Evenimentele importante din viata Maicii Domnului (precum nasterea, intrarea in biserica) ne sunt cunoscute din Sfanta Traditie a Bisericii din primele secole crestine si din evangheliile apocrife, in special cea dupa Iacov, scrisa in sec. al II-lea. Dar nu e adevarat ca nu are a face cu Predaniile Bisericii. Aceste momente din viata Maici Domnului exista in Traditia (Predania) Bisericii si sunt recunoscute de Biserica, ca drept dovada ca sunt si sarbatorite (cu † rosie in calendarul bisericesc.). Tot din Predania Bisericii stim despre parintii Fecioarei Maria, sfintii Ioachim si Ana.

http://www.crestinortodox.ro/liturgica/viata-liturgica/intrarea-maicii-domnului-biserica-70701.html
http://www.crestinortodox.ro/nasterea-maicii-domnului/nasterea-maicii-domnului-121115.html

Cultul Maicii Domnului nu are radacini in apocrife (detaliez mai incolo ce sunt aceste scrieri care nu au intrat in Noul Testament), ci in insasi faptul ca Maica Domnului a dat nastere (mai presus de fire) Fiului lui Dumnezeu, invrednicindu-se de aceasta mare cinste. Acesti sectanti ar trebui intrebati cum au acest tupeu de a nu cinsti pe Cea care a dat nastere si a tinut pe mainile Ei pe Cel ce tine toata zidirea… Oare cum s-ar fi putut intrupa Dumnezeu dintr-o femeie oarecare (pacatoasa)?! Acesti oameni chiar nu au minte. Prin necinstirea Maicii Domnului, ei necinstesc pe Hristos insusi.

In Evangheliile canonice (cele 4 pe care le stim), exista precizate mai multe evenimente legate de Maica Domnului, printre care:

– momentul in care ingerul Domnului i s-a aratat lui Iosif (unde se vorbeste si despre profetia lui Isaia):

“20. Si cugetand el acestea, iata ingerul Domnului i s-a aratat in vis, graind: Iosife, fiul lui David, nu te teme a lua pe Maria, logodnica ta, ca ce s-a zamislit intr-insa este de la Duhul Sfant.
21. Ea va naste Fiu si vei chema numele Lui: Iisus, caci El va mantui poporul Sau de pacatele lor.
22. Acestea toate s-au facut ca sa se implineasca ceea ce s-a zis de Domnul prin proorocul care zice:
23. “Iata, Fecioara va avea in pantece si va naste Fiu si vor chema numele Lui Emanuel, care se talcuieste: Cu noi este Dumnezeu”.”
(Evanghelia dupa Matei, cap.1)

– momentul Bunei Vestiri, vestirea nasterii Domnului de catre Arhanghelul Gavriil:

“28. Si intrand ingerul la ea, a zis: Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti tu intre femei.
29. Iar ea, vazandu-l, s-a tulburat de cuvantul lui si cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta?
30. Si ingerul i-a zis: Nu te teme, Marie, caci ai aflat har la Dumnezeu.
31. Si iata vei lua in pantece si vei naste fiu si vei chema numele lui Iisus.
32. Acesta va fi mare si Fiul Celui Preainalt se va chema si Domnul Dumnezeu Ii va da Lui tronul lui David, parintele Sau.
33. Si va imparati peste casa lui Iacov in veci si imparatia Lui nu va avea sfarsit.
34. Si a zis Maria catre inger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu stiu de barbat?
35. Si raspunzand, ingerul i-a zis: Duhul Sfant Se va pogori peste tine si puterea Celui Preainalt te va umbri; pentru aceea si Sfantul care Se va naste din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema.”
(Evanghelia dupa Luca, cap.1)

– momentul intalnirii cu Elisabeta, verisoara ei (care era insarcinata atunci cu Sf. Ioan Botezatorul):

“39. Si in acele zile, sculandu-se Maria, s-a dus in graba in tinutul muntos, intr-o cetate a semintiei lui Iuda.
40. Si a intrat in casa lui Zaharia si a salutat pe Elisabeta.
41. Iar cand a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a saltat in pantecele ei si Elisabeta s-a umplut de Duh Sfant,
42. Si cu glas mare a strigat si a zis: Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau.
43. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu?
44. Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu.
45. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse ei de la Domnul.
46. Si a zis Maria: Mareste sufletul meu pe Domnul.”
(Evanghelia dupa Luca, cap.1)

