21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. (Ioan 20)

Iisus a dat preotilor si episcopilor acest dar prin care sa putem fi iertati de pacate, pasajul de mai sus este suficient de explicit. Nu am inteles de ce nu va este clar.

“nu se specifica in pasaj cui anume trebuie sa marturisim, deci cred ca lui Dumnezeu…(logic)” – Nu, nu este deloc logic. Pai, oare de ce ne-a lasat noua Hristos Biserica Sa, daca este suficient sa fim doar noi cu Dumnezeu si atat?! Daca oamenii ar obtine iertarea (inclusiv a pacatelor mari) singuri, ce sens ar fi avut cuvintele Mantuitorului catre Apostoli prin care le da darul iertarii pacatelor, sufland asupra lor Duh Sfant?! Face oare Dumnezeu lucruri inutile? Oare cat de “logic” vi se pare ca este aceasta?

Si apoi, sa presupunem ca ar fi asa cum spuneti dvs., ca Sf. Ioan s-ar fi referit (doar) la marturisirea noastra in fata lui Dumnezeu. Are nevoie Dumnezeu sa afle de la noi pacatele pe care le facem, cand El stie totul? Unde e logica aici? Taina Spovedaniei exista inca de pe vremea Sfintilor Apostoli, care au transmis acest dar episcopilor, prin hirotonie. Iar acest fapt in sine ar trebui sa fie suficient ca sa ne convinga de acest aspect, al necesitatii Spovedaniei.
Si va dadusem un exemplu din spusele Sfantului Vasile cel Mare, care zice ca prin rusinea pe care omul o simte atunci cand spune la preot pacatul, se poate elibera de rusinea pe care altfel ar simti-o la Judecata de Apoi. Rusinea pe care o simtim atunci cand ne marturisim este in sine un fel de canon, care ne mai spala de pedeapsa pentru pacatele noastre. Vi se pare ca Sf. Vasile cel Mare nu era suficient de intelept? Sau toti ceilalti sfinti ai Bisericii, care prin harul primit de la Dumnezeu faceau minuni de tot felul, fiind luminati de Dumnezeu? Chiar si ei, oricat ar fi fost de sfinti, se spovedeau la un duhovnic (desi lor li se arata chiar Hristos si vorbea cu ei). Vi se pare ca sunteti dvs. mai intelept decat toti acestia?
Daca Dumnezeu a lasat asa, stia El de ce a facut aceasta, nu tine de logica noastra sa judecam acestea. Stim de la Sf. Apostol Pavel ca logica oamenilor nu are nimic de a face cu cele duhovnicesti… “întelepciunea lumii acesteia este nebunie înaintea lui Dumnezeu”. (Corinteni 3,19)
Dealtfel, pe criteriul acesta, despre care vorbiti dvs., n-ar mai fi nevoie de slujbele si Tainele Bisericii, daca ar fi asa cum ziceti, sa fie suficiente rugaciunile noastre.

inseamna ca fara preoti Dumnezeu nu ne asculta…e un fel de cale ierarhica…
…asta ma face sa cred ca nici rugaciunea nu ne este ascultata fara un intermediar, sau mersul pe aceeasi cale ierarhica…

Ei, acum, chiar asa sa exageram… De unde si pana unde? E ca si cum ai spune ca daca nu pot ajunge intr-un loc fara ajutorul unui coleg, atunci nu pot ajunge nicaieri altundeva fara ajutorul lui, iar asta e absurd. Una-i una, alta-i alta. Rugaciunea e chiar necesara sa fie facuta si in mod direct, nu doar prin preoti (prin slujbele lor). Rugaciunea semnifica trairea cu Dumnezeu, si asta nu se poate face fara o adresare directa. Faptul ca nu e de ajuns sa ne rugam noi singuri pentru dezlegarea pacatelor, in special pacatele mari, nu semnifica in niciun fel ca Dumnezeu nu asculta rugaciunile noastre, dar asa a randuit Dumnezeu, ca trebuie si o dezlegare care sa se faca in Biserica, prin slujitorii Bisericii. Mai mult decat atat, si inainte si dupa Spovedanie si Impartasanie, e obligatoriu sa ne rugam noi insine. Biserica a randuit si niste rugaciuni in acest sens pe care orice crestin trebuie sa le citeasca, adresandu-se personal lui Dumnezeu. Toti sfintii recomanda nu doar marturisire ci si pocainta (rugaciunea personala, zdrobirea inimii, plansul pacatelor) inaintea lui Dumnezeu. Rugaciunea personala este obligatorie, altfel degeaba rosteste preotul acele rugaciuni la sfarsitul spovedaniei, fara aceasta participare a noastra. Nu exista predica, invatatura, lucrare ortodoxa in care sa nu se precizeze necesitatea rugaciunii noastre. Nu putem avea o relatie personala cu Dumnezeu, daca nu ne rugam Lui. Biserica nu ne opreste deci de la aceasta, dimpotriva, o mentioneza ca fiind obligatorie pentru mantuire, caci pocainta fara rugaciune personala nu se poate.

sunt curios unde va fi incadrata… tot la secte?

