In afara de ereziile cunoscute din vechime: astrologie, numerologie, tarot, chiromantie, magie, incepand cu sec. 19 au aparut noi erezii in cadrul unor scoli sau societati ezoterice, toate promovand ideea sincretismului religios si apeland la diverse ritualuri si tehnici energetice.

Dintre ereziile moderne se pot enumera:

– tehnici de vindecare energetica, bioterapie, bioenergie, acupunctura, lucrul cu cristalele
– yoga, tehnici de meditatie orientala, zen (new-age)
– reiki, radiestezie, tehnica radianta
– parapsihologie, spiritism, divinatie, diferite alte forme de ocultism, teosofie, antroposofie

 

Ce este EREZIA?

Erezia este abaterea de la dreapta credinţă, de la sfintele dogmele ale Sfintei Biserici Ortodoxe.

• Credinţa conform careia mântuirea nu este doar în Biserică şi că nu e nevoie să fii ortodox ca să te mântuieşti.

• Credinţa că e suficient sa fii creştin, religios, credincios, mistic, spiritual etc., fără a fi ortodox ca să te poţi mîntui.

• Credinţa şi mărturisirea faptului că te poţi mântui (şi) prin tehnici, asane, meditaţii, formule (mantre), gnoză, cunoaştere, raţiune, ştiinţe, filosofii, concepte, doctrine umaniste (iluminist-idealiste revoluţionare şi religioase).

• Credinţa şi afirmarea ideii că Hristos a fost un mare învăţat, un mistic, un iluminat, un înţelept, un guru, un iniţiat cu puteri paranormale, oculte, vrăjitoreşti, un şef spiritual, un fel de mare şaman venit din ceruri astrale, ori strălucită personalitate a umanităţii şi nu însuşi Dumnezeu-Cuvîntul.

(Sf. Ignatie Briancianinov)


Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,
Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.

(2 Timotei 4:3,4)

Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire;. Si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita; Si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.

(2 Petru 2:1-3)

Duhul graieste lamurit ca, în vremurile din urma, unii se vor departa de credinta, luând aminte la duhurile cele înselatoare si la învataturile demonilor, prin fatarnicia unor mincinosi care sunt înfierati în cugetul lor.

(1 Timotei 4:1, 2)

Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor.

(Corinteni 11:13-15)

Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.

(2 Timotei 3:13)

Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos.

(Coloseni 2:8)

“Sfinţii Părinţi condamnă cu asprime dorinţa de a săvârşi minuni; o asemenea tendinţă dă în vileag că în sufletul omului sălăşluieşte amăgirea de sine, care provine din îngâmfare şi înfumurare… Cei care doresc să săvârşească minuni, închipuite de ei, o doresc din înfierbântarea lor trupească, prin sporirea patimilor neînţelese de ei, deşi poate li se pare că sunt călăuziţi de mare râvnă în lucrarea Domnului, în aceeaşi stare de autoamăgire şi înfierbântare se află şi cei care vor să vadă aceste semne.” (Sf. Ignatie Brianceaninov)

 

Elemente comune ale ereziilor moderne:

1. Limbaj si expresii asemanatoare – chiar si numai in functie de acest criteriu, al anumitor termeni utilizati, o invatatura sau afirmatie care are ca baza acest gen de erezie poate fi sesizata, intrucat nu doar conceptiile sunt asemanatoare, ci si modul prin care ele se exprima:

Termenii frecvent utilizati in ereziile moderne:

 

– lumea spirituala, EVOLUTIE SPIRITUALA
– aura, ENERGII, vibratii, astral (planuri astrale), egregor, Akasha (biblioteca astrala sau banca de date universala)
– calauza spirituala, ghid spiritual, maestru spiritual, initiat
– entitati (de lumina), fiinte de lumina, spirite luminoase/inalte
– centri energetici (cheakre), campuri energetice, frecventa energetica, structuri, matrici
– initieri, grade in diferite tehnici (pt. a capata puteri)
– protectie energetica, curatare, purificare, armonizare, iluminare, lumina alba, iluminare spirituala
– abundenta atributului “divin”: lumina divina, forta divina, armonia divina, binecuvantare divina, energia divina
– reincarnare, karma, lumi astrale, calatorii astrale
– mental, subconstient

2. Sincretism religios – un amestec ce imbina practici si doctrine ale mai multor credinte: budism, deism, politeism, panteism, animism si chiar din crestinism. Se preiau in special elemente din spiritualitatea orientala.

3. Conceptia iadului – Ideea principala este aceea conform careia nu exista pedeapsa iadului vesnic, ci doar etape de evolutie. Se considera ca dupa moarte sufletele si-ar gasi locul potrivit nivelului sau evolutiv si isi vor plati datoriile karmice la o noua intrupare. Avem aici de-a face cu o inselare a diavolului, pentru a adormi constiinta individului, ca acesta sa nu se mai teama de moarte si de ceea ce urmeaza sa il astepte dincolo. Insa adevarul este ca dupa moarte, oricine va fi gasit necurat va fi aruncat intunericul din afara, dupa cum este scris in Sfanta Scriptura.

Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
(Epistola I Corinteni 1:9-10)

4. Perspectiva eshatologica – atat cea particulara cat si cea generala.

Cea particulara, legata de sfarsitul vietii pamantesti si viata sufletului dupa moarte: se sustine teoria karmei si reincarnarii, cu mici diferente, unele adaptate la spiritualitatea crestina, conform carora sufletul are parte de Judecata particulara dupa moarte, avand posibilitatea reintruparii atunci cand se intrunesc conditiile necesare ca acesta sa evolueze.

Cea generala, legata de sfarsitul lumii – Conceptia milenarista. Majoritatea acestor miscari, in special cele din tarile cu religie majoritar crestina, sustin conceptia milenarista, a celor 1000 de ani pace, care urmeaza sa vina, timp in care oamenii vor putea trai in pace pana la Judecata finala. Aceasta perioada de pace se atribuie asa-zisei Ere a Varsatorului, numita si epoca de aur a umanitatii, a “armoniei universale”, desi nimeni nu stie cand va incepe. Se presupune ca va aduce o epoca de “mari infloriri” si in domeniul tehnic si stiintific, dar mai ales pe plan spiritual, o noua era, in care oamenii vor dobandi puteri supranaturale si intreaga omenire va face un salt spiritual spectaculos, dupa ce va trece printr-o “stare de vibratie” foarte inalta careia ii vor rezista doar cei mai avansati spiritual si care va tria omenirea… (desi in Sfanta Scriptura nu se mentioneza nimic despre aceasta). Este o conceptie promovata de curentul new-age, care este si sursa de inspiratie pentru acest tip de ‘profetii’.

In ultimul timp au loc o serie de “semne” si “minuni” inselatoare, ce nu fac decat sa preceada si sa prefigureze minunile inselatoare din timpul lui Antihrist. O dovada este si faptul ca acestea se situeaza sub auspiciile unei spiritualitati de tip ecumenist-sincretist, ce promoveaza un fals iubirism, o conceptie mincinoasa dar ambalata frumos pentru urechile multimilor, un misticism ce va fi promovat de falsul mesia mult asteptat, cel care va ingloba toate religiile intr-una singura, intru asa-zisa infratire sprituala, nimic altceva decat marea apostazie profetita de Sfinti.

„Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui Satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase, si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. Si de aceea Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.”
(II Tesalonicieni. 2, 9-12)

5. A doua venire a lui Mesia in trup omenesc (si nu in slava cum este profetit in Sfintele Evanghelii) – se considera ca Mesia va imparati in trup omenesc pe Pamant aducand pacea si bunastarea, asa cum cred si cei din secta Martorilor lui Iehova. In realitate, aceasta asa-zisa noua era a Varsatorului prefateaza domnia lui Antihrist, personajul miraculos care potrivit Scripturii, isi va face aparitia la sfarsitul vremurilor pentru a insela intreaga umanitate. Asadar, Mesia pamantean nu va fi altul decat Antihrist, a carui imparatie va fi una lumeasca pentru o perioada de timp limitata. Caci Mantuitorul ne-a spus ca va veni pe norii Cerului si atunci va fi ca sa judece, nu ca sa ofere o viata pamanteasca mai buna pentru oameni.

6. Conceptia karmei si reincarnarii preluata din hinduism si budism

7. Practica initierii si impartirea in diferite trepte sau grade de cunoastere (ca si in masonerie, de altfel)

8. Contactul cu lumea nevazuta – comunicarea cu diverse entitati/spirite din “astral” pe diverse cai (mental, vizual, auditiv) / channeling

9. Practica terapeutica sub diferite forme

10. Acces la informatii din banca de date “Akasa” (din trecut, prezent, viitor), sau ceea ce altii o numesc simplu: ghicitorie

11. Cultivarea anumitor infranari, in special cele legate de hrana, promovarea vegetarianismului, a posturilor negre chiar. Unii fac si acte de caritate, fapte bune, care au ca efect sporirea increderii ca invatatura sau scoala respectiva este benefica si placuta lui Dumnezeu

12. Le este inoculat simtul datoriei, fata de practica invatata si fata de misiunea “inalta” la care sunt chemati si pentru care li s-au acordat aceste daruri/puteri speciale – majoritatea cad in pacatul madriei (care se vadeste in anumite situatii in spatele falsei smerenii, in special prin siguranta in ei insisi, in puterile lor si a practicilor urmate), li se induce ideea ca ar fi speciali, deosebiti de ceilalti, ceea ce nu face decat sa le hraneasca mandria.

13. Taxe anuale insemnate

14. Ascultarea de maestru sau indrumator pe care discipolii il sustin orbeste ajungand chiar sa il idolatrizeaze, considerandu-l infailibil, plin de virtuti, sfant sau uneori mai mult de atat (mesia) dupa cum insasi acesta se declara a fi.

* * *

Multe dintre aceste erezii au preluat conceptii ale unor miscari cum ar fi societatea teosofica ale carei baze au fost puse de Helena Blavatsky inca de prin anul 1830, si miscarea spiritista aparuta la mijlocul sec.19.

Din pacate, scolile si societatile oculte, au influentat conceptia despre spiritualitate a multor persoane care au cazut in capcana acestor inselari, imbratisand fara discernamant acest tip de cunoastere. Aceasta si datorita imbinarii elementelor din spiritism, teosofie, spiritualitate orientala, cu practici si invataturi crestine, fapt de natura sa induca in eroare pe crestinii mai putin cunoscatori al dogmei crestine (ortodoxe). Din aceasta amestecatura a rezultat o conceptie “in pas cu timpurile” despre religie si spiritualitate, ortodoxia fiind considerata in multe dintre aspectele ei “invechita”, “retrograda” si “anti-progresista”.

Acestia nu realizeaza faptul ca Adevarul este unul singur, nu se invecheste niciodata, ramane acelasi indiferent de moda vremii, nu are nevoie de adaptare sau de modernizare. Adevarul este Hristos, si adevarata invatatura este cea lasata de El. Sfintii Parinti din primele secole, inspirati de Duhul Sfant, in cadrul celor sapte sinoade ecumenice, au alcatuit Sfintele Canoane, prin care se interzic aceste practici (norme ce trebuie respectate pentru a nu cadea in tot felul de rataciri), iar acest lucru nu s-a schimbat. Doar omul, prin pacatele sale, prin pervertirea valorilor sale, o data cu timpul, se indeparteaza de Adevar si cauta sa il schimbe dupa bunul plac pentru a-si motiva caderile, luand drept pretext schimbarile si evolutia [in fapt involutia spirituala] a societatii, ca pe o necesitate de a se “moderniza” si de a “evolua” inclusiv pe plan spiritual, religios.

Prin aderarea la aceste miscari spirituale, adeptii se debaraseaza de invataturile Bisericii, sau aleg doar ce le convine si ce nu contrazice invatatura (ezoterica) primita, care este mult mai tentanta, intrucat pare ca le ofera rapid si fara efort diverse capacitati. Este insa o invatatura eretica, care duce la pierderea si nu la mantuirea sufletului. La ce bun sa stim informatii ascunse oamenilor de rand (false de multe ori) si sa avem extrasensibilitati, daca aceasta nu ne aduce mantuirea? Si demonii au cunoastere (caci tot ei sunt cei care inspira si indemna pe oameni sa aibe astfel de preocupari interzise in Vechiul Testament) dar cunoasterea nu ii ajuta la mantuire.

Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?
(Matei 16:26)

Cu ce este mai buna aceasta invatatura ezoterica decat invatatura lasata noua de insasi Fiul lui Dumnezeu prin sfintii Sai Apostoli? Oare nu stia Mantuitorul neamului omenesc de ce avem nevoie ca sa ne mantuim? Pentru ce sa cautam alte cai spirituale, cand Hristos este Calea, Adevarul si Viata? Sa pretinzi, asa cum fac intemeietorii numeroaselor scoli de spiritualitate, ca invatatura lasata noua Hristos nu este suficienta, si ca mai exista si o alta, mai inalta chiar, la care au acces doar cei initiati de ei, este nu doar o ingamfare fara masura, dar si o mare inselare. Tot ce are omul nevoie pentru mantuirea lui se gaseste concentrat in poruncile lasate noua de Hristos prin Sfintii Sai Apostoli (Sfintii Apostoli si Parinti prin discernamantul datorat sfinteniei lor, ne-au explicat pe intelesul nostru sensul dumnezeiestilor cuvinte). Cine crede ca are nevoie (si) de un alt gen de invatatura ce nu se gaseste in cadrul Bisericii, acela nu pretuieste cu adevarat pe Hristos care ne-a spus sa nu avem alti invatatori (care sa predice alt gen de invatatura).