– momentul ducerii la biserica a pruncului Iisus (sarbatorita de Biserica ca ‘intampinarea Domnului‘), unde dreptul Simeon (caruia i s-a dat sa traiasca multi ani si sa nu cunoasca moartea pana cand nu va vedea cu ochii lui pe Fecioara care va naste prunc pe Fiul lui Dumnezeu, fapt de care el se indoise atunci cand a sters cuvantul “fecioara” din proorocia lui Isaia) :

“25. Si iata era un om in Ierusalim, cu numele Simeon; si omul acesta era drept si temator de Dumnezeu, asteptand mangaierea lui Israel, si Duhul Sfant era asupra lui.
26. Si lui i se vestise de catre Duhul Sfant ca nu va vedea moartea pana ce nu va vedea pe Hristosul Domnului.
27. Si din indemnul Duhului a venit la templu; si cand parintii au adus inauntru pe Pruncul Iisus, ca sa faca pentru El dupa obiceiul Legii,
28. El L-a primit in bratele sale si a binecuvantat pe Dumnezeu si a zis:
29. Acum slobozeste pe robul Tau, dupa cuvantul Tau, in pace,
30. Ca ochii mei vazura mantuirea Ta,
31. Pe care ai gatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor,
32. Lumina spre descoperirea neamurilor si slava poporului Tau Israel.
33. Iar Iosif si mama Lui se mirau de ceea ce se vorbea despre Prunc.
34. Si i-a binecuvantat Simeon si a zis catre Maria, mama Lui: Iata, Acesta este pus spre caderea si spre ridicarea multora din Israel si ca un semn care va starni impotriviri.
35. Si prin sufletul tau va trece sabie, ca sa se descopere gandurile din multe inimi.”
(Evanghelia dupa Luca, cap.2)
————————————-

Referitor la apocrife, exista apocrife ale Vechiului si Noului Testament, care sunt scrieri nerecunoscute de Biserica sau neincluse in Noul Testament, sau incluse separat in Vechiul Testament (13 carti necanonice, printre care si Cartea lui Enoh). Evangheliile canonice au fost incluse in Noul Testament, si au fost separate de alte scrieri (necanonice), la hotararea unor sinoade. Si asta pt. ca din sec. II odata cu aparitia unor secte paralele cu Biserica, au aparut si scrieri asa-zis crestine, unele semnate in mod fals cu numele unor Sfinti Apostoli, dar care contineau si erezii (spre exemplu in unele, pe langa numele lui Hristos apare si cel al unor zeitati). Pe langa asta, existau si carti de invatatura ale Apostolilor, dar si a unor parinti ai Bisericii (din primele doua secole), dar si scrieri de inspiratie gnostica asupra invataturilor lui Hristos.

Pentru a elimina confuzia printre crestini a fost necesara o separare si o stabilire a cartilor canonice care sa fie incluse intr-un volum numit Noul Testament. La sinodul african de la Hippo, in 393, a fost aprobat Noul Testament in forma actuala, si versiunea Septuaginta (traducerea greacă) a Vechiului Testament. Aceasta hotarare a fost intarita si de alte doua sinoade, in anii 397 si 419. Criteriul principal in alegerea lor a fost faptul ca cele patru Evanghelii recunoscute ca fiind canonice au cuprins in general descrieri si fapte asemanatoare, aceleasi invataturi lasate de Mantuitor, care corespundeau cu cele lasate de Sfintii Apostoli si pe cale orala si preluate de Traditia Bisericii, spre deosebire de celelalte carti, care contineau invataturi gresite, unele chiar contrare cu cele din scrierile canonice, si care nu erau scrise in acelasi duh cu Evangheliile si Epistolele canonice. Un reper absolut a fost deci invatatura lasata de Sfintii Apostoli si intrata in practica si traditia Bisericii.

In afara de scrieri, exista nenumarate maturii, fapte si minuni legate de Maica Domnului. In muntele Athos exista icoane ale Maicii Domnului facatoare de minuni (mari minuni), de care nu am timp sa scriu acum, decat pe scurt. Printre acestea, icoana Axion Estin, atunci cand arhangelul Gavriil a scris pentru un calugar rugaciunea (prima parte) “Cuvine-se cu adevarat”, icoana Portarita care a venit in chip minunat pe apa marii (mai multe aici), icoana Mangaietoarea, cea care si-a schimbat pozitia mainilor, icoana Prodromita din Sfantul Munte, care s-a pictata singura de catre o mana nevazuta (initial s-a gasit la noi in tara si ulterior trimisa ca dar in Sfantul Munte), si care si-a schimbat infatisarea. Pe scurt istoria acesteia:

“Legenda povestește că icoana s-a pictat singură în chip minunat în anul 1863.
Ctitorii Mănăstirii Bucium (de langa Iasi), ieromonahii Nifon și Nectarie, i-au cerut unui pictor bătrân, Iordache Nicolau din Copou, să picteze o icoană a Maicii Domnului, pe care voiau să o doneze la Schitul Prodromu. Icoana trebuia realizată după rânduielile ortodoxiei: pictorul trebuie să picteze numai în post și rugăciune, să nu fi mâncat nimic în ziua când pictează, ci numai după terminarea lucrului. Pictorul a pictat icoana pe lemn de tei, numai chipul Maicii Domnului nu reușea să-l picteze. Văzându-l necăjit, cei doi ieromonahi i-au spus că vor da icoana la o biserică mai mică și nu la Muntele Athos. Atunci pictorul a acoperit icoana cu o pânză și s-a dus în camera sa unde s-a rugat Maicii Domnului pentru ca să-i ierte păcatele și să-l ajute să termine pictarea icoanei. Când s-a trezit a doua zi și a ridicat pânza de pe icoană, bătrânul iconar batranul a văzut că pictura era finalizată, chipul Maicii Domnului fiind zugrăvit în chip minunat și nefăcut de mână omenească.
Auzindu-se de această minune, au început să vină aici o mulțime de bolnavi în speranța vindecării. Temându-se că domnitorul Cuza va lua icoana de la schit, ieromonahii Nifon și Nectarie au luat icoana cu ei și au spre Muntele Athos. Legenda povestește că un pictor de la Episcopia Dunării de Jos din Galați nu a crezut că icoana s-a pictat singură, spunând că sunt basme călugărești și că el poate să facă una și mai frumoasă. În acel moment, Maica Domnului și-a întors fața către el, iar pictorul s-a speriat. Ajunși la Muntele Athos, un frate paralizat s-a vindecat numai când a văzut-o. Tot legenda spune că icoana își schimbă fața după teritoriul unde se află: în Moldova avea chip de moldoveancă, în Muntele Athos capătă chip de grecoaică, în Africa chipul devine negru.” (sursa)

O copie a icoane Prodromita, este pictata pe tavanul Manastirii in pronaos (unde apare cu chip de moldoveanca), si aici cum este ea acum in Muntele Athos. Mai multe detalii aici.

Sunt o multime de minuni, precum Izvorul Tamaduirii (ziua in care se sarbatoreste, apa izvoarelor capata har vindecator), cea a crinilor infloriti (crini uscati infloresc cand sunt pusi la una din icoanele Maicii Domnului care se gaseste in Grecia, minunea numita serpii Maicii Domnului, si multe, multe altele care marturisesc despre marea putere si sfintenie a Maicii Domnului, Cea care este Nadejdea noastra, a neamului omenesc.

sau altceva ce nu inteleg la ei de unde pana unde au ajuns ei la interpretarea aceasta:„Pentru ca unor crestini le place sa se planga de asa-zisa scoatere din context a unor versete, prezentam din seria “Citate scoase din context de catre scriitorii biblici” primul verset:

Matei 1:22 Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce a spus Domnul prin profetul care zice: 23 „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi Îi vor pune numele Emanuel“, nume care, tradus, înseamnă „Dumnezeu este cu noi“.

Lasand la o parte faptul ca “profetia” nici nu s-a implinit astfel (nu i-au pus numele de Emanuel), contextul citatului exclude o implinire in persoana Mariei si a lui Isus. Isaia spune despre copil ca “înainte de a şti copilul cum să respingă răul şi să aleagă binele”, regatul Aramului (capitala Damasc, deci probabil Siria) si regatul Israelului (cu capitala Samaria) vor fi distruse – Isa 7:1,16. Isus nu stia sa deosebeasca binele de rau? Cand au fost distruse regatele Siriei si Israelului inainte ca Isus sa fi stiut sa deosebeasca binele de rau? Inainte de varsta de 12 ani?
Contextul dezvaluie in continuare ca de fapt virgina care trebuia sa nasca era nevasta lui Isaia:
Isaia 8:3 M-am apropiat apoi de profetesă; ea a a rămas însărcinată şi a născut un fiu. Domnul mi-a zis: „Pune-i numele Maher-şalal-haş-baz. 4 Înainte să ştie copilul să zică: «Tatăl meu!» şi «Mama mea!», bogăţia Damascului (capitala Siriei) şi prada din Samaria (capitala Israelului) vor fi luate de împăratul Asiriei.“
Matei deci pur si simplu scoate Isaia 7:14 din context, profetia despre nasterea lui Isus dintr-o virgina e o minciuna.”ADICA pana la urma urmei foc fara scantei nu se scoate.