Unde va fi incadrata ce anume? Acest mod de a gandi lucrurile, doar rugaciune personala fara spovedanie la preot? Intr-adevar, este un mod de gandire sectar, caci asa procedeaza sectele, care au eliminat Sfintele Taine, batjocorind Biserica lui Hristos, reducand-o doar la propavaduire.

Fiecare hotaraste ce face cu sufletul si mantuirea lui, dar sa ignori sau sa desconsideri invataturile atator Sfinti ai Bisericii, si insasi lucrarea Bisericii, este cel putin o lipsa de intelepciune. De aceea s-au facut acele Sinoade Ecumenice in primele secole crestine, pentru stabilirea unor adevaruri, ale unor randuieli in Biserica, pt ca fiecare venea cu ideile lui, stramband invataturile primite de la Sfintii Apostoli. Asa au patruns in lume ereziile, pt ca unii oamnei credeau ceea ce le spunea gandul lor, interpretand dupa mintea lor cele duhovnicesti si cuvintele Evangheliei.

Mai e un lucru important care trebuie retinut. Fara spovedanie, nu ne putem impartasi, asa este randuit de Biserica. Iar Sfanta Impartasanie este neaparat necesara pentru mantuire, caci Domnul Hristos a spus ca cine nu va bea Sangele Sau si nu va manca Trupul Sau, nu va avea viata in el. Cine se rupe asadar de aceste Taine, nu face decat sa ignore aceste cuvinte Mantuitorului, iar cel care nu recunoaste Tainele Bisericii (valabile de la inceputurile crestinismului incoace), Il sfideaza indirect pe Domnul, Cel care este intemeietorul si Capul Bisericii.

“Sfantul Apostol si evanghelist Ioan : “De vom zice ca pacat nu avem, ne inselam pe noi insine si adevarul nu este cu noi. De vom marturisi pacatele noastre, credincios si drept este Dumnezeu ca sa ne ierte noua pacatele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea “

—–nu se specifica in pasaj cui anume trebuie sa marturisim, deci cred ca lui Dumnezeu…(logic)
—-

Dumnezeu ne poate ierta de pacate atunci exista parere de rau, căinta, durere sufleteasca, cand plangem pacatele facute, cand facem fapte vrednice de pocainta (fapte bune), diverse nevointe, dar nu e suficient. Nu ne putem elibera complet de ele daca sunt dezlegate, mai ales cand vine vorba de pacatele mari, ori aceasta nu se poate face decat atunci cand le marturisim (la Spovedanie), si numai prin preot, caci numai preotilor Bisericii li s-a dat puterea de a dezlega pacatele oamenilor, asa a fost voia lui Dumnezeu, ca in Biserica Lui sa ne mantuim (prin slujitorii bisericesti), si nu in afara Bisericii. Sfintele Taine (Spovedanie si Impartasanie) au fost instituite de Hristos si au fost date spre a fi implinite de preoti (mai intai prin Sfintii Apostoli, si prin ei mai departe catre episcopi si preoti).

21. Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
22. Si zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
23. Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute. (Ioan 20)

18. Adevarat graiesc voua: Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer, si oricate veti dezlega pe pamant, vor fi dezlegate si in cer. (Matei 18)

Savarsitorul Tainelor este deci Iisus Hristos prin slujitorii sai: episcopi si preoti. Fara Spovedanie si Impartasanie niciun crestin nu se poate mantui (afara de cei care chiar nebotezati fiind unii, au fost ucisi pentru ca au marturisit pe Hristos, adica cei care s-au botezat prin ceea ce se cheama ‘botezul sangelui’).

Sf. Vasile cel Mare spune ca din pricina ca am pacatuit cu trupul, este de trebuinta sa ne marturisim, spunandu-ne pacatul: “Oare nu am pacatuit atunci când ne-am predat pacatului madularele trupului pentru a lucra faradelegea? Haideti atunci sa ne marturisim cu gura, folosindu-ne de acelaşi instrument pentru risipirea pacatului.”

Avem si cuvintele proorocului Isaia prin care Dumnezeu a spus: “…marturiseste-ti faradelegile tale, ca sa te îndreptezi, Eu sunt Cel ce sterge faradelegile tale” (Is. 43:25).”

Iar Sfantul Nectarie spune: “Nu te sfii sa marturisesti pacatul, ca prin rusinea de acum sa eviti rusinea ce va sa fie în viata de apoi.”