* * *

Invatatura si practica ezoterica au existat din cele mai vechi timpuri, insa fiind sub influenta duhurilor necurate a fost interzisa de Dumnezeu omenilor inca din vremea Vechiului Testament prin vocea proorocilor Sai:

10. Sa nu se gaseasca la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicator, sau ghicitor, sau vrajitor, sau fermecator,
11. Nici descantator, nici chemator de duhuri, nici mag, nici de cei ce graiesc cu mortii.
12. Caci uraciune este inaintea Domnului tot cel ce face acestea, si pentru aceasta uraciune ii izgoneste Domnul Dumnezeul tau de la fata ta.
13. Iar tu fii fara prihana inaintea Domnului Dumnezeului tau;
14. Caci popoarele acestea, pe care le izgonesti tu, asculta de ghicitori si de prevestitori, iar tie nu-ti ingaduie aceasta Domnul Dumnezeul tau.

(Deuteronom cap.18)

Invatatura oculta (ezoterica) cuprinde un ansamblu de concepții și practici care proclama existenta fortelor supranaturale misterioase cu care pretinsii initiati in ezoterism ar putea comunica, fiind accesibile doar acestora. Ocultistii sustin ca prin initiere pot da celorlalti puteri de a patrunde si a interpreta sensurile ascunse ale fenomenelor.

 

Ce este initierea?

René Guénon in tratatul sau despre initiere scrie: „[…] iniţierea constă în mod esenţial în transmiterea unei influenţe spirituale, şi […] această transmitere nu poate fi operată decât prin intermediul unui RITUAL, care este exact cel prin care se efectuează conectarea la o organizaţie având drept funcţie să conserve şi să comunice influenţa despre care este vorba.”

Se considera ca initierea conferă celui care a primit-o anumite aptitudini pe care altfel nu le-ar putea avea. Rostul initierii, se spune, ar fi acela de “a regăsi propria divinitate, a reface legătura cu propriul nostru duh (Dumnezeul din noi reprezentat de scânteia Sa divină numită duh) şi a intra în comuniune cu el, prin intermediul sufletului nostru, acest lucru având drept urmare conştientizarea propriei divinităţi şi manifestarea ei plenară. Adică, conştientizarea propriei divinitati (?) prin care se vor trezi potenţele divine cu care fiecare a fost înzestrat încă de la Facere şi trecerea de la potentialitatea latenta la cea de manifestare integrala.”

Asadar initierea este un ritual magic. In general, aparatorii diverselor scoli ezoterice trec acest fapt cu vederea. Ritualuri sau initieri se practica si de catre vrajitori, satanisti, francmasoni, diverse ordine initiatice. Se considera ca adevarata initiere poate fi data numai de un adevarat maestru spiritual direct discipolului. Liderul oricarei miscari, ordin, scoli, societati acorda aceasta initiere. Cati insa dintre cei care participa la aceste initieri se intreaba: DE UNDE aceasta putere de initiere? Ce forte stau in spatele ei?

Orice ritual in afara Bisericii si orice ritual magic in general este considerat a fi erezie, fiind sub influenta duhurilor. Caci Harul Domnului nostru Iisus Hristos se manifesta in Biserica Sa, nu in afara acesteia.

Cei care din diverse motive contesta Biserica (ortodoxa) si desi crestini botezati, cauta alte cai de mantuire, ar trebui sa cunoasca urmatoarele:

Domnul a daruit Harul Sau Apostolilor Sai (transmis mai tarziu de catre acestia prin punerea mainilor episcopilor, si preotilor pana in zilele noastre) si a pus bazele Bisericii Sale, pe care a instituit-o prin cuvintele adresate Sfintilor Apostoli:

“Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.”
(Ioan 20:21-23)

Puterea învătătorească, adică de a propovădui cuvântul lui Dumnezeu, Mântuitorul Hristos a dat-o Sfintilor Apostoli si, prin ei, episcopilor si preotilor, odată cu cea sfintitoare, prin cuvintele:

“Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învătându-i să păzească toate câte v-am poruncit voua” (Matei 28:19,20)

Despre puterea sfintitoare a preotiei sfântul apostol Pavel ne spune:

“Asa să ne socotească pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. IV, 1).

Puterea de conducere duhovniceasca a preotilor le-a fost daruita de catre Hristos:

“Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cine se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine.”(Luca 10:16)

Sfantul Apostol Pavel spune despre cei care alcatuiesc Biserica – totalitatea credinciosilor cu au aceeasi credinta si care se impartasesc cu aceleasi Sfinte Taine:

“Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare (fiecare) in parte.” (Corinteni I, 12:27)

Puterea Bisericii este Duhul Sfânt, prin care Mântuitorul împărtăşeşte harul Său mântuitor în Sfintele Taine.

“Acestea vi le-am spus, fiind cu voi;
Dar Mangaietorul, Duhul Sfant, pe Care-L va trimite Tatal, in numele Meu, Acela va va invata toate si va va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu.”
(Ioan 14:23-24)

“Dar Eu va spun adevarul: Va este de folos ca sa ma duc Eu. Caci daca nu Ma voi duce, Mangaietorul nu va veni la voi, iar daca Ma voi duce, Il voi trimite la voi.
Si El, venind, va vadi lumea de pacat si de dreptate si de judecata.
(…)
Iar cand va veni Acela, Duhul Adevarului, va va calauzi la tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine, ci toate cate va auzi va vorbi si cele viitoare va va vesti.”
(Ioan 16:7,13)

Sustinatorii diverselor erezii, si nu numai, ataca deseori Biserica si pe slujitorii ei, invocand diverse motive, de la lipsa de “adaptare” a Bisericii la lumea moderna de astazi, la unele comportamente, abateri si greseli ale unor clerici, pe care le generalizeaza, precum fac sectantii. Insa Biserica nu sta intr-o persoana sau alta, fie el ierarh, cleric sau mirean, ci este formata din multimea tuturor credinciosilor in Hristos. Prin neagarea autoritatii Bisericii, se ignora cuvintele Domnului, Cel care a profetit despre la Biserica Sa:

”Si Eu iti zic tie, ca tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile iadului nu o vor birui.(Matei 16:17,18)

Revenind la subiectul initierii, si la intrebarea: de unde puterea de a initia pe altii, de vreme ce Harul lui Dumnezeu nu se manifesta in afara adevarului propavaduit de Hristos? Cum se poate crede ca aceasta putere/energie este de la Dumnezeu, cand initierea, ca orice ritual magic, este interzisa de Biserica si orice fel de practica oculta este condamnata de Dumnezeu in Vechiul Testament? Multi nu cunosc faptul ca si diavolul poate face minuni. Inselarile lui vin in multe feluri, si prin idei si invataturi care vin in contradictie cu poruncile lui Dumnezeu, si prin diverse aratari, vedenii, dar si prin capacitati de tot felul, “daruri otravite”, precum clarvederea si diverse simturi dezvoltate, caci acestea nu sunt doar de la Dumnezeu (precum in cazul sfintilor), ci si de la duhurile necurate, caci cel rau exploateaza mandria si naivitatea oamenilor si se foloseste inclusiv de acest gen de manifestari pentru a impiedica mantuirea noastra.

