Iubiţi credincioşi,

Biserica lui Hristos dreptmăritoare prăznuieşte, odată pe an, pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil împreună cu soborul tuturor îngerilor. Prin cuvântul “arhanghel” înţelegem “mai mare peste îngeri” sau “cel dintâi dintre îngeri“. Iar “înger” înseamnă “vestitor”, pentru că îngerii vestesc pe pământ şi fac cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu. Îngerii sunt “duhuri slujitoare“ cum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Ei au fost creaţi de Dumnezeu mai înainte de om şi de lumea văzută, dar nu prin cuvânt, ci numai cât a gândit, Dumnezeu i-a şi creat.

Îngerii sunt împărţiţi, după Sfinţii Părinţi, în nouă cete şi fiecare ceată are o anumită misiune de împlinit în cer şi pe pământ. Îngerii sunt duhuri, adică au trupuri nemateriale, nemuritoare sau, cum spune Sfântul Apostol Pavel, au “trupuri cereşti” adică trupuri îngereşti, care sunt deosebite de cele pământeşti şi sufleteşti ale oamenilor, care sunt muritoare. Scopul principal pentru care au fost creaţi îngerii, care formează lumea nevăzută, este pentru a-L slăvi neâncetat pe Dumnezeu. Apoi pentru a împlini întru toate voia Lui, pentru a face cunoscută oamenilor voia lui Dumnezeu şi pentru a ajuta pe oameni să împlinească poruncile Lui.

Au fost cazuri atât în Legea Veche, cât şi în legea Darului, când oamenii au făcut din îngeri idoli şi îi adorau, adică se închinau lor ca lui Dumnezeu (IV Regi 17, 16). Biserica din început a combătut acest eres, învăţând că îngerii nu sunt creatorii lumii, ci sunt duhuri create de Dumnezeu pentru a împlini voia Lui.

Sfinţii Părinţi au fixat, însă, o zi de cinstire închinată Sfinţilor Îngeri şi Arhangheli pentru că ei ne ajută să cunoaştem voia Domnului şi s-o putem împlini. Această zi este astăzi 8 noiembrie, pentru că numărul 8 este simbolul vieţii veşnice; iar noiembrie este a noua lună de la creaţie, care s-a săvârşit în luna martie, ca un simbol al celor nouă cete îngereşti.

Dintre toţi Sfinţii Părinţi cel mai bine vorbeşte despre îngeri Sfântul Dionisie Areopagitul, ucenicul Sfântului Apostol Pavel. El spune că îngerii se împart în nouă cete, fiecare având numele şi misiunea sa. Cetele îngereşti sunt împărţite în trei ierarhii sau grupe şi anume: ierarhia cea mai de sus, aproape de Preasfânta Treime, este formată din Serafimi, Heruvimi şi Tronuri. Ei stau în jurul tronului lui Dumnezeu înconjuraţi în văpaie de foc şi fac cunoscută voia Lui îngerilor de mai jos. Ierarhia din mijloc este formată din Domnii, Puteri şi Stăpânii, cum îi numeşte şi Sfântul Apostol Pavel, vasul cel ales al lui Hristos. Ei domnesc peste îngerii de mai jos şi stăpânesc puterile iadului şi întreg universul. Ierarhia cea mai de jos este formată din Începătorii, Arhanghelii şi Îngeri. Aceştia sunt cei mai aproape de oameni, cărora le fac cunoscută voia lui Dumnezeu şi-i ajută să scape de cursele şi atacurile îngerilor răi, adică de ispitele şi amăgirile diavolilor.

Marele Prooroc Isaia spune că serafimii stau împrejurul Lui, având câte şase aripi (Isaia 6, 2). Ei sunt în chipul focului, precum spune proorocul David: Cela ce faci pe îngerii Tăi duhuri şi pe slugile Tale pară de foc (Psalm 103, 5). Serafimii aprind pe oameni, cu focul dragostei dumnezeieşti, precum şi numele lor îi arată, că în limba evreiască “Serafim” se tălmăceşte “cel ce aprinde” sau “âncălzeşte”.

După Serafimi, stau înaintea lui Dumnezeu înţelepţii Heruvimi, cei cu ochi mulţi, care, mai mult decât alte cete de mai jos, strălucesc neâncetat cu lumina înţelegerii şi a cunoştinţei de Dumnezeu. Heruvimii fiind luminaţi în tainele lui Dumnezeu, ale cunoştinţei adâncului şi înţelepciunii divine, luminează şi pe alţii; căci însuşi numele de “Heruvim”, în aceeaşi limbă evreiască, se tâlcuieşte “multă înţelegere” sau “revărsare de înţelepciune”. Prin Heruvimi se revarsă înţelepciunea cea de sus şi se dă ochilor sufleteşti luminare spre cunoştinţa lui Dumnezeu.

Ceata a treia numită a Tronurilor stă înaintea celui ce şade pe scaun înalt şi preaânălţat (Isaia 6, 1). Se numesc aşa căci pe dânşii, ca pe nişte scaune înţelegătoare, se odihneşte Dumnezeu gânditor, precum scrie Sfântul Maxim Mărturisitorul; adică nu cu fiinţa, ci cu slujirea şi cu darul.

În ierarhia din mijloc, prima ceată se numeşte ceata Domniilor, pentru că domnesc peste ceilalţi îngeri care sunt sub dânşii. Ei “fiind liberi şi lepădând toată temerea de rob, de bunăvoie şi cu bucurie slujesc neâncetat Domnului“. Ei revarsă oamenilor, care sunt puşi de Dumnezeu ca stăpânitori, puterea stăpânirii cu bună înţelegere şi a iconomiei celei înţelepte, ca să domnească bine şi cu dreptate peste ţările încredinţate lor. Aceşti îngeri ajută pe oameni să-şi stăpânească simţirile şi să-şi smerească patimile cele fără de rânduială, supunând pe trup duhului.

