Despre Sfintele lui Hristos Taine

Pâinea inima omului o întareste (Ps. 103, 17), a prorocit Prorocul despre o pâine minunata, care, spre deosebire de obisnuita pâine materiala, ce întareste trupul, trebuia sa întareasca  inima   omeneasca.  Inima   noastra  are   nevoie   de   întarire!  Ea   s-a   clatinat înspaimântator la caderea noastra si nu poate sa se opreasca singura din clatinarea aceasta. Ea este clatinata neîncetat de feluritele patimi. Zadarnic si în desert propovaduieste omul cazut, în orbirea sa, despre taria vointei omenesti. Taria aceasta nu exista: vointa e mânata silnic de pacat, care o stapâneste. Este nevoie, este neaparata nevoie de minunata pâine prevestita, ca sa întareasca inima omeneasca slabita, clatinata[67].

Întarirea inimii omenesti se savârseste prin pâinea care din cer s-a pogorât, pâinea vietii (Ioan 6, 58, 48). Aceasta pâine este Domnul nostru Iisus Hristos. El a zis: Eu sunt pâinea vietii, care s-a pogorât din cer: de va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci; si pâinea pe care Eu voi da, trupul Meu este, pe care îl voi da pentru viata lumii… Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu întru Mine petrece, si Eu în el (Ioan 6, 51-56).

Ce minunat asezamânt! Este firesc pentru mintea omeneasca sa se uimeasca înaintea acestui asezamânt mai presus de fire si neurmat. Au auzit de acest asezamânt oamenii întunecati de cugetarea trupeasca si necredinta, nu au vrut sa primeasca lamurire de la Dumnezeu cu privire la asezamântul dumnezeiesc, au rostit despre asezamântul dumnezeiesc judecata proprie, spre osânda si pierzarea lor. “Greu este cuvântul acesta; cine poate sa îl asculte?” Dintr-aceasta, multi dintre ucenicii Lui s-au întors înapoi si nu mai umblau cu Dânsul (Ioan 6, 60, 66). Si acum sunt luptati de îndoiala cu privire la marea taina cei care poarta doar numele de crestini, tinându-se la aratare de obiceiurile crestinesti, dar dupa viata si dupa asezarea inimii sunt straini de crestinism. Greu ar fi cuvântul de l-ar rosti un om; ascultarea cuvântului ar fi cu neputinta daca el ar fi rostit de un om. Cuvântul însa a fost rostit de Dumnezeu, Care din bunatatea Sa nemarginita a luat omenitatea spre mântuirea oamenilor: si de aceea luarea-aminte la cuvânt si judecarea lui nu trebuie sa fie superficiale.

Ascultarea cuvântului trebuie primita prin credinta, din tot sufletul, cum trebuie primit si Dumnezeu înomenit. Luarea de catre Dumnezeu a omenitatii este de nepatruns cu mintea pentru oameni; tot atât de nepatrunse cu mintea sunt asezamintele si faptele Dumnezeu-Omului: pe om, care este zamislit întru faradelegi si nascut în pacate, pe om, care este sortit pierzarii vesnice si vesnicului chin în închisorile si în adâncurile iadului, ele îl fac sa devina al lui Dumnezeu, îl fac Dumnezeu dupa har, îl suie la cer spre vietuire vesnica si spre vesnica fericire în cer.

Cei ce au osândit cuvântul si asezamântul Dumnezeu-Omului, care au lepadat cuvântul si asezamântul Lui, au judecat si lepadat Cuvântul – Duh si viata (Ioan 6, 63), au judecat si lepadat asezamântul prin care ucenicului lui Hristos i se da Duh si viata. Amin, amin zic voua, a grait Domnul, daca nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata întru voi (Ioan 6, 53).

“Se cuvine sa învatam”, spune Sfântul Ioan Gura de Aur, “minunata însusire si lucrare a Sfintelor Taine: Ce sunt ele? Pentru ce au fost predanisite? Ce folos aduc ele? Noi suntem un trup cu trupul Domnului nostru Iisus Hristos, suntem trupul din trupul Lui, os din oasele Lui (Fac. 2, 23). Cei botezati sa ia aminte ce se graieste: noi ne unim cu atotsfântul trup al Domnului nu doar prin dragoste, ci si prin taina însasi. Atotsfântul trup al Domnului se face hrana a noastra! El ne-a daruit aceasta hrana, dorind sa ne arate dragostea pe care o are catre noi. El S-a amestecat cu noi si a amestecat în noi trupul Sau pentru ca noi sa fim uniti cu El cum este unit trupul cu capul: asa e firea dragostei negraite. Preînchipuindu- L prin sine pe Domnul, Iov spunea despre robii sai, de care era foarte iubit, ca acestia, ca sa-si arate  marea  dragoste  catre  dânsul,  ziceau:  Cine  ne-ar  da  noua  din  carnurile lui  sa  ne saturam? (Iov 31, 31). Hristos ne-a dat aceasta, aducându-ne în cea mai mare dragoste cu putinta si aratând dragostea Sa fata de noi, dându-le doritorilor nu doar vederea Lui, ci si atingerea Lui, mâncarea Lui, unirea Lui si împlinirea oricarei dorinte”[68].

Domnul, înlocuindu-l pentru noi prin Sine pe stramosul Adam, din care ne nastem spre moarte, facându-Se începator de neam al nostru, înlocuieste trupul si sângele luate de noi din Adam cu trupul si sângele Sau. Aceasta lucrare a Domnului, ramânând nepatrunsa cu mintea si mai presus de fire, devine totodata, la cucernica privire duhovniceasca asupra rascumpararii oamenilor prin înomenirea lui Dumnezeu, atât limpede cât si fireasca. Trupul si sângele netrebnic ale firii cazute si lepadate trebuie sa fie înlocuite în firea pe care a înnoit-o Dumnezeu-Omul cu atotsfântul trup si sânge al Dumnezeu-Omului[69].

“Bunul, Atotbunul si Preabunul Dumnezeu”, teologhiseste Sfântul Ioan Damaschin, “fiind cu totul bunatate, pentru covârsitoarea bogatie a bunatatii sale n-a suferit ca binele, adica firea Sa, sa fie singur, neîmpartasit de nimeni”[70]. Aceasta este vederea mintii omenesti luminate de Sfântul Duh asupra lucrarilor dumnezeiesti; aceasta este lamurirea pe care o da ea lucrarilor dumnezeiesti; asa îsi tâlcuieste ea siesi lucrarile dumnezeiesti: acestea si temeiurile lor  sunt  întelese fara  gres  si  cu  totul  limpede numai  de  Dumnezeu. Mintea  omeneasca luminata de Sus face urmatoarea vestire sfintita[71]: Dumnezeu a binevoit ca bunatatea atotdesavârsita, adica fiinta lui Dumnezeu, sa se rasfrânga în alte fiinte cum se rasfrânge soarele în lucrurile pe care le atinge cu razele sale. Pentru aceasta, Dumnezeu a facut mai întâi duhurile si lumea în care locuiesc ele, dupa aceea lumea simtita, si în cele din urma pe om, care dupa suflet tine de duhurile zidite, iar dupa trup, în care este îmbracat sufletul, tine de lumea simtita.

Dumnezeu, fiind viata, viata de sine fiitoare, a revarsat din Sine viata în tot ce traieste si fiinteaza. Viata lumii este rasfrângere în aceasta a vietii de sine fiitoare – a lui Dumnezeu. Si duhurile, si omul, tot restul zidirii au iesit din mâinile Facatorului desavârsite – desavârsite dupa masura firii lor marginite -, pline de bine nestirbit, fara cel mai mic amestec al raului. Binele din fapturi, aflat în potrivire cu firea lor, era rasfrângere a nemarginitei bunatati a Nemarginitului Facator. Desavârsirea marginita a fapturilor era rasfrângere a atotdesavârsitei desavârsiri ce sta numai în firea Facatorului. Duhurile si omul au fost facute între fapturi ca cele mai apropiate si mai limpezi rasfrângeri ale lui Dumnezeu. În însasi fiinta lor, Facatorul a însemnat trupul Sau; El a împodobit acest chip cu însusiri asemeni celor care adunate în nemarginirea lor alcatuiesc fiinta lui Dumnezeu. Dumnezeu este bunatate: si pe fapturile Sale întelegatoare le-a facut bune. Dumnezeu este întelepciune: si pe fapturile Sale întelegatoare  le-a  facut  întelepte.  Spre  a  pecetlui  desavârsit  asemanarea,  El  le-a  daruit fapturilor întelegatoare Sfântul Sau Duh, si prin aceasta a unit duhul lor, toata fiinta lor cu Sine.

Raul s-a aratat din voia sloboda a fapturilor întelegatoare. Duhurile au fost cele care au zamislit raul în sinesi si l-au nascut întru dezgustatoarea lui fiintare. Ele au împartasit otrava raului întregului neam omenesc, molipsind cu el radacina neamului, pe stramosul Adam, amagindu-l cu fagaduinta unei stari deopotriva cu cea a lui Dumnezeu. Aici se arata bunatatea lui Dumnezeu în chipul cel mai izbitor. Pentru a scoate omenirea din cadere si pierzare, Dumnezeul Cel în Trei Ipostasuri ia omenirea prin una din Fetele Sale, îl înnoieste în Sine si prin Sine, îi daruieste prin aceasta unirea cu Sine, unire neasemuit mai strânsa decât cea daruita la zidire.

Cel ce era Fiu al lui Dumnezeu dupa firea Sa, înomenindu-se si facându-se începator de neam al oamenilor, i-a facut fii ai lui Dumnezeu dupa har. Zamislirea si nasterea asemanatoare celor dobitocesti, carora omul li s-a supus dupa cadere, sunt lepadate: ele sunt acoperite, ca sa zic asa, de nasterea de la Sfântul Duh prin botez. Oamenii renascuti sunt prefacuti din trup în duh – nu dupa fire, ci ca însusire: Ce este nascut din trup, trup este; si ce este nascut din Duh, duh este (Ioan 3, 6).

Crestinii, care s-au nascut din Adam spre moarte, se nasc prin botez spre viata, se nasc de la Dumnezeu, se nasc fii ai lui Dumnezeu (Ioan l, 12-13). Fiintarea lor este numita nasterea cea de-a doua (Matei 19, 28; Tit 3, 5)[72]: ea este fiintare în viata vesnica, fiintare cu totul alta decât era fiintarea spre moarte; ea este o a doua fiintare, data pentru a doua oara dupa pierderea prin cadere, prin moartea vesnica, a fiintarii celei dintâi. Starii celei de-a doua fiintari i se da hrana potrivita. Precum nasterea întru fiintarea cea de-a doua este nastere de la Sfântul Duh, asa si hrana data omului înnoit este pregatita de Sfântul Duh. Aceasta hrana este trupul si sângele Dumnezeu-Omului. “Duh de viata facator este Trupul Domnului”, a zis sfântul Ioan Damaschin, “fiindca s-a zamislit din Duhul Cel de viata facator: spun asta nu înlaturând firea trupului, ci voind sa arat ca este de viata facator si dumnezeiesc”[73].

Dumnezeu-Omul, fiind Dumnezeu Atotdesavârsit, era la aratare, pentru simturile omenesti trupesti, pecetluite de cadere, numai un om. Oamenii sfinti, care s-au facut prin botez fii ai lui Dumnezeu, care s-au facut duh, care au pazit si sporit înfierea si starea duhovniceasca prin vietuirea placuta lui Dumnezeu, ramâneau pentru simturile omenesti din afara, pecetluite de cadere, oameni obisnuiti, întru nimic deosebiti de ceilalti oameni. Sfintele lui Hristos Taine, fiind trupul si sângele Dumnezeu-Omului, fiind Duh, pastreaza pentru simturile trupesti înfatisarea din afara de pâine si vin. Si se vede pâine si vin, si se miroase pâine si vin, si se pipaie pâine si vin, si se gusta pâine si vin. Sfintele Taine se descopera si se vadesc prin lucrarea lor. Asa S-a vadit Dumnezeu fiind acoperit cu omenitatea: El S-a descoperit si S-a facut marturisit prin lucrarile Sale. Asa se vadeau sfintii lui Dumnezeu, vasele Duhului: se vadeau si se dadeau în vileag prin lucrarile lor.

Înfatisarea de o smerenie adânca, acoperita cu simplitatea, straina de poze, straina de afectare e o lucrare mai presus de fire,  dumnezeiasca!  Prin  lucrarea  dumnezeiasca  e  înaltata  vrednicia  înfatisarii  minunat- smerite. Întocmai! Dumnezeu S-a smerit negrait prin înomenire si prin viata Sa pamânteasca: toate lucrarile Lui sunt negrait de smerite, negrait de frumoase si de marete în smerenia lor. Asta priveste si Sfintele Taine. Ce poate fi la aratare mai smerit, mai obisnuit decât mâncarea data oamenilor înnoiti, decât neobisnuita, minunata, înfricosatoarea mâncare în care este dat spre mâncare Sfântul Duh, în care este dat spre mâncare Dumnezeu-Omul? Cel ce manânca trupul Meu si bea sângele Meu, întru Mine ramâne si Eu întru el (Ioan 6, 56-57).

“Cel care se împartaseste cu preasfântul trup si preasfântul sânge”, a spus un mare Parinte, “sta împreuna cu îngerii si arhanghelii si cu puterile de sus, învesmântati în însasi porfira cea împarateasca a lui Hristos, încinsi cu arma cea duhovniceasca. Prin asta înca nu am spus nici un lucru mare: ei sunt îmbracati în împaratul însusi”[74].

Când au fost rânduite jertfele preînchipuitoare au fost îngaduite spre mâncare carnurile pregatite prin foc, a fost oprita mâncarea sângelui. Drept pricina a acestei oprelisti s-a aratat: Pentru ca sângele este sufletul fiecarui trup (Lev. 17, 11). Când a fost adusa Jertfa Noului Legamânt, cea preînchipuita de umbrele slabe ale jertfelor Vechiului Legamânt, când a fost adusa Jertfa Noului Legamânt de catre Domnul, Care a fost si Jertfa si Jertfitorul, atunci a iesit de la Dumnezeu alta porunca privitoare la sângele jertfit. Beti dintru acesta toti, le porunceste Domnul tuturor, chemându-i pe toti, acesta este sângele Meu, al Legamântului celui Nou (Matei 26, 27-28).

Toti sunt chemati sa întrebuinteze sângele lui Hristos! Chemarea e facuta din aceeasi pricina pentru care s-a facut oprirea. În sângele lui Hristos  este  sufletul  Lui.  La  împartasirea  cu  Sfintele  Taine  se  simte  limpede  atingerea sufletului lui Hristos de sufletul celui care se împartaseste. Fara cuvinte, fara povatuire prin cuvinte, sufletul începe sa simta în sine lucruri straine firii cazute: liniste, blândete, smerenie, dragoste catre toti, raceala fata de cele stricacioase si trecatoare, împreuna-simtire fata de veacul care va sa fie. Aceste simtaminte sunt sadite în suflet din sufletul lui Hristos, precum a grait El: învatati-va de la Mine, ca sunt blând si smerit cu inima, si veti afla odihna sufletelor voastre (Matei 11,29).

