Sfântul Vasile cel Mare defineşte postul ca înstrăinare de rele, spunând: „Binele postului nu izvorăşte de pe urma înfrânării de la mâncăruri numai; pentru că adevăratul post înseamnă alungarea şi înfierarea relelor; dezleagă orice legătură pe care o ai cu nedreptatea; renunţă la a-ţi întrista aproapele; iartă-i datoriile [pe care le are faţă de tine]; nu posti numai în împrejurări grele şi când te afli în duşmănie [cu aproapele]; nu mănânci carne, dar îţi mănânci [de viu] fratele; te abţii de la vin, dar nu şi de la injurii; aştepţi să te împărtăşeşti [când vine] seara, dar îţi petreci ziua în tribunale“; şi iarăşi: „Postul înseamnă înfrânarea limbii, stăpânirea mâniei, îndepărtarea de pofte, calomnie, minciună, jurăminte [strâmbe]; întru acestea, aşadar, este postirea cea bună.”

Isidor Pelusiotul remarcă: „Postul de la mâncăruri nu aduce nici un folos celor care nu postesc [toate] simţurile: pentru că nevoitorul se înfrânează de la toate.”

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei constată: „Adevăratul mod de a posti înseamnă putinţa de a săvârşi lucruri cu adevărat mari, care nu se află decât în faptul de a nu-ţi hrăni mintea cu plăceri desfrânate…”

Dumnezeiescul Ioan Gură de Aur spune despre post: „Postul este o harismă dumnezeiască, este hrana îngerilor, prietenul fecioarelor, sporul în cele ale casei; postul este apărătorul celor ce se pocăiesc, însoţitorul rugăciunii, începutul bogăţiei [duhovniceşti], mângâierea celor săraci, ajutorul celor în necazuri; postul alungă somnul şi aduce cântarea de imnuri, postul este apa care ne răcoreşte, pregătindu-ne [să bem] din izvorul nemuririi.”

Sfântul Grigorie de Nyssa afirmă despre post acestea: „Postul este pacea de obşte atât a sufletului, cât şi a trupului, viaţa lipsită de tulburare, vieţuirea în statornicie, viaţa bine-plăcută lui Dumnezeu şi care întristează vrăjmaşul.”

Şi Sfântul Vasile cel Mare mărturiseşte: „Postul păzeşte pruncii, aduce cumpătare tânărului, îl face vrednic de respect pe cel aflat la vârsta senectuţii. Pentru că bătrâneţile împodobite de post sunt [mult] mai vrednice de cinste. Pentru femei este cea mai potrivită podoabă, pentru cei în floarea vârstei este frâu, este pavăza celor nuntiţi şi hrănitoare a fecioriei.” Şi iarăşi: „Postul este asemănarea cu îngerii; el este cel care ne sălăşluieşte în acelaşi cort cu drepţii şi cumpătarea de care viaţa are trebuinţă.”

Iar Sfântul Chiril al Alexandriei spune: „Postul este urmarea vieţuirii îngereşti, izvor al cumpătării, începutul înfrânării, nimicirea iubirii de plăceri.”

Sfântul Ioan Gură de Aur zice despre post următoarele: „Postul, dacă n-o are alături pe sora lui, milostenia, nu urcă la cer; pentru că nu alcătuieşte împreună cu ea doar o pereche, ci un [întreg] atelaj.”

Severian remarcă: „Postul are două aripi, rugăciunea şi milostenia, fără de care nu este cu putinţă să se pună în mişcare.”

Sfântul Vasile cel Mare afirmă despre puterea postului: „Postul naşte profeţi, îi întăreşte [şi mai mult] pe cei puternici, îi înţelepţeşte pe legiuitori, este pavăza cea bună a sufletului, însoţitorul cel sigur al lui, armă a celor [ce vor să fie] desăvârşiţi, exersare [necesară] a atleţilor; postirea învinge ispitele, pregăteşte calea evlaviei, păşind alături de trezvie, obârşie a cumpătării; în războaie săvârşeşte fapte de bărbăţie, iar în vremuri de pace aduce liniştire. Postul trimite rugăciunea la ceruri, fiind asemenea unei aripi pe calea spre înălţimi; postul este maica sănătăţii, dascăl al tinereţilor, podoabă a vârstnicilor, bunul însoţitor al celor aflaţi în călătorii, tovarăşul sigur al celor ce locuiesc împreună.”

Simeon Metafrasul spune: „Postul este un mare bun: nimiceşte [vindecând] rănile păcătoşilor; înmoaie şi domoleşte aprinderile patimilor trupeşti; este ţarina cea bună care dă rodul veseliei şi prietenul plin de îndrăzneală împotriva vrăjmaşilor.”

Sfântul Ioan Gură de Aur, povăţuind despre post, spune: „Să iubim postul, pentru că este maica cumpătării şi izvorul a toată iubirea de înţelepciune.”

In cel de-al doilea cuvânt despre post, Sfântul Gură de Aur afirmă: „Iubite, să nu respingi postul – maica virtuţilor, rădăcina celor bune, izvorul cumpătării, paznicul evlaviei, însoţitorul sfinţilor, împreună-locuitorul îngerilor, duşmanul diavolului, prietenul Duhului; prin mijlocirea postirii, plăcerile fug de noi, demonii se retrag, mânia slăbeşte, pofta este mortificată, virtuţile prind viaţă şi strălucesc în noi; prin post patimile se domolesc şi tulburarea plăcerilor se astâmpără, iar mintea pluteşte întru seninătate, străbătând cu bine furtunile iernii răutăţii şi conducându-şi corabia la limanul virtuţii” cu ajutorul ei;