Ceata Puterilor cereşti, împlineşte fără odihnă voia cea tare şi puternică a Domnului Savaot, stăpâneşte planetele şi stelele universului; dă oamenilor puterea proorociei şi darul facerii de minuni şi îi ajută pe creştini să rabde cu tărie necazurile vieţii şi să păzească poruncile lui Hristos.

Ceata Stăpâniilor, se numeşte aşa pentru că aceşti îngeri au mare stăpânire peste diavoli. Ei risipesc stăpânirea lor şi izbăvesc pe oameni să nu cadă în ispitele cele cumplite care îi duc la moarte şi la osânda iadului.

În ierarhia cea mai de jos prima ceată este a Începătoriilor. Se numesc aşa pentru că ei stăpânesc pe îngerii care sunt sub ascultarea lor, făcându-le cunoscută voia lui Dumnezeu. Ei au misiunea de a îndrepta toată lumea; ei păzesc ţările, tronurile celor ce conduc; ei păzesc hotarele neamurilor, oraşele, cetăţile, satele, limbile, bisericile şi păstorii de suflete. Ei îi ajută pe cei ce conduc popoare şi Biserici să facă voia lui Dumnezeu şi să nu asuprească pe cei de sub ascultarea lor.

Arhanghelii au misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari ale lui Dumnezeu, de a descoperi proorociile cele înalte ale îngerilor şi prin ei oamenilor. Sfântul Grigorie Dialogul zice despre Arhangheli: “Aceştia sunt cei care înmulţesc sfânta credinţă între oameni luminând înaintea lor cu lumina Sfintei Evanghelii, descoperindu-le tainele credinţei celei drepte“.

Ultima ceată şi mai apropiată de oameni este ceata Îngerilor. Aceştia vestesc oamenilor tainele lui Dumnezeu şi voinţele Lui cele mai mici chiar, povăţuindu-i să trăiască în dragoste, în fapte bune şi cu dreptate, împlinind întru toate voia Domnului. Îngerii sunt rânduiţi să păzească pe fiecare credincios, căci de la botez, fiecare creştin are un înger păzitor. Pe cei buni îngerii îi ajută să nu cadă, iar pe cei căzuţi îi ridică, prin pocăinţă şi spovedanie şi niciodată nu ne lasă pe noi, deşi uneori greşim. Îngerii sunt gata să ne ajute întotdeauna numai să voim şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Până aici am vorbit mai pe larg despre îngeri, împărţirea lor, însuşirile şi chemarea lor, dar întrucât ceata Sfinţilor Arhangheli s-a arătat slujitoarea celor mai mari dumnezeieşti taine, care au înlesnit mântuirea neamului omenesc prin întruparea Fiului lui Dumnezeu, vom vorbi în continuare numai despre Sfinţii Arhangheli, a căror pomenire o avem astăzi.

Sfinţii Arhangheli sunt în număr de şapte, care stau înaintea tronului slavei lui Dumnezeu, după cum spune însuşi Sfântul Ioan Evanghelistul: Ioan, celor şapte Biserici care sunt în Asia … şi de la cele şapte Duhuri care stau înaintea Scaunului Lui (Apocalipsa 1, 4). Şi aceştia sunt: Mihail, Gavriil, Rafail, Uriil, Salatiil, Gudiil şi Varahiil. Fiecare arhanghel are o anumită misiune divină de îndeplinit.

Mihail, ce se tâlcuieşte “puterea lui Dumnezeu“, este voievodul oştilor cereşti şi cel dintâi din ceata Sfinţilor Arhangheli. El poartă sabie de foc şi are slujba de a păzi legea lui Dumnezeu şi de a birui puterea vrăjmaşilor. Când Lucifer a greşit în cer şi au început a cădea mulţime de îngeri, atunci toate puterile cereşti tulburându-se, a stat Arhanghelul Mihail în mijloc şi a strigat: Să luăm aminte! Din clipa aceea a încetat căderea îngerilor, căci toţi luând aminte de glasul lui şi la greşeala îngerilor răi, au căzut înaintea slavei lui Dumnezeu, preamărind numele Lui.

Tot Mihail s-a certat cu diavolul în pustiul Arabiei pentru trupul lui Moise, zicând: Certe-te pe tine Domnul! (Iuda 1, 9). De asemenea, el a însoţit pe poporul ales din Egipt în pământul fădăduinţei. El a adus cele zece pedepse peste poporul cel împietrit al lui Faraon. El s-a arătat păzitor oştilor lui Isus Navi, căruia i-a zis: Eu sunt Voievodul oştilor Domnului şi acum am venit (Iosua 5, 14).

El a stins cuptorul celor trei tineri din Babilon. El a păzit pe Daniil cu viaţă, în groapa cu lei. El a adus foc şi pedeapsă peste cetăţile cele desfrânate, Sodoma şi Gomora. El a dat biruinţă lui Ghedeon în luptă. El a scos viu pe Lot din Sodoma. El a făcut multe minuni, precum cea din Colose, minunea din Mânăstirea Dochiarul (Sfântul Munte) etc. Iar la sfârşitul veacului, tot el, împreună cu ceata arhanghelilor, va suna din trâmbiţă, va scula pe cei morţi şi va aduna toate limbile la judecată, după mărturia Sfântului Apostol Pavel care zice: Că Însuşi Domnul, întru poruncă, cu glasul Arhanghelului şi întru trâmbiţa lui Dumnezeu, se va pogorî din cer (I Tesaloniceni 4, 16).

Gavriil, ce se tâlcuieşte “bărbat-Dumnezeu“, este arhanghelul bunelor vestiri de bucurie, care are misiunea de a vesti oamenilor tainele cele mari dumnezeieşti. El nu mai poartă sabie de foc, ci crin de neântinată bucurie. El este foarte dulce la vedere şi plin de dumnezeiască blândeţe. Pentru aceasta a şi fost ales şi trimis de Dumnezeu la Fecioara din Nazaret să-i vestească taina cea mare a întrupării Domnului. Tot el a adus vestea zămislirii Maicii Domnului dumnezeieştilor ei părinţi Ioachim şi Ana. El a vestit în templu Sfântului Zaharia că soţia lui va naşte la bătrâneţe pe Sfântul Ioan Botezătorul. El a dus vestea cea bună Anei, mama proorocului Samuil.

