Ce anume generează erezia? Două lucruri: diavolul şi egoismul omului. Diavolul este cel care împrăştie zâzania între oameni, aşa cum cunoaştem din parabola evanghelică a semănătorului. După cum v-am mai spus, aceasta este metoda lui, metoda mistificării. După Cruce şi Înviere, diavolul pune în practică această metodă a mistificării, care înseamnă, de fapt, îndepărtarea de adevăr, sau, altfel spus, erezia. Diavolul nu neagă [ceea ce este evident pentru toţi] ci doar prezintă lucrurile aşa cum vrea el. Aceasta este metoda pe care el o foloseşte sistematic. Ceea ce schimbă din când în când este doar nuanţa. Însă, mereu va folosi aceeaşi metodă, indiferent de epoca istorică, de la Răstignire şi Înviere şi până astăzi. Mistificarea este rodul invidiei diavoleşti şi al răutăţii.

Dar şi egoismul, de care omul dă dovadă de foarte multe ori, poate să dea naştere ereziei. Erezia se naşte, fie din mândria de care omul dă dovadă, fie din cauza vieţii imorale pe care o duce. Atât mândria, cât şi viaţa imorală sunt folosite cu iscusinţă de către diavol, sunt instrumente la dispoziţia sa, şi, având în mâinile sale pe cei mândri şi pe cei desfrânaţi, transmite în lume, prin intermediul lor, ereziile sale.

Erezia nu este altceva decât interpretarea dogmelor prin intermediul raţiunii umane. Este, aşadar, încercarea omului de a înţelege cu mintea sa tainele Lui Dumnezeu. Şi, atunci când omul încearcă să înţeleagă cu mintea ceea ce nu poate fi înţeles, mai departe, vrea şi să clasifice aceste dogme. Vrea, adică, să înţeleagă logic ceea ce este dincolo de logică. În încercarea aceasta a lui, de a pricepe cu ajutorul raţiunii ceea ce este dincolo de limitele înţelegerii umane, în mod firesc, nu va putea să surprindă toate aspectele dogmei, şi va eşua. Iar aici apare erezia. Aşadar, erezia este rezultatul încercării omului de a înţelege în mod raţional Cuvântul Lui Dumnezeu, adică a descoperirii voii Lui Dumnezeu, căci, repet, descoperirea de la Dumnezeu este dincolo de înţelegere, de a pricepe cu mintea, este dincolo de logica noastră. De exemplu, Dumnezeu îi spune lui Avraam: ,,O să ţi se nască fiu, acum, la vârsta aceasta de 100 de ani”. Dacă ar fi gândit raţional, Avraam ar fi zis: ,,Oare, este cu putinţă să se întâmple asemenea lucru?”. Imediat ce va începe să treacă prin filtrul raţiunii aceste gânduri, va trage concluzia, în mod ,,logic”, că acest lucru nu este posibil: ,,Cum să fie cu putinţă aceasta, de vreme ce am ajuns la 100 de ani?”. Însă, atunci când va spune: ,,Eu nu pot pricepe cum se poate întâmpla acest lucru, dar, de vreme ce Dumnezeu spune asta, cred că se poate întâmpla, mă încred în Dumnezeu”, din acel moment nu se mai îndoieşte deloc. Dacă, însă, ar fi încercat să gândească ,,logic”, raţional, să nu se încreadă în cuvintele Domnului, sau să înţeleagă strâmb ceea ce Dumnezeu i-a spus, din acel moment s-ar fi expus şi el ereziei.