o sa ii puna bine.

A doua zi insa banii nu mai erau in buzunarul halatului deoarece o colega a folosit halatul ei pe timpul noptii. Pe timpul acela 100 de marci reprezenta salariul unei asistente de acolo pe o luna de zile.

A inceput sa planga si ruga colegele, care a gasit cei 100 de dm sa ii puna la loc, ca pe ea nu o interesa cine este acea colega, doar sa isi recupereze banii. S-a plans sefilor, schimburilor din leagan dar toti aveau pe buze acelasi cantec: “Eu nu ti i-am luat”. A insistat o vreme, ca suma nu era tocmai mica, fiind o luna de munca si in final, vazand ca hotul nu se indura, s-a dus la biserica, desi nu era o fire religioasa inainte de aceasta intamplare.

In fine, s-a dus la Catedrala Mitropolitana, care este chiar in centru, nu departe de leagan si s-a plans unui parinte despre aceasta nedreptate. Printre alte sfaturi, parintele i-a spus sa citeasca in fiecare zi Acatistul Sfantului Mina si sa nu deznadajduiasca ca Sfantul a facut si face minuni permanent.

Ea a inceput in forta ascultarile si povetele parintelui si dupa o luna de zile s-a resemnat si-a acceptat pierderea, incetand rugaciunile. In acest timp, o colega de a ei s-a simtit rau, odata, de doua ori, de zece ori si s-a dus la doctor. A facut analizele si nimeni nu i-a gasit nimic, insa fata se simtea tot mai rau. Cineva a trimis-o si la preot, zicandu-i ca poate este deocheata. A fost la preot, tot la Catedrala, s-a spovedit, a facut rugaciuni, a facut canoane, a aprins lumanari, nimic, starea ei generala a fost insuportabila si nu stia de unde ii vine.

La urmatoarea intrevedere cu parintele, aceasta ii spune ca starea ei nu s-a imbunatatit, ba din contra, atunci parintele, om cu multa experienta duhovniceasca, i-a spus ca precis ca are o fapta mai veche pe care a uitat-o sa o spovedesca. Vreau sa va spun ca acest parinte era altul, nu cel al pagubasei. Atunci i se deschide mintea femeii aceleia si incepand sa planga ii marturiseste preotului ca intr-o seara a luat din garderoba un halat la intamplare si in buzunar au fost 100 de marci, bani pe care si i-a insusit si nu i-a mai intors, desi stie ai cui au fost.

Atunci parintele, la rugamintile ei a elaborat o strategie in asa fel incat pagubasa sa isi primesca banii, dar sa nu afle niciodata cine i-a luat. Asadar intr-o zi, parintele se deplaseaza la leaganul de copii si cere la poarta sa vorbeasca cu domana A, sa spunem, pagubita. Doamnei A mare i-a fost surpriza cand a vazut un preot in reverenda, pe care nici nu il cunostea uitand despre bani si rugaciunile ce le-a facut Sfantului Mina. Atunci preotul ii spuse pentru ce a venit si i-a dat banii, banii ei pe care ii pierduse cu mai bine de o luna in urma, cu rugamintea sa nu ceara alte explicatii, doar atat spunandu-i ca pacatoasa este una dintre colegele ei… nici in ziua de azi nu a aflat cine i-a luat banii, dar si i-a recuperat si mai mult decat atat a devenit o credicioasa practicanta in urma aceste minuni. (sursa: crestinortodox.ro)

* * *

• “Nu ştiu dacă am cuvinte pentru a spune toate facerile de bine primite de la Sfântul Mare Mucenic Mina. Totul a început atunci când stăteam în gazda la o bătrânică simpatică. Totul mergea perfect, doamna m-a înţeles că am nevoie de bani tocmai de aceea nu a “luat pielea de pe mine“. cerându-mi mulţi bani la chirie.