„Ce este postul, dacă nu încununarea nevoinţelor, înfăptuitorul răsplăţilor şi cale spre mântuire? Postul ne mută de la sclavie la libertate, ne întoarce din robie în patrie; postul vindecă rănile sufletului; înnoieşte sufletul stricat de păcate, dă sufletului vigoare, îmbărbătează cugetul, zămisleşte frica de Dumnezeu, supune patimile, aduce cugetelor liniştire. In zilele de post, plăcerile se sting şi virtuţile înfloresc, frumuseţea cumpătării se arată preacurată şi trupul urmează sufletul, ajungând duhovnicesc şi mai presus de fire. Bucură-te de post şi nu te întrista, aşa cum făţarnicii îşi smolesc feţele spre a fi văzuţi de oameni, pierzându-şi răsplata pentru postire. Pentru că acesta este cuvântul Mântuitorului: Atunci când posteşti, unge-ţi capul tău, spală-ţi faţa întru faceri de bine, străluceşte în virtuţi, ca să-Mi arăţi numai Mie, Cel care văd cele ascunse, că posteşti”;

Şi iarăşi: „Postul pune demonii pe fugă şi nimiceşte tirania diavolului, mai ales dacă are ca însoţitoare rugăciunea; postul şi rugăciunea l-au înălţat la cer pe Ilie, iar pe niniviteni i-a izbăvit de moarte; postul l-a păzit nevătămat pe Daniel de la faţa leilor; postul l-a învrednicit pe Moise de slava cea mai presus de vedere, iar pe Elisei l-a arătat ca mai mare peste profeţi.”

Sfantul Nectarie din Eghina

(din vol. “Cunoaste-te pe tine insuti”, Editura Sophia)

sursa: crestinortodox.ro

Sfantul Nectarie este grabnic vindecator de cancer si de alte boli grave. Sunt nenumarate marturii ale celor ce au fost vindecati de diferite boli prin ajutorul primit de la Sfantul Nectarie. Aceste minuni sunt consemnate in mai multe volume despre viata Sfantului Nectarie.

Din vol. “Sf. Nectarie – Vindecari minunate”, prezentam cateva dintre marturii despre minunile facute de Sfantul Nectarie celor care si-au pus nadejdea in ajutorul sau si care s-au rugat pentru vindecarea lor si a celor apropiati.

„Cancer la pancreas, o boalã teribilã”

Deşi am ţinut pânã acum în tãcere minunea fãcutã de Bunul Dumnezeu, pentru rugãciunile Maicii Domnului şi a Sfântului Nectarie, m-am hotãrât sã vã povestesc. În toamna anului 2008 tatãl meu a fost diagnosticat cu cancer la pancreas, o boalã teribilã, care te face sã te usuci pe picioare şi sã te stingi repede. Diagnosticul a fost pus, în urma unei intervenţii chirurgicale, de cãtre domnul prof. dr. Copotoiu de la Clinica de chirurgie din Târgu Mureş, un profesioniste desãvârşit.

Vestea a cãzut ca un trãsnet asupra familiei. Am avut trei zile în care mergeam pe stradã, dar nici nu simţeam cã merg. Atunci am aflat de Sfântul Nectarie. Am cãutat pe internet acatistul şi am început sã îl citesc. Tot de pe internet am aflat cã la Mãnãstirea Radu Vodã din Bucureşti ar exista o pãrticicã din moaştele sfântului.

Aşa cã m-am hotãrât ca, pe data de 9 noiembrie, în ziua prãznuirii Sfântului Nectarie, sã merg în pelerinaj la aceastã mãnãstire. Ca sã ajung la ea, m-am ghidat, tot cu ajutorul internetului, care este util dacã ştii ce sã cauţi. În noaptea de 8 noiembrie am plecat cãtre capitalã cu durere în suflet şi în acelaşi timp cu speranţã mare.

Odatã ajuns acolo mi-a luat ceva timp pânã am gãsit mãnãstirea. Deşi am stat şapte ani şi ceva în Bucureşti, nu am avut idee despre ea. Am orbecãit ca pãcãtosul în întuneric, pânã ce Dumnezeu S-a milostivit şi mi-a arãtat calea cãtre sfântul locaş. Când am ajuns la mãnãstire, racla cu sfintele moaşte nu era scoasã afarã. Am mers înãuntru şi m-am închinat la ele, luând de la pãrintele bucãţele de vatã care au fost atinse de sfintele moaşte. Am lãsat şi acatiste cu cereri scrise de mine şi de diferiţi prieteni care m-au rugat sã le duc. Am cumpãrat diverse obiecte de cult şi mai multe acatiste ale sfântului şi am citit în curtea mãnãstirii acest acatist. Am asistat şi la slujba oficiatã de un sobor de preoţi, în frunte cu patriarhul Daniel. Apoi, cu speranţã, m-am întors cãtre casã.

Iar acum vine prima minune sãvârşitã de Sfântul Nectarie. Pe tot parcursul drumului cãtre capitalã, m-a chinuit enorm ficatul, eu având probleme, acest organ fiind puţin mãrit din cauza oboselii şi a regimului meu haotic. Dupã ce am plecat de la mãnãstire cãtre casã, durerile parcã au fost luate cu mâna şi nu le mai am nici în ziua de azi, deşi ultimele analize nu au ieşit chiar aşa de bune. Pentru asta se cuvine sã Îl slãvesc pe Bunul Dumnezeu şi sã îi mulţumesc Sfântului Nectarie!

Când am ajuns acasã, am hotãrât cu soţia mea ca seara, la culcare, sã citim fiecare câte douã acatiste. Bineînţeles cã nelipsit era acatistul sfântului. Am citit aşa o perioadã bunã, dacã nu mã înşel tot postul Naşterii Domnului. Şi iatã cã sfântul s-a rugat mai departe la Bunul Dumnezeu care a mai fãcut o minune. Starea de sãnãtate a tatãlui meu era cât de cât stabilã şi ne bucuram de prezenţa lui printre noi. Şi a reuşit tatãl meu sã mai trãiascã încã aproape doi ani (puţini bolnavi de cancer de pancreas reuşesc sã atingã aceastã perioadã de supravieţuire). Aceasta a fost cea de-a doua minune sãvârşitã de Sfântul Nectarie.