“Învatati-va nu de la înger, nu de la om, nu din carte: învatati-va de la Mine”, spune Sfântul Ioan Scararul, tâlcuind cuvintele Mântuitorului, “din salasluirea, din stralucirea si lucrarea Mea în voi, ca sunt blând si smerit cu inima, si cu cugetul, si cu felul de a gândi, si veti afla odihna de razboiul launtric, usurare sufletului vostru de apasarea si tulburarea pricinuite lui de gândurile aduse din latura duhurilor cazute”[75]. Asa este lucrarea Sfintelor Taine: ele, lucrând în noi, lucreaza totodata asupra nevazutilor si neadormitilor nostri vrajmasi, asupra dracilor, îngradind de ei vasul lor – omul care le primeste în sine cu vrednicie. Hrana, materiala la aratare, primita prin gura, lucreaza împotriva duhurilor, le leaga ca si cu niste lanturi! Masa alcatuita la aratare din pâine si vin se lupta cu duhurile, le calca în picioare!

Gatit-ai înaintea mea masa, I-a strigat în rapire lui Dumnezeu Prorocul, aratând din departarea vremii spre jertfelnicul crestinesc, gatit-ai masa împotriva celor ce ma necajesc! (Ps. 22, 6)[76]. Aceasta lucrare a Sfintelor Taine este cunoscuta îndeosebi monahilor care duc viata de linistire si sunt supusi unor puternice navaliri a gândurilor dracesti. “Ei ard”, a zis Preacuviosul Pimen cel Mare, “de otrava railor draci, si cu nerabdare asteapta sâmbata si duminica pentru a veni la izvoarele apei vii – la trupul si sângele Domnului – si a se curata prin ele  de  amaraciunea  cu  care  i-a  adapat  vrajmasul”[77].

Si  duhurile  cazute  cunosc  puterea Sfintelor Taine. Ele se cutremura de aceasta, o urasc, îi zavistuiesc pe cei care se împartasesc – îi zavistuiesc cu acea zavistie de care sunt în stare dracii… Adeseori, ei tabara cu încrâncenare asupra celui care se pregateste de împartasanie, îi rapesc gândurile, aduc asupra inimii raceala si învârtosare, aduc amintiri si închipuiri apasatoare ale pacatelor, se straduiesc sa întineze constiinta, sa îl aduca pe crestin în nedumerire, sa îi împiedice împartasirea; adeseori, dupa împartasanie, ele savârsesc o navalire de acest fel, tot cu scopul de a arunca în nedumerire, de a  tulbura, cu scopul de a clatina credinta, de a semana gândul ca împartasirea cu Sfintele Taine nu va aduce nici un folos.

Acest razboi nevazut pornit de duhurile rautatii asupra celor ce se împartasesc da marturie despre însemnatatea si folosul cum nu se poate mai mari ale Sfintelor Taine. Scumpa este comoara a carei primire se straduie atât de mult sa n-o îngaduie omului vrajmasii lui! Scumpa este comoara pe care se straduiesc cu atâta încrâncenare sa i-o rapeasca omului vrajmasii lui! Sa ne întarim prin credinta si sa ne împotrivim cu barbatie potrivnicilor nostri! Sa ne straduim, când ne pregatim pentru primirea Sfintelor Taine, sa pazim pe cât e cu putinta trezvia! Dupa primirea Sfintelor Taine, sa ne straduim iarasi a pastra aceasta trezvie! Sa nu ne temem de furtuna sufleteasca stârnita de navalirea duhurilor! Sa nu îngaduim trândaviei si tulburarii sa puna stapânire pe noi!

Lucrarea Sfintelor Taine nu va întârzia sa se arate în sufletul nevoitorului rabdator, asa cum se arata soarele pe cer dupa curatirea acestuia de nori. Asupra vrajmasilor mei a privit ochiul meu (Ps. 53, 7), a zis Sfântul David dupa trecerea tulburarii pricinuite de acestia în sufletul lui. Aceeasi marturisire despre sine o va rosti si partasul Sfintelor Taine dupa ce se va fi slobozit de navalirea duhurilor, pe care cu atât mai limpede le da în vileag înaintea lui lucrarea Sfintelor Taine.

Oricine se împartaseste cu luare-aminte si evlavie, cu pregatirea cuvenita, cu credinta, simte în sine o schimbare – daca nu îndata dupa împartasire, atunci dupa trecerea a oarecare vreme. O minunata pace se pogoara în minte si în inima; se îmbraca în liniste madularele trupului; pecetea harului se asterne pe fata; gândurile si simtamintele sunt legate cu legaturi sfintite, duhovnicesti, care împiedica miscarea sloboda lipsita de dreapta socotinta si usuratatea, care le înfrâneaza.

La cel care traieste mereu în luare-aminte si evlavie, lucrarea Sfintelor Taine devine mai limpede, mai simtita, mai îmbelsugata. Lucrarea aceasta a fost asemuita de Scriptura cu ungerea capului, adica a mintii, cu untdelemn duhovnicesc, a fost asemuita unui potir împaratesc, ce adapa ca un puternic sufletul cu simtaminte care purced de la Sfântul Duh, care purced de la Hristos. Celui care duce necurmat viata de luare-aminte si evlavie i se face înteleasa în parte neînteleasa mila a lui Dumnezeu, cea aratata oamenilor în daruirea hranei ceresti. Aceasta mila a lui Dumnezeu îl va urma spre mântuire, cu puterea sa cea mai presus de fire, pe cel ce se împartaseste cât se poate de des si cât se poate de vrednic, în toate zilele vietii lui, îl va salaslui în casa cereasca a Domnului întru nesfârsita lungime de zile (Ps. 22, 7).

Pâinea cea materiala este chip al pâinii ceresti, si vinul este chip al adevaratei bauturi duhovnicesti. Lucrarea pâinii materiale si vinului material închipuie lucrarea trupului si sângelui lui Hristos[78]. Lucrarea pâinii materiale si vinului material este materiala. Prin pâine sunt sprijinite si întarite puterile trupesti; vinul, lucrând în sânge, stârneste în el lucrarea, împreuna-lucreaza cu pâinea spre hranirea si întarirea trupului. Lipsit de hrana materiala, trupul cade negresit prada mortii. Pâinea duhovniceasca – trupul lui Hristos – întareste inima omului, întareste toata fiinta lui, îi întareste voia, îi întareste mintea, aduce la calea dreapta poftele  si  pornirile  sufletului  si  trupului,  sloboade  însusirile  firesti  ale  oamenilor  de neputintele cu care firea noastra s-a molipsit la cadere si care se numesc patimi – adica suferinte, boli. Bautura duhovniceasca împreuna-lucreaza cu mâncarea duhovniceasca. Ea împartaseste sufletului calitatea însusirilor lui Hristos.

Hristos a luat asupra Sa toate însusirile omenesti, afara de pacat: însusirile sufletului omenesc al lui Hristos sunt straine de vatamarea pacatului, sunt fara de prihana; din pricina unirii cu Dumnezeirea, ele sunt dumnezeiesti. Cu aceste însusiri îndumnezeite se adapa sufletul celui care bea sângele lui Hristos. “Precum vinul cel material”, a grait Sfântul Marcu, “se amesteca în toate madularele celui ce bea si ajunge vinul în el si el în vin: asa si cel ce bea sângele lui Hristos se adapa cu Duhul Dumnezeirii, se amesteca în sufletul cel desavârsit (al lui Hristos) si acest suflet în el. Sfintindu-se în acest chip, se face vrednic de Domnul”[79].

Cel care se îndeparteaza de împartasirea cu Sfintele Taine se înstraineaza de Hristos, este lasat în seama sa, în firea sa rapusa de moartea vesnica. Moartea vesnica este nimicita în om, înauntrul lui, în minte si în inima, doar de Hristos. El intra, Dumnezeu Atotputernic fiind, în nepatrunsele vistierii ale omului si acolo loveste moartea cu moarte. Daca nu se savârseste aceasta, moartea vesnica ramâne în om, ramâne în el ca temei si chezasie a pierzaniei vesnice. Nu este cu putinta sa scape de vesnica pierzanie cel care are si pastreaza în sine temeiul si chezasia ei: moartea vesnica.

O! Ce lesne de înteles, cât de fireasca se face chemarea Atotmilostivului nostru Domn la gustarea atotsfântului Sau trup si sânge, la hranirea cu ele! Aceasta chemare ar trebui sa aiba cea mai mare putere de înduplecare: ea e unita cu mari fagaduinte si mari amenintari. Domnul, din dragostea Sa cea negraita catre noi, ne-a mântuit prin Sine, înlocuind pedepsele noastre prin pedeapsa Sa, înlocuind vrednicia noastra spurcata prin vrednicia Sa preasfânta: din aceeasi negraita dragoste, în minunata rânduiala si minunatul sistem rânduite de aceasta dragoste, El ne cheama în cea mai strânsa unire cu Sine prin împartasirea Sfintelor Taine, aratând-o pe aceasta drept cea mai neîndoielnica si neaparat trebuincioasa conditie a mântuirii noastre.

Lucrati nu mâncarea cea pieritoare, ci mâncarea aceea care ramâne spre viata vesnica, pe care fiul Omului o va da voua (Ioan 6, 27). Tatal Meu da voua din cer pâinea cea adevarata: pentru ca pâinea lui Dumnezeu este ceea ce se pogoara din cer si da viata lumii (Ioan 6, 32-33). Eu sunt pâinea vietii (Ioan 6, 48). Eu sunt pâinea cea vie, care s-a pogorât din cer; de va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci; si pâinea pe care o voi da Eu, trupul meu este, pe care îl voi da pentru viata lumii (Ioan 6, 51). Ca trupul Meu este adevarata mâncare, si sângele Meu adevarata bautura (Ioan 6, 55). Amin, amin graiesc voua: de nu veti mânca trupul Fiului Omului si nu veti bea sângele Lui, nu veti avea viata întru voi (Ioan 6, 53).

Împartasirea cu Sfintele Taine a fost rânduita pentru fiecare zi. Împartasirea zilnica de viata lui Hristos trebuie sa dea în fiecare zi crestinului viata duhovniceasca. “Deasa împartasire de viata”, a zis Vasile cel Mare, “ce altceva înseamna decât deasa luare de viata?”[80] Deasa împartasire ce altceva înseamna decât înnoirea în noi a însusirilor Dumnezeu- Omului, daca nu înnoirea noastra prin aceste însusiri? Înnoirea, sprijinita si hranita mereu, sfârseste prin a fi însusita de catre om. În urma ei si prin ea este nimicita învechirea cea dobândita prin cadere; moartea vesnica este biruita si omorâta prin viata vesnica, cea viinda în Hristos, ce izvoraste din Hristos; viata – Hristos – se salasluieste în om.

Deosebita lucrare a cuvântului lui Dumnezeu, descrisa de Sfântul Apostol Pavel, o au si Sfintele Taine. Este firesc! Precum în cuvântul lui Dumnezeu lucreaza Hristos, lucreaza Sfântul Duh, lucreaza Hristos si Sfântul Duh, împreuna-lucrând unul cu celalalt, lucrând din izvorul cel unul, de o cinste si de o fire cu Ei: din Tatal. Asa lucreaza Ei si în Sfintele Taine. Viu este cuvântul lui Dumnezeu, a vestit marele Pavel, si lucrator si mai ascutit decât toata sabia ascutita de amândoua partile, si strabate pâna la despartirea sufletului si a duhului, si a madularelor si a maduvei, si este judecator cugetelor si gândurilor inimii (Evr. 4, 12). Acelasi lucru trebuie spus si despre Sfintele Taine! “Ele intra în fiinta noastra”, spune Sfântul Ioan Damaschinul, “pentru a ne pazi si curati de toata întinaciunea, pentru a departa de la noi toata vatamarea. Iar daca afla în noi aur masluit, îl curata prin focul judecatii, ca sa nu fim osânditi împreuna cu lumea în veacul care va sa fie: ne curata prin boli si prin toate necazurile”[81].

Cel care se împartaseste cu Sfintele Taine este dator sa stie ca primindu-le, judecata îsi manânca si bea (I Cor. 11, 29), precum a zis Apostolul. Aceasta judecata îndreptateste pe cei ce îsi duc viata în chip placut lui Dumnezeu, le împarte din belsug rasplati duhovnicesti: el judeca pacatosenia celor care nu au placut destul lui Dumnezeu, vindeca greselile prin pedepse vremelnice spre înlaturarea celor vesnice; ea loveste cu pedepse, cu pedepse, înfricosatoare, pe cei care cuteaza sa se apropie de Sfintele Taine, ducând de buna voie viata pacatoasa, potrivnica poruncilor lui Hristos.

Pe acest temei, celor care doresc sa se apropie de Sfintele Taine li s-a poruncit sa se cerceteze pe sine cu toata râvna. Sa se cerce omul pe sine, si asa din pâine sa manânce si din pahar sa bea (I Cor. 11, 28). Ei sunt datori sa se cufunde în cercetarea de sine; sunt datori sa se curete de pacate, sa le dezradacineze prin spovedanie si pocainta; sunt datori sa îsi îndrepteze abaterile de la calea poruncilor lui Hristos, chiar si pe cele mai subtiri, prin întoarcerea la aceasta cale; sunt datori sa puna în sufletul lor hotarârea de a se tine din rasputeri  de  aceasta  cale,  sa-si  întareasca  aceasta  hotarâre  prin  citirea,  prin  învatarea Cuvântului lui Dumnezeu, prin rugaciuni cât se poate de fierbinti, prin deasa împartasire cu Sfintele Taine. Ei sunt datori sa cerceteze nimicnicia, saracia, pacatosenia, caderea omeneasca pe de o parte, iar pe de alta – maretia lui Dumnezeu, nepovestita bunatate a Mântuitorului, Care a dat pentru noi spre omorâre trupul Sau, spre varsare sângele Sau; negraita dragoste a Mântuitorului, Care ne hraneste cu trupul si sângele Sau si prin aceasta ne aduce în cea mai strânsa unire cu Sine. În urma acestei cercetari si judecari de sine apare umilinta inimii, si crestinul este pregatit de vrednica primire a Sfintelor Taine prin recunoasterea nefatarnica a nevredniciei sale. Aceasta cercetare de sine a fost înfatisata de Sfintii Parinti în rugaciunile dinaintea împartasaniei, prin care ei ajuta îngustimii si împietririi noastre, prin care ei îmbraca sufletele noastre, ca în niste haine de nunta, în smerenia pe care o iubeste atât de mult Mântuitorul nostru. Cel ce se smereste pe sine va fi înaltat (Luca 18, 14), a zis Mântuitorul, si de va mânca cineva din pâinea aceasta, va fi viu în veci (Ioan 6, 51).