Este important de spus ca atunci cand mergem in fata preotului sa ne spovedim trebuie sa fim constienti ca ne ducem defapt inaintea lui Dumnezeu, caci Domnul este prezent acolo, nevazut, si asculta marturisirea pe care o facem. Lui ne adresam chiar daca suntem in fata preotului, preotul este doar martor care e dator sa ne asculte (fara sa ne judece, caci nu are voie), si care ne da povatuire si canon – o nevointa pe care sa o facem, prin implinirea caruia primim si dezlegare (de Sus) pentru pacatele facute si marturisite, si care are rolul de a ne mai rascumpara din pacate. De regula, canonul este inversul pactului facut, cum spune Sf. Vasile cel Mare: “Ai fost lacom? Plateste. Te-ai apucat de betie? Posteste. Ai fost trufas? Smereste-te. Ai fost pizmas? Consoleaza-te.”. Sau se mai dau matanii de facut (ca si nevointa fizica), sau rugaciuni, sau fapte de milostenie etc.

La sfarsitul marturisirii catre preot sau parintele nostru duhovnic, acesta pune mainile pe capul nostru (prin mainile sale primim dezlegare de la Dumnezeu, prin Harul primit de preot la hirotonie) si rosteste cuvintele:

«Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi să-ţi lase toate păcatele. Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Amin»

Spovedania are de asemenea si rol de vindecare, caci prin aceasta Taina, Dumnezeu prin Harul Sau ne daruieste nu doar curatare dar si tamaduire de patima de care suferim, pentru a nu mai repeta pacatul. Important este sa ne hotaram sa incetam pacatul, sa facem cat putem in acest sens, si restul va lucra Dumnezeu.

Cea mai buna spovedanie o facem atunci cand simtim in sufletul nostru durere pentru pacatele facute, sa simtim acea “zdrobire de inima” despre care vorbesc Parintii Bisericii (inaintea Spovedaniei, in timpul ei sau chiar si dupa Spovedanie), lacrimile ne curata sufletul. Cei care au facut cum trebuie spovedania, pot marturisi ca se simte o stare de usurare sufleteasca, inima devine usoara ca un fulg, este o traire binecuvantata, prin care suntem instiintati in sufletul nostru ca am fost iertati si curatati de pacate, adeseori inima se inmoaie si izvorasc lacrimi de iubire si recunostinta pentru Domnul, Cel care ne-a invrednicit de iertare. Multa lume cauta sa vindece trupul, dar sufletul ramane bolnav. Dumnezeu prin Taina Spovedaniei ne curata sufletul si ne vindeca de patimi, se reface legatura noastra cu Dumnezeu (“Ramaneti in Mine si Eu in voi.” (Ioan 15:4)). Iar apoi prin Taina Sfintei Impartasanii, primim pe Hristos in inima noastra, primim vindecare sufleteasca dar si trupeasca. Spovedania si Impartasania semnifica deci, curatare si vindecarea sufleteasca.
—-

Adaug si urmatorul citat din parintele Ilie Cleopa:

– Se poste mantui cineva fara duhovnic si fara spovedanie ?

– Nu. Nimeni nu se poate mantui, nici mireni, nici calugari, nici clerici, fara spovedania pacatelor si fara dezlegarea de la duhovnic, dupa cuvantul Domnului care zice : “Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele se vor ierta si carora le veti tine, tinute vor fi” ( Ioan 20, 23 ) . Si in alt loc : “Oricate veti lega pe pamant, vor fi legate si in cer si oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in cer” ( Matei 18, 18 ) . Deci, cum va intra cineva in imparatia cerurilor, nefiind dezlegat pe pamant de pacatele sale ? Ca aceasta putere s-a dat numai celor alesi, adica apostolilor, episcopilor si preotilor, iar nu mirenilor. Toti trebuie sa avem duhovnicii nostri si sa ne spovedim regulat, chiar si aceia carora li se pare ca nu au pacate. Asa ne invata Sfantul Apostol si evanghelist Ioan : “De vom zice ca pacat nu avem, ne inselam pe noi insine si adevarul nu este cu noi. De vom marturisi pacatele noastre, credincios si drept este Dumnezeu ca sa ne ierte noua pacatele noastre si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea “ ( I Ioan 1, 8-9 ) . Iar Sfantul Simeon Tesaloniceanul arata, zicand : ” Toti trebuie sa ne pocaim, si mireni si calugari si preti si arhierei. Toti sa ne pocaim ( spovedim ), ca sa ne mantuim ” ( Tratat asupra tuturor dogmelor, cap. 251, Despre Taina Pocaintei ) . Fara spovedanie, nimeni nu se poate mantui, deoarece “toti multe gresim” ( Iacob 3, 2 ) . Tot omul este zamislit si nascut in pacate ( Facere 8, 21; Psalm 50, 6; Matei 7, 1l; Romani 3, 11 ) . Sfanta Scriptura ne arata ca “pacatul aduce moarte” ( Iacob 1, 15 ) si ca “nimic necurat nu va intra in Imparatia lui Dumnezeu”.

Inseamna ca fara un intermediar (preot), nu ne asculta spovedania, sau ceea ce avem sa-I spunem?…fara intermediar Dumnezeu nu ne iarta pacatele?