Tatãl meu s-a dus la Domnul în ziua Sfinţilor Împãraţi Constantin şi Elena, anul trecut. A fost înmormântat în ziua Pogorârii Sfântului Duh, iar 40 de zile de la deces au cãzut exact în ziua prãznuirii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel. Iatã ce sãrbãtori mari i-a hãrãzit Dumnezeu tatãlui meu, cu ajutorul rugãciunilor Maicii Domnului şi ale Sfântului Nectarie. Tatãl meu a stat la pat timp de 4 luni. Boala îl mânca pe zi ce trecea. Cu fiecare zi ce trecea devenea mai slab, de ne întrebam cât mai poate îndura. Cu o sãptãmânã înainte de a se stinge, a aflat cã urmeazã sã aibã un nepot. Probabil pentru asta l-a ţinut Dumnezeu în viaţã. S-a bucurat mult când a auzit, mai ales cã eu sunt singurul lui copil. Pe data de 11 ianuarie anul acesta, s-a nãscut Petru, bucuria datã de Dumnezeu familiei noastre. Pe el ni l-a dat Dumnezeu tot în urma rugãciunilor Sfântului Nectarie (din acatist am aflat cã sfântul este ocrotitorul mamelor). L-am adoptat pe Sfântul Ierarh Nectarie ca apãrãtor al familiei noastre şi Îi mulţumim Bunului Dumnezeu cã ni l-a scos în cale! P.S. Vã mãrturisesc cu mâna pe inimã cã, în momentul în care am scris aceste rânduri, am rememorat clipele trãite şi mi-au dat lacrimile. Sunt aşa un mare pãcãtos şi, totuşi, Bunul Dumnezeu, Maica Domnului şi Sfântul Nectarie mã iubesc atât de mult. Sper sã mã ajute Dumnezeu ca, şi anul acesta, sã ajung la moaştele sfântului sã îi aduc mulţumire pentru nemãsuratul ajutor. Dumnezeu sã ne miluiascã şi sã ne aibã în pazã! (Mihai Marc)

„Rana pe col nu mai existã”

Sunt şi eu una din multele persoane pãcãtoase care nu a ştiut ce este credinţa decât la vreme de întristare şi care s-a bucurat de ajutorul Sfântului Nectarie la necaz şi boalã. Am citit pentru prima oarã despre minunile sfântului în publicaţia Formula As. În anul 2008, în urma unei perioade mai stresante, am început sã mã simt foarte rãu, am mers la mai mulţi medici dar, cu toate acestea, nu aflam cauza rãului pe care-l simţeam.

În aceastã perioadã am început sã mã gândesc la Sfântul Nectarie şi, printr-o minune a sfântului, am reuşit sã ajung la Sfânta Bisericã Radu Vodã din Bucureşti, unde m-am rugat la racla cu moaştele sfântului, am cumpãrat acatistul şi mir, apoi, de Sfintele Paşti, am cumpãrat o icoanã cu Sfântul Nectarie şi am dãruit-o, cu multã bucurie în suflet, unei biserici. De atunci, aproape în fiecare searã, am citit Acatistul Sfântului Nectarie.

În vara anului 2010, când am aflat cã am ranã pe col, s-a produs o minune. În urma rugãciunilor îndreptate cãtre Sfântul Nectarie şi a tratamentului medicamentos (în mare parte naturist) am reuşit sã mã vindec. Apoi mi-au ieşit câteva papiloame în zona anusului care, cu rugãciuni şi cu comprese cu diverse tincturi, s-au retras, în momentul de faţã mai având unul singur, care sper sã disparã, cu timpul, cu ajutorul sfântului.

Cu teamã în suflet am fãcut şi o colposcopie şi am aflat cã rana pe col nu mai existã şi papiloamele nu mai sunt prezente. Acum, de prin luna februarie, soţul meu a început sã se confrunte cu mari probleme de sãnãtate cauzate de alimentaţia necorespunzãtoare, sedentarism şi stres dar, ajutorul Sfântului Nectarie, care are grijã de persoanele aflate la necaz şi boalã, sperãm sã ne cãlãuzeascã paşii pe drumul cel bun şi ca sãnãtatea soţului meu, încet, sã dea semne de mai bine.

O altã minune înfãptuitã de Sfântul Nectarie s-a produs sãptãmâna aceasta, când soţul meu, dupã doi ani de stat acasã, şi-a gãsit un serviciu. La orice necaz, prima datã, gândul mi se îndreaptã cãtre Sfântul Nectarie, care este grabnic ajutãtor al persoanelor aflate la nevoie, şi consider cã, fãrã rugãciunile sfântului cãtre Sfânta Treime, nu aş fi putut sã depãşesc multe probleme de boalã. Pe cei aflaţi la necaz şi boalã îi sfãtuiesc sã se roage cu smerenie Sfântului Nectarie, care este grabnic ajutãtor şi vindecãtor. (Mioara)

„Tatãl meu a avut cancer”

Sfântul Nectarie face necontenit minuni! Credeţi şi veţi fi ajutaţi! Mulţumesc, Sfinte Nectarie, cã ne-ai ascultat rugãciunile!

Tatãl meu a avut cancer acum şase ani, acum doi ani i-a recidivat tumoarea. Datoritã rugãciunilor bunului Sfânt Nectarie şi ale Maicii Domnului s-a redresat! Acum şi-a fãcut analizele şi este bine! Poate sã stea liniştit la serviciu şi noi toţi ne putem continua viaţa cu mai multã speranţã!

Aveţi încredere în Sfântul Nectarie, rugaţi-vã cu credinţã şi nu vã va lãsa! Mulţumim Sfântului Nectarie, Mãicuţei Domnului şi Domnului nostru Iisus Hristos pentru toate binefacerile primite! (Roxana) „Rãspunsul sfântului nu a întârziat sã aparã”

Bucurã-te, Sfinte Nectarie, mare fãcãtorule de minuni!

Ar trebui sã Îi mulţumim Domnului care Îşi aratã dragostea şi mila faţã de noi tocmai prin lucrarea sfinţilor Sãi. Pe Sfântul Nectarie îl simţi viu, prezent. Trebuie doar sã-l chemi prin rugãciune (deşi, adesea, sfântul e cel ce te cheamã la dânsul!). Trebuie doar sã-ţi înalţi mintea şi sufletul şi toatã fiinţa ta cãtre cer, sã-ncerci sã te desprinzi din lanţurile lumescului.