Numele Domnului de Emanuel este pentru vesnicie, caci Dumnezeu este unit cu omul in vesnicie. Numele de Iisus, care semnifica “Dumnezeu mantuieste”, semnifica misiunea pe care a avut-o, de aceeaa a purtat acest nume cat a trait pe Pamant. Dar Fiului lui Dumnezeu i se aplica si numele de Emanuel si de Iisus, depinde la ce ne raportam. Emanuel era numele Sau si inainte de intruparea Sa pe pamant, trebuie tinut cont ca profetia a fost facuta de Isaia cu 700 de ani inainte de aceasta.
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/iconografie/iisus-hristos-emanuel

Legat de ceea ce se spune in profetie, ca pruncul Iisus nu ar fi stiut pana la o varsta sa deosebeasca binele de rau, e o interpretarea gresita aceasta. Textul profetiei nu spune asta, ci zice: “cum să respingă răul şi să aleagă binele”, deci nu ca nu le-ar putea deosebi, ci cum sa respinga ceea ce este rau, eu asa inteleg. Adica se refera la de maturizare, ca si varsta.

Referitor la cele doua regate, acestea au fost distruse inainte de nasterea lui Mesia (Iisus). Capitolul 8, in care se pomeneste de o nastere din proorocita, poarta titlul de “Surparea imparatiei Siriei si a lui Israel”, nu este vorba acolo de Fecioara Maria, ci de o proorocita, adica o cu totul alta mama si alta nastere. Nu e o scoatere din context, caci acolo unde se vorbeste despre nasterea dintr-o fecioara este capitolul 7, un capitol diferit, anterior acestuia. Mai exact, pasajul despre fecioara este:
“Pentru aceasta Domnul meu va va da un semn: Iata, Fecioara va lua in pantece si va naste fiu si vor chema numele lui Emanuel.”
In capitolul 7, asadar, se pomeneste de un semn pe care Dumnezeu il va da prin aceasta nastere suprafireasca si despre vremurile de belsug care vor urma acestui semn (nasteri). Iar in capitolul 8, in care se vorbeste de nasterea din proorocita, subiectul se schimba, se incepe cu pasajul:
“1. Si a zis Domnul catre mine: “Ia o carte mare si scrie deasupra ei cu slove omenesti: “Maher-Salal-Has-Baz” (grabnic-prada-apropiat-jaf). […]”

De ce oare cei care au comentat aici au unit cele doua subiecte, din capitole diferite? Doar pentru ca era vorba de nastere? Era evident ca sunt doua nasteri, diferite, chiar si numai pentru faptul ca sunt nume diferite care sunt poruncite a se da pruncilor nascuti: “si vor chema numele lui Emanuel” / “Pune-i numele Maher-Salal-Has-Baz”.
Dar asa stiu unii sa manipuleze, ca banuiesc ca o fac cu buna stiinta. In plus, profetia a fost insotita de o intreaga poveste, care da intarire profetiei, si anume ca era o nastere anume din FECIOARA. E vorba de intamplarea cu dreptul Simeon, care a fost ales sa traduca acest pasaj din Vechiul Testament, traducere din ebraica in greaca, de care se ocupau mai multi intelepti si invatati. El a tradus in loc de fecioara, “o tanara tainuita de barbatul sau”. Dupa care a doua zi a gasit refacut textul anterior, si anume “fecioara va lua in pantece”, dupa care el iar a sters, intrucat nu putea sa accepte ideea ca o fecioara va putea naste, aceasta s-a intamplat de 3 ori, trei zile la rand. A treia oara, cand a modificat textul gasit, i s-a aratat Arhangelul Gavriil care l-a mustrat si i-a spus ca nu va muri pana cand nu va vedea pe Fiul nascut din fecioara. De aceea i-a fost dat sa traiasca… 360 de ani, fapt care infricosa pe toti din cetate, pt. ca vedeau ca el nu mai moare. Iar atunci cand, din voia lui Dumnezeu, Fecioara Maria a dus pe pruncul Iisus pentru taierea pruncului imprejur la Sinagoga, dupa legea evreiasca, au ajuns in fata acestui preot, Simeon, care era foarte batran si care la vederea lui Iisus a exclamat: „Acum slobozeste pe robul Tau, Stapâne, dupa Cuvântul Tau în pace, ca vazura ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gatit-o înaintea fetii tuturor popoarelor…”.
Aceasta zi noi crestinii o sarbatorim ca “Intampinarea Domnului”. Asadar i-a fost dat sa nu moara pana nu va vedea cu ochii sai implinindu-se aceasta profetie. Momentul acesta este pomenit in Sfanta Evanghelie, citeste aici mai detaliat:
http://www.apaceavie.ro/predica-la-intampinarea-domnului-par-ilie-cleopa/