Împartasirea vrednica cu Sfintele Taine este cu putinta doar pentru cel ce duce mereu viata evlavioasa sau dupa pocairea de viata pacatoasa si parasirea ei hotarâta, marturisita si pecetluita prin aducerea pocaintei dupa cum povatuieste Sfânta Biserica. Viata împrastiata, fara luare-aminte, neluminata si necalauzita de cuvântul lui Dumnezeu, îndreptata dupa închipuirile propriei cugetari, dupa pornirile inimii si trupului iubitoare de pacat, îi lasa omului numele desert de crestin si, în schimb, îl lipseste de cunoasterea temeinica de Dumnezeu si de sine, îl lipseste de vederea cuvenita asupra Sfintelor Taine, îl lipseste de pregatirea cuvenita înaintea acestora, de cuviincioasa asezare si stare sufleteasca în timpul primirii Tainelor, de neaparat trebuitoarea pastrare a acesteia dupa primirea lor. Cel ce manânca si bea cu nevrednicie, judecata luisi manânca si bea, nesocotind trupul Domnului (I Cor. 11, 29), nedându-i pretul cuvenit, nepregatind vasul nostru pentru primirea celei mai mari si mai sfinte comori. Comoara cea mai mântuitoare e, totodata, prin negraita sa sfintenie, si cea mai înfricosatoare.

Nu ne-ar fi pedepsit judecata lui Dumnezeu de am fi dus viata de trezvie dupa poruncile lui Hristos, împlinindu-le cu osârdie, vindecând cu râvna prin pocainta scaparile în împlinirea lor. De ne-am fi judecat pe noi însine, n-am fi fost osânditi (I Cor. 11, 31). Usuratatea si viata neîndestul de îmbunatatita este pedepsita de judecata lui Dumnezeu, pe care o stârneste primirea cu nevrednicie a Sfintelor Taine – este pedepsita cu milostivire în vremelnicie cu scopul mântuirii în vesnicie. Iar judecati fiind, suntem certati de Dumnezeu, ca sa nu fim osânditi împreuna cu lumea (I Cor. 11, 32). Însirând pedepsele sub care au cazut corintenii pentru nevrednica împartasire cu Sfintele Taine, din pricina ca nu aveau viata destul de  placuta  lui  Dumnezeu,  Apostolul  graieste:  Pentru  aceasta,  pentru  împartasirea  fara îndestula vrednicie cu Sfintele Taine, între voi multi sunt bolnavi si neputinciosi, si dorm multi (I Cor. 11, 30).

Altceva înseamna împartasirea nevrednica cu Sfintele Taine a celui care duce de buna voie si dinadins viata pacatoasa, la cel ce cade în pacate de moarte, la cel necredincios si rau credincios. Cei care se împartasesc într-o asemenea stare savârsesc o faradelege care atrage dupa sine pedepse care deja nu mai sunt îndreptatoare, ci sunt nestramutate; faradelege care atrage dupa sine chinurile vesnice[82]. Faradelegea aceasta este deopotriva celei pe care au savârsit-o ucigasii Dumnezeu-Omului[83], care L-au acoperit cu batjocuri, L-au lovit peste obraz, au umplut de scuipari fata Lui, I-au sfâsiat trupul cu batai, piroane, rastignire. Oricare va  mânca  pâinea  aceasta  sau  va  bea  paharul Domnului  cu  nevrednicie, spune  Sfântul Apostol Pavel, vinovat va fi trupului si sângelui Domnului (I Cor. 11, 29). …O asteptare oarecare înfricosata a judecatii si iutimea focului, care va sa manânce pe cei potrivnici. Lepadând cineva legea lui Moisi, fara de mila prin doi sau trei martori moare – cu cât mai amara munca socotiti ca va lua cel ce a calcat pe Fiul lui Dumnezeu si a socotit a fi un lucru oarecare sângele legei, cu care a fost sfintit, si a ocarât Duhul harului? (Evr. 10, 27-29).

Sa se cerce omul pe sine (I Cor. 11, 28), sa se cerceteze pe sine înainte sa se apropie de Sfintele Taine – si daca este cufundat în spurcaciunea pacatului sa se departeze de înfricosata împartasire, ca sa nu se umple masura pacatelor sale si sa nu le pecetluiasca desavârsit prin cel mai greu pacat: batjocorirea Sfintelor Taine ale lui Hristos, batjocorirea lui Hristos. Mai înainte de a intra cutezator la nunta Fiului lui Dumnezeu, sa se îngrijeasca de haina sufletului sau: aceasta e spalata, curatita de petele pacatelor, oricare ar fi acestea, prin negraita mila a lui Dumnezeu, atunci când ne pocaim.

Preacuviosul Marcu Ascetul a bagat de seama urmatorul lucru: “Între semanatura si seceris a fost rânduita o anumita întindere de vreme: din aceasta pricina nu credem în rasplatire”[84]. Acestui fel de necredinta îi sunt supusi aproape toti cei care se împartasesc cu nevrednicie. Apropiindu-se de Tainele lui Hristos din putoarea pacatului, aruncându-se în putoarea pacatului dupa primirea Tainelor, nevazând asupra lor pedeapsa neîntârziata, ei presupun ca nu urmeaza niciodata vreo pedeapsa. Gresita parere! Iudeilor le-a fost prezisa desavârsita si nestramutata pedepsire pentru uciderea de Dumnezeu; aceasta însa a  urmat la câteva zeci de ani dupa savârsirea neîntrecutei nelegiuiri. Negraita milostivire si îndelunga rabdare a lui Dumnezeu înca mai astepta pocainta lor. Aceasta milostivire si îndelunga rabdare asteapta si pocainta noastra. Pedeapsa este amânata iar si iar: ea însa va veni negresit asupra pacatosilor nepocaiti, îndaratnici, care savârsesc dinadins pacatul. Începutul ei se vede cel mai des în moartea naprasnica sau într-o boala care înlatura putinta pocaintei. Pedeapsa ca atare e împlinita în tarâmul de dincolo de mormânt. Nu va amagiti, spune Apostolul: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; ca ce va semana omul, aceea va si secera. Ca cel ce seamana în trupul sau, din trup va secera stricaciune, iar cel ce seamana întru Duhul, din Duhul va secera viata vesnica (Galateni 6, 7-8).

Dumnezeu-Omul a rânduit Taina Euharistiei[85] astazi, dupa gustarea pastilor preînchipuitoare si a cinei ce a urmat acestora, înaintea mergerii la patimile cele mântuitoare pentru noi. Partasii cinei au fost cei doisprezece Apostoli. Pomenind si praznuind aceasta mare întâmplare, Sfânta Biserica îsi aduna acum fiii în sânul sau la dumnezeiasca Liturghie – în chip neobisnuit, dupa amiaza, la ceas de seara, ca savârsirea si împartasirea Sfintelor Taine sa aiba loc chiar în vremea la care Domnul a savârsit Taina Euharistiei pentru întâia oara, chemând la hranirea cu trupul si sângele Sau. În acest fel, marea întâmplare, chiar prin împrejurarile pomenirii sale, este puternic întiparita în sufletele noastre, si porunca Domnului: Aceasta sa faceti întru pomenirea Mea (I Cor. 11, 25) este împlinita întocmai.

“Domnul”, spune Sfântul Vasile cel Mare întemeindu-se pe Sfânta Scriptura si Sfânta Predanie, “vrând sa mearga la cea de voie si pururea pomenita si de viata facatoare moarte a Sa, în noaptea în care S-a dat pe Sine însusi pentru viata lumii, luând pâine în sfintele si preacuratele Sale mâini, aratând-o Tie, lui Dumnezeu-Tatal, multumind, binecuvântând, sfintind si frângând, a dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicând: Acesta este trupul Meu, Care se frânge pentru voi spre iertarea pacatelor. Asemenea si paharul, din roada vitei luând, amestecând, multumind, binecuvântând si sfintind, a dat Sfintilor Sai Ucenici si Apostoli, zicând: Beti dintru acesta toti, acesta este sângele Meu al Legii celei Noi, Care pentru voi si pentru multi se varsa spre iertarea pacatelor” [86]. A

cest trup si acest sânge sunt trupul si sângele adevarat al Dumnezeu- Omului, luate de El din Preasfânta Fecioara; acest trup si acest sânge sunt dumnezeiesti, fiind întru adevar unite cu Dumnezeirea[87]. “Nu trupul înaltat se pogoara din ceruri”, spune Sfântul Ioan Damaschin, “ci pâinea si vinul se prefac în trupul si sângele dumnezeiesc. Iar de vei întreba în ce chip se savârseste aceasta, destul îti este tie sa auzi ca se savârseste prin Duhul Sfânt, la fel cum si din Sfânta Nascatoare de Dumnezeu Domnul Si-a alcatuit Siesi si întru Sine trup prin Duhul Sfânt: mai mult nu stim nimic, ci numai ca Cuvântul lui Dumnezeu este adevarat si lucrator si atotputernic. Chipul lucrarii lui Dumnezeu este necercetat” [88].

Aceasta sa faceti întru pomenirea Mea, le-a zis Mântuitorul lumii oamenilor alesi de El, unindu-Se cu ei în foisor, la Cina cea de taina. Si porunca Domnului e împlinita pâna acum în toata lumea, în toate bisericile ortodoxe. Ce porunca atotputernica! Ea a fost data unui numar de doisprezece pescari si vamesi dintre cei mai simpli – data la o cina smerita dinainte de moarte, la care au fost rostite multe preziceri amare, care aveau sa se împlineasca fara întârziere; data în linistea si întunericul serii, în singuratatea foisorului, care alcatuia partea de sus, osebita, a casei: si lucreaza pe tot pamântul, lucreaza peste veacuri, peste miile de ani. Dumnezeiasca Liturghie, pe toata întinderea sa, prin toate ale sale, înfatiseaza un sir de pomeniri ale Domnului.

Însasi pregatirea pâinii si vinului pentru sfintire începe cu aceasta pomenire. Îmbracat în toate vesmintele, preotul, înainte de începerea dumnezeiestii Liturghii, savârseste proscomidia – asa se numeste aducerea pâinii si a vinului si pregatirea lor în felul cum trebuie sa fie ele pentru savârsirea Liturghiei. Preotul ia o prescura si, facând cruce pe ea cu copia de trei ori, rosteste de trei ori cuvintele: “Întru pomenirea Domnului si Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos” [89]. În continuare, el spune ca Domnul ca o oaie spre junghiere S-a adus si ca un miel fara de glas înaintea celui ce-L tunde, asa nu îsi deschide gura Sa (Is. 53, 7) [90]. În continuare, sunt pomenite felurite întâmplari ce tin de patimile Domnului. Pâinea si vinul pregatite, sfintite prin preasfintele pomeniri, capata însemnatatea si numele de chipuri ale trupului si sângelui lui Hristos[91]. Dupa aceea începe dumnezeiasca Liturghie.

Dupa  chemarea  Duhului  Sfânt  de  catre  arhiereu  sau  preot  si  dupa  sfintirea chipurilor, aceste chipuri ale trupului si sângelui lui Hristos se prefac în trupul si sângele lui Hristos. În timpul savârsirii marii taine se cânta cântarea: Pe Tine Te laudam, pe Tine bine Te cuvântam, Tie îti multumim si ne rugam Tie, Dumnezeului nostru. Cântarea aceasta este o repetare   a   binecuvântarii,   multumirii,   laudei   rostite   de   Mântuitorul   la   sfintirea   si preschimbarea pâinii si vinului în trupul si sângele Lui la Cina cea de taina. Nu este loc pentru alte cuvinte la savârsirea marii taine. Taina este de neurmat, de netâlcuit. Înaintea ei si mintea omeneasca, si cea îngereasca trebuie sa stea cu evlavie si, din covârsirea evlaviei, sa taca. Iar daca sunt îngaduite cuvintele si glasul, prin ele trebuie sa se vadeasca numai multumire si slavoslovie de aceeasi putere si de aceeasi însemnatate cu tacerea evlavioasa. Pretul nespus al darului, sfintenia, înaltimea lui cea dumnezeiasca pot fi tâlcuite în chip netâlcuit doar prin multumire si slavoslovire adusa lui Dumnezeu.

Maretia tainei pune asupra noastra îndatoriri pe masura. Suntem datori sa ne înfatisam nu numai sufletele, ci si trupurile jertfa vie, sfânta, bine-placuta lui Dumnezeu (Romani 12, 1). Trupul pentru Domnul, si Domnul pentru trup (I Cor. 6, 13). Trupurile voastre sunt madularele lui Hristos (I Cor. 6, 15), spune Apostolul. Menirea atât a sufletului, cât si a trupului omului este de a fi locas al lui Dumnezeu (II Cor. 6, 16), vas al Dumnezeirii (I Tes. 4, 4). Potrivit acestei meniri a omului trebuie pus în rânduiala sufletul, precum si trupul. Cu neputinta, cu neputinta este sa fie primit Dumnezeu într-un suflet care si-a luat rânduiala de la satana! Cu neputinta este sa fie primit Dumnezeu într-un trup în care stapânesc poftele necurate. Dumnezeu a oprit aceasta sub amenintarea celor mai înfricosatoare pedepse. Cei care calca oprelistea lui Dumnezeu, care calca maretia lui Dumnezeu, care îl calca pe însusi Dumnezeu, savârsesc un pacat de o nemasurata greutate.

Sa ne slobozim trupul de grosime, de poftele, nazuintele, pornirile pacatoase. Sa ne curatam sufletul atât de patimile ce sunt doar ale lui – de mânie, de iubirea averilor, de slava desarta si de celelalte de acest fel – cât si de cele cu care îl molipseste trupul, precum ar fi înversunarea pântecelui si patima dulcetii. Sa ne curatim duhul de întinaciunea proprie lui, de gândurile mincinoase, hulitoare de Dumnezeu, de simtamintele ratacite, din care se alcatuiesc amagirea de sine, orbirea, omorârea cu moartea vesnica.

Slobozirea noastra este lucrata de sfântul Adevar (Ioan 8, 32). Slobozirea si curatirea noastra este lucrata prin înfrânarea de la prisosul în mâncare si bautura, prin priveghere, prin starea în picioare si plecarea genunchilor la rugaciune, prin înfrânarea privirii, pipaitului, auzului si celorlalte simturi trupesti, prin a caror nepaza pacatul intra în suflet, spurcând atât trupul, cât si sufletul. Slobozirea si curatirea noastra este lucrata de Cuvântul lui Dumnezeu (I Cor. 11, 29). Sa ne hranim cu citirea Cuvântului lui Dumnezeu, sa îi dam viata în noi, sa împreuna-lucram cu Cuvântul cel lucrator al  lui  Dumnezeu prin  lucrarea dupa  voia si  porunca Domnului, care ne sunt vestite de Cuvântul lui Dumnezeu. Sa se reînnoiasca ades în pomenirea noastra, prin cugetarea evlavioasa,  patimile  Mântuitorului  nostru,  moartea  Lui  pe  cruce,  prin  care  am  fost rascumparati de la moartea cea vesnica, viata Lui pamânteasca, în care s-au vadit mereu smerenia si dragostea, pe care si a petrecut-o în mijlocul lipsurilor si care a fost plina de necazuri. S

a luam hotarârea nestramutata de a petrece în chip întelept si placut lui Dumnezeu scurta noastra pribegie pe acest pamânt. Sa o petrecem pregatindu-ne pentru vesnicie, pregatindu-ne pentru judecata lui Dumnezeu. Pentru aceasta este neaparata nevoie sa luam aminte cu osârdie la noi însine, sa ne punem în rânduiala cu osârdie dupa învatatura Evangheliei, sa ne îndreptam cu osârdie prin pocainta scaparile si abaterile.