Toate minunile sale fãcute cu noi, tot ajutorul dat, ne creioneazã un mesaj din partea sfântului: „Lipiţi-vã inima de Dumnezeu!” Şi nu ne putem apropia de Dumnezeu decât depãrtându-ne de grijile lumeşti. Pe acestea sã le încredinţãm sfinţilor Sãi şi ajutorul nu va întârzia sã aparã.

Eu sunt una dintre cei ce şi-au încredinţat durerile, spaimele, necazurile Sfântului drag Nectarie. Şi rãspunsul sfântului nu a întârziat sã aparã! Doresc sã dau mãrturie pentru tot ajutorul sãu, pentru toate minunile fãcute cu mine, nevrednica. Nu ştiu cu ce sã-ncep; însãşi prezenţa sfântului în sufletul meu este o minune! Naşterea Mariei Nectaria – mezina familiei – este o mare minune, dupã o sarcinã extrem de grea şi cu riscuri foarte mari. Ajutorul nemãsurat dat mamei mele, zi de zi, în lupta cu cumplitul cancer! Toate sunt minuni! Minuni se fac cu noi zi de zi, clipã de clipã, trebuie doar sã vedem, sã simţim! Îi mulţumesc cu toatã fiinţa mea pentru toate; mã rog sã ne ţinã şi sã nu se scârbeascã de mine, pãcãtoasa şi nevrednica. (Mihaela)

„Sfântul m-a fãcut bine”

Sfântul Nectarie este cel care a fãcut şi cu mine minuni, mã simt norocoasã cã locuiesc în Bucureşti, aproape de Mãnãstirea Radu Vodã, pentru cã, de curând, am descoperit cã Sfântul Nectarie îi ajutã pe toţi cei care îi cer ajutorul. De el ştiam de la o rudã de-a mea, care îmi povestea cã verişoara mea nu reuşea sã facã un copilaş şi mama ei a mers la Sfântul Nectarie sã se roage sã le dãruiascã un „globuleţ de aur”, lucru care s-a şi întâmplat. Dupã mai multe sarcini pierdute s-a nãscut Andreea, o minunãţie de fetiţã, frumoasã foc şi isteaţã. De atunci au trecut 6 anişori.

Am mers la Sfântul Nectarie când eram prin preajmã şi, de câteva ori, de ziua lui. Astã iarnã, la minunata mea vârstã de 24 de ani, am fãcut varicelã, doamna doctor mi-a explicat cã, fiind adult, pot face şi alte complicaţii, aşa cã sã stau în casã, sã mã tratez. În acelaşi timp, mama mea era internatã cu alte probleme, tata era la ţarã şi eu eram singurã, acasã. Nu avea cine sã meargã sã îi mai ducã mamei ce îi mai trebuia şi ei, aşa cã, seara, mergeam pe jos la dânsa la spital (ca sã nu mã sui în autobuz sã mai îmbolnãvesc lumea, oricum nu erau decât patru staţii de mers). Din cauza frigului care era afarã, am fãcut şi o nevralgie de trigemen de care nu reuşeam sã scap, am îndurat chinuri cumplite, mã trezeam noaptea şi începeam sã plâng de durere, simţeam cã cineva îmi taie urechea şi jumãtate din faţã, luam câte douã calmante, dar mã linişteau foarte puţin. Durerile mã ţineau o sãptãmânã, apoi îmi treceau, dupã o sãptãmânã iar mã luau şi tot atât mã ţineau, simţeam cã o iau razna. Nu mã odihneam, varicela îmi trecuse, numai nevralgia era persistentã. Am fost la doamna doctor sã îi spun, credeam cã am fãcut otitã, nu, era nevralgie de trigemen care se întinde pe jumãtate de faţã şi îţi acapareazã şi urechea.

Am primit de la doamna doctor sfatul sã iau pastile cu o concentraţie mai puternicã şi cã altceva nu am ce sã fac, decât sã iau calmante şi sã aştept sã îmi treacã. Seara m-am gândit la Sfântul Nectarie, a doua zi am mers cu mama la el şi am început sã plâng în hohote, sã îl rog sã mã facã bine, cã el era singura mea scãpare.

Pãrintele de acolo mi-a dat ulei de la candela sfântului, sã mã ung. De a doua zi, deja, nu luam decât un singur calmant pe zi, iar urmãtoarea zi nu am mai luat deloc. Sfântul m-a fãcut bine şi mi-a oferit odihna de care nu mã mai bucurasem de o lunã şi ceva. De atunci merg la el ori de câte ori pot şi, atunci când ies mai devreme de la serviciu, când merg acolo, nu existã cuvinte pe care sã le rostesc pentru a-i mulţumi cã m-a fãcut bine, simt o bucurie imensã şi mã simt un om norocos cã avem aşa mare sfânt în Bucureşti.

Îţi mulţumesc, Sfinte Nectarie, cã ne dãruieşti sãnãtate şi tot ceea ce avem nevoie.

„Pe steaua cea nou luminoasã a Ortodoxiei, şi pe al Bisericii nou zid de apãrare, cu bucurie în inimi sã îl lãudãm. Slãvit fiind de lucrarea duhului, izvorãşte tãmãduiri şi har bogat, pentru aceea îi strigãm, bucurã-te, Pãrinte Nectarie.” (Mirela)

„Medicul nu mai vedea nici mãcar o urmã din acel chist”

În primul rând, îi cer cu umilinţã iertare Sfântului Nectarie pentru întârzierea mãrturisirii ajutorului primit. Mulţumesc din tot sufletul Maicii Domnului, Sfântului Spiridon şi Sfântului Nectarie pentru tot ce au fãcut pentru mine… În urmã cu 2 luni am aflat cã am un chist ovarian de 4 cm pe ovarul stâng, care îmi provoca dureri foarte mari şi hemoragii abundente şi dese. Medicul mi-a dat tratament pentru trei luni. Dupã o lunã de tratament, am fãcut o radiografie, iar medicul a fost foarte surprins cã nu mai vedea nici mãcar o urmã din acel chist.