Si este si absurd sa dai un verdict din cele ce scrie o profetie, fara sa iei in considerare si cele care s-au intamplat in legatura cu Fecioara Maria, faptul ca s-a nascut din doi parinti inaintati in varsta, foarte credinciosi si care nu avusesera copii, fiind sterpi, si la rugaciunile carora a cautat Dumnezeu, trimitand pe Arhangelul Gavriile care i-a vestit nasterea Fecioarei lui Ioachim, tatal Mariei si Anei, mama Mariei, careia i-a spus: “Ano, Ano, s-a auzit rugăciunea ta şi, iată, vei naşte o fiică şi-i vei pune numele Maria, de care toate popoarele pămîntului se vor bucura”.
http://www.apaceavie.ro/8-septembire-praznicul-nasterii-maicii-domnului-predica-parintelui-cleopa/

Pe urma este intrarea Maicii Domnului in Biserica, iarasi o zi pe care Biserica o sarbatoreste. S-a intamplat la varsta de trei ani, pentru ca parintii ei, Ioachim si Ana o fagaduisera Domnului. Cand au ajuns la treptele bisericii s-a intamplat o minune, copila a fost luata de ingeri fara sa mai urce treptele, ca si cum ar fi zburat deasupra lor. A fost dusa in Sfanta Sfintelor (acolo unde preotii nu aveau voie sa intre decat o data pe an) de catre preotul Zaharia, proorocul, tatal Sfantului Ioan Botezatorul, care stia, ca prooroc, cine este fecioara.
http://www.crestinortodox.ro/predici/predici-sarbatori/intrarea-maicii-domnului-biserica-predica-parintelui-cleopa-71658.html

Ea a trait pana la 15 ani la sinagoga, intr-o casa impreuna cu alte fecioare, si in tot acest timp, era singura careia ii era ingaduit sa se roage in Sfanta Sfintelor, si se hranea cu hrana ingereasca primita de la insasi Arhanghelul Gavriil. Asa a trait, in curatie si in sfintenie, iar la 15 ani a fost data spre ingrijirea lui Iosif, cu care s-a casatorit pentru a fi protejata, pentru ca in acele vremuri traditia cerea sa fii casatorit. La nasterea Lui au venit cei trei magi, iscoditi de oamenii lui Irod. Atunci regele Irod, temandu-se de cele pe care le auzise de la magi (despre nasterea unui Imparat), a decis uciderea tuturor pruncilor din cetatea Betleem de pana in doi ani. Istoria cunoaste acest eveniment. Si mai sunt multe altele care ne vorbesc despre fecioria Mariei, ca sa nu mai vorbesc de minunile care au loc in Biserica legate de Maica Domnului, inclusiv nenumaratele icoane facatoare de minuni, unele care lacrimeaza. Cine se indoieste de nasterea din fecioara a Domnului, se indoieste de insasi dumnezeirea lui Hristos. Si e firesc daca insasi Dumnezeu Fiul s-a intrupat, ca acest lucru sa se faca in mod suprafiresc, din fecioara fara prihana, asa cum El a fost si este fara prihana. Oare Dumnezeu care a facut Cerurile si intregul Univers, nu ar fi putut face aceasta minune ?! La fel cum Mantuitorul dupa Inviere s-a aratat Apostolilor, trecand cu trupul prin usile inchise, tot la fel a putut si sa se nasca. Dumnezeu este sfant si Atotputernic, pe toate le poate cate le voieste.

Maica Domnului este Imparateasa Cerului si a Pamantului, care este mai presus decat Cerurile, decat Heruvimii si Serafimii, si mai sfanta decat toti sfintii. Ea se roaga in permanenta pentru noi in fata lui Dumnezeu, tot ea o sa stea de-a dreapta Domnului la Infricosatoarea Judecata si o sa ceara mila Sa pentru noi. Cine o necinsteste pe ea, il necinsteste pe insasi Dumnezeu, de aceea cei care fac astfel de afirmatii fac un mare pacat, pentru ca hulesc pe Maica lui Dumnezeu.