Dar cum niciodată nu poate fi totul perfect, s-a întâmplat ca doamnei să îi lipsească din casă o sumă de 500 de lei.  Am încercat să o fac să îşi aducă aminte unde a pus banii şi am asigurat-o că nu m-am atins de banii ei, dar fără niciun rezultat. După câteva ore mi-a zis să îmi fac bagajul să să mă mut  că ea pleacă în vacanţă, am rămas uimit ,”în vacanţă!”, bineînţeles că mi-am dat seama de ce mă dă afară , mă bănuia că eu sunt hoţul sau colegul meu cu care stăteam la dânsa. Am rugat-o să mă mai lase câteva zile până îmi voi găsi în altă parte şi apoi voi pleca.

Dându-mi seama că mă bănuie mă gândeam măcar să găsesc banii şi apoi plec singur, dar numai să îi găsesc.

A doua zi am plecat în oraş la până la un coleg  şi am zis să trec puţin pe la paraclisul şcolii noastre. Ajuns aici mă întâlnesc cu femeia de servici căreia îi povestesc ceea ce am păţit iar dansa mă sfătuieşte să fac acatistul Sfântului Mina şi sigur voi primi ajutor.

Ajuns acasă mă duc încă o dată la gazda mea  şi începem împreună să căutăm, pe pat, pe sub pat, în dulapuri, sub covor. Toate locurile normale şi ciudate le-am verificat şi nu era niciun ban.

Neîncrezător dar totuşi cu credinţa  încep să citesc acatistul Sf. Mina şi în timp ce îl citeam mă cuprindea o credinţă din ce în ce mai mare. Şi când ajung la  sfârşitul condacului al VI-lea o aud pe bătrânică care mă strigă..

“Alex, Alex … am găsit banii“. Eu mă duc imediat şi îi spun “Cum, unde?“ fiind uimit pentru că în urmă cu 10 minute răscolisem toată camera. Îmi spune că în timp ce stătea întinsă în pat s-a uitat jos  şi a  văzut banii lângă covor. Am rămas uimit,  vă daţi seama  nu puteam să cred dar totuşi Sf. Mina a lucrat, a făcut minunea. Apoi m-am dus şi mi-am terminat acatistul mulţumind sfântului şi dând slava lui Dumnezeu !

Aş dori să mai precizez un lucru. Înainte să încep acatistul i-am promis Sf. Mina că dacă mă va ajuta voi da un acatist  la biserică pentru 40 de zile dar voi face şi un articol în care să scriu după puţinul meu talent,  minunile pe care Sf.Mina le-a făcut  familiei mele.

* * *

• În câteva rânduri  aş dori să vă mai povestesc şi o altă minune făcută de Sf. Mina.  Un mare ieromonah  stareţ al unei mari  mănăstiri  a avut nefericirea că în timp ce era plecat la slujbă la altă mănăstire să îi fie furate toate lucrurile de preţ ale mănăstirii începând de la icoane şi până la ultimii bănuţi. Întorcându-se la mănăstire stareţul a rămas uimit de cele ce s-au întâmplat dar în acelaşi timp rugându-se lui Dumnezeu să îi ierte păcatele.

Văzând că nu  are cum să recupereze cele furate, părintele a început să citească acatistul Sf.Mina zile de-a rândul. Au trecut câteva zile dar nu multe şi hoţul  este prins foarte departe de locul furtului, iar părintele a putut recupera mai mult de jumătate din cele furate.”

Bucură-te Mina mult pătimitorule! (Daniel P.) – sursa: ortodoxiatinerilor.ro

Folositor si ajutator mare te-ai aratat lumii im primejdii, Mucenice, ca pe multi ai izbavit de pagube: pe furi urmarind, pierderile departandu-le si celor ce alearga la tine cu credinta implinind cererea lor; pentru aceasta te rugam , fii milostiv si noua care iti cantam:

Bucură–te, Sfinte Mare Mucenice Mina, mult-pătimitorule!