Mi s-a spus cã foarte rar se întâmplã sã nu rãmânã o cicatrice cât de micã în locul respectiv, mai ales cã fãcusem tratament doar o lunã. Ceea ce nu ştia medicul era cã, în timpul acesta, eu m-am rugat la sfintele moaşte ale Sfântului Spiridon şi ale Sfântului Nectarie. Mulţumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi Sfântului Spiridon pentru tot ce îmi dãruiesc în fiecare zi! (Iuliana) „Scleroza în plãci a dat înapoi”

L-am descoperit pe Sfântul Nectarie pe net, când cãutam un sfânt care sã mã ajute sã rãmân însãrcinatã (atât eu cât şi soţul meu fiind infertili, eu o formã mai uşoarã, el foarte gravã). I-am povestit unei colege de la serviciu de puterea şi minunile Sfântului Nectarie. Aceasta imediat l-a îndrãgit pe sfânt şi s-a  rugat lui pentru fratele ei, bolnav de sclerozã în plãci. Chiar a fost cu fratele ei, care este foarte credincios, la Mãnãstirea Radu Vodã, la moaştele Sfântului Nectarie. Acum o sãptãmânã, colega mea, Florentina, mi-a spus cã fratele ei şi-a fãcut din nou analizele, şi minunea Sfântului Nectarie s-a întâmplat, valorile respective au ieşit foarte mici, aproape deloc, semn cã boala de sclerozã în plãci a dat înapoi, aproape este insesizabilã în organism. Mare este puterea Sfântului Nectarie, slavã lui! Trebuie sã ne rugãm Sfântului Nectarie pentru cã ne va ajuta pe toţi cei care îi cerem ajutorul. (Teodora Arzan)

„Retina se prinsese singurã la loc”

În primul rând vreau sã cer cu umilinţã iertare Sfântului Nectarie pentru întârzierea cu care mãrturisesc ajutorul acordat mie. În octombrie 2010 mã aflam în Italia, când, într-o zi, mergând la pescuit, am cãzut şi mi-am rupt rotula de la genunchiul drept. Am fost operat acolo şi, fiind imobilizat la pat, nu am putut sã mã întorc acasã. Parcã nu era de ajuns necazul acesta, când am primit un telefon din România cã bunicii mele i se desprinsese retina şi risca sã rãmânã oarbã, doctorii negarantându-i reuşita operaţiei. Atunci am intrat în disperare fiindcã eu îmi iubeam foarte mult bunica, dar nu puteam sã o ajut, fiind la pat, aşa cã am început sã mã rog. Am intrat pe Internet şi aşa l-am descoperit pe sfântul meu drag, pe Sfântul Nectarie. M-am rugat Sfântului Nectarie sã nu se opereze bunica şi sã o facã dânsul bine, promiţându-i cã o sã scriu minunea fãcutã. De asemenea, m-am rugat şi pentru mine sã mã ajute sã pot umbla. Şi minunea s-a produs dupã douã zile, bunica fiind programatã la operaţie în ziua respectivã. La controlul dinaintea operaţiei, doctorul a rãmas şocat, retina se prinsese singurã la loc, nemaifiind nevoie de intervenţie. I-am mulţumit Sfântului Nectarie pentru cât de repede mi-a rãspuns la rugãciune, aşa cã aveţi încredere şi rugaţi-vã Sfântului Nectarie şi Maicii Domnului, cã o sã vã ajute la necazuri. Eu cu piciorul sunt bine, şi de când m-am dat cu ulei de la candela sfântului, nu mã mai doare. Mulţumesc din tot sufletul Bunului Dumnezeu, Domnului Iisus, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi tuturor sfinţilor pentru ajutorul dat. Aveţi încredere în Sfântul Nectarie. Doamne ajutã! (Ilie)

„Am aflat cã tata are cancer la gât”

Aş vrea sã împãrtãşesc şi eu minunea pe care Sfântul Nectarie a fãcut-o pentru tatãl meu. Când am aflat cã are cancer la gât, m-am rugat foarte mult la Sfântul Nectarie şi la Sfântul Nicolae şi la Maica Domnului, iar acum – datoritã lor! – tatãl meu este bine. S-a operat şi, cu ajutorul lui Dumnezeu şi al tuturor sfinţilor, cancerul nu va recidiva. Acum mã rog la Sfântul Nectarie, deoarece mã simt la o cumpãnã grea şi mã apasã pe suflet tare greu pãcatele mele. Mã rog sfântului sã facã o minune, ca sã îmi gãsesc liniştea sufleteascã şi sã fiu împãcatã. Rugaţi-vã şi el nu va întârzia sã vã ajute. Atât el, cât şi Dumnezeu, ne iubesc, indiferent de necazurile care se ivesc, trebuie doar sã avem încredere, sã ne rugãm şi sã acceptãm ce ni se dã, chiar dacã uneori nu înţelegem de ce. Doamne ajutã şi sãnãtate multã. (Simona C.)

„Am nãscut în mai puţin de o jumãtate de orã”

Numele meu este Andreea, sunt din Bucureşti, şi aş vrea sã povestesc şi eu despre minunea pe care a fãcut-o Sfântul Nectarie la sfârşitul anului 2009, când s-a nãscut fiul nostru.

Am aflat de Sfântul Nectarie şi cã o parte din sfintele sale moaşte se aflã la Mãnãstirea Radu Vodã, abia în 2009 – deşi locuiam în Bucureşti din 2003 –, anul în care am şi rãmas însãrcinatã. Deoarece am aflat din mãrturii cã Sfântul Nectarie ajutã la naştere grabnicã şi uşoarã, am început şi eu sã citesc acatistul şi sã merg la Radu Vodã pentru a mã închina la sfintele moaşte. Sarcina pot spune cã a fost destul de uşoarã, singura problemã pe care am avut-o a fost tensiunea, care era în jur de 16 cu 8 sau 9, adicã destul de mare, şi medicul de familie mã sfãtuia sã nasc prin cezarianã, ca sã nu aparã probleme mari la naştere: hemoragie sau chiar mai rãu. Eu însã nu voiam sã nasc prin cezarianã, ci natural, punându-mi nãdejdea în ajutorul Maicii Sfinte şi al Sfântului Nectarie.

Deşi trebuia sã nasc pe la jumãtatea lui noiembrie, bebeluşul nu dãdea niciun semn cã ar fi pregãtit sã se nascã. Abia la sfârşitul lui noiembrie, când aproape cã depãşisem cu 2 sãptãmâni perioada normalã de sarcinã, într-o noapte de sâmbãtã spre duminicã, au început durerile intense, care vesteau hotãrârea bebeluşului de a veni pe lume. Deşi pe toatã perioada sarcinii tensiunea mea fusese ridicatã, când am ajuns la spital, tensiunea era de 14 cu 8, mult mai micã decât pânã atunci, şi cu o orã înainte sã nasc scãzuse chiar la 10 cu 7.

Sfântul Nectarie mi-a ascultat rugãciunile şi am nãscut foarte repede, în mai puţin de o jumãtate de orã, fãrã sã simt nicio durere, un bãieţel sãnãtos, de numai 2 kg jumãtate, care însã a recuperat foarte repede. Avea peste 4 kg înainte de sfârşitul primei luni de viaţã.

O altã minune pe care a fãcut-o Sfântul Nectarie cu bãieţelul nostru a fost când avea vreo câteva luni şi fãcea febrã foarte mare, 39. Am mers cu el la pediatru care, slavã Domnului, nu este genul care îi dã un pumn de pastile, ci doar l-a consultat, a vãzut cã nu are roşu în gât, nimic la plãmâni, nu tuşea şi ne-a spus cã poate fi un început de virozã, dar nu pare nimic grav, sã-i punem supozitoare şi sã-i dãm lãptic, mai mult nimic.

Zis şi fãcut, însã a doua zi şi a treia zi, la fel, febra îi urca la 39 dacã nu-i puneam supozitor. Atunci i-am zis soţului sã ne îmbrãcãm şi sã mergem la Radu Vodã, la Sfântul Nectarie, cã eu nu-i mai pun copilului niciun supozitor. Şi dupã ce am fost cu el la Sfântul Nectarie, i-a scãzut febra şi a doua zi n-a mai avut absolut nimic. Mare eşti, Doamne, şi minunate sunt lucrurile Tale! Slavã Þie, Doamne, pentru sfinţii pe care ni i-ai dãruit ca ajutãtori şi mijlocitori! (Andreea)

„Virusul a dispãrut complet, fãrã niciun tratament”

„Mare este Dumnezeu întru sfinţii Sãi.”

Am şi eu de mãrturisit mai multe minuni fãcute de Dumnezeu prin intermediul sfinţilor Sãi în legãturã cu mine şi familia mea. De-a lungul vieţii am primit mereu ajutor de Sus, chiar dacã nu îl meritam, dar ceea ce vreau acum sã spun este cã l-am simţit în faţã, cerând ajutor de la sfinţi, printre care Sfântul Ierarh Nectarie. Nu mai reţin cum am aflat de Sfântul Nectarie, ştiu doar cã am citit viaţa lui, cu minunile fãcute oamenilor din Grecia şi celor care ajungeau la moaştele sale. Aşa am început sã citesc acatistul lui şi sã cer ajutor pentru a mã angaja conform pregãtirii mele profesionale. Citeam acatistul lui într-o zi şi, în a doua zi, pe cel al Sfântului Ioan Rusul. Dupã un timp, am participat la un concurs şi l-am luat dar, pentru cã nu m-am încrezut total în puterea lor, nu am nimerit-o aşa de bine.

Am trecut prin momente mai grele şi umilitoare (pe care le meritam), pânã când mi-a venit rândul şi m-am aşezat la locul meu, acolo unde îmi plãcea (ca asistentã medicalã) dupã ce i-am rugat din nou pe Sfântul Nectarie, pe Sfântul Ioan Rusul şi pe Sfântul Serafim de Sarov, şi mai ales cu ajutorul şi binecuvântarea duhovnicului meu.

Dupã un an şi jumãtate, pentru pãcatele mele, m-am îmbolnãvit de hepatitã cu virus C, foarte agresivã, cu simptome foarte urâte. Am cerut ajutorul celor de lângã mine, care s-au rugat, precum şi duhovnicului meu şi am început din nou sã citesc Acatistul Sfântului Nectarie, al Sfântului Pantelimon, al Sfântului Înger pãzitor şi, tocmai în acea perioadã, au venit la noi în oraş moaştele Sfântului Nectarie. Am avut o mare bucurie când eu, o pãcãtoasã, am avut ocazia sã mã închin acestui mare sfânt şi tãmãduitor. Am plecat din spital în halat (biserica era aproape), şi m-am rugat sfântului sã mã vindece.

În ziua când au fost luate moaştele sale din oraş, l-am rugat sã mai treacã o datã pe la mine şi, în ziua aceea, seara a venit o prietenã de-a mea cu icoana lui, primitã atunci de la un preot, şi mi-a dãruit-o mie. Nu-mi venea sã cred cã mi se întâmplã mie. Apoi evoluţia bolii a fost foarte bunã, spre surprinderea medicilor, rezultatul analizelor a ajuns aproape de normal. Dupã trei luni, virusul a dispãrut complet, fãrã niciun tratament. Asta a fost o mare minune pentru mine, dar şi pentru medici. Mai târziu am ajuns şi la Iaşi, la biserica Sfântului Nectarie, şi am dat un pomelnic de mulţumire. De asemenea, am în casã ulei de la sfintele sale moaşte cu care ung copiii de câte ori îi doare câte ceva, şi ajutorul lui nu întârzie sã aparã. (Argentina Enache, Vaslui)

„Medicii nu ne dãduserã mari speranţe”

Nu ştiu exact cum sã mã exprim mai bine şi mai pe înţeles pentru a vã relata ajutorul primit de noi de la bunul Sfânt Nectarie. În vara acestui an ne-am îngrijorat pentru o mãtuşã care avea mai multe probleme de sãnãtate, care acum i s-au agravat foarte tare dar, având credinţã în Dumnezeu şi în Sfântul Nectarie, grabnic ajutãtor al celor aflaţi în suferinţe, am reuşit sã o ajutãm pe mãtuşa noastrã. Ea are o boalã din tinereţe, epitaxis, care s-a agravat, intrând în comã, dar noi, eu şi sora mea, am fost alãturi de ea şi citeam lângã patul ei de spital Acatistul Sfântului Nectarie, iar ajutorul nu a contenit sã aparã. Credeam cã o vom pierde şi sufeream mult doar la gândul cã Dumnezeu ar putea sã o ia de lângã noi. Plecasem supãrate şi mai fãrã nicio speranţã seara de la ea, de la spital, iar a doua zi ne era teamã de cum aveam sã o gãsim, cãci nici medicii nu ne dãduserã mari speranţe, pentru cã are o anumitã vârstã şi mai multe boli care se complicaserã, dar Sfântul Nectarie ne-a ascultat rugãciunile şi mãtuşa noastrã s-a însãnãtoşit, dupã ce, câteva zile bune, fusese în comã şi umflatã toatã, plinã de branule şi perfuzii. Mulţumim, Sfinte Nectarie, şi ajutã-i pe toţi cei care sunt în nevoi şi suferinţe. Doamne, ajutã-ne! (Carmi) „Cãutãm ceva sau pe cineva ce poate face o minune”

Ne aducem aminte de Dumnezeu doar la suferinţã şi necaz. Pe ultima sutã de metri, cãutãm ceva sau pe cineva ce poate face o minune pentru a ne rezolva problema sau problemele.

Aşa l-am descoperit şi eu pe Sfântul Nectarie. M-am bucurat tare mult sã vãd câtã lume îi mulţumeşte pentru ajutorul primit prin mijlocirea lui. Am citit cu lacrimi în ochi despre viaţa lui şi minunile fãcute în timpul vieţii, cât şi dupã trecerea sa la Domnul. Am citit cu lacrimi în ochi şi despre minunile fãcute de alţi sfinţi pentru a ne ajutora pe noi, pãcãtoşii.

Acum trei sãptãmâni am început sã citesc Acatistul Sfântului Nectarie, cerându-i ajutor în multele probleme pe care le am. O durere la gât, foarte deranjantã, care nu mai trecea de câteva luni, s-a atenuat foarte mult şi m-a determinat sã nu întrerup cititul acatistului. Probleme mai am destule, mai ales sufleteşti, dar sper ca, prin rugãciune, Bunul Dumnezeu şi Maica Domnului împreunã cu sfinţii Sãi sã mã ajute sã trec cu bine peste ele. Nu ştiu ce aş face dacã în momentele de supãrare nu aş avea lângã mine iconiţele sfinţilor mei dragi, pe care îi rog sã nu mã lase la greu. Mulţumesc Maicii Domnului, Sfintei Parascheva, Sfântului Nectarie, Sfântului Antonie, pãrintelui Arsenie Boca pentru mijlocirile lor cãtre Dumnezeu şi pentru cã, în momente triste, nu mã abandoneazã. Doamne, ajutã-ne! (Mihai Daniel)

„Mã rugam sã pot suporta durerile”

Şi pe mine m-a ajutat Sfântul Nectarie de câteva ori. Când eram însãrcinatã cu primul copil, am fost la Mãnãstirea Radu Vodã, m-am închinat la moaştele sfântului şi m-am rugat pentru copil şi pentru o naştere uşoarã. Înainte de naştere, când au început contracţiile, am citit acatistul sfântului. La spital am aflat cã mai am de aşteptat pânã sã nasc. Era sâmbãtã noaptea şi îmi fãceam griji cã doctoriţa mea nu o sã ajungã la timp. Noaptea, în timpul contracţiilor, mã rugam sã pot suporta durerile. Dimineaţa, moaşa mi-a spus cã voi naşte probabil peste câteva ore bune. Deşi contracţiile erau suportabile, eram obositã dupã o noapte nedormitã şi voiam sã nasc imediat. Astfel, pe la 7 şi jumãtate duminicã dimineaţa, îi spuneam la telefon soţului cã nu trebuie sã se grãbeascã spre spital, cã nu nasc încã. Dar imediat a venit doamna doctor, m-a consultat şi mi-a spus cã o sã nasc repede. Şi aşa a şi fost. La 8:45 deja nãscusem, natural şi fãrã anestezie. Soţului nu i-a venit sã creadã cã am nãscut aşa de repede. Totul a decurs bine şi a doua zi, dupã prânz, eram deja acasã cu copilul.

Altã datã, sfântul m-a ajutat sã trec mai uşor peste o indigestie cu dureri abdominale insuportabile (posibil chiar o crizã de apendicitã). Dupã ce am citit acatistul sfântului şi m-am uns pe locul dureros cu ulei sfinţit, luat de la mãnãstirea din Eghina (Dumnezeu m-a ajutat sã merg în pelerinaj, acolo, acum vreo 3 ani), am fãcut repaus la pat şi durerea s-a potolit. Sfântul m-a ajutat şi când am avut neînţelegeri în familie. Mulţumesc, Sfinte pãrinte Nectarie! (Adriana S.)

„L-am vãzut pe sfânt în vis…”

„Cine poate spune mulţimea minunilor tale, sfinte al lui Dumnezeu? Bucurã-te, prieten al creştinilor care dau mãrturie despre puterea ta!”

Vã scriu din dorinţa de a împãrtãşi şi altor oameni minunile Sfântului Nectarie de la Eghina. Cu câteva sãptãmâni, sau chiar cu o lunã înaintea Postului Mare al anului 2011, am primit o veste tulburãtoare. Mamei mele, Ecaterina, care se afla la muncã

în Spania, îi apãruse un nodul la stomac şi o deranja din ce în ce mai mult. Plângeam, simţeam cum mi se învârte pãmântul sub picioare – vã scriu şi retrãiesc acele momente –, dar nu era imposibilul. Mi-am îndreptat din nou mintea spre Împãrãteasa cerului şi a pãmântului, care lucrase cu mine multe minuni deja. „Lãudaţi-o şi preaînãlţaţi-o, cã mult poate rugãciunea ei înaintea Fiului!”

Trei dimineţi la rând, ducându-mi bãieţelul la grãdiniţã, o întrebam pe Preasfânta Nãscãtoare de Dumnezeu la cine sã mã rog. În urmãtoarea zi m-am întâlnit cu un suflet plãcut lui Dumnezeu, care m-a îndrumat sã mã rog la Sfânta Muceniţã Ecaterina sau la Sfântul Ioan din Kronstadt. Am cumpãrat Acatistul Sfintei Muceniţe Ecaterina, dar pe al Sfântului Ioan nu l-am gãsit. Privirea mi s-a alipit de o cãrţulie: „Acatistul Sfântului Ierarh Nectarie – tãmãduitor de cancer şi de toate bolile.” Am hotãrât sã o cumpãr, am cerut şi ceva despre viaţa şi minunile lui. Aşa mi l-a trimis Maica Domnului pe iubitul meu sfânt. De-atunci, minunile Sfântului Nectarie în familia mea nu înceteazã. Îmi doream icoana sfântului, m-am adresat la biserica din apropiere, simţeam cã o voi gãsi.

„Ieri am primit-o, dar noi nu am fãcut comanda, ea a venit singurã”, a rãspuns vânzãtorul. Mi s-au umplut ochii cu lacrimi, erau fix douã icoane, una pentru mine şi una pentru mama. Oare aceasta nu-i o minune? Am început a citi minunile sãvârşite de sfânt şi am adormit. În timpul somnului am simţit o bucurie „cereascã”, câteva secunde. Nu ştiu cum sã vã explic, însã pe pãmânt nu simţi aşa ceva, orice bucurie ai avea. M-am îndoit, însã a doua seara s-a repetat întocmai. Sfântul mi-a dat de ştire cã mã vã ajuta! Înarmându-mã cu post şi rugãciune, am intrat în Postul Mare. În miercurea Sãptãmânii Mari, pe la orele cinci, dupã citirea acatistului, am aţipit şi, brusc, am simţit o adiere puternicã de mirosuri plãcute. M-a frapat faptul cã le simţeam pe partea dreaptã a nasului, care era complet astupat. Când închideam ochii, mirosurile deveneau din ce în ce mai pronunţate, le-am simţit în jur de jumãtate de orã.

A doua searã, citind acatistul, l-am vãzut pe sfânt în vis, cum stãtea la racla sa, primind oameni. Eu eram în alt rând, împreunã cu alţi oameni necunoscuţi, dar nu-i vedeam faţa, ci doar simţeam minunile pe care le sãvârşea. În acest timp, ne înspãimântam şi cântam cu glas tare: Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vã plecaţi, cãci cu noi este Dumnezeu.

A doua zi am aflat cã pânã-n ziua de joi s-a cântat acest tropar. Oameni buni, cu lacrimi în ochi vã scriu, îi simţeam şi îi simt prezenţa peste tot! Mã ajuta în tot ceea ce fãceam. Revenisem la serviciu dupã concediul de maternitate şi trebuia sã-mi confirm certificatul de grad la specializare. În ziua de susţinere a tezei, comisia de la minister nici nu a fost prezentã, a transmis sã fim ascultaţi de şefii din cadrul instituţiei. Pe când vã scriu, îmi dau seama: cum de nu am observat minunea pânã acum?

Bãieţelul meu de patru anişori, care avea mari probleme cu nasul, la o aşa vârstã fragedã, era programat pentru operaţie. Acum, el nu mai are nevoie de niciun tratament sau intervenţie chirurgicalã. Toate aceste minuni şi multe altele s-au întâmplat în timpul în care mã rugam pentru sãnãtatea mamei mele, în acele 40 de zile de post şi rugãciune. Revin la subiect. Cât timp a trecut, nu ştiu exact, cam vreo 6 luni şi mama mea s-a însãnãtoşit. Nodulul şi durerile ei au dispãrut complet. Cum aş putea, sfinte al meu, sã-ţi mulţumesc?! Aş vrea ca urmãtorul meu copil sã-ţi poarte numele… (Iuliana Crîşmaru, Chişinãu)

 
„M-am trezit cu o boalã fãrã leac”

Mã numesc Mariana Oprea şi vã relatez urmãtoarele: acum 4 ani, dupã o lungã şi grea suferinţã, mama mea bolnavã, care avea metastazã, şi-a dat sufletul lângã mine, în timp ce o ţineam de mânã. La nici doi ani, când rana sufletului meu nici nu s-a cicatrizat, a decedat şi tatãl meu brusc, urmare a unui atac cerebral. Astfel, pe acest pãmânt, am rãmas singurã; nu am fraţi, nu am pãrinţi, nu am copii. Îi am doar pe Bunul Dumnezeu şi pe Sfânta Fecioarã Maria, împreunã cu toţi sfinţii.

Dupã decesul tatãlui meu, aveam sã primesc o loviturã şi mai puternicã, de parcã nu le trãisem pe toate pânã acum, şi anume, m-am trezit cu o boalã fãrã leac. A început cu o ameţealã puternicã de se învârtea casa cu mine. Am început investigaţiile, care au durat şase luni de zile, pentru a fi stabilit diagnosticul, timp în care, la orice specialist mergeam, mi se prescria alt tratament.

Am ajuns la spitalul ORL, unde, în final, s-a pus un diagnostic corect şi anume „vertij benign poziţional dreapta”, o boalã foarte rar întâlnitã şi despre care nu prea se ştie mare lucru în viaţa de zi cu zi. Decalcifierile din urechea internã îmi dãdeau aceste ameţeli – adicã deplasarea otoliţilor. Repoziţionarea acestora