Superstitii


Arhiva postari pentru aceasta categorie


De ce este păcat să credem în superstiţii

09 Dec 2014

Superstiţiile reprezintă unul din cele mai des întâlnite tipuri de credinţe populare cu care s-au obişnuit poporul nostru. Chiar dacă majoritatea creştinilor frecventează astăzi slujbele Bisericii, se roagă zilnic acasă, aprinzând lumânări în faţa sfintelor icoane, în acelaşi timp foarte mulţi cred şi în unele „semne” care le-ar prevesti ghinioane sau succese şi care nu au nimic comun cu credinţa creştină.

Poporul nostru adeseori creştin numai cu numele s-a obişnuit să „încreştineze” tot felul de obiceiuri şi tradiţii care sunt total străine credinţei creştin-ortodoxe Nu-i deajuns că săvârşim păcate peste păcate, dar le mai şi „încreştinăm”. Beţivul zice: „nu-i păcat să bei vin că-i sângele Domnului”. Cel stăpânit de păcatul lacomiei zice: „nu-i păcat să mănânci miecurea şi vinerea carne… că nu ce intră în gură spurcă pe om, ci, ce iese din gură”. Fumătorul zice: nu-i păcat să fumezi, că nu scrie nicăieri că-i păcat…”. Uite-aşa facem din patimi şi din obiceiuri păcătoase tradiţii populare care nu sunt deloc creştine. Desfrânatul zice: „de ce-i păcat să desfrânezi?.., doar aşa a lăsat Dumnezeu…”.

Continuare »

Superstitia in Biserica

30 May 2011

Superstiţia, chiar dacă înseamnă a crede cum nu trebuie, este tot o formă de credinţă şi ca urmare se poate întâlni şi în Biserică. Superstiţioşii cred că există ceva care le poate influenţa viaţa şi sunt oameni care se tem, dar nu cu frica cea bună, conform Ps. 13, 5; «Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică». Li se poate explica în ce şi cum să creadă, de ce se cuvine să se teamă.

Li se poate explica, de exemplu, că Dumnezeu este persoană, deci cu El trebuie să intri în dialog prin rugăciune, nu este suficient să împlineşti o succesiune de reguli exterioare, ca în faţa unui calculator care îţi oferă ce vrei dacă îi dai comenzile într-o ordine anumită şi de câte ori faci aşa de atâtea ori şi el îţi răspunde la fel. Fiind o persoană, Dumnezeu răspunde dacă vrea, dacă Îl convingem prin rugăciune să ne răspundă, neputând fi constrâns sau convins prin nici un ritual magic.

Vezi în Biserică lume care însemnează lumânările cu semnul Sfintei Cruci înainte sau după ce le aprind. Probabil că vor să le sfinţească. Dar pot sfinţi ei ceva nefiind preoţi!? În baza preoţiei universale oamenii nu se pot sfinţi decât pe sine, prin primirea harului sfinţitor, căci doar pe sine se pot aduce jertfă în baza acestei preoţii. Se pot însemna, aşadar, pe sine cu semnul Sfintei Cruci.

Continuare »

visit tracker on tumblr