Cei care accepta sa se supuna ritualului initierii , chiar daca nu constientizeaza ce anume se intampla in cadrul acestuia, se pun pe ei insisi sub influenta unor forte demonice, de care vor fi legati atat timp cat se vor folosi de darurile sau puterile speciale pe care le primesc in cadrul initierii (amplificare a capacitatilor extrasenzoriale – clarvedere, claraudiţie, intuiţie, premoniţie, bioenergia palmelor) atat timp cat nu se vor dezice de aceste practici oculte, nu vor renunta la apartenenta de acel grup sau scoala oculta si nu se vor pocai spre iertare si dezlegare.

Sunt si persoane credincioase care cred ca Dumnezeu este cel care daruieste acele ‘energii’, excluzand astfel rolul duhurilor necurate, intrucat, spun ei, orice putere/minune nu poate veni decat de la Dumnezeu, cu atat mai mult cu cat este folosita in scopul intrajutorarii aproapelui. Nu au auzit sau nu vor sa tina cont de sfaturile Sfintilor, care prin experienta lor de indelungata infranare, nevointa, post, taierea voii proprii, intr-un cuvant a jertfei lor din dragoste pentru Dumnezeu, prin discernamantul capatat, au cunoscut existenta acestor ispite si ne-au invatat sa nu le primim (vedenii, vise, imaginatia si alte capacitati), intrucat sunt capcane spre pierdere sufleteasca. Vietile sfintilor sunt pline de aceste marturii, ale incercarii duhurilor necurate de a-i ispiti cu tot felul de “minuni” si aratari pentru a-i face sa creada ca sunt vrednici de ele si astfel a cadea in mandrie (un alt mare pericol in care cad cei intitiati in practici oculte, faptul de a se simti importanti si speciali, ceea ce aduce parere de sine, multumire de sine, inchipuire de sine, ingamfare – patimi derviate din mandrie).

De ce ar da Dumnezeu Harul Sau celor care se situeaza in afara Bisericii intemeiate de El – prin contestarea Ei, prin sustinerea unor invataturi diferite, prin incalcarea Canoanelor alcatuite de Sfintii Parinti din primele secole sub inspiratia Duhului Sfant?

Dumnezeu nu invredniceste cu puterea de a vindeca decat pe cei care s-au sfintit, printr-o viata curata, invingand patimile prin aspre infranari si nevointe, care au renuntat la cele lumesti, cultivand lepadarea de sine, celor smeriti, pentru ca celor mandri le-ar hrani si mai mult patima mandriei. Asadar, darul vindecarii nu le este dat celor care n-au renuntat la patimi (fumat, desfranare, mandrie, etc.), cu atat mai putin cand este asociat cu practici de inspiratie pagana (hindusa, budista, etc.).

Exista de asemenea convingerea ca amplificarea capacitatilor extrasenzoriale are loc datorita activarii unui potential care se gaseste in om in stare latenta. Dar de unde “activarea”? Nefiind de la Dumnezeu, nu poate fi decat lucrarea celui rau. Iar pretul pentru acest potential, mai devreme sau mai tarziu, este insasi sufletul omului (daca nu se caieste, ramanand in inselare).

Conform declaratiilor unor terapeuti care ascund faptul ca sunt in acelasi timp si vrajitori, aptitudinile senzitive nu ar fi decat prima treaptă pe calea ce duce spre magia neagra. In cartea Oameni si demoni se scrie urmatoarele:
“intr-un interviu a terapeutului Iuri Tarasov -„Sunt vrăjitor în generaţia a patra”. La întrebarea corespondentului: „Mi-am dat seama că făceaţi vrăji asupra unui bolnav de osteohondroză cu ajutorul câmpului dvs. biologic, terapiei manuale şi psihoterapiei. Toate acestea sunt pe larg cunoscute, îi ştim bine pe unii reprezentanţi ai medicinii netradiţionale – Djuna, Kaşpirovski… Dvs. sunteţi unul în trei ipostaze? în ce constă vrăjitoria?” Tarasov răspunde: „întrebarea dvs. conţine răspunsul. De ce nu-mi zic senzitiv? Doar pentru că senzitivul ştie să facă aproximativ a zecea parte din ceea ce face orice vrăjitor de mâna a doua. Acelaşi lucru se poate spune şi despre hipnotizori, fitoterapeuţi, psihoterapeuţi… Fiecare din aceste domenii nu este decât vârful aisbergului”. E spus extrem de sincer – „vârful aisbergului” – a cărui bază se află în iad. La întrebarea privind existenţa magiei negre şi albe Tarasov a răspuns: „…la ultimul congres din Spania la magia neagră şi cea albă s-au mai adăugat două culori -roşu şi verde. Dar de ce oamenii să cunoască aceste lucruri? Sunt, cum s-ar spune, culorile noastre de lucru, de uz pur profesional… «Cunoaşterea» este neutră prin ea însăşi… Problema e cine o posedă”.”

Unul dintre motivele pentru care cei care urmeaza aceste practici le considera benefice, ar fi acela ca aceste capacitati “trezite” (bioenergia, perceptiile extrasenzoriale, etc.) sunt folosite spre binele aproapelui, spre vindecare si deci spre un scop nobil. Dar ce fel de bine este acela care foloseste (uneori neconstientizat) ajutorul duhurilor cazute (chiar daca ne amagim ca ajutorul este de Sus)? Nu atat scopul unei fapte dovedeste calitatea ei benefica, ci si mijlocul prin care aceasta se exprima. Exista perceptia conform careia daca o anumita cunoastere sau putere este folosita spre a face bine atunci este in regula, dar lucrurile nu stau chiar asa intrucat cunoasterea si practicile de acest fel nu sunt in Voia lui Dumnezeu fiind interzise.
Si ce folos daca ne castigam sanatatea trupului, pe termen scurt (la multi din cei tratati astfel boala revine de altfel), dar ne pierdem sufletul, pe termen lung? NU atat trupului trebuie sa ii dam importanta, ci mai ales sufletului, care este vesnic. Vindecarea o putem primi si prin rugaciune sincera si prin Taina Sfantului Maslu in Biserica, prin credinta noastra si prin ungerea cu ulei sfintit. Ce castigam apeland la aceste practici neaprobate de Biserica, si vindecandu-ne pe moment trupul, sau avand impresia ca ne vindecam, dar robindu-ne sufletul?

Pentru ca ce-i va folosi omului, daca va castiga lumea intreaga, iar sufletul sau il va pierde? Sau ce va da omul in schimb pentru sufletul sau?
(Matei 16:26)

Argumentul suprem pentru care terapiile sunt considerate benefice este asa-zisa eficienta a lor. Cu alte cuvinte, beneficitatea tratamentelor ar fi data de eficienta acestora, acestea fiind justificate si binevenite atat timp cat functioneaza. Legat de functionalitate si rezultate, si in practica hindusa (preluata de yoghini), atractia este constituita tocmai de acest fapt, al verificarii prin experiment.
Din cartea “Ortodoxia si religia viitorului”, iata relatarea unei persoane care timp de 20 de ani a practicat hinduismul, inainte de a se converti la ortodoxie:

contrar celor ce se cred în general despre hinduism, el nu conţine nici un fel de taine, sau mistere – ci doar un imens material ezoteric -, aşa încât credinţa nu este câtuşi de puţin necesară. Ţi se spune doar atât: “încearcă şi vezi dacă merge”. Iar mentalitatea occidentală este evident sedusă de acest fel de religie, pentru că ea apare atât de “ştiinţifică”. Dar aici urmează inevitabil o eroare tocmai de ordin pragmatic: dacă aceste instrucţiuni se verifică într-adevăr (şi ele întotdeauna se verifică), atunci tânărul trage concluzia că sistemul este adevărat şi implicit bun. Concluzia finală de “bun” nu are însă cum să se impună cu necesitate, pentru că dacă un sistem funcţionează nu înseamnă că el este neapărat şi bun. În cazul respectivului sistem nu se poate afirma decât pur şi simplu că el funcţionează, că instrucţiunile sale se verifică. Dar tânărul ucenic, neînvăţat să deosebească noţiunile, face dintr-o verificare de ordin experimental-psihic o convingere şi o religie.”

Exista parerea conform careia diavolul nu poate face bine, asadar nu poate vindeca, dar lucrurile nu stau asa. Face si bine, dar doar in masura în care acest bine aparent il ajută sa piarda suflete. Avem cazul descantatorilor, samanilor, vracilor, vrajitorilor, care tot prin practici magice pot ajuta la o ameliorare sau o aparenta imbunatatire a starii de sanatate, care nu este una pe termen lung. Asa si in cazul vindecatorilor, bioenergoterapeutilor. Apeland la aceste forme de terapie, acestia dau drepturi celui rau asupra lor, chiar daca terapeutul sau pacientul nu sunt constienti de aceasta influenta in cadrul actului terapeutic, dat fiindca de cele mai multe ori nu Dumnezeu, ci duhurile necurate stau in spatele acestor asa-zise energii vindecatoare, aceleasi care i-au inlesnit terapeutului accesul la acest gen de energii inca de la initierea practica respectiva.

In ceea ce priveste “avansarea spirituala“, ea nu vine din diverse practici de tip energetic, terapii, nici din asa-zisa cunoastere (oculta), ci doar printr-o profunda schimbare interioara, care are loc odata cu pocainta omului, prin renuntarea la patimi, prin trairea in Hristos care este Calea, Adevarul si Viata, caci:

“Eu sunt vita, voi sunteti mladitele. Cel ce ramane intru Mine si Eu in el, acela aduce roada multa, caci fara Mine nu puteti face nimic.”
(Ioan 15:5)

Nici unul dintre Apostoli nu a propavaduit mantuirea decat prin pocainta, prin dragoste, prin credinta. Nici in Sfanta Scriptura Bisericii nu se pomeneste despre aceste practici, despre un alt fel de cunoastere, si nici Parintii Bisericii nu au invatat acestea, nici despre asane, mantre, tehnici energetice, ceakre, aura, karma, vibratii.

Majoritatea scolilor ezoterice se insipira, in principal, din si spiritism si din religiile orientale pagane, in special din hinduism. Religiile orientale sunt religii idolatre, hinduismul mai ales, care este predominant in India, este o religie politeista. India este considerata de multi ca fiind un leagan de spiritualitate, iar maestrii lor considerati avansati spiritual, cu toate ca acestia se inchina la idoli. Printre zeitatile lor se gasesc vaca si elefantul. Vedem astfel cat de “evoluati spiritual” sunt, daca se gasesc in stadiul inchinarii la animale, sau la zeita Kali, care este zeita intunericului (a mortii si a razbunarii).

Sfanta Scriptura interzice inchinarea la zeitatile de orice fel, despre care spune:

“Toti idolii neamurilor sunt demoni” (Ps. 95, 5)

Eu sunt Domnul Dumnezeul tău […]. Să nu ai alti dumnezei afară de Mine! Să nu-ti faci chip cioplit si nici un fel de asemănare a nici unui lucru din câte sunt în cer, sus, si nici din câte sunt pe pământ, jos, si din câte sunt în apele de sub pământ! Să nu te închini lor, nici să le slujesti, că Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos.” (les. 20, 2-5)

Cei care se indoiesc de faptul ca terapiile si practicile energetice se afla sub influenta duhurilor necurate, sa isi puna intrebarea urmatoare: de ce multi termeni si concepte sunt preluate de la hindusi, cei care se inchina zeilor, adica demonilor… Daca se inchina lor, atunci aceste concepte nu sunt mai degraba de provenienta demonica? Cum poate binecuvanta Dumnezeu asemenea lucrare, cand aflam din Vechiul Testament ca El a interzis oamenilor invatatura si practica ezoterica? Crestinii mai ales, sa-si puna intrebarea, cum combina invatatura lui Hristos cu invataturile de influenta demonica, combinatie pe care o mai si considera ca find invatatura superioara celei a Bisericii (despre care ei cred ca a ramas inchistata in dogme ‘invechite’)? Adica Hristos, Dumnezeu, nu ne-a invatat indeajuns si este nevoie de mai mult?! Scolile de ‘spiritualitate’ sunt oare mai presus decat invatatura lui Hristos lasata prin Sfintii Sai Apostoli? Cum poate fi invatatura oricarei fapturi create – om sau ‘entitate’ – superioara Invataturii Creatorului (prin care nu ni s-au lasat matre si practici energetice, ci implinirea poruncilor Sale, pocainta, iertarea si iubirea aproapelui), cand El este Adevarul?

Pe langa toate acestea, nu tot ce straluceste sau ceea ce ni se pare ca straluceste, este aur curat, caci ne spune Sf. Apostol Pavel:

Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.
(Corinteni 11:14)

”Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.”
(1 Ioan 4, 1).

Duhul graieste lamurit ca, în vremurile din urma, unii se vor departa de credinta, luând aminte la duhurile cele înselatoare si la învataturile demonilor, prin fatarnicia unor mincinosi care sunt înfierati în cugetul lor.
(1 Timotei 4:1, 2)

Crestinismul a dat mii de martiri si mucenici care au preferat sa isi piarda viata pentru a nu se inchina la idoli. Cum am putea crede, ca si crestini, ca invatatura inspirata din spiritualitatea celor care se inchina la demoni ar fi una buna, placuta lui Dumnezeu, de ce sa preluam practicile lor (meditatii, concentrari, spirale energetice, etc.)? Pentru cine nu stie inca orice mantra, inclusiv mantra “OM”, nu este altceva decat o formulă de invocare sau adorare a zeitatii hinduse Shiva (adica unui demon). Pentru un crestin, consecintele acestor practici sunt similare cu cele ale apostaziei.

In cartea “Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie” putem gasi tratata ispita inselarilor spiritualitatii orientale (autorul descrie in amanunt greutatile prin care a trecut prin aderarea sa la yoga, luptele pe care le-a dus, dezamagirile invataturilor orientale si intoarcerea lui la ortodoxie datorita si cu ajutorul Cuviosului Paisie, accentuand pe descrierea diferentelor intre spiritualitatea ortodoxa si cea orientala). Este recomandata aceasta carte crestinilor care cocheteaza cu spiritualitatea si filozofia orientala.

Practicantii ereziilor de tip new-age reusesc sa convinga destui necunoscatori de validitatea invataturilor lor. Nesesizand abaterile de la credinta crestina, ei cad in aceasta capcana de a crede ca Harul exista chiar si acolo unde se folosesc concepte din spiritualitatea pagana. Din necunoasterea invataturii crestine, ajung sa creada ca invataturile oculte se impaca foarte bine cu ortodoxia. Chiar daca se fac rugaciuni crestine, ajutorul lui Dumnezeu nu poate veni decat pentru luminarea mintii, nu si pentru binecuvantarea unei lucrari care se inspira din paganism.

Dintotdeauna, diavolul a exploatat ravna oamenilor spre Dumnezeu, deturnand-o spre o credinta deviata de la Adevar. Pentru a-i amagi pe oameni, cel mai bine isi face lucrarea prin ascunderea rautatii sub masca binelui, pentru a-i abate pe oameni de la calea manturii, spre pierzare sufleteasca. Spune Cuv. Hrisostom “Fiindca minciuna cand vrea sa fie crezuta, daca nu-si implanteaza temelia pe un parut adevar, nu e crezuta”. Tot ce nu este total de la Dumnezeu, este de la cel rau, pentru ca Dumnezeu nu lucreaza cu jumatati de masura.

”Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume.” (1 Ioan 4, 1).

In afara faptului ca se utilizeaza tot felul de energii cu ajutorul duhurilor, invatatura este de regula una amestecata, avand la baza o conceptie sincretista despre spiritualitate, la fel de nociva pentru suflet ca si practicile energetice folosite.

Sincretismul religios este conceptia potrivit careia toate religiile poseda acelasi adevar in strafundul lor ezoteric si sunt in mod egal valide ca mijloc de mantuire. Aceasta idee e deosebit de atractiva pentru inteligentele deosebite, caci prin aceasta omul poate avea impresia ca reconciliaza adevarurile tuturor religiilor si, in acelasi timp, se situeaza putin deasupra tuturor traditiilor
(Ieromonahul Damaschin, California, SUA, “Rasaritul Rasariturilor. De la religiile orientale la Ortodoxia rasariteana”)

 

Se vorbeste foarte des astazi despre “diversitatea ce trebuie vazuta in unitate”, despre “unitatea transcendentala a religiilor” etc. Cu sincretismul religios Ortodoxia nu poate fi niciodata de acord. Mai multe adevaruri inseamna nici un adevar. Crestinismul nu e una dintre multele religii, nu e una dintre cai – ci este Calea. Cand consideri ca e acelasi lucru, spre exemplu, a crede in Invierea Domnului sau in reincarnare, atunci Jertfa lui Hristos nu mai are nici o valoare, devine nesemnificativa.
(“Tinerii pe calea intrebarilor”, capitolul “Ispita multor intelectuali: Toate religiile sunt bune!”– autor Laurentiu Dumitru)

Adevarul si minciuna niciodata nu pot sta impreuna, asa cum Lumina si intunericul nu se pot alatura. Un izvor de apa cristalina daca se amesteca cu murdarie i se strica tot gustul si limpezimea. Asa si ereziile, oricat ar pastra unele lucruri bune, tot erezii sunt si duc in iad.

Doar prin renuntare, prin pocainta sincera si marturisire la Sfanta Taina a Spovedaniei, prin implinirea canonului dat de duhovnic, cel care a folosit sau s-a folosit de aceste metode poate primi dezlegare, si se vindeca sufleteste dar si trupeste (prin Taina Spovedaniei, a Impartasaniei si a Sfantului Maslu).

Despre maestrii sau “conducatorii spirituali”

“Eu am venit in numele Tatalui Meu si voi nu Ma primiti; daca va veni altul in numele sau, pe acela il veti primi.” (Ioan 5:43)

In general, sunt persoane charismatice, cu o personalitate dominanta, avand o mare putere de persuasiune si o deosebita capacitate de influenta asupra discipolilor. Cei care aleg sa ramana in cadrul acestor scolilor cu caracter ezoteric, sunt fascinati de acest lider al lor, pe care ajung sa il idolatrizeze, ajungand sa aibe in el o incredere aproape oarba, motiv pentru care devin usor de manipulat.

Ca o consecinta, invataturile, sfaturile si opiniile conducatorului sunt preluate ca atare, fiind ridicate la rang de dogma, adevaruri imuabile ce nu pot fi puse sub semnul intrebarii.

In general, majoritatea informatiilor care se vehiculeaza in cadrul acestor scoli ezoterice se considera a fi informatie revelata de catre “inalte” spirite, entitati din “astral” sau informatii din asa-zisa banca de date Akasha (in fapt inselari ale diavolului care se prezinta ca “spirite benefice”). Din acest motiv orice indoiala asupra acestui tip de cunoastere este exclusa pentru ei, la fel ca si orice semn de intrebare cu privire la legitimitatea liderului si autoritatea lui morala despre care nimeni nu discuta, acesta fiind considerat un adevarat subiect tabu.

Odata increderea castigata, cu greu adeptii (inselati) vor putea gasi resorturi pentru a accepta faptul ca invataturile primite sunt eronate, chiar daca vor avea si nemultumiri care sa le ridice semne de intrebare. Spunea un parinte ca pentru trezirea oamenilor din inselare, Dumnezeu permite ca lucrarea celui rau sa se dezvaluie prin diverse intamplari si greseli. Insa doar cei care nu sunt cuprinsi de patima mandriei, bine intentionati si avand un fond bun sufletesc, le pot sesiza sau accepta. Dumnezeu in marea sa milostivire nu ii lasa, ci le deschide ochii pentru a vedea inselarea in care se afla, spre indreptare.

Orice crestin cu minim de discernamant trebuie sa constientizeze ca inselarile celui rau exista (inca de la Adam si Eva) si acestea s-au diversificat in timp, luand forme tot mai greu de sesizat. Inselarile cele mai subtile au loc atunci cand acestea imita credinta si formele ei de manifestare (faptele bune, caritate, diverse virtutii) dar sunt intotdeauna amestecate cu neadevaruri, cu lucruri pierzatoare de suflet, o adevarata capcana pentru cei fara o minima pregatire si cunoastere a ortodoxiei.

Faptele bune si activitatile de intr-ajutorare sunt pentru multi, din pacate, garantia faptului ca lucrarea din cadrul grupului respectiv este placuta lui Dumnezeu. Dar acestea, ca si celelalte lucruri bune care se recomanda in cadrul scolii respective, precum mersul la biserica sau cultivarea virtutiilor, nu fac decat sa afunde si mai tare in inselare pe discipoli, care devin convinsi de beneficitatea lucrarii lor, cazand intr-o capcana a diversiunii.

Insa lucrarea lor, avand in vedere erezia propavaduita, este ca un mar stricat, frumos pe dinafara si gaunos pe dinauntru, adica pierzator de suflet, pentru ca, printre altele:
1. nu respecta invatatura Bisericii – care are niste Canoane ce trebuie respectate de catre orice membru al Bisericii (altfel nu mai face parte din Biserica, ci se gaseste in afara Ei, chiar daca acest fapt nu este constientizat)
2. in invataturile respective sunt cuprinse o serie de elemente straine de invatatura crestina (reincarnare, karma, etc)
3. practici magice (incantatii/formule/tehnici energetice) si alte abateri de la Canoane
4. ascultarea de conducatorul spiritual prevaleaza asupra invataturii Bisericii si asupra sfatului duhovnicului etc.

Din pacate, scolile si societatile cu caracter ezoteric atrag pe oameni datorita senzationalului dar si faptului ca cei care le urmeaza doresc sa capete intr-un interval scurt de timp diverse ‘harisme’, capacitati care nu fac decat sa le hraneasca ego-ul, mandria si derivatele ei, parerea de sine, inchipuirea de sine, multumirea de sine.

Harul lui Dumnezeu nu vine atunci cand omul se gaseste in erezie, nepocait de pacatele sale. In ortodoxie, principalul indemn este acela al pocaintei, al plangerii pacatelor, al lepadarii de sine, al renuntarii la patimi – adevarata curatire aceasta fiind si nu diverse mantre sau tehnici de curatare, o amara inselare. Scolile ezoterice nu propavaduiesc pocainta si plansul pacatelor, care este prima conditie obligatorie pentru mantuirea sufletului. Chiar si prin acest fapt se dovedesc ca nu se afla in Adevar, caci prima porunca a lui Hristos aceasta a fost: “Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.“, iar fara pocainta nu exista mantuire.

O alta diferenta intre un adevarat crestin si practicantii invataturilor ezoterice, este aceea ca primul se considera pe sine pacatos si nevrednic (invatand de la sfinti, caci si acestia se considerau a fi cei mai pacatosi), si nu cunoscator al tainelor lui Dumnezeu, initiat in diverse adevaruri ascunse, purtator de lumina sau alte inchipuiri inalte.

Mai sunt si dintre cei care in afara inchipuirilor, le place sa se dea in spectacol cu minunile si vindecarile lor, fiind cuprinsi de dorinta slavei desarta, castigand din aceasta si bani dar si aprecierea lumii. Pe chipurile asa-zisilor vindecatori celebri nu se poate citi smerenia, ci trufia si ingamfarea, atribute ale diavolului, caruia (constient sau nu) ii slujesc si cu ajutorul caruia pot face unele lucruri suprafiresti. Sau sunt unii dintre ei care isi pun masca falsei smerenii, dar pe care si-o dau jos atunci cand li se contesta in vreun fel autoritatea sau puterile lor, si atunci devin indignati, dispretuitori sau nervosi.

Feriti-va de proorocii mincinosi, care vin la voi in haine de oi, iar pe dinauntru sunt lupi rapitori.
Dupa roadele lor ii veti cunoaste. Au doara culeg oamenii struguri din spini sau smochine din maracini?

(Matei 7:15-16)

In ceea ce priveste autoritatea morala a liderului spiritual, de cele mai multe ori avem de-a face cu persoane care nu exceleaza in moralitate, multi dintre ei cochetand cu diverse persoane feminine (discipole mai ales), suferind de patima desfranarii (mai multe divorturi la activ, amante).

O alta caracteristica a acestor conducatori spirituali este interesul material. Desi uneori ascuns cu abilitate, acesta se poate sesiza dupa marimea taxelor anuale si a altor sume stranse de la membrii societatii de-a lungul timpului.

Alte patimi evidente care de regula ii caracterizeaza sunt orgoliul sau mandria – cea mai frecventa, mania, razbunarea, aroganta, buna parere de sine. In principal, le lipseste adevarata smerenie, desi pretind ca sunt smeriti, insa privirea, vorbele si atitudinea lor ii tradeaza. Spre deosebire de sfintii ortodocsi care oricat de inaintati duhovniceste erau, isi vedeau mereu micile pacate ca fiind foarte mari, considerandu-se nevrednici pentru Harul cu care ii invrednicea Dumnezeu, fugind de aprecieri lumesti, acesti asa-zisi maestri sau lideri spirituali se considera pe ei insisi mari personalitati spirituale, pretind respect si supunere din partea celorlalti si se bucura atunci cand le primesc.

(…) ca unul este Invatatorul vostru: Hristos, iar voi toti sunteti frati.
Si tata al vostru sa nu numiti pe pamant, ca Tatal vostru unul este, Cel din ceruri.
Nici invatatori sa nu va numiti, ca Invatatorul vostru este unul: Hristos.
Si care este mai mare intre voi sa fie slujitorul vostru.
Cine se va inalta pe sine se va smeri, si cine se va smeri pe sine se va inalta.

(Matei 23:8-12)

Orice om este dator pentru sufletul sau sa isi puna intrebari si in privinta invataturii pe care o urmeaza dar si asupra autorului ei, in care isi pun increderea. Sa ia aminte la modul cel mai serios in cine si in ce isi pune increderea. Pentru ca pretul este foarte mare: mantuirea sufletului sau. Si sa isi puna intrebarea ce este mai demn de incredere, pe de-o parte un om (maestrul sau liderul spiritual) cu toate patimile si neputintele lui, care PRETINDE ca detine cunoasterea cea adevarata (caci sunt multi care sustin ca detin adevarul) si pe de alta parte invatatura lui Hrisos, Cel care ne-a spus ce trebuie sa facem pentru a ne castiga mantuirea – sa lucram asupra sufletului nostru (prin pocainta, lepadare de sine, iubire de Dumnezeu si de aproapele, nejudecata, smerenie, curatia inimii, nu despre mantre diverse tehnici terapeutice). Invatatura lui Hristos este si invatatura Bisericii, cea care este trupul lui Hristos, si care de 2000 de ani a dat mii de sfinti, martiri si mucenici (a caror fapte si minuni sunt incomparabil mai mari si mai numeroase decat ale acestor “personalitati” spirituale, pagane sau botezate crestin, dar care au tradat pe Hristos amestecand invatatura Lui cu elemente si practici de magie, cu conceptii preluate din religii ce slujesc altor dumnezei (zeitati pagane).

Insasi dogma hindusa este radical opusa dogmei crestine. Tot din cartea “Ortodoxia si religia viitorului”, despre practicile hinduse:

Hinduismul nu este atât o preocupare intelectuală cât un sistem de practici care nu înseamnă, nici mai mult nici mai puţin, decât magie neagră. Adică dacă faci gestul x, obţii lucrul y; nimic mai mult, decât un simplu contract. Termenii acestui contract însă nu sunt niciodată lămuriţi clar şi rareori noul iniţiat este curios să afle care este originea acestor experienţe şi de unde îi vin lui puterile “miraculoase”. Situaţia este clasic faustiană şi ceea ce practicantul nu ştie este că preţul pentru toate acestea îl constituie chiar propriul său suflet nemuritor. […]
Aceste practici atât de diverse se reduc de fapt la câteva tipuri generale. Este vorba, în primul rând, de o idolatrie. Persoana se închină la o statuetă sau la o imagine, aducându-i jertfă lumânări, camfor, tămâie, apă şi dulciuri. De asemenea, zeităţii alese i se face vânt cu un evantai din coadă de iac, i se face baie, este îmbrăcată şi dusă la culcare.
[…] Swami Vivekananda, cel mai mare apologist modern al filozofiei Vedanta: “Noi indienii suntem de fapt închinători ai Omului! Dumnezeul nostru este Omul! Iar doctrina mukti (a mântuirii) este următoarea: “Omul trebuie să devină divin prin înfăptuirea în sine a Divinului”.
Este deci limpede pentru oricine vrea să vadă că Hinduismul şi Creştinismul, în esenţa lor dogmatică, se află într-un conflict ireductibil ce priveşte aspecte fundamentale, precum natura dumnezeiască şi natura umană şi scopul vieţii omului pe pământ.

Si pe de alta parte cei care urmeaza aceasta cale pierzatoare sa ia aminte la cuvintele Mantuitorului:

Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa” (Ioan 14:6).

Pocaiti-va, caci s-a apropiat imparatia cerurilor.” (Matei 4:17)

“Daca vrea cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi urmeze Mie.” (Matei 16:24)

”Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.

“Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, au nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut?
Si atunci voi marturisi lor: Niciodata nu v-am cunoscut pe voi. Departati-va de la Mine cei ce lucrati faradelegea.”
(Matei 7:21-23)

* * *

In Cateheza – Invatatura despre comportamentul crestin in biserica, printre conditiile obligatorii pentru a fi pomeniti la Sf.Liturghie, se scrie: “să nu creadă în vrăji / superstiţii populare ori “ştiinţifice” păgîneşti şi să nu ia sfat în necazurile lor de la vrăjitori şi ocultişti (chiar botezaţi ortodox): radiestezie, bioenergie, acupunctură, telepatie, telekinezie, hipnoză, dianetică, meditaţie transcendentală, spiritism, yoga, sau alte forme de vrăjitorie europeană şi orientală. “. Asadar cine urmeaza aceste practici eretice nu poate fi pomenit la Sfanta Liturghie, intrucat erezia este considerata un mare pacat.

De asemenea, tot aici se precizeaza si pacatele care sunt iertate prin spovedanie, dar ne opresc de la Impartasanie, printre care se afla si aceste erezii:

“19. Credinţa în horoscop, zodiac, astrologie etc. Practicile vrăjitoreşti şi magice, atît “populare”, cît şi: bioenergia, radiestezia, yoga, spiritismul, meditaţia transcendentală, zen-budismul, dianetica, parapsihologia, hipnoza, precum şi consultarea celor care le săvîrşesc.

In indreptarul de Spovedanie pentru mireni al parintelui Cleopa, intra si aceste pacate:

“14. M-am lepădat de unica şi dreapta credinţă în Dumnezeu, cea ortodoxă, trecând la alte credinţe eretice, sectare, schismatice sau filosofii (evrei, musulmani, budhişti, baptişti, penticostali, adventişti, iehovişti, stilişti, catolici, atei etc.). Am practicat yoga, arte marţiale, dianetică, bioenergie, parapsihologie, radiestezie, telepatie, hipnotism, spiritism, meditaţia transcendentală, zen-budismul şi alte asemenea acestora. Am îndemnat şi pe alţii la aşa ceva.”

“Cei care practică yoga, bioenergie, radiestezie sau altceva asemănător acestora (care acceptă reîncarnarea sau destinul), să se supună canoanelor pentru vrăjitori, până la îndreptare.”

Asadar, urmatorii acestor practici este bine sa le mentioneze la Taina Sfintei Spovedanii, chiar daca sunt convinsi ca acestea nu reprezinta un pacat. Spunand macar ca le urmeaza, desi nu le considera pacate, va primi sfatul preotului duhovnic si vor face o marturie sincera, mai ales ca marturia se face in primul rand fata de Hristos, care sta nevazut la Scaunul Sfintei Taine a Spovedaniei. De aceea nu trebuie sa se ascunda nimic, marturisirea trebuie sa fie completa. Ascunderea unui pacat nu doar ca le lasa neiertate pe toate, dar le si dubleaza, intrucat preotul citeste inainte rugaciunea in care se spune: “Şi eu sunt numai un martor, ca să mărturisesc înaintea Lui toate câte-mi vei spune mie; iar de vei ascunde de mine ceva, să şti că toate păcatele îndoite (adică duble) le vei avea; ia seama de vreme ce ai venit la doctor, să nu te întorci nevindecat(Ibidem, pag. 59)

* * *

Multe invataturi gresite si erezii au existat de-a lungul timpului, din chiar din primele secole ale crestinismului, fiindca oamenii, inainte de a se pregati sufleteste, de a se elibera de patimi si de pacate, au cautat sa patrunda cu mintea lor adevarul dumnezeiesc care “covarseste toata mintea” (cum se intampla si azi, de aici si nenumaratele erezii). Sfanta Biserica prin Sinoadele Ecumenice din primele secole, a statornicit si formulat pe baza Sfintei Scripturi si a Sfintei Traditii, dreapta credinta ortodoxa, in dogme si hotariri, sub asistenta Duhului Sfint.

Dogma odata definita, nu mai poate fi schimbata, ignorata sau inlocuita, de asemenea ca ea este conditie sine qua non pentru dobandirea mantuirii. Nu este suficient sa te declari crestin pentru a fi cu adevarat crestin. Pentru a fi crestin trebuie sa accepti intocmai invataturile Bisericii intrucat au fost insuflate de Dumnezeu – si un crestin trebuie sa traiasca in conformitate cu acestea. Cine le combina cu alte invataturi straine, inceteaza a mai fi fiu al Bisericii, intrucat se rupe de Ea, implicit de Trupul lui Hristos, prin neascultare.

Oricine nu asculta de Biserica, implicit de canoanele stabilite pentru evitarea abaterii de la dreapta credinta, de dogmele crestine, cade din ortodoxia credintei si se autoexclude din Biserica. Iar “in afara Bisericii nu exista mantuire”. (Sf. Ciprian al Cartaginei)

Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cine se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine. (Luca 10:16)

“ (…) Daca Ma iubeste cineva, va pazi cuvantul Meu, si Tatal Meu il va iubi, si vom veni la el si vom face locas la el.
Cel ce nu Ma iubeste nu pazeste cuvintele Mele. Dar cuvantul pe care il auziti nu este al Meu, ci al Tatalui care M-a trimis..”
(Ioan 14:25-26)

 

Apa cea Vie


Cititi si:

Senzitivii: provenienţa şi natura lor după concepţia ortodoxă

Invatatori mincinosi: Omraam Mikhael Aivanhov

“Nevointa si inselare” de Paisie Aghioritul (vol. “Nevointa duhovniceasca”)

Lecturi recomandate:

“Ortodoxia si religia viitorului” – Ieromonah Serafim Rose

“Marii initiati ai Indiei si Parintele Paisie”

“Despre inselare” – Sf. Ignatie Briancianinov

“Oameni si demoni” – Pr. Rodion