Sfântul Arhanghel Gavriil a dus la cer rugăciunea Fecioarei Maria când petrecea în templu. El i se arăta adesea şi-i descoperea taine negrăite. Îi aducea hrană îngerească la Sfânta Sfintelor. El a auzit cel dintâi despre taina întrupării lui Hristos, mai înainte decât toţi îngerii. El a rostit cel dintâi numele Preadulcelui Iisus. El a pus nume Sfântului Ioan Botezătorul. El a vestit păstorilor că în Betleem s-a născut Mesia. El a cântat cel dintâi Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire! (Luca 2, 14). El a învăţat pe păstori să cânte. El a descoperit magilor taina întrupării. El a liniştit pe Iosif când voia să lase pe Fecioara Maria. El i-a poruncit să fugă în Egipt cu Pruncul şi iarăşi să se întoarcă în Nazaret.

Sfântul Gavriil ocroteşte pe fecioare, acoperă pe mame, păzeşte pe prunci, duce rugăciunile cele fierbinţi la Dumnezeu şi aduce înapoi împlinirea cererilor. El slujeşte tainelor celor mari şi ajută la înmulţirea şi mântuirea neamului omenesc.

Rafail, al treilea arhanghel, este tămăduitor al neputinţelor omeneşti.

Uriil este luminător al celor întunecaţi.

Salatiil este rugător fierbinte pentru neamul omenesc.

Gudiil este slăvitor al lui Dumnezeu şi întăritor al celor ce se nevoiesc la fapte bune.

Varahiil, ultimul arhanghel, este aducător de binecuvântare dumnezeiască pe pământ.

Dintre toţi Sfinţii îngeri, cei mai mari binefăcători ai oamenilor s-au arătat Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, din care pricină se şi pomenesc astăzi cu alese prăznuiri şi cântări de laudă, dimpreună cu toate cetele îngereşti. Se cuvine deci şi nouă păcătoşilor, ce suntem păziţi de îngeri, să ne adunăm la sfintele biserici şi să lăudăm astăzi soborul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil, cerând ajutorul lor.

Să nu uităm că Sfinţii Arhangheli sunt cei dintâi îngeri mijlocitori între Dumnezeu şi noi oamenii. Ei au grijă şi milă de creştini şi-i ajută pe calea mântuirii mai mult decât ceilalţi îngeri. Sfântul Mihail este protectorul direct al călugărilor, al armatelor creştine, al voievozilor, care purtau cu ei pe câmpul de luptă icoana Marelui Arhanghel. Sfântul Gavriil este, mai ales, protectorul fecioarelor creştine, al familiei creştine, protectorul mamelor care nasc copii, ca şi protectorul copiilor şi al călugăriţelor iubitoare de feciorie şi iubitoare de Hristos.

În ţara noastră cultul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil este foarte răspândit. Numeroase sunt bisericile cu hramul Sfinţilor Arhangheli, numeroşi sunt şi credincioşii români care le poartă numele. În multe case se vede icoana Sfinţilor Arhangheli şi nu puţini din bunii noştri creştini citesc acatistul lor. Părinţii noştri aveau mare evlavie şi pentru îngerii păzitori pe care-i primeau de la botez şi se îngrijeau cu mare atenţie să nu facă vreun păcat ca să nu alunge de la ei pe îngerii buni.

Înaintaşii noştri iubeau rugăciunea, milostenia şi Biserica, ştiind că îngerii păzitori ne numără şi ne scriu paşii noştri spre biserică, spre rugăciune, spre cel sărac şi spre tot lucrul sfânt şi plăcut lui Dumnezeu.

Iubiţi credincioşi,

Bun lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfântă, neântinată, îngerească. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.

Sfinţii îngeri neâncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neâncetat, lăudând ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sunt într-o veşnică mişcare, împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cârtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvârşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe pământ. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsând ura, mânia, bătăile, judecăţile, minciunile.

Sfinţii îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută la mântuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei când ne mustră pentru păcate, când ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mântuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea noastră şi plâng când noi păcătuim sau suntem aruncaţi în gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să plângem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.

Sfinţii îngeri nu se bârfesc, nu se răzvrătesc, nu se mânie, trăiesc în bună rânduială. La fel şi noi, să nu ne mâncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare, de mânie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în dragoste unii cu alţii, că suntem fiii Tatălui ceresc.

De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperământul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.

Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mântuirea sufletelor noastre. Amin.

Parintele Ilie Cleopa

In Simbolul credinţei, chiar de la început grăim aşa: „Cred întru unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.” Adică mărturisim că Dumnezeu a făcut lumea cea văzută şi cea nevăzută. Lumea cea nevăzută sunt sfinţii îngeri, pentru cinstea cărora ne-am adunat astăzi; sunt slugile cele credincioase ale lui Dumnezeu, lăudătorii slavei lui Dumnezeu, sunt păzitorii şi povăţuitorii noştri, însoţitorii şi rugătorii noştri.

Pentru ochii noştri trupeşti, ei sunt o lume nevăzută; dar din cuvintele lui Dumnezeu, din învăţătura Bisericii noastre, ştim multe lucruri despre dânşii: că locuiesc în cer precum şi printre oameni şi că adeseori s-au arătat oamenilor în chip văzut, când Dumnezeu a găsit de bine să facă pe îngeri vestitori ai voii Sale oamenilor şi crainici ai adevărurilor dumnezeieşti.

Aşa cum grăiesc Sfintele Evanghelii, atât începutul cât şi sfârşitul lucrării pământeşti a Domnului nostru Iisus Hristos, sunt legate de arătarea îngerilor în lume.

Astfel, când s-a plinit vremea ca Fiul lui Dumnezeu să ia trup omenesc pentru mântuirea noastră, într-o colibă sărăcăcioasă din Nazaret, unde trăia Fecioara Măria, a intrat arhanghelul Gavriil şi împlinind porunca lui Dumnezeu, i-a dat de veste despre naşterea dintr-însa a Mântuitorului lumii numind-o „Binecuvântată între femei.”

Când Iosif, logodnicul Fecioarei Măria, s-a tulburat văzând pe Fecioara că se pregăteşte să fie Mamă şi nu ştia cum să înţeleagă aceasta, căci încă nu i se descoperise taina naşterii Fiului lui Dumnezeu, atunci îngerul i-a grăit în vis: „Nu te teme a lua pe Măria, femeia ta, căci ceea ce s-a zămislit într-însa este de la Duhul Sfânt.”

In noaptea cea binecuvântată a naşterii Domnului pe pământ, îngerul s-a arătat păstorilor din apropierea Bethleemului şi le-a dat de ştire: „Vă vestesc bucurie mare, că astăzi S-a născut Mântuitorul, Hristos Domnul.” Şi tot atunci, spune Sfânta Evanghelie, s-a arătat mulţime mare de îngeri cântând: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.”

Nu după multe zile, tot îngerul îi porunceşte lui Iosif în vis să ia Pruncul şi pe Mama lui şi să fugă în Egipt, iar după moartea lui Irod, iarăşi îngerul îi spune lui Iosif în vis: „Scoală-te şi ia Pruncul şi pe Mama lui şi mergi în pământul lui Israil, că a murit cel ce căuta sufletul Pruncului.”

Se apropiaseră ceasurile din urmă ale vieţii pământeşti a Domnului nostru Iisus Hristos, în ajunul morţii Sale pe Cruce, El S-a rugat în grădina Ghetsimani până la asudare cu sânge şi atunci I s-a arătat un înger, care L-a întărit în aceste nespuse suferinţe.

A venit a doua noapte binecuvântată şi luminată, când Domnul, ca un puternic şi biruitor al morţii, a înviat din morţi. Când femeile mironosiţe foarte de dimineaţă au venit la mormânt, au văzut pe îngerul vestitor al învierii: „Nu vă temeţi le-a spus, că Iisus cel răstignit nu este aici, ci S-a sculat precum a zis.”

După 40 de zile, când Domnul Hristos Cel înviat, S-a înălţat la Ceruri de pe culmea muntelui Măslinilor, doi îngeri s-au arătat ucenicilor, care se uitau cu uimire şi mâhnire după învăţătorul iubit şi le-au zis: „De ce staţi uitându-vă la cer? Acest Iisus, Care S-a înălţat de la voi la Cer, tot aşa va veni, cum L-aţi văzut ducându-Se la Cer” (Faptele Apostolilor 1, 11).

Iată, vedeţi de câte ori îngerii s-au arătat pe faţă oamenilor, când trebuia să le descopere voia lui Dumnezeu, să-i întărească şi să-i îmbărbăteze?

De atunci au trecut multe veacuri. La sfintele slujbe la care noi ne adunăm în biserică, auziţi cum se cântă: „Acum puterile cereşti împreună cu noi nevăzut slujesc.” Iar în altă cântare, Biserica grăieşte: „Ca pe împăratul tuturor primind, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti.” Ce ne spun aceste cântări? Ele ne învaţă că îngerii în chip nevăzut sunt de faţă împreună cu noi la sfintele slujbe şi iau parte la rugăciunile noastre. Zi şi noapte, puterile îngereşti înconjoară tronul Domnului în Ceruri şi-L proslăvesc cu cântări dumnezeieşti; dar ei se află şi lângă altarele pământeşti ale bisericilor noastre.

Puzderie de sfinţi îngeri înconjură sfântul Potir, când preotul se arată cu el în faţa uşilor împărăteşti, de vreme ce în acest Potir se află însuşi Domnul, cu dumnezeiescul său Trup şi cu Sângele Său cel dătător de viaţă. Ingerii sunt de faţă în biserică în timpul sfintelor slujbe nu numai pentru preamărirea Domnului, ci ca să ne întărească în slabele noastre rugăciuni şi să ducă cererile şi suspinele noastre la tronul lui Dumnezeu. Noi suntem prea păcătoşi şi întinaţi cu inima ca să vedem această şedere a îngerilor în biserică, dar au fost sfinţi curaţi cu inima, care au văzut acest lucru. Aşa Sfântul Andrei cel nebun pentru Hrisţos, care a trăit în veacul al X-lea şi a văzut în văzduh în timpul unei privegheri de noapte în biserica Vlahernei din Constantinopol pe Maica Domnului înconjurată de sfinţi şi de o mare mulţime de îngeri.

La fiecare dumnezeiască slujbă auziţi această cerere: „înger de pace, credincios, îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, la Domnul să cerem.” In această ectenie, cerem lui Dumnezeu să nu depărteze de la noi pe îngerul păzitor. Căci ştiţi doar că fiecăruia dintre noi Domnul ne-a dat la botez un înger păzitor, ca să ne fie îndreptător credincios şi păzitor al sufletelor şi trupurilor noastre.

Aţi auzit de asemenea cuvintele proorocului David din Psalmul 90: „A poruncit îngerilor Săi să te păzească în toate căile tale.” Prin aceste cuvinte noi mărturisim credinţa că pe noi ne păzesc sfinţii îngeri. Tot ce este în noi bun, curat, luminat, orice gând frumos, orice mişcare bună a inimii; rugăciunea, pocăinţa, faptele bune, toate acestea se nasc în noi şi se înfăptuiesc din îndemnul îngerului păzitor. Lucrând prin cugetul şi inima noastră, el ne ajută în lupta cu ispitele, el ne dă fiori înainte de căderea în păcate grele. Dacă nu ascultăm de glasul lui şi cădem în păcate, el se depărtează de noi, plânge şi se roagă pentru noi la Dumnezeu, ca să ne rabde şi să întârzie cu dreapta Lui pedeapsă; în acelaşi timp nu încetează să bată la uşa cugetului nostru cu gândul trezirii la pocăinţă. Acelaşi Sfânt Andrei nebun pentru Hristos a văzut odată pe îngerul păzitor al unui bogat, care murise în păcate grele, că plângea aşa de tare pentru cel mort, cum nu văzuse niciodată vreun om plângând aşa.

Ştim iarăşi, precum ne învaţă Biserica noastră, că îngerul păzitor se va înfăţişa fiecăruia dintre noi în clipa morţii, când sufletul se va desparte de trup şi de vom fi avut viaţă curată ne va însoţi la Dumnezeu pentru închinare în ziua a treia, a noua şi a patruzecea după răposare şi nu ne va părăsi toată vieţuirea noastră de dincolo de mormânt.

O, ştim că vom vedea îngeri şi în cea din urmă zi a lumii acesteia, în ziua înfricoşatei judecăţi a lui Dumnezeu, „când va veni Fiul Omului întru slava Sa şi toţi sfinţii îngeri cu El şi va şedea pe scaunul slavei Sale.” Am auzit şi din pilda Evangheliei de astăzi, că „la vremea secerişului, Domnul va zice secerători-lor: pliviţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi ca să o ardem.” Secerişul este sfârşitul lumii, iar secerătorii sunt îngerii. Cât de cumplit este să faci parte din aceste neghine, care vor fi aruncate în văpaia focului! Iar cât de dulci cuvinte auzim în această pildă pentru adevăraţii fii ai lui Dumnezeu: „Iar grâul să-l strângeţi în jitniţa Mea.” Câtă fericire îi aşteaptă pe cei pe care Domnul îi aseamănă cu grâul: „Atunci cei drepţi vor străluci ca soarele întru împărăţia Tatălui lor.”

Iată, vedeţi, binecredincioşi creştini, că tot ce ni s-a descoperit prin cuvântul lui Dumnezeu şi prin învăţătura credinţei noastre despre îngeri, totul ne grăieşte despre cea mai sfântă îndatorire a noastră, despre veşnica noastră mântuire, , căci pentru slujirea acestei mântuiri ne-a dat Dumnezeu pe sfinţii îngeri. Deci în ostenelile noastre pentru lucrarea mântuirii noastre nu suntem singuri, în calea spre împărăţia Cerească. Cu noi sunt sfinţii îngeri, nevăzuţii noştri povăţuitori şi ajutători în această lucrare sfântă, păzindu-ne de toate nenorocirile, de suferinţe, de moarte năprasnică, de ispite, de căderi în păcate şi de mânia lui Dumnezeu cea cu dreptate pornită asupra noastră. Scurt vorbind, sfinţii îngeri ne cheamă la mântuirea sufletelor noastre, ţinând în noi aducerea aminte de acest scop şi de răsplata pentru toate ostenelile noastre şi dându-ne ajutor pe această cale. Cât de mare este ajutorul sfinţilor îngeri pentru mântuirea sufletului nostru veţi înţelege şi din istorisirea ce urmează.

In vechea cetate a Cartaginei din Africa trăia odată un guvernator, care făcea multe fapte bune. S-a întâmplat însă, din lucrarea diavolului, că acesta a căzut în păcatul desfrânării şi nu multă vreme după păcat s-a îmbolnăvit şi a murit, nepocăit de păcatul său. La trei zile după ce l-au prohodit şi l-au îngropat, s-a auzit glas din groapă strigând: „Miluiţi-mă! Miluiţi-mă!” Şi dacă l-au dezgropat, l-au găsit viu în sicriu. Şi l-au întrebat rudeniile ce a văzut iar el multă vreme nu a putut scoate un cuvânt, ci numai plângea cu amar. Abia după trei zilei i s-a dezlegat limba şi a început a grăi: „Când am murit eu”, zise el, „au venit la mine nişte arapi aşa de negri şi de cumpliţi încât văzându-i sufletul meu se spăimânta şi se cutremura, în acea spaimă fiind eu, au venit doi tineri frumoşi şi îndată sufletul meu a sărit în mâinile lor. Şi cum zburam şi ne duceam în sus, am trecut pe la vămile văzduhului, unde eram întrebaţi pentru tot felul de păcate: minciună, nedreptate, ucidere şi altele. Iar tinerii aceia care mă duceau aveau faptele mele cele bune ca un fel de vistierie, din care puneau în cumpănă împotriva păcatelor mele, pe care le aduceau duhurile cele viclene. Şi abia m-au răscumpărat. Dar când am ajuns la vama desfrânării, m-au apucat acei arapi groaznici zicând: «Acesta este al nostru, pentru că l-a apucat moartea nepocăit de păcatul desfrânării.» Atunci îngerii m-au lăsat şi m-au apucat acei arapi cu mare bucurie şi m-au tras jos bătându-mă până în temniţele iadului, unde era mare mulţime de suflete, care se munceau şi strigau: «Vai de noi, vai de noi!» Şi nu avea cine să le ajute. Şi au început să mă muncească şi pe mine împreună cu ei. Şi când strigam eu şi mă chinuiam, am văzut deodată pe cei doi tineri şi am început a mă ruga către ei să mă scoată din acele munci, ca să mă pocăiesc. Dar ei mi-au răspuns: «In zadar te trudeşti a te ruga, căci de aici nimeni nu poate ieşi până la învierea a toată lumea.» Mai pe urmă însă li s-a făcu milă de mine şi m-au întors iar în trup şi aşa am început a striga din groapă.”

Povestind acestea cel înviat, nu a contenit a plânge şi vreme de 40 de zile nimic nu a gustat, ci numai umbla pe la biserici şi grăia: „Amar de cei ce nu se pocăiesc.” Iar după 40 de zile iarăşi a murit.

Cei doi tineri care s-au arătat celui mort nu sunt alţii decât sfinţii îngeri, care însoţesc sufletul omului până la Dumnezeu.