Înfricosatoare sunt saltarea fiilor lumii, necontenita lor împrastiere si multa grija de cele stricacioase, betia lor de amagirea lumii desarte. Aceasta stare aduce dupa sine pierzania. Moartea vesnica si-a deschis deja catre jertfele sale cele de bunavoie botul întunecat, de iad, gata sa le înghita la primul semn al îngaduintei lui Dumnezeu, la semnul îndelungii rabdari a lui Dumnezeu, care asteapta pocainta pacatosilor, la departarea hotarâtoare a lui Dumnezeu de pacatosii nepocaiti. Sa ne temem de caderea într-o stare atât de înspaimântatoare! Sa tindem în vreme si la buna vreme toate puterile noastre spre Dumnezeul nostru, ca sa devenim ai Lui în vesnicie si sa aflam în asta mântuirea si fericirea noastra în timp si în vesnicie. Daca vom vietui astfel în chip statornic si astfel vom dovedi credinciosia noastra fata de Dumnezeu, ne va adumbri harul dumnezeiesc, va întari nevointa noastra sovaitoare, o va preface si renaste, ne va darui nevointa noua, puternica, duhovniceasca, cereasca: prin aceasta nevointa ne va duce la îmbelsugata si grabnica sporire.

Si în treapta nevointei proprii – care se bucura si ea de împreuna-lucrarea harului, dar nu în chip vadit – slujitorul lui Dumnezeu, desi înca se lupta cu patimile, se împartaseste deja cu vrednicie de trupul si sângele lui Hristos, atunci când se împartaseste cu ele întru umilinta duhului si deplina recunoastere a nimicniciei sale. Trupul si sângele lui Hristos împreuna-lucreaza cu nevointa lui, care este nevointa muceniceasca: ele îl curatesc si îl cearta potrivit milostivei, dumnezeiestii lor judecati, arzând si nimicind în el toate întinaciunile pe care nu poate sa le vada, nici sa le nimiceasca singur.

Adumbrindu-l cu harul pe nevoitor, trupul si sângele lui Hristos îi dau viata, insufla în el gânduri si simtaminte noi, pe care nu le cunostea deloc mai înainte, duhovnicesti si înalte, îi descopera taine dumnezeiesti, împlinesc lucrarile Sfântului Duh, aduc o smerenie care nu sufera, prin adâncimea sa  si  minunata  liniste  careia  îi  da  nastere,  asemanare cu  smerenia adusa  de patimirile sub jugul patimilor si duhurilor cazute. Cel ce se lipeste de Domnul, un duh cu Domnul este (I Cor. 6, 17). Domnul este Duh, si pe omul care se lipeste de El îl uneste cu Sine, îl face duh, în ciuda faptului ca omul cu pricina ramâne în trup: omul acela devine duhovnicesc, primind de la Duhul Sfânt însusiri duhovnicesti si, în schimb, se desfac de el si cad de la el, precum coaja unei rani vindecate, însusirile dobitocesti cu care l-a molipsit caderea. Vietuirea dupa  poruncile evanghelice, rugaciunea întru  umilinta duhului duc  la unirea cu Domnul: aceasta unire este savârsita prin harul dumnezeiesc si împartasirea cu atotsfântul si dumnezeiescul trup si sânge al Domnului.

Dumnezeu a hranit cu mana cazuta din cer poporul Sau ales, pe israiliteni, când acest popor calatorea prin pustie din Egipt în Pamântul Fagaduintei: Le-a plouat lor mana sa manânce, spune Scriptura, pâine cereasca le-a dat lor. Pâine îngereasca a mâncat omul (Ps. 77, 28-29). Prin aceasta pâine era preînchipuit Hristos, Care hraneste cu cuvântul Sau (Matei 4, 4), cu trupul si sângele Sau pe crestini, care pribegesc în valea plângerii, care merg si se înalta  spre  patria  de  Sus  prin  felurite  si  numeroase  piedici,  patimiri,  încercari.  Egiptul înseamna starea caderii omenesti, starea de robie fata de pacat si de duhurile cazute.

Prin iesirea din Egipt este închipuita lepadarea vietii pacatoase, primirea credintei în Hristos, intrarea în vietuirea dupa poruncile lui Hristos. Pamântul fagaduintei este cerul; calatoria prin pustie este viata pamânteasca; pâinea cereasca este Hristos. Pentru ca pâinea lui Dumnezeu este ceea ce se pogoara din cer si da viata lumii (Ioan 6, 33). Parintii vostri, spune Hristos noului Israil despre Israilul cel vechi, au mâncat mana în pustie si au murit. Aceasta este pâinea care se pogoara din cer ca de manânca cineva dintr-însa sa nu mai moara (Ioan 6, 49-50) cu moarte vesnica nici în vremea vietii pamântesti, nici dupa despartirea sufletului de trup. Amin.

Sf. Ignatie Briancianinov

extrase din: Predici la Triod si Penticostar

Note:

[67] Preacuviosul  Varsanufie  cel  Mare,  raspunsul  401în  Filocalia  vol.  11,  ed.  cit.  si  Preacuviosul  Casian, Convorbirea 9, cap. 21, Sf. Ioan Casian, Convorbiri, col. PSB, vol. 57 ed.cit.
[68] Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilia 46 la Evanghelia dupa Ioan.
[69] Sfântul Isaac Sirul, Cuvântul 68.
[70]  Sfântul Ioan Damaschin, Expunerea credintei ortodoxe, cartea 4, cap 13. Vezi si editia digitala Sf. Ioan
Damaschin, Dogmatica, în Biblioteca teologica digitala, colectia Apologeticum, htt://apologeticum.net
[71] Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilia 45 la Evanghelia dupa Ioan.
[72] Potrivit versiunii slavone, fiintarea cea de-a doua (n. tr.).
[73] Sfântul Ioan Damaschin, Expunerea credintei ortodoxe, cartea 4, cap. 13.
[74] Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilia 45 la Evanghelia dupa Ioan.
[75] Scara, Cuvântul 25. Aici ultimele cuvinte ale Sfântului Ioan Scararul sunt întrucâtva completate cu o lamurire ascetica.
[76] Se citeste înaintea rugaciunilor dinainte de împartasanie.
[77] Patericul Egiptean. În rugaciunea de dupa catisma a 19-a se spune: “îndulceste sufletul meu cu cinstitul Tau sânge de amaraciunea cu care m-a adapat potrivnicul”.
[78] Acest gând se afla la Sfântul Ioan Damaschin.
[79] Potrivit trimiterii Sfintilor Calist si Ignatie Xanthopol, Dobrotoliubie 2, cap. 92. Vezi si în Filocalia, vol. 8, EIBMBOR, Bucuresti, 1979, disponibil si pe CD-ul Filocalia româneasca, editat de grupul Apologeticum, http://apologeticum.net
[80] Sfântul Vasile cel Mare, Epistola 90 catre nobilul Chesarie.  Vezi si Sfântul Vasile cel Mare, Scrisori, col. PSB, vol. 12, EIBMBOR, Bucuresti, 1988, epistola 93 catre patriciana Chesaria, în legatura cu comuniunea cu Sfintele Taine, scrisa în anul 372, p. 269. Volumul este disponibil si pe CD-ul Bibliotheca Patrum, editat de grupul Apologeticum, http://apologeticum.net
[81] Sfântul Ioan Damaschin, Expunerea credintei ortodoxe. În  româneste, Sf.  Ioan Damaschin, Dogmatica, Editura Scripta, Bucuresti, 1993, editia a II-a. Trad. De Pr. D. Fecioru. Volumul este disponibil si în colectia digitala Apologeticum, pe CD-ul Biblioteca teologica digital a, http://apologeticum.net
[82] Ibidem.
[83] Sfântul Ioan Gura de Aur, Omilia 46 la Evanghelia dupa Ioan.
[84] “Despre legea duhovniceasca”, cap. 118. Vezi Filocalia, vol. 1, Sibiu, 1947, pp. 230 -273. Volumul este disponibil si în forma digitala în colectia Apologeticum, pe CD-ul Filocalia româneasca, http://apologeticum.net
[85] Euharistie înseamna “multumire”. Taina a fost numita astfel pentru ca ea se savârseste cu îmbelsugata aducere de multumita si slavoslovie lui Dumnezeu.
[86] Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare.
[87] Dupa Expunerea credintei ortodoxe a sfântului Ioan Damaschin.
[88] Sfântul Ioan Damaschin, Expunerea credintei ortodoxe.
[89] Liturghier.
[90] Liturghier.
[91] Liturghia Sfântului Vasile cel Mare ; Sf. Ioan Damaschin, Expunerea credintei ortodoxe , cartea 4, cap. 13.

Sursa: calauzaortodoxa.ro

“Sa nu ne impartasim fara lacrimi!”

Deoarece, parintilor si fratilor, cititi scrierile cele insuflate de Dumnezeu ale Sfantului parintelui nostru Simeon Studitul, scrieri care ne vorbesc despre faptele lui sublime si pe care el insusi le-a alcatuit spre folosul multora miscat fiind de Duhul Cel dumnezeiesc; iar aici laolalta cu celelalte ispravi mai presus de fire ale lui a scris si a invatat limpede, precum a pazit de altfel neabatut in intreaga sa viata, si acest lucru zicand: “Frate, fara lacrimi sa nu te impartasesci vreodata!” si auzind aceasta ascultatorii – si ei erau multi -, nu numai mireni, ci si monahi – dintre cei mai renumiti si slaviti pentru virtutea lor -, s-au mirat de acest cuvant, si, uitandu-se unii la altii, au spus intr-un suflet si cu un singur glas, pe jumatate ironic: “Atunci sa nu ne mai impartasim niciodata, ci sa ramanem cu totii neimpartasiti!” Auzind deci aceasta eu, nenorocitul si ticalosul, si aducandu-mi aminte in parte de cei ce spuneau acestea si de cuvintele lor, cuprins fiind de durere, am plans cu amar graind in mine insumi intru durerea inimii mele asa: “Oare acestia au spus ceea ce spuneau avand intr-adevar o astfel de dispozitie fata de acest lucru si judecand intr-adevar si din tot sufletul lor ca el este cu neputinta? Sau au ras de acest cuvant mai degraba socotind ca faptul de a plange numai in vremea impartasirii e doar o mica isprava?”

Fiindca, daca omul nu plânge în fiecare zi si noaptea înaintea lui Dumnezeu, apoi nici atunci când vrea sa se împartaseasca cu Dumnezeiestile Taine nu va putea sa se tânguie si sa plânga cât de putin, sau sa verse vreo lacrima dupa Dumnezeu. Cum sa plânga cel caruia îi vin rar lacrimile, daca nu printr-o economie negraita sau din intamplare, dintr-o cauza oarecare si doar arareori? Ceea ce nu mi se pare de mirare, entru ca multi nici la iesirea sufletului nu plâng si nu lacrimeaza.

De aceea mi se pare ca nici nu sunt multi cei ce plâng, ci foarte putini si lesne de numarat. Iar daca acestia socotesc ca este cu neputinta sa se împartaseasca cu Dumnezeiestile Taine totdeauna cu lacrimi, vai de nestiinta lor, vai de nesimtirea lor, vai de lipsa de minte si de nebunia celor ce graiesc acestea, vai de nepasarea si invartosarea lor! Daca s-ar fi judecat ei insisi, n-ar mai fi judecati de insasi cuvintele lor; daca s-ar fi ingrijit de pocainta, nu ar fi rabufnit ca lucrul este cu neputinta. Daca ar face fapte mântuitoare nu s-ar lipsi cu totul de acest dar al lui Dumnezeu. Daca ar dobandi frica lui Dumnezeu în inimile lor, ar marturisi ca este cu putinta a plânge si a lacrama nu numai în vremea împartasirii cu Dumnezeiestile Taine, ci si in tot ceasul.

Strapungerea inimii tine de vointa, nu de firea omului

De aceea, vrand sa incredintez iubirea voastra mai deplin despre acest lucru, am ales sa va pun unele intrebari, ca si cum as vorbi chiar cu aceia care spuneau unele ca acelea: “Spuneti-mi, frati preaiubiti, de ce e cu neputinta acest lucru?” Imi veti raspunde: “fiindca unii sunt predispusi prin fire si fara osteneala, ca de la sine, sa aiba strapungerea [inimii]; altii insa, fiind mai aspri si impietriti cu inima, nu sunt strapunsi nici cand sunt batuti. Cum, deci, sa plânga si sa lacrimeze acestia si sa se împartaseasca totdeauna cu lacrimi? Inca si preotii, cum pot plânge când savârsesc Jertfa cea dumnezeiasca si fara de Sânge?”

Fie asa cum ziceti, va raspund eu, dar spuneti-mi, daca stiti, din ce pricina sunt aspri si cu anevoie de miscat spre strapungere? Spuneti daca stiti? Iar daca nu stiti, sa nu va rusinati a va coborî putin din înaltimea voastra si plecându-va urechea cu dragoste sa nu vi se para lucru nevrednic a învata de la mine, cel mai din urma decât toti. Caci scris este: “Daca s-a descoperit celui de pe urma, cel dintai sa taca“[1 Co 14,30].”