Auzind şi noi acestea, fraţi creştini, cât suntem încă în viaţă pe pământ, să cădem înaintea lui Dumnezeu şi să cerem cu căldură ajutor pentru izbăvire de păcate şi iertare pentru păcatele făcute. Şi să lucrăm pentru mântuirea sufletelor noastre, înfrumuseţându-le cu podoaba faptelor bune, care se ţese din smerenie, din răbdare, din fapte de iubire, din iertarea aproapelui, din fapte de milostenie şi din răbdarea necazurilor, a lipsurilor şi a suferinţelor, crezând nestrămutat în cuvântul Domnului că „cine va răbda până în sfârşit, acela se va mântui.” Iar pe apărătorii noştri şi păzitorii vieţii noastre, pe sfinţii îngeri, să-i rugăm să ne întărească pe această cale. Că nu este lucru mai înfricoşat ca pieirea veşnică a sufletului şi nimic mai scump decât moştenirea veşnicei împărăţii, de care pe toţi să ne învrednicească prea Milostivul Dumnezeu, cu rugăciunile şi cu ajutorul sfinţilor Săi îngeri. Amin.

Parintele Petroniu

(Nota: 1. După Mitropolitul N. Crutiţchi şi Cazania lui Varlaam)

sursa: crestin-ortodox.ro

Predica preluata din vol. “Parintele Petroniu de la Prodromu” – Edit. Bizantina

Acum, Arhanghelul Mihail se arată a fi un Înger fără de seamă al dreptăţii Dumnezeieşti, pentru că pe acesta îl vedem rânduit slujitor în a-i mustra şi a-i cuminţi pe cei răi, păzindu-i şi apărându-i pe cei buni; după cum lucrul acesta este vădit şi în multe alte locuri ale dumnezeieştii Scripturi, şi anume din moartea pe care a adus-o Mihail asupra celor întâi-născuţi ai Egiptului, păzind în acelaşi timp viaţa celor întâi-născuţi ai Evreilor.

Pe de altă parte, Arhanghelul Gavriil se arată a fi Îngerul cel fără de seamăn al bunătăţii şi milostivirii lui Dumnezeu, pentru că pe acesta îl vedem rânduit ca slujitor când are de făcut cuiva vreo milostivire excepţională, după cum lucrul acesta este vădit şi din multe altele, şi anume din bunele vestiri pe care le-a adus el lumii, cele despre marea milostivire a venirii lui Hristos.

Trei sunt lucrările cele mai de seamă şi mai mari pe care le-a săvârşit Dumnezeu: în primul rând, crearea lumii înţelegătoare, în al doilea rând, crearea lumii sensibile şi, în al treilea rând, iconomia întrupării lui Dumnezeu Cuvântul. În toate acestea trei, primii şi cei mai de importanţi slujitori au fost Mihail şi Gavriil.

Dumnezeu creează din nefiinţă întru fiinţă mai întâi lumea înţelegătoare, adică cerul cel numit de foc, şi îl umple ca şi cu nişte astre prea luminoase cu mulţimi nenumărate de îngeri nematerialnici, îl împodobeşte cu trei triade de ierarhii: Tronuri, Heruvimi şi Serafimi; Domnii, Puteri şi Stăpânii; Începătorii, Arhangheli şi Îngeri, şi peste toate aceste cete îngereşti îi aşează ca primi conducători şi învăţători pe Mihail şi Gavriil. Şi cum de a fost rânduit astfel? Ascultaţi!

Mihail, rămânând slujitor recunoscător al Dumnezeului Celui Atotţiitor, a purtat război înţelegător-noetic în Cer cu diavolul cel ce s-a lepădat şi cu îngerii lui când aceştia s-au semeţit împotriva Dumnezeului Celui viu. Mihail este cel care i-a aruncat pe ei întru cele mai adânci ale pământului, după cum stă scris în Sfânta Apocalipsă: „Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul… Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele cel de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el” (Apocalipsă 12, 7-9). De aceea, pentru marea lui faptă vitejească pe care a săvârşit-o a fost aşezat mai mare peste toate cetele Îngerilor şi le-a învăţat pe ele să păzească recunoştinţa faţă de Dumnezeu, ascultarea, smerenia şi rămânerea neîncetată şi nedespărţită în comuniune cu El.

Gavriil, la rândul lui, prin aceea că i s-a încredinţat doar lui dintre toţi ceilalţi Îngeri taina iconomiei întrupării, după cum spune şi dumnezeiescul Gură de Aur – împreună cu acesta singur şi cântăreţii la Bunavestire, ţie singur încredinţându-ţi taina – şi a devenit primul şi neasemuitul slujitor al tainei, de la început până la sfârşit, pentru aceasta a fost aşezat întâiul conducător şi învăţător [dimpreună cu Mihail] al cetelor îngereşti, până şi al prea înalţilor Heruvimi şi Serafimi, şi i-a învăţat pe toţi cuvintele şi cunoştinţele ascunse care sunt acoperite în adâncul acestei taine.

Şi dacă Pavel spune că prin Biserică „înţelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri să se facă cunoscută acum, prin Biserică, începătoriilor şi stăpâniilor, în ceruri” (Efeseni 3, 10) acest lucru trebuie înţeles că s-a petrecut prin mijlocirea dumnezeiescului Gavriil, care a aflat direct de la Cuvântul întrupat şi de la Duhul Sfânt, Cel împreună-fiitor cu El, această înţelepciune de multe feluri – înţelepciune care înseamnă, după cuvântul lui Grigorie de Nissa, să biruiască Dumnezeu cele potrivnice prin cele potrivnice: mândria prin smerenie, slava prin necinste, puterea prin slăbiciune, înţelepciunea prin nebunie – şi astfel a transmis această înţelepciune cea de multe feluri şi tuturor cetelor îngerilor fără a avea nici urmă de invidie, spunând acestora cuvântul lui Solomon: „am învăţat-o fără de viclenie, o împărtăşesc fără de invidie” (Înţelepciunea lui Solomon 7, 13).

Faptul că Gavriil a stat cel dintâi dintre toate cele nouă cete îngereşti este vădit şi din aceasta: este comună părerea Bisericii, arătată şi prin cuvântul lui Avva Isaac, că de la Hristos primesc toată luminarea toate cetele îngerilor, urcând, potrivit lui Pavel, „mai presus decât toată începătoria şi stăpânia şi puterea şi domnia şi decât tot numele ce se numeşte, nu numai în veacul acesta, ci şi în cel viitor” (Efeseni 1, 21). De asemenea, este comună părerea că de la Născătoarea de Dumnezeu, cea fără de asemănare mai presus decât Serafimii, sunt luminate toate cetele îngereşti, după cum spune Grigorie al Thessalonicului [Palama] (cuvântul întâi din omilia sa la Intrarea Maicii Domnului în Biserică şi omilia la Adormirea Maicii Domnului).

Şi, pentru că mai aproape de Hristos şi de Maica Domnului nu este nimeni altul decât Gavriil, aşadar prin acesta sunt luminate toate celelalte cete ale îngerilor. Căci, dacă dumnezeiescul Dionisie spune că prima ceată este cea a Tronurilor şi a opta este a Arhanghelilor, trebuie să înţelegem că acest lucru era valabil înainte de Întrupare; căci după Întrupare s-a răsturnat ordinea, după cuvântul Sfântului Isaac, şi primii au devenit cei din urmă, iar cei din urmă au devenit cei dintâi.

Şi în acest chip, şi cei doi Arhangheli, deopotrivă Mihail şi Gavriil, prin această sfântă şi desăvârşitoare lecţie de sfântă smerenie pe care au predat-o tuturor Îngerilor, i-au desăvârşit pe aceştia şi i-au făcut să fie nu doar greu de mişcat înspre rău, aşa cum erau mai înainte de cădere, după cuvântul Sfântului Grigorie Theologul, dar cu totul nemişcaţi spre rău şi neschimbători, aşa cum spune marele Grigorie al Thessalonicului [Palama] şi Sfântul Nichita, comentatorul Sfântului Grigorie Theologul.

În al doilea rând, Dumnezeu creează în şase zile această lume văzută, împodobeşte cerul cu multe felurimi de astre şi luminători, înfrumuseţează pământul cu diferite plante şi animale, umple aerul cu cele mai dulci cântări ale păsărilor, şi, la sfârşit, îl creează pe om şi îl aşează în Rai şi îl pune să păzească dumnezeiasca Lui poruncă, cea cunoscută de toţi. Dar omul – vai, mie! – se face călcător de poruncă şi este scos afară din Raiul desfătării în acest tărâm al plângerii. Şi aici din nou rânduieşte Dumnezeu pe Mihail şi pe Gavriil slujitori neasemuiţi ai proniei şi ai judecăţii pe care le-a arătat omului vreme de cinci mii şi jumătate de ani.

Astfel, dumnezeiescul Mihail, îndată ce Adam a fost scos afară din Rai, a arătat milă faţă de nenorocirea lui şi l-a învăţat – ca pe unul ce era fiinţă fără de experienţă – cum să cultive pământul, cum să însămânţeze, cum să secere şi, pe scurt, cum să-şi chivernisească viaţa cea plină de osteneală, de la hrană până la îmbrăcăminte, după cum ne arată Sfinţii Învăţători ai Bisericii. Acelaşi Mihail nu a întârziat să prevadă [cele de trebuinţă] şi să păzească pe toţi Strămoşii noştri cei dinaintea Legii: pe Set, pe Enos, pe Enoh, pe Noe, pe Avraam, Isaac, Iacov şi pe toţi cei 12 Patriarhi: pe de o parte, conducându-i la cunoaşterea singurului Dumnezeu adevărat, iar, pe de alta, mustrând şi pedepsind pe toţi aceia care vroiau să I se împotrivească. Mihail a fost învăţătorul şi conducătorul întregului popor israelitean, mergând înaintea acestuia şi împreună cu acesta, biruind popoarele de alt neam şi conducându-i pe israeliteni în pământul făgăduinţei.

Şi aici se cuvine să ne minunăm de măreţia dumnezeiescului Mihail. Căci, ştiind el că Îngerii şi-au împărţit între ei neamurile şi a fost aşezat câte unul pentru fiecare neam în parte, după cum spune Moise în cântarea sa: [Cel Preaînalt] „a statornicit hotarele neamurilor după numărul îngerilor lui Dumnezeu” (Deuteronom 32, 8), pe poporul israelitean însă nu l-a luat un Înger în grijă, ci Însuşi Dumnezeu. Şi totuşi, acest Dumnezeu îi spune de multe ori lui Moise că în locul Lui vrea să îi dea păzitor lui Israel pe Îngerul Său, adică pe dumnezeiescul Mihail, după cum tâlcuiesc Învăţătorii.

De aceea, şi Dionisie Areopagitul spune că teologia îl numeşte conducător ale poporului iudeu pe Mihail. Vedeţi ce privilegii? Vedeţi cum Mihail a stat ca mijlocitor nevăzut şi ca slujitor prin care Dumnezeu a dat Legea lui Moise pe Muntele Sinai? Pentru că, dacă legea s-a dat prin Îngeri, după cum spune Pavel: „dacă s-a adeverit cuvântul grăit prin îngeri” (Evrei 2, 2) şi iarăşi: „deci, ce este legea?… [ea] a fost rânduită prin îngeri în mâna unui mijlocitor” (Galateni 3, 39), cu siguranţă ea a fost dată prin mai-marele peste Îngeri, Mihail.

Şi dumnezeiescul Gavriil, la rândul lui, nu a lipsit nici el, fie binevestind bunele vestiri de bucurie ale naşterii de prunci pentru multe femei sterpe înainte de Lege şi după Lege, fie desluşind Prorocilor descoperirile şi vedeniile pe care le vedeau, pentru ca prin toate acestea să îi călăuzească la credinţa lui Mesia ce avea să vină; de asemenea, după nume este pomenit Gavriil în dumnezeiasca Scriptură arătându-se că el l-a învăţat cât se poate de limpede pe Prorocul Daniil, nu doar despre cum avea să se nască şi să se răstignească Hristos, dar şi spunându-i peste câţi ani aveau să se petreacă toate acestea.

În prorocia lui Daniil cea care s-a citit în această seară la vecernie, amândoi Arhanghelii sunt înfăţişaţi limpede ca fiind uniţi. Iată ce se spune: Daniil, după ce a postit 21 de zile în Babilon, Îl roagă pe Dumnezeu să îi elibereze pe Evrei din robia Perşilor şi Babilonienilor. Arhanghelul Gavriil duce cererea lui Daniil înaintea lui Dumnezeu. Arhanghelul care era conducătorul acelor neamuri se împotriveşte şi împiedică eliberarea evreilor – nu cu scop rău, ci pentru că mulţi dintre idololatri care trăiau împreună cu evreii ajungeau să creadă în adevăratul Dumnezeu, după cum tâlcuieşte Ieronim; probabil că Îngerul s-a opus eliberării şi pentru că nu s-a descoperit de la Dumnezeu Însuşi vestea despre eliberarea evreilor – dar mai-marele Îngerilor, Mihail, a venit şi l-a ajutat pe Gavriil şi astfel prin cei doi Îngeri s-au eliberat iudeii (Daniel 10, 12-14).

La sfârşitul tuturor acestora a venit plinirea vremii, când urma să vină pe lume Fiul lui Dumnezeu, ca să desăvârşească lucrarea cea mare şi neasemuită a mântuirii oamenilor. Şi aici, din nou, îi rânduieşte slujitori excepţionali pe cei doi Arhangheli, cu următoarea deosebire însă: Gavriil devine primul şi Mihail al doilea; căci Gavriil cel care L-a vestit pe „Dumnezeu şi omul”, după cuvântul Sfântului Proclu, trebuia să devină şi primul slujitor al Cuvântului Dumnezeu-Om. Gavriil, cel după asemănare dumnezeiască, singur face arătată această taină, aşa cum am spus.

El este cel trimis către Împărăteasa tuturor şi Pururea-Fecioara Maria şi îi aduce bunavestire a bucuriei, spunându-i salutul cel de-lume-mântuitor: „Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine!”. Tot Gavriil este cel care le binevesteşte păstorilor naşterea cea de bucurie a Stăpânului întrupat, el este cel care pe magi îi conduce prin stea, îl învaţă în vis pe Iosif să coboare în Egipt şi de acolo iarăşi să urce în pământul lui Israel, le binevesteşte femeilor mironosiţe Învierea Mântuitorului şi la Înălţare, coborât fiind, le spune dinainte Apostolilor despre a doua venire a lui Hristos cel înălţat.

La fel şi dumnezeiescul Mihail, după cum spun unii, va fi fost Îngerul care l-a întărit şi I-a dat putere lui Iisus aflat în agonia Patimii Sale, după cum spune Sfântul Luca: a venit din cer Înger şi Îl întărea, şi au tras concluzia că Îngerul acela era Mihail pornind de la numele lui, pentru că „Mihail” înseamnă „puterea lui Dumnezeu”, putere şi tărie este el. 

Mihail dimpreună cu Gavriil au binevestit mironosiţelor Învierea, precum spune Ioan Damaschin în canonul Arhanghelilor. Mihail dimpreună cu Gavriil au spus dinainte Apostolilor despre venirea lui Hristos Care S-a înălţat la cer. Tot despre Mihail se spune că l-a scăpat pe Apostolul Petru din închisoare şi l-a lovit pe Irod care a murit mâncat de viermi. Vedeţi acum în ce fel Mihail şi Gavriil au fost amândoi slujitori fără de seamăn ai energiilor şi lucrărilor fără de seamăn ale lui Dumnezeu, aşa cum am spus la începutul cuvântului nostru?

Aşadar, Mihail şi Gavriil sunt amândoi prea luminoşi ochi ai Atotvăzătorului Dumnezeu prin care vede şi luminează întreaga lume văzută şi nevăzută. Mihail şi Gavriil sunt cele două mâini prea tari ale Atotţiitorului, prin care ocârmuieşte toate, pe cele cereşti şi pe cele pământeşti. Mihail şi Gavriil sunt cele două picioare prea iuţi cu mii de aripi ale Domnului Care este peste tot prezent, cu care înconjură şi umblă nu doar întreaga lume, ci, până şi la aceste suflete nematerialnice ale oamenilor ajunge, până în cele mai întunecate adâncuri. Pentru aceasta, într-o clipă îi vezi că se află într-un capăt al lumii şi în altă clipă, în celălalt capăt, acum fac minuni pe pământ şi acum apucă din adâncurile hăului pe cei ce se scufundă.

Mihail, Îngerul fricii lui Dumnezeu; Gavriil, Îngerul dumnezeiescului har. Mihail, dreapta mustrătoare a Dreptului; Gavriil dreapta milostivă a Iubitorului de oameni. Mihail, cel ce este peste Puteri; Gavriil, vestitorul celor negrăite. Mihail, ochiul neîndurat al Judecătorului; Gavriil, privirea blândă a Celui Care mai înainte vede. Mihail, glasurile înfricoşătoare şi tunetele şi fulgerele şi trâmbiţele pogorârii Domnului în Muntele Sinai, Gavriil, adierile uşoare, salutările blânde, luminile line şi picăturile de rouă aşezate fără zgomot pe lână, ale pogorârii lui Dumnezeu Cuvântul în pântecele Mariei. Mihail, slujitorul formidabil al Legii Vechi; Gavriil, slujitorul ales al noului har al Evangheliei.

Sfântul Nicodim Aghioritul

Sursa: crestin0rtodox.ro

Mai-marilor Voievozi ai oștirilor ce­rești,
Iz­băviți-ne din nevoi, ca niște Mai-mari peste cetele Puterilor celor de sus.

Cititi si:

• Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil – Predica Parintelui Cleopa