“De unde, zic ei, vine faptul ca unul este aspru, iar altul usor inclinat spre zdrobire?” “Asculta! Acest lucru vine din alegerea libera a vointei fiecaruia, care la unul este buna, iar la altul rea; din gandurile fiecaruia, care la unul sunt rele, iar la altul nu; si din faptele fiecaruia, care la unul sunt potrivnice, iar la altul iubitoare de Dumnezeu.  Daca vei lua aminte, vei vedea ca totdeauna oamenii s-au facut buni din rai si rai din buni prin aceste trei: cu voia, cu cugetul si cu fapta. […]

Monahii fara strapungerea inimii

Astfel nu din fire, cum socotesc unii, ci din alegerea vointei ajunge orice om fie smerit si usor de inclinat spre strapungere, fie aspru la inima, invartosat si lipsit de strapungere; caci de unde, spune-mi, se va strapunge la suflet si va varsa lacrimi din ochii sai cel care-si petrece aproape toata ziua umbland incoace si in colo si neingrijindu-se nici de tacerea buzelor, nici de rugaciune, nici de citire, nici de linistire, ci uneori vorbind cu vecinii in timpul slujbelor, lipsindu-se nu numai pe sine insusi de folos, ci si pe cei cu care vorbeste, iar alteori luand in ras si defaimand pe fratii cei mai evlaviosi si chiar pe egumen? Cand va dobandi strapungere cel ce scruteaza cu curiozitate lucrurile manastirii si nu numai cele ale manastirii, ci si viata fiecaruia in parte, zicand uneori unora dintre frati: “Am auzit ieri cutare si cutare“, alteori: “Ai aflat ce s-a intamplat cu cutare, saracul?” Si iarasi: “Ati auzit de nenorocirea lui cutare?” isi mai aduce aminte oare unul ca acesta de rautatile proprii ca, indurerandu-se, sa verse lacrimi din ochii lui cand iese de la Liturghie in timpul citirii dumnezeiestilor Scripturi asezandu-se aproape sau mai departe si vorbind cu unii, povestindu-si, cand acela cand ceilalti, intamplari nefolositoare si graind asa: “Ati auzit ce-a facut egumenul cutarui frate?“, iar altul: “Daca va spun ce a facut cutare, saracul, ce veti spune?” Cel care discuta unele ca acestea, si mai rele decat acestea, cel care ii ocupa pe altii si se ocupa pe sine insusi cu asemenea flecareli, cand oare va ajunge la constiinta pacatelor proprii si se va plange pe sine insusi?
Asistarea la slujbe nu e de ajuns

Caci cel care nu ia aminte la cuvintele insuflate de Dumnezeu nici nu pune usa de ingradire imprejurul buzelor lui [Ps 140, 3], nici nu-si intoarce urechea lui de la auzire desarta [Ps 118, 37] si nu-si aduce aminte de raspunsul de pe urma si de infricosatorul tribunal al lui Hristos, cum va trebui sa ne infatisam cu toti goi si dezbracati inaintea lui si sa dam cuvant pentru cele graite de noi, cum oare ar putea dobandi lacrimi si se va putea plange cu caldura pe sine insusi, chiar daca ar fi sa traiasca mai mult de o suta de ani in haina monahala? Cum cel care cere pentru sine insusi intaietatile la starea in biserica sau la sederea la masa si se lupta si se intristeaza mereu de unele ca acestea, se va intrista vreodata pentru sufletul lui si va plange cu amar [Le 2.2., 62] inaintea lui Dumnezeu? Iar cel care pretexteaza pretexte in pacate [Ps 140,4] punand inainte neputinta sa, desi este viguros si tanar, si masurandu-se pe sine insusi cu cei mai evlaviosi dintre frati care se ostenesc mult si in chip indelungat in asceza, zicand: “N-oi fi eu al doilea, mai prejos decat cutare sau decat cutare pentru ca, iata, acela sta pentru ca se sprijina [in strana], si ducandu-se iarasi sta sprijinindu-se“, punandu-se pe sine insusi pe acelasi plan cu aceia, el care poate nu e vrednic nici macar de locul cel mai de jos – cand ajunge oare sa-si dea seama de neputinta lui, ca, suspinand din suflet, sa fie strapuns la inima si sa verse lacrimi din ochii sai? Fiindca slava desarta, care-l face rob lancezelii [akedia], nu-l mai lasa sa indure in rabdare si oricare din unii ca acestia petrece la toate slujbele in trandavie si nepasare, palavragind necontenit povesti desarte si babesti [1 Tim 4, 7] cu vecinii lui si cu cei ce primesc sa-l asculte. Si asa, intrand in chip nesimtitor sau mai bine spus fara durere la dumnezeiestile slujbe impreuna cu barbatii duhovnicesti si cinstitori de Dumnezeu, iese de acolo fara niciun folos, nesimtind nicio schimbare in mai bine intamplandu-se cu el, schimbare data de Dumnezeu prin strapungerea [inimii] celor ce se lupta, si, parandu-i-se ca ii este de ajuns numai sa nu lipseasca de la slujbele randuite – adica de la utrenie, de la vecernie si de la ceasurile cantate -, pentru a ajunge asa, simplu, la izbanda virtutilor si la desavarsirea celor desavarsiti, dupa varsta lui Hristos [Ef 4,13]. Fiindca am cunoscut pe unii care pana intr-atat erau stapaniti de o asemenea amagire sarguindu-se numai sa nu cada in vreun pacat trupesc, incat, neingrijindu-se sa fuga in genere de cele facute in ascuns sau de cele meditate in cele nearatate ale inimii, li se parea ca se vor mantui fara nicio alta lucrare, adica fara rugaciune si tacerea buzelor, fara priveghere, infranare si saracia duhovniceasca [Mt 5, 3], fara smerenie si iubire, asistand numai pur si simplu la slujbe. Dar nu asa stau lucrurile, fiindca Dumnezeu nu se uita la fata omului [1 Rg 16, 7], nici numai la vesmantul cel din afara al deprinderilor, nici la strigatele noastre, fratilor, ci la o inima infranta si smerita [Ps 50,19], pasnica si purtand frica lui Dumnezeu: “Spre cine voi cauta, fara numai spre cel blând si smerit, care se cutremura de cuvintele Mele?” [Is 66, 2]. […]

Lacrimile si strapungerea spala casa sufletului

Strapungerea [inimii] este o roada a lucrarii [virtutilor] si aduce roade, sau, mai degraba, face si zideste toate virtutile, precum marturiseste de Dumnezeu insuflata Scriptura [2 Tim 3,16]. Prin urmare, si cel ce vrea sa reteze patimile si sa dobandeasca virtutile, pe aceasta trebuie sa o caute cu sarguinta mai inainte de toate cele bune si decat toate virtutile, fiindca fara aceasta nu-si va vedea niciodata sufletul sau curat; si, daca nu dobandeste aceasta curatie, negresit nici trupul nu-l va avea curat. Fiindca fara apa e cu neputinta sa fie spalata haina murdarita, si fara lacrimi e si mai cu neputinta ca sufletul sa se spele si sa se curateasca de pete si intinaciuni. Sa nu pretextam pretexte [Ps 140, 4] pagubitoare de suflet si desarte sau, mai bine zis, cu totul mincinoase si care duc la pierzanie, si sa cautam din tot sufletul aceasta imparateasa a virtutilor.

Caci cel care o cauta din tot sufletul o va afla [Mt 7, 8]; sau, mai degraba, venind ea insasi il va gasi pe cel care o cauta cu osteneala, si chiar daca va avea o inima mai invartosata decat arama, decat fierul sau decat diamantul, de indata ce vine, o face mai moale decat ceara. Fiindca e un foc dumnezeiesc care destrama muntii si stancile [3 Rg 19,11], face netede toate [Lc 3, 5], le face raiuri si preschimba sufletele care-l primesc. Pentru ca in mijlocul acestora se face izvor tasnitor, apa a vietii care izvoraste si curge pururea [In 4,14; Ap 22,1] si le uda din belsug, si se scurge ca dintr-o cisterna peste cei de aproape si peste cei de departe [Ef 2,17] si umple pana peste margini sufletele care primesc cuvantul cu credinta [Lc 8, 13 s. a.]. Fiindca mai intai spala de intinaciune pe cei ce se impartasesc de ea, apoi spala impreuna si sterge si patimile, smulgandu-le ca pe niste cruste de pe rani, adica rautatea, invidia, slava desarta si toate celelalte care urmeaza acestora; si nu numai acestea, ci, alergand ca o flacara, le sterge cate putin ar-zandu-le in fiecare ceas ca pe niste spini; mai intai trezeste dorul libertatii si curatirii desavarsite de acestea, iar mai apoi dorinta de bunatatile puse deoparte si gatite de Dumnezeu celor ce-l iubesc pe El [1 Co 2,9].

Toate acestea insa le lucreaza dumnezeiescul foc al strapungerii impreuna cu lacrimile, sau mai degraba prin lacrimi; dar fara lacrimi, precum spuneam, un lucru din acestea nu s-a facut nici nu se va face candva in noi insine sau in oricare altul. Fiindca nu din dumnezeiestile Scripturi va demonstra cineva aceasta: si anume ca fara lacrimi si fara strapungere necontenita s-a curatit vreodata vreun om sau s-a facut sfant sau a primit Duhul Sfant sau a vazut pe Dumnezeu sau L-a cunoscut salasluindu-Se in el sau L-a avut pe Acesta vreodata salasluind intreg in inima lui, fara sa fi premers cainta si strapungerea si lacrimi necontenite tasnind pururea ca dintr-un izvor sa inunde si sa spele casa sufletului si sa o scalde in roua si sa racoreasca sufletul cuprins si aprins de focul cel neapropiat [1 Tim 7,16].

Plansul duhovnicesc, chezasia virtutilor

Asadar, cei ce spun ca nu e cu putinta sa plangem si sa ne tanguim in fiecare zi si noapte dau marturie ca ei insisi sunt dezbracati de orice virtute. Caci daca sfintii nostri parinti spun asa: “Cine vrea sa-si reteze patimile si le reteaza prin plans, si cine vrea sa dobandeasca virtutile le dobandeste prin plans“, e evident ca acela care nu plange in fiecare zi nu-si reteaza patimile, nici nu primeste virtutile, chiar daca se pare ca strabate prin toate. Fiindca la ce folosesc, spune-mi, uneltele mestesugului, daca nu e de fata mestesugarul care stie sa prelucreze materia si sa faca din ea un vas armonios? Si ce castiga gradinarul daca lucreaza toata gradina, daca seamana si sadeste in ea tot felul de legume, iar peste ele nu cade ploaie de sus si nu le uda umezeala apei? Negresit niciunul. Tot asa nici cel ce strabate toate celelalte virtuti si se osteneste nu va avea niciun castig din ele fara aceasta sfanta si fericita stapana si ziditoare a tuturor virtutilor.

Fiindca asa cum, fara armata aflata sub conducerea lui, imparatul ajunge neputincios si la cheremul tuturor si nu se arata a mai fi imparat, ci este ca unul din ceilalti oameni, si asa cum multimea ostirilor si armatelor fara imparat sau fara generalul lor se risipesc usor si sunt nimicite de potrivnici, tot asa socoteste ca este si plansul fata de celelalte virtuti; fiindca prin ostirea adunata la un loc intelegem virtutile incepatorilor, iar imparatul si generalul acestora e fericita plangere si tanguire, prin care toata ostirea e pusa si asezata in linie de bataie, incurajata, antrenata, intarita si invatata unde, cum, cand si cat sa ia armele si sa impotriva cui, la buna vreme si prilej, si ce iscoade sa trimita si ce straji sa puna si ce discutii sa aiba cu trimisii potrivnicilor si cu care anume – fiindca se poate ca si numai dintr-o singura discutie sa-i intoarca pe toti inapoi, iar uneori prin simplul fapt de a nu-i fi primit la discutii – si cum trebuie facute ambuscadele si atacurile surpriza impotriva lor, cand si ce fel de armata trebuie trimisa impotriva lor si in ce locuri, toate acestea le sugereaza in chip limpede, spun, plansul; fara el insa tot poporul virtutilor e la cheremul potrivnicilor.

Cainta, plans, lacrimi

De aceea, inainte de toate si impreuna cu toate, lucrul nostru al tuturor, fratilor, sa ne fie cainta si plansul unit cu ea, si lacrimile care urmeaza plansului; fiindca nici plansul nu este fara cainta, nici lacrimile fara plans; si toate acestea trei sunt legate intre ele, si nu e cu putinta ca unul sa se arate fara celalalt. Sa nu spuna cineva ca e cu neputinta sa planga in fiecare zi; caci cel ce spune aceasta, spune ca e cu neputinta si sa ne caim in fiecare zi si rastoarna toate dumnezeiestile Scripturi, ca sa nu spun si insasi porunca Domnului: “Pocaiti-va, ca s-a apropiat imparatia ceruri lor” [Mt 4,17], si iarasi: “Cereti si vi se va da, cautati si veti afla, bateti si vi se va deschide” [Mt 7, 7]. Fiindca daca spui ca e cu neputinta sa ne caim, sa plangem si sa lacrimam in fiecare zi, atunci cum vei spune ca va fi candva cu putinta sa se infaptuiasca de catre niste oameni stricaciosi smerita-cugetare, bucuria pururea si rugaciunea neincetata [I Tes 5,17], dar chiar si dobandirea unei inimi curate de tot felul de patimi si ganduri rele pentru a vedea cineva pe Dumnezeu [Mt 5, 8]? Nicidecum. Si asa vei ajunge sa fii asezat impreuna cu cei necredinciosi, iar nu cu cei credinciosi. Caci daca Dumnezeu a spus ca toate acestea sunt cu putinta sa se faca de catre noi si El spune si striga acest lucru in fiecare zi, dar tu il contrazici pe fata pe Acela, spunand ca ele sunt cu neputinta pentru noi, negresit nu te vei deosebi cu nimic de necredinciosi.

Vrei, asadar, sa nu te impartasesci vreodata fara lacrimi? Fa cele cantate si citite de tine in fiecare zi si vei putea savarsi neincetat si aceasta. Dar care sunt acestea? Asculta pe cel ce spune: “Fiindca nu cei ce asculta Legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce fac Legea se vor indrepta” [Rm 2,13]. Dar ca sa nu lungim cuvantul, iti voi aduce aminte aceste cuvinte ale lui David: “Nu ma voi sui pe patul meu de odihna, nu voi da somn ochilor mei si genelor mele dormi-tare si odihna tamplelor mele, pana ce nu voi gasi loc Domnului, lacas Dumnezeului lui Iacob” [Ps 131, 3-5], si iarasi: “Nu este pace in oasele mele de la fata pacatelor mele, ca faradelegile mele au covarsit capul meu, ca o sarcina grea apasat-au peste mine. Imputitu-s-au si au putrezit ranile mele de fata nebuniei mele. Chinuitu-m-am si m-am garbovit pana in sfarsit, toata ziua mahnindu-ma umblam. Necajitu-m-am si m-am smerit foarte; racnit-am in suspi-narea inimii mele [Ps 37, 4-7. 9], facutu-m-am ca o pasare singuratica pe acoperis, asemanatu-m-am pelicanului pustiei, ca cenusa am mancat in loc de paine si bautura mea cu plansul am amestecat-o [Ps 101, 8. 7.10]. Ostenit-am in suspinul meu, spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda [Ps 6, 7]”. Fiindca zice si Sfantul Ioan Scararul: “Setea si privegherea necajesc inima, iar din inima necajita tasnesc ape“. Iar celelalte cate s-au spus despre unele ca acestea le va invata cel ce va voi sa se plece asupra acestei carti.

Deci daca si tu vei implini nestirbit din toata inima cu smerita-cugetare si credinta acestea pe care le canti si le citesti sau ii auzi pe altii citindu-le in fiecare zi, amin iti vestesc tie bucurie mare [Lc 2,10] ca, daca starui facand acestea, insetand, priveghind, supunandu-te pana la moarte si ascultand fara deosebire si fatarnicie de intai-statatorul tau, suportand tot necazul si ocara, si defaimarea si batjocura, si nu numai acestea, dar si loviturile si intepaturile de la fratii cei mai josnici, ramanand cu toata multumirea, fara tinere de minte de rau, fata de ei si rugandu-te pentru ei, atunci bucura-te si veseleste-te cu bucurie negraita, pentru ca nu numai seara si dimineata si la amiaza [Ps 54, 8], ci si mancand si band si discutand de multe ori, cantand si citind si rugandu-te si sezand pe pat, venind la tine acest dar dumnezeiesc si negrait iti va urma in toate zilele vietii tale [Ps 22, 6] si te va insoti pe cale, se va opri impreuna cu tine atunci cand te opresti si va sluji impreuna cu tine atunci cand slujesti, mangaindu-te si indemnandu-te in suferintele din ostenelile tale. Si atunci vei cunoaste ca in chip foarte cuviincios si frumos a zis Sfantul Simeon ca nu trebuie sa se impartaseasca cineva vreodata fara lacrimi, si ca acest lucru e cu putinta si cu adevarat potrivit pentru toti. Fiindca nu acela, ci Duhul Sfant a spus si a scris prin acela acestea. Caci daca nimeni nu este fara de pacat, chiar daca viata lui ar fi doar o zi [Iov 14, 4-5], si nimeni nu poate sa aiba inima fara prihana, e vadit ca, pe cat ii sta cu putinta, omul nu trebuie sa petreaca fara cainta si lacrimi nici macar o singura zi din toata viata lui. Si chiar daca nu are lacrimi, trebuie totusi sa le caute din toata puterea si din tot sufletul sau. Fiindca altfel nu e cu putinta sa ne facem fara de pacat, nici fara prihana cu inima.

Fara exercitiu nu apare strapungerea

Iar daca cineva nu vrea sa se culce pe pamant si sa privegheze, nesocotind multimea pacatelor lui si povara greselilor lui, si daca lasa infectate si cangrenate de negrija si nepasare ranile poftei patimase si ale apucaturilor lui care il duc spre nesimtire – caci acest lucru e o adevarata nebunie -, cum va veni la simtirea osandei si judecatii viitoare a pacatosilor si cum va plange intru durerea inimii lui? Iar daca nu vrea cineva sa sufere raul lasandu-se chinuit si garbovit pana la sfarsit si umbland toata ziua in mahnire, necajit si umilit foarte si racnind din suspinarea inimii lui [Ps 37, 9], si fiind ca o casa singuratica pe acoperis [Ps 101, 8] si asemanandu-se unui pelican al pustiei [Ps 101, 7], facandu-se prin dispozitia sufletului strain de toate cele din manastire si de cele din lume si lipsit de indrazneala fata de cei mari si de cei mici, ostenindu-se intru suspin [Ps 6, 7] si mancand in loc de paine cenusa si amestecand bautura cu lacrimi [Ps 101,10], cum va putea candva, fratilor, sa-si spele in fiecare noapte asternutul sau, sau sa-si ude asternutul cu lacrimi [Ps 6, 7]?

Cu adevarat nicidecum nicicand; si nu numai ca nu le va putea vedea pe acestea facandu-se in el insusi, dar nici nu le va gasi in rugaciunea lui, nici nu va putea gasi loc Domnului, nici lacas vrednic Dumnezeului lui Iacob [Ps 131, 5], Care este Hristos Domnul [Le 2, 11], Mantuitorul si Dumnezeul nostru [Tit 2,13; 2 Ptr 2,1]. Iar daca nu le va gati dinainte pe acestea in chip frumos, nu va primi in el insusi cu vrednicie pe imparatul Dumnezeu impartasindu-se cu lacrimi dupa cum se cuvine, chiar daca ar face aceasta o singura data pe an.

“Sfintele sfintilor!”, zic in fiecare zi unii si vestesc celorlalti strigand cu glas mare acestora – fie insa ca sa le strige si lor insile – iar ceilalti ii aud pe aceia zicand acestea. Ce deci? Cine nu este sfant e oare si nevrednic? Nu, dar cine nu vesteste in fiecare zi cele ascunse ale inimii sale, cine nu arata pocainta vrednica pentru ele si pentru toate cele facute intru nestiinta, cine nu plange pururea si nu umbla mahnindu-se si nu strabate cu ravna cele zise mai inainte, acesta nu este vrednic. Iar cine face toate acestea si-si petrece viata in suspine si lacrimi, acela e foarte vrednic sa se faca partas de aceste dumnezeiesti Taine nu numai in zi de sarbatoare, ci in fiecare zi, si, chiar daca e lucru indraznet a spune aceasta, inca de la inceputul caintei si intoarcerii lui. Fiindca acesta e iertat intrucat vrea sa staruie pana la sfarsit in fapte ca acestea, umbland in smerenie si in inima zdrobita [Ps 50,19]; caci facand asa si fiind astfel, isi lumineaza sufletul in fiecare zi, ajutat la aceasta de impartasirea celor Sfinte si se inalta mai repede spre o curatie si sfintenie desavarsita.

Altfel insa e cu neputinta sa spalam sau sa curatim vasul nostru murdar si casa intinata a sufletului nostru. Eu n-am invatat nimic mai mult din dumnezeiestile Scripturi, nici n-am putut sa stiu de la mine insumi. Fiindca il auzim pe Apostolul zicand in fiecare zi: “Sa se cerceteze fiecare pe sine insusi si asa sa manance din paine si sa bea din pahar. Fiindca cel ce mananca si bea cu nevrednicie Trupul Domnului osanda lui insusi isi mananca si bea” [1 Co 11, 28-29]; si iarasi: “Cel ce mananca cu nevrednicie Trupul si Sangele Domnului vinovat va fi fata de Trupul si Sangele Domnului, nedeosebind Trupul Domnului” [1 Co 11, 27. 29]. Iar daca cineva care nu arata roade vrednice de pocainta [Lc 3, 8] este vadit ca nevrednic de catre de Dumnezeu insuflata Scriptura [2 Tim 3,16], spune-mi oare cum se va putea curati cineva candva fara lacrimi si se va putea impartasi de Taine cu vrednicie, pe cat ii e cu putinta?

Fiindca acestea sunt intaiul rod al pocaintei [Mt 3, 8] si, asa cum curgerea scarboasa a trupului si amestecarea voluptoasa a inimii spre orice patima se aduc de catre, noi ca o jertfa diavolului, asa si lacrimile varsate din aceasta se aduc ca o jertfa bine primita [1 Ptr 2, 5] Stapanului si curata rusinea acelei placeri patimase. Aratand aceasta, David zicea: “Jertfa lui Dumnezeu e un duh zdrobit, o inima zdrobita si umilita Dumnezeu nu o va urgisi” [Ps 50,19]. Si pe drept cuvant: fiindca ajungand sufletul la o asemenea deprindere si smerindu-se astfel in fiecare zi, nu trece o singura zi fara lacrimi potrivit lui David care zicea: “Spala-voi in fiecare noapte patul meu, cu lacrimile mele asternutul meu voi uda” [Ps 6,7].

O cainta de moment nu e de ajuns

De aceea va indemn si pe voi, parintii si fratii mei, ca fiecare sa-si exerseze sufletul sau cu sarguinta in acestea si in unele ca acestea, fiindca sufletul strapuns si transformat putin cate putin se face izvor ce tasneste rauri de lacrimi si zdrobire. Dar daca nu ne grabim sa ajungem curati in acest chip, ci vrem sa umblam in nepasare, indolenta si usuratate, eu nu voi spune nimic apasator fata de iubirea voastra, afara de aceasta: chiar daca se intampla ca cineva sa se impartaseasca poate cu lacrimi, sau sa planga fie inainte de liturghie, fie in timpul Liturghiei, fie chiar in vremea dumnezeiestii impartasiri, dar nu ravneste cu inflacarare sa faca aceasta si in celelalte zile si nopti, nu va avea niciun folos din acest plans al sau intamplat o data pentru totdeauna. Fiindca nu numai acest lucru ne face numaidecat vrednici si curati, ci faptul de a plange in fiecare zi si neincetat pana la moarte, precum ne-a poruncit sa facem Stapanul insusi zicand: Pocaiti-va, cereti, cautati si bateti [Mt 3, 17; 7, 7]. Pana cand? Pana cand veti primi, veti afla si vi se va deschide [Mt 7,7-8]. Ce anume? Evident, imparatia cerurilor.

Stralucirea si vrednicia sufletului curatit

Fiindca insasi cainta, si anume cea savarsita astfel in chip nestirbit, precum spuneam, pana la moarte cu osteneala si necaz, ne face putin cate putin sa varsam lacrimi amare, prin care se sterge si se curata murdaria si necuratenia sufletului; iar dupa acestea ne da o cainta curata si preschimba in dulceata lacrimile amare si naste in inimile noastre o bucurie vesnica, si ne da sa vedem lumina cea neinserata, pe care daca nu ne luptam sa o apucam cu toata ravna, parinti si frati duhovnicesti, nu ne vom putea elibera desavarsit de toate patimile, nu vom dobandi toate virtutile, nu vom putea sa ne impartasim in fiecare zi lacrimand dupa Dumnezeu cu dumnezeiestile Taine si nu vom vedea Lumina dumnezeiasca care este in El. Nici nu vom avea vreodata inima curata [Mt 5, 8], nici Duhul Sfant nu Se va salaslui in chip constient in noi, nici nu ne vom invrednici sa vedem, ca sfintii, pe Dumnezeu [Mt 5, 8], atat cand suntem inca aici, cat si cand vom fi acolo, cum mi se pare, pentru ca plecam de aici orbi si, precum zice Teologul Grigorie, pe atat vom cadea din acea vedere “pe masura orbirii noastre, a fiecaruia“, pe cat ne-am lipsit noi insine de bunavoie de acea lumina in viata aceasta. Faca-se insa ca noi toti sa ne invrednicim sa-L vedem curatindu-ne si curatiti.

Sfantul Simeon Noul Teolog

Învataturi, vol 2 – Ed. Credinta Stramoseasca, 2003
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim

Astfel, după ce te-ai întors către Dumnezeu, cunoaşte-ţi păcatele. Hotărându-te să părăseşti păcatul ai căpătat conştiinţa propriei păcătoşenii, căci atunci de ce ai fi avut o nevoie atât de grabnică de a-ţi schimba viaţa? Reprezentarea stării de păcătoşenie era lipsită de o cunoaştere amănunţită, pe când acum străduieşte-te să te vezi ca cel mai rău dintre păcătoşi şi mai ales să cunoşti amănunţit împrejurările păcatului – unde, când, de câte ori a fost săvârşit fiecare în parte – care sporesc sau diminuează răutatea unei fapte.

[…] Cercetează-ţi toate faptele şi întreaga viaţă, şi nu te judeca doar ca pe o fiinţă omenească obişnuită, ci ca pe un creştin, menit să susţină numele cu purtarea sa. […]

Ceea ce trebuie să înţelegi tu este că prima treaptă a conştientizării păcătoşeniei este o cunoaştere amănunţită a tuturor faptelor tale. Aşa cum agenda de lucrua unui om de afaceri este scrisă cu o precizie matematică, tot astfel ar trebui întocmită şi în mintea ta lista cuprinzând faptele tale, cu menţiunea precisă a tuturor împrejurărilor -timpul, locul, oamenii, piedicile etc. Dacă autoexaminarea noastră nu dă roade, este pentru că ea a avut loc doar în linii mari.

Să nu zăbovim prea mult asupra acestor detalii, ci să păşim în profunzime, pe drumul păcatului, să pătrundem în adâncimile inimii înghiţite de păcat; dincolo de fapte, cuvinte, gânduri, pofte, dorinţe şi sentimente, vom găsi o constantă înclinaţie păcătoasă a inimii, care dă contur trăsăturilor noastre caracteristice. Unele fapte le săvârşim rău din neştiinţă, iar altele pur şi simplu ţâşnesc din inimă cu aşa putere, că nu avem stăpânirea de sine să ne înfrânăm; există însă şi alt soi de fapte, pe care le facem fără întrerupere şi care au căpătat putere de lege asupra noastră. Ispitindu-ne astfel pe noi înşine, va fi mai lesne să aflăm care sunt faptele ascunse în inimă şi care aţâţă şi nasc o permanentă poftă spre păcat, poftă care răsare din ele. Tocmai acestea sunt înclinaţiile păcătoase şi cunoscându-le pe ele vom scoate la iveală firea inimii noastre, precum şi numărul lor şi felul în care se sprijină unele pe altele.

După ce am procedat astfel, patima de căpetenie nu mai are unde să se ascundă. Ştim că maica tuturor relelor este iubirea de sine, ale cărei vlăstare blestemate sunt iubirea de arginţi, lăcomia pântecelui („iubirea de plăceri”) şi slava deşartă, care la rândul lor odrăslesc toate celelalte patimi fără de număr, din care opt sunt de moarte. Oricine păcătuieşte este stăpânit de toate patimile – de unele prin fapte, pe altele avându-le în germene – pentru că tot cel ce păcătuieşte îşi rânduieşte viaţa cu iubirea de sine, începătură şi rădăcină a toate patimile şi pornirile păcătoase. Nu toate patimile se vădesc pe sine în aceeaşi măsură. Cineva poate fi stăpânit de mândrie, unul de iubirea de plăceri,altul de iubirea de arginţi.

Cel stăpânit de duhul slavei deşarte nu este străin de plăcerile trupeşti, dar nu e neapărat să le aibă. Cel iubitor de arginţi se poate înălţa pe sine, dar nu e nefiresc ca el să se mai „smerească” uneori, pentru a obţine cât mai mult profit. Şi iubitorul de plăceri este alipit cu duhul materiei, dar va renunţa uşor la averile sale pentru a-şi satisface poftele şi a-şi procura plăcerea, în felul acesta fiecare avem câte o patimă de căpetenie şi toate celelalte patimi stau oarecum în umbră, ocârmuite de aceasta, neîndrăznind să primejduiască cumva împlinirea ei. Toate înclinaţiile şi pornirile păcătoase pe care le va afla cineva în inima sa sunt hrănite şi rânduite să acţioneze de o singură patimă, maică şi izvor a toate relele: iubirea de sine. Ajungând la conştiinţa că suntem stăpâniţi de ea, vom duce la bun sfârşit mărturisirea păcătoşeniei noastre.

În fine, vei reuşi să cunoşti care este rădăcina a tot păcatul şi să deosebeşti „tulpinile” – înclinaţiile păcătoase – şi roadele – nenumăratele fapte rele, înfăţişându-ţi astfel toată istoria păcătoşeniei tale pe care o vei zugrăvi ca pe un tablou.

Să deşteptăm simţirea cea mântuitoare a unei pocăinţe sincere

Ajungând să-ţi cunoşti starea de decădere, nu sta departe ca unul ce e nepăsător la toate, ci sileşte-te să deştepţi în sufletul tău sentimentul mântuitor al pocăinţei sincere. La prima vedere s-ar părea că sentimentul pocăinţei se naşte deodată cu cunoaşterea propriei păcătoşenii, dar în fapt nu este totdeauna aşa. Păcatul învârtoşează inima, şi aşa cum un muncitor îşi înăspreşte firea din cauza trudei zilnice, tot aşa cel ce lucrează necontenit păcatul se face nesimţitor, căci s-a vândut cu totul pe sine pierzătoarei slujiri a păcatului -căutând roşcove şi hrănindu-se cu ele. Pentru aceasta e trebuinţă iarăşi de multă nevoinţă, ca să deşteptăm sentimentul pocăinţei. Putem înlesni acest proces prin simţământul vinovăţiei pentru păcate şi al neputinţei de a le justifica. Sentimentul propriei vinovăţii se află la jumătatea drumului între cunoaşterea păcatelor şi sentimentul pocăinţei şi el este la rândul său înlesnit de osândirea de sine.

Pune acest început bun, osândirea de sine, şi osândeşte-te. Mută-ţi atenţia de la orice ţi-ar putea îngreuna lucrarea şi pune-te pe tine singur cu conştiinţa ta înaintea lui Dumnezeu, Judecătorul Cel ce toate le vede. Recunoaşte că ai ştiut că răul n-ar fi trebuit săvârşit şi totuşi l-ai săvârşit. Ai fi putut lesne să te îndepărtezi de orice pricină de păcat, dar nu ţi-ai folosit voinţa spre binele tău. Raţiunea şi conştiinţa au fost împotrivă şi s-au ivit chiar şi piedici exterioare, dar tu cu bună ştiinţă te-ai lipsit de tot sfatul cel bun. Aşa să faci cu fiecare păcat şi ai să te încredinţezi că fiecare păcat a fost săvârşit din propria ta voinţă, având conştiinţa că este un păcat şi chiar depunând efortul de a înlătura toate piedicile ce se împotriveau săvârşirii lui. Vicleana inimă păcătoasă va încerca să se îndreptăţească pe sine, cum că am păcătuit din pricina unor slăbiciuni ale firii, sau a unui temperament nestăpânit, sau a mersului evenimentelor, sau a stresului zilnic – să nu o asculţi. Toate acestea ar fi mărit ispita de a păcătui într-un fel sau altul, dar nimeni nu te poate sili să păcătuieşti. Este o problemă de voinţă.

Puteai foarte bine să spui: „Nu vreau să fac asta”, şi ai fi pus astfel capăt ispitei! Şi pentru ca să faci cât mai rodnică osândirea de sine, arată amănunţit toată personalitatea ta: cine eşti, unde şi când ai păcătuit, astfel încât să afli cu precizie cât de mare este păcatul tău, cântărit după măsura şi împrejurările lui. Vei găsi în toate acestea nu circumstanţe atenuante, ci pricini care agravează vinovăţia ta. Trebuie în cele din urmă să ajungi la o conştiinţă a propriei vinovăţii, la o sinceră osândire de sine, în care inima să spună: „N-am nici o îndreptăţire – sunt vinovat.”

Prin lucrarea aceasta a învinovăţirii de sine, omul îşi mărturiseşte unul după altul toate păcatele sale şi spune: „Sunt vinovat şi de asta, şi de aceea, şi de cealaltă, întru toate sunt vinovat”. Se osândeşte pentru toate fărădelegile şi începe să simtă că acestea îl strivesc cu povara lor enormă. Când ajungi la cunoaşterea propriei păcătoşenii, îţi vezi păcatele oarecum din exterior, pe când osândirea de sine ne aduce la cunoaşterea propriei vinovăţii şi a împovărătoarei greutăţi a păcatelor care ne apasă. Şi greutatea lor creşte din moment ce nu avem nici o îndreptăţire pentru a le fi săvârşit. Ajuns în această stare, omul nu poate decât să rostească: „Sunt vrednic de toată osânda! Toate cele ce am făcut sunt fărădelegi. Eu singur sunt vinovat că răul este sălăşluit în mine.”

De îndată ce omul rosteşte în inima sa: „Sunt un ticălos”, se nasc în el unele după altele simţăminte de căinţă pentru păcate. Ii este ruşine că s-a dedat la nişte fapte atât de josnice, este mânios că s-a răsfăţat în aşa hal pe sine, făcându-se de râsul şi batjocora dracilor, este îndurerat că s-a afundat atât de adânc în mocirla păcatului şi înspăimântat că L-a mâniat pe Dumnezeu şi şi-a primejduit mântuirea vremelnică şi veşnică. Toate aceste trăiri sufleteşti roiesc în jurul lui şi omul este ars de ele ca de văpaie. Se vede pe sine atârnând deasupra unui hău ca un osândit.

Din această privelişte se naşte o stare răscolitoare, care e foarte apropiată de deznădejde, şi acum este momentul în care demonul deznădejdii pune gheara pe câte unul, şoptindu-i: „Eşti un osândit, n-ai să scapi niciodată de osândă”. Tot păcătosul are parte de aceste trăiri sufleteşti într-o măsură mai mare sau mai mică. Să nu ne pierdem cu firea de venirea lor, ci mai mult, să le dorim să vină cât mai mustrătoare cu putinţă. Cu cât arde un om în propriile sale remuşcări şi cu cât este mai încins focul, cu atât folosul îi este mai grabnic spre mântuire, în mărimea văpăii stă rezistenţa temeliei viitoarei îndreptări. Acum cunoaşte inima amărăciunea roadelor păcatului şi în ea găseşte puterea de a se smulge de îmbrăţişarea păcatului.

Sentimentul pocăinţei trebuie să ducă la o făgăduinţă

Sentimentele de pocăinţă împlinesc de bună seamă o lucrare de despărţire, deoarece Cuvântul pătrunde până la despărţitura sufletului şi duhului, a încheieturilor şi măduvei şi judecă mişcările inimii. Harul lui Dumnezeu săvârşeşte lucrarea aceasta nu pentru a distruge, ci pentru a crea cele noi prin distrugerea celor vechi. Noul se zămisleşte prin acea adiere a nădejdii în putinţa de schimbare. Este cu putinţă să schimbăm ce este de neschimbat şi să recuperăm irecuperabilul – numai să ne punem pe fapte. Fiindcă se pare că sentimentul pocăinţei naşte o făgăduinţă: „Voi părăsi păcatul şi făgăduiesc să lucrez pentru Unul Dumnezeu prin împlinirea poruncilor”; se cuvine să arătăm că cel ce face această făgăduinţă trebuie să creadă că păcatele lui vor fi iertate, pe de o parte, iar pe de altă parte că va primi puterea care să-l ajute să-şi ducă la îndeplinire promisiunea. Iată de ce a face făgăduinţa de a lucra pentru Dumnezeu e uşoară: pentru că avem nădejdea cea bună că vom primi milostivirea şi întărirea Lui; nădejdea se naşte din credinţa în Domnul şi Mântuitorul nostru, prin a Cărui răstignire zapisul păcatelor noastre a fost rupt şi după a Cărui Înălţare ne-au fost dăruite prin dumnezeiasca Lui putere „toate cele ce sunt spre viaţă şi evlavie” (II Petru 1,3).

Fără această credinţă şi fără nădejdea care o urmează, chinuitoarele sentimente de căinţă şi părere de rău ne împing pe drumul lui Iuda. Aici se vădeşte Crucea lui Hristos ancoră pentru om! Zvârcolindu-se în durerile pocăinţei, clătinându-se deasupra unei prăpăstii, omul o vede ca pe singura sa mântuire – îşi pune în ea toată puterea nădejdii şi credinţei lui şi capătă puterea şi dorinţa nestăvilită de a face o făgăduinţă. Precum cel în primejdie să se înece se agaţă cu toată puterea lui de un copac, tot aşa cel ce se pocăieşte îmbrăţişează Crucea lui Hristos şi primeşte încredinţarea tainică că nu va pieri. Cunoaştem toţi cu mintea puterea morţii pe cruce a Mântuitorului, dar cel ce a trecut prin sentimentul amar al pocăinţei o trăieşte, pentru că ea devine o parte integrantă a vieţii lui.

Astfel, strâmtorat de pocăinţă şi păreri de rău, păcătosul îşi mărturiseşte în biserică pocăinţa şi face făgăduinţa să se îndrepte. Ceara topită care curge fără vreun rost precis nu lasă nici o urmă, însă vărsată într-un tipar sau presată cu o pecete va lua imediat forma acelei peceţi. Şi noi trebuie să aplicăm o pecete pe omul nostru lăuntric, încât el să capete o înfăţişare anume, iar acest lucru se petrece în Taina Pocăinţei – aici este pecetluit cu harul Duhului Sfânt [adică spovedania].

De ce este necesară Taina Pocăinţei?

Lucrurile care fac atât de necesară Taina Pocăinţei sunt pe de o parte, firea păcatului, iar pe de altă parte firea conştiinţei noastre. Când săvârşim păcatul credem că el nu lasă urme asupra noastră, fie în exterior, fie în interior, dar de fapt sapă urme adânci în interiorul şi exteriorul nostru, în tot ceea ce ne înconjoară, dar mai cu seamă în ceruri, în cărţile judecăţii dumnezeieşti, în clipa în care păcătuim, se hotărăşte acolo sus soarta noastră, căci în cartea vieţii noi suntem trecuţi printre cei osândiţi şi scriitura se pecetluieşte. Harul nu se pogoară asupra cuiva până ce nu se şterge numele său dintre cei osândiţi, până când el nu primeşte dezlegare acolo sus. Însă I-a bineplăcut lui Dumnezeu ca ştergerea osândei din cărţile cereşti să fie făcută prin dezlegarea păcatelor ce au fost legate pe pământ.

Apropie-te de Taina Pocăinţei, ca să primeşti uşurare şi dezlegare de păcate pe pământ şi în cer şi să-ţi deschizi astfel uşa sufletului spre a se pogorî harul. Acum, când conştiinţa se spală şi se curăţeşte, redobândindu-şi prospeţimea şi sensibilitatea faţă de lucrarea binelui, trebuie să primească încredinţarea că îi sunt iertate păcatele. Aşa este şi în desfăşurarea firească a vieţii noastre: nu ne lasă conştiinţa să ne arătăm unei persoane pe care am supărat-o până nu suntem siguri că ea ne-a iertat, iar în ceea ce priveşte relaţia noastră cu Dumnezeu conştiinţa e şi mai meticuloasă. Făgăduind să facă faptele mântuirii, omul capătă o încredinţare că s-a îndreptat înaintea lui Dumnezeu, însă ea are un caracter subiectiv şi nu e vrednică de crezare.

Simţământul acesta va fi foarte curând măcinat de îndoieli: „Aşa este cu adevărat? Poate este amăgire?”, din îndoieli se naşte neliniştea, iar din nelinişte se naşte slăbirea sufletului; în aceste condiţii viaţa nu va avea putere şi nu va urma făgaşul cel bun. De aceea avem nevoie ca Dumnezeu să ne încredinţeze de dezlegarea păcatelor, şi, împăcaţi,mai cu osârdie să împlinim poruncile. Mergi şi te spovedeşte – şi Dumnezeu îţi va ierta păcatele.

Cum să ne pregătim pentru o spovedanie adevărată

Este necesar să ne pregătim pe îndelete în vederea unei spovedanii mântuitoare. Cel ce a citit până aici cartea de faţă este pregătit să se apropie cu credinţă şi cu evlavie.

❶ Ferm convins de necesitatea acestei Sfinte Taine, mergi şi te spovedeşte, dar nu ca şi când ar fi ceva inedit în viaţa ta sau o simplă tradiţie, ci susţinut de credinţa sinceră că pentru tine, păcătosul, este singura cale spre mântuire. Şovăiala te ţine încă printre cei osândiţi şi lipsiţi de milostivirea lui Dumnezeu. Dacă nu intri în acest spital, sufletul tău nu-şi va recăpăta sănătatea şi vei rămâne aşa cum eşti: bolnav şi tulburat. Nu vei intra în împărăţia cerurilor decât prin uşa pocăinţei.

❷ Încredinţarea aceasta lăuntrică naşte dorinţa de a merge la spovedanie. Fii încredinţat că nu mergi la un abator, ci la un izvor de tămăduiri şi binecuvântări. Acela care-şi zugrăveşte cât mai viu roadele pe care le aduce spovedania, va arde de dorinţa unei cât mai dese mărturisiri. Mergem la ea acoperiţi de rănile păcatului din cap până-n picioare şi ieşim de la ea tămăduiţi, cu toate mădularele sănătoase, plini de viaţă, întăriţi, cu simţământul că de aici înainte nu ne vom mai molipsi iar. Mergem împovăraţi de jugul greu al tuturor păcatelor, care ne chinuie şi ne lipseşte de pacea sufletească. Ne întoarcem bucuroşi, având parcă aripi, cu sufletul împăcat şi încredinţat că a fost pe deplin iertat.

❸ Vor apărea ruşinea şi teama – nu te pierde cu firea! Pentru aceasta a fost instituită Taina Pocăinţei, să trezească în noi teama şi ruşinea, şi cu cât sunt mai mari, cu atât sunt mai mântuitoare. Să doreşti a te spovedi înseamnă să doreşti ruşine multă şi frică mare, căci cel ce doreşte vindecarea nu ştie oare cât de dureros este tratamentul? De bună seamă că ştie, însă o dată cu hotărârea de a se vindeca a luat-o şi pe cea de a suporta durerile, în nădejdea însănătoşirii. Şi tu, când ai fost ros de sentimentul pocăinţei, n-ai alergat oare la Dumnezeu, spunându-I: „Sunt gata să sufăr oricât, dar miluieşte-mă şi iartă-mă!?” Ei bine, acum ţi se întâmplă după voia ta. Nu te scârbi din pricina ruşinii şi a fricii, pentru că sunt strâns legate de spovedanie spre binele tău. Arzând în ele, te vei întări duhovniceşte. Te-ai lămurit în cuptorul pocăinţei – mai căleşte-te un pic! Atunci ai ars de unul singur mărturisindu-te înaintea lui Dumnezeu şi a conştiinţei tale, acum treci ca prin foc înaintea unui martor rânduit de Dumnezeu, ca o dovadă a sincerităţii mărturisirii celei dintâi şi poate spre a o desăvârşi pe aceea. Va fi o judecată, la care ruşinea şi frica aduse de ea vor fi fără nici o nădejde. Ruşinea şi frica de la spovedanie le îndepărtează pe acelea de la judecată. Dacă nu vrei să le trăieşti pe acestea din urmă, atunci înghite paharul celor dintâi. Pe lângă acest aspect, se întâmplă întotdeauna ca, potrivit cu intensitatea trăirii lăuntrice a celui ce se pocăieşte să se reverse peste el mângâierea la spovedanie. Acum Mântuitorul îşi îndeplineşte făgăduinţa, arătându-Se ca Cel ce mângâie şi odihneşte pe osteniţi şi împovăraţi! Pocăindu-ne din toată inima şi mărturisindu-ne curat, inima noastră va afla adevărul acestor cuvinte prin propria experienţă, nu numai prin credinţă.

❹ Ţinând în minte toate păcatele pe care le-ai săvârşit şi întărindu-ţi hotărârea lăuntrică de a nu le mai repeta, adu-ţi aminte că stai înaintea Domnului însuşi, Care-ţi primeşte mărturisirea; şi spune tot ce îţi împovărează conştiinţa, fără a omite nimic. Dacă te-ai apropiat cu dorinţa de a te umple de ruşine, atunci cu siguranţă n-ai să te îndreptăţeşti, ci vei arăta cât mai clar toate josnicele înclinaţii şi pofte păcătoase, hrănindu-ţi astfel inima ta cea umilită. Să fii încredinţat că fiecare păcat mărturisit este dezrădăcinat din inimă, iar orice păcat tăinuit şi nespovedit rămâne ascuns în ea, spre îndoita ta osândă, pentru că ai venit cu o rană la Doctorul Care pe toate le vindecă şi-ai plecat netămăduit.

Ascunzând păcatul de duhovnic, ai închis rana cu forţa, fără părerea de rău că îţi păgubeşti şi-ţi chinui sufletul, în viaţa Fericitei Teodora, care a trecut prin vămile văzduhului, este scris că întrebătorii cei groaznici n-au mai aflat scrise în zapisurile lor păcatele pe care Fericita le mărturisise la duhovnic, îngerii i-au spus după aceea că prin spovedanie se şterg nevăzut păcatele din toate cărţile şi zapisurile unde au fost scrise. Nu vom găsi nicăieri păcatele mărturisite curat, nici în hrisoavele propriei conştiinţe, nici în cartea celor vii, nici în zapisurile viclenilor vrăjmaşi ai mântuirii, fiindcă spovedania le-a şters pe toate. Aruncă de la tine povara cea grea, fără să tăinuieşti nimic.

Un alt rost al mărturisirii complete este ca părintele tău duhovnicesc să aibă o înţelegere cât mai limpede a celui pe care-l are la spovedit, să te vadă aşa cum eşti de fapt, şi rostind cuvintele de dezlegare, să te dezlege pe tine şi nu pe altcineva. Atunci când el rosteşte: „Domnul şi Dumnezeul nostru lisus Hristos, cu harul şi cu îndurările iubirii Sale de oameni, să te ierte pe tine, fiule, şi să-ţi lase ţie toate păcatele.” [Molitfelnic, 1992, p. 67-68, n. tr. rom.], să nu rămână în tine nimic din cele la care se referă aceste cuvinte. Procedează înţelept acela care, dorind să se spovedească după o îndelungă zăcere în noroiul păcatului, găseşte un prilej de a vorbi cu părintele duhovnicesc şi de a-i istorisi întreaga sa viaţă dusă în pofte şi păcate. Toţi trebuie să ne îngrijim de o mărturisire completă a păcatelor, pentru că Domnul Hristos a dat puterea de a se ierta păcatele, dar nu în mod necondiţionat, ci cu condiţia să se facă pocăinţă pentru ele şi să fie mărturisite. Dacă acestea nu te însoţesc în drumul tău la duhovnic, atunci este posibil ca părintele să rostească: „Şi eu, nevrednicul preot şi duhovnic, cu puterea ce-mi este dată, te iert şi te dezleg de toate păcatele tale.” [Molitfelnic, 1992, p. 67-68, n. tr. rom.], iar Dumnezeu să spună: „Eu te osândesc”.

❺ Acum spovedania s-a terminat. Părintele duhovnicesc îşi ridică epitrahilul şi ţinându-l în mâini ţi-l aşează pe cap, rostind dezlegarea de toate păcatele şi făcând semnul crucii pe capul penitentului. Ce se petrece în această clipă în sufletul nostru este binecunoscut celor ce s-au spovedit curat. Harul inundă toată fiinţa noastră, şuvoaie revărsându-se dinspre creştet spre inimă şi umplând-o de bucurie. Aceasta nu este rodul strădaniilor omeneşti, nici ale penitentului, nici ale duhovnicului, ci este lucrarea tainică a Mântuitorului Hristos, Tămăduitorul şi Mângâietorul sufletelor. Unii aud rostindu-se în aceste clipe cuvinte dumnezeieşti în inima lor, menite să-i întărească şi să-i lumineze pe mai departe în nevoinţele lor. Aceasta este un fel de armă duhovnicească dăruită de Mântuitorul Hristos proaspătului venit între oştenii ce luptă în numele Său. Cine a auzit un asemenea cuvânt să-l păstreze bine, spre a afla mângâiere şi întărire – mângâiere pentru că de bună-seamă Domnul, cercetând astfel sufletul robului său, i-a primit mărturisirea; întărire pentru că în ceasul ispitei trebuie doar să-şi amintească cuvintele dumnezeieşti şi de undeva vine puterea de a birui ispita! Din ce le sporeşte curajul luptătorilor pe câmpul bătăliei? Dintr-un cuvânt rostit de comandantul lor, care îi îmbărbătează. La fel este şi în cazul spovedaniei.

❻ Cu acestea totul ia sfârşit. Nu-ţi rămâne decât să cazi la picioarele lui Dumnezeu cu simţământul mulţumirii pentru negrăita Lui milostivire şi să săruţi Crucea şi Evanghelia ca semn al făgăduinţei tale. Păşeşte cu bărbăţie pe calea arătată în Evanghelie, decis să îi urmezi lui Hristos Mântuitorul; să porţi jugul şi povara Lui pe umerii tăi. Mergi în pace, deşteptându-ţi râvna lăuntrică de a trăi după făgăduinţă şi aducându-ţi aminte că de acum încolo vei fi judecat din cuvintele tale.

Ai făcut o făgăduinţă – ţine-o! Ea a fost pecetluită prin această Sfântă Taină şi de aceea străduinţa ta a o împlini trebuie să crească şi mai mult, ca să nu cazi iar în rândurile celor osândiţi, care au stins şi alungat risipit harul.

❼ Dacă duhovnicul tău îţi rânduieşte vreun canon, primeşte să-l împlineşti cu bucurie şi cere-i tu să-ţi rânduiască unul în caz că el nu o face. Canonul îţi aprinde râvna trebuincioasă oricărui călător pe calea mântuirii şi este totodată scut şi zid de apărare împotriva vrăjmaşului ce caută să surpe temelia noii tale vieţi. Iată ce a răspuns Patriarhul de Constantinopol luteranilor: „Însoţim dezlegarea păcatelor cu rânduirea canonului din numeroase motive întemeiate şi vrednice de crezare, în primul rând, printr-o pătimire rea asumată de bunăvoie, penitentul va scăpa aici de pedepsele înfricoşătoare de acolo, din viaţa viitoare, pentru că nimic nu înmoaie mai mult milostivirea lui Dumnezeu decât suferinţa, dar mai ales cea de bunăvoie. De aceea spune Sfântul Grigorie că dragostea lui Dumnezeu se dobândeşte prin lacrimi. În al doilea rând, canonul nimiceşte poftele trupeşti, care odrăslesc atâtea păcate, pentru că ştim că pornirile păcătoase se tămăduiesc prin lucrarea celor opuse lor. În al treilea rând, prin canon se pune frâu sufletului, neîngăduindu-i a se nârăvi iarăşi spre patimile de care tocmai s-a curăţit, în al patrulea rând, prin canon îl obişnuim pe creştin să se nevoiască şi să-şi dobândească răbdarea, căci toată virtutea este rodul nevoinţelor în conlucrare cu Harul, în al cincilea rând, prin canon vedem şi cunoaştem dacă cel ce se pocăieşte a ajuns la ura sinceră faţă de păcat.”

Cel ce trece prin toată această şcoală de tămăduire sufletească şi – ceea ce este esenţial – îşi mărturiseşte păcatele fără a ascunde nimic se întoarce din casa lui Dumnezeu în acelaşi mod în care criminalii, care au primit în loc de sentinţa pedepsei cu moartea graţierea şi achitarea de toată vina, se întorc de la tribunal. Se întoarce cu un adânc simţământ de mulţumire şi recunoştinţă faţă de Mântuitorul sufletelor noastre, cu hotărârea nestrămutată de a se afierosi pe sine lui Dumnezeu şi împlinirii poruncilor Lui pentru tot restul vieţii, scârbit de toate relele pe care le-a lucrat până atunci şi arzând de dorinţa de a şterge toate urmele adânci lăsate de păcatele sale. Cine a primit dezlegarea de păcate, din încredinţare lăuntrică simte că viaţa lui are un rost, că a fost cercetat de o putere mai presus de fire. Harul lui Dumnezeu, care până acum a lucrat din afară, ajutându-l în strădaniile sale de a se birui pe sine însuşi, pătrunde în fiinţa lui prin cuvintele „Te iert şi te dezleg”, se uneşte cu duhul lui şi deşteaptă în el dorinţa arzătoare, care îl însufleţeşte şi-l îndeamnă să iasă la lucrul său şi la lucrarea sa până în seara vieţii sale.

Sfantul Teofan Zavoratul – Din “Calea spre mantuire”

Atunci, de ce spui ca te temi sa mergi la spovedanie?

Multi oameni au o asemenea teama, dar de ce si tu? Da-mi voie sa-ti lamuresc problema. Duhovnicul este pur si simplu martorul, Dumnezeu îti primeste marturisirea. El porunceste duhovnicului sa dea iertare celui care se marturiseste.

Dumnezeu este Cel Care este milostiv. El doar asteapta ca omul sa-si spovedeasca pacatele si, îndata ce o face, îl si iarta. Cum sa te temi de un asemenea Domn?

Aceasta neîncredere vine din faptul ca nu îti este clar ce trebuie sa spui la spovedanie. Dar atunci când faci totul asa cum ti s-a recomandat, totul va fi limpede, si nu va fi nimic de care sa te temi.

Neîncrederea vine si din faptul ca ne spovedim rareori. Daca ne-am spovedi mai des, nu ne-ar mai fi asa de frica. Dumnezeu sa te ajute de acum înainte sa vii la Cina Domnului mai des, si, prin urmare, sa mergi la spovedanie mai des.

Iata ce ar trebui sa faci între timp.

Scrie pe hârtie tot ce consideri ca trebuie sa spui la spovedanie, si atunci când mergi la preot, spune-i totul cu ajutorul însemnarilor tale.

O adevarata marturisire trebuie sa fie într-adevar a ta proprie; adica, omul care se spovedeste trebuie el însusi sa spuna tot ce a gresit fara sa astepte sa-l întrebe preotul. Asa trebuie sa ajunga spovedania pentru noi; rareori se desfasoara asa cum s-a intentionat.

Duhovnicul, din necesitate, pune mai multe întrebari care nu se potrivesc celui care se spovedeste, dar nu pune întrebari care sa i se potriveasca. Astfel, aceste lucruri ramân nespovedite.

Tu însati trebuie sa spui tot ceea ce îti apasa constiinta. Poti sa-ti amintesti totul fara sa-ti notezi; dar trebuie sa te asiguri ca spui totul. Dumnezeu sa te binecuvinteze sa te spovedesti cu duh de cainta si cu hotarârea ferma de a fi silitoare de acum încolo, fara nici o frica. Astfel de frica nu este necesara si stânjeneste lucrurile.

Când apare frica înainte de spovedanie, alung-o. Frica smerita fata de Dumnezeu este foarte importanta, dar frica copilaroasa pe care o ai este vatamatoare. Nu are nici o legatura cu problema: este ceva adus de vrajmas.

Mergi la Dumnezeu linistita, dar cu o inima plina de cainta; mergi asa cum a mers fiul risipitor din pilda la tatal sau. Tatal fiului întors nu l-a mustrat, nici nu l-a certat; mai degraba el l-a întâmpinat, îmbratisându-l si sarutându-l. Acelasi lucru te asteapta si pe tine.

Bratele Domnului sunt deja întinse spre tine. Tot ce-ti ramâne de facut este sa alergi spre ele. Fa-o cu iubire smerita.

Lucrul principal în pocainta este mâhnirea inimii, pentru ca ai gresit în fata lui Dumnezeu si hotarârea ferma de a fi silitoare în toate pe viitor. Ti-ai exprimat deja hotarârea de a împlini lucrarea bine-placuta lui Dumnezeu pentru Domnul, si Domnul, care vede totul, a primit aceasta, desigur. Dar te chinuie inima ca nu te poti îndrepta? Lucreaza putin ca sa stârnesti aceasta mâhnire.

Indiferent cât de putine pacate ai si cât de neînsemnate sunt, ele tot pacate se numesc si nu sunt placute lui Dumnezeu. Cât de rusinati ne simtim în fata altor oameni de vreun cuvânt sau fapta usuratica, negândita! Nu vorbim despre lucruri usuratice referitor la Dumnezeu, ci de pacate, învata din aceasta sa fii plina de pocainta în toate si sa plângi în fata lui Dumnezeu. Rodul acestei pocainte va fi ca o fortareata împotriva neajunsurilor.

Planuiai sa examinezi totul din nou, în amanunt, si sa faci îndreptari. Poate ca nu ai reusit sa faci totul, sau sa faci totul atât de complet cum ai planuit; sa nu te tulbure asta.

Cel mai important lucru pentru Dumnezeu este intentia si hotarârea ta de a fi staruitoare întru totul înaintea Lui. Pentru aceasta exista iertare de pacate si curatirea prin milostivire. Mergi la Dumnezeu cu intentia hotarâta de a fi silitoare, cu intentia de a avea discernamânt în locul tuturor acestor lipsuri si de a sti cum sa alegi. Du-I lui Dumnezeu intentia ferma de împlinire nestramutata a tot ceea ce constiinta ta considera ca este necesar pentru tine acum si orice altceva ce descopera aceasta mai târziu; nu te împotmoli în lucruri marginale.

Este cel mai bine sa mergi la spovedanie în seara dinaintea împartasaniei pentru ca sa-ti petreci noaptea si dimineata numai cu gândul de a-L primi pe Domnul, în timpul acestei perioade dinaintea împartasaniei, citeste omilii din cartea pe care ti-am dat-o. Stai si gândeste-te la Domnul, rugându-te în inima ta astfel: “Doamne, dupa cum vrei asa rânduieste cele dinlauntru ale mele si nu ma lipsi pe mine de împartasirea cu Sfintele Tale Taine”.

Roaga-te cu rugaciuni scurte ca aceasta si fa metanii. Daca lasi spovedania pâna dimineata, gândurile tale nu vor fi concentrate seara; în schimb, se vor vadi tulburate.

Când mergi sa te împartasesti cu Sfintele Taine, mergi cu simplitate în inima, cu credinta deplina ca vei primi pe Domnul întru tine si cu smerenie adânca fata de aceasta. Lasa în seama lui Dumnezeu Insusi starea de spirit care va fi dupa aceasta.

Multi au anumite asteptari de la Sfânta Impartasanie înainte de vreme, si atunci, fara sa vada ceea ce au dorit, se simt tulburati, si însasi credinta lor în puterea Tainei este zdruncinata. Slabiciunea nu se afla în Taina, ci în dorinta usuratica.

Nu-ti promit nimic. Lasa totul în seama lui Dumnezeu, cerându-I o singura milostivire – sa te întareasca în tot felul de fapte bune ca sa fii placuta înaintea Lui.

Cel mai adesea, rodul împartasirii are un gust de pace dulce în inima; uneori aduce luminarea gândului si darul evlaviei catre Domnul, alteori aproape nimic nu se vede, dar dupa aceea în problemele omului se observa o mare putere si hotarâre în sârguinta lui. Voi mai spune apoi ca nu vedem roade clare din Sfânta Impartasanie pentru ca luam Impartasania rareori. Fa-ti o regula din a lua Impartasania cât de des posibil si vei vedea roadele mângâietoare ale acestei Taine.

Ma rog tot timpul si voi continua sa ma rog ca Dumnezeu sa te ajute sa te apropii de cele doua Taine într-o totala înnoire a duhului tau. Doresc binele sufletului tau în toate lucrurile. Dumnezeu sa te ajute!

Sfântul Teofan Zavorâtul – “Viata duhovniceasca si cum o putem dobândi”

Sursa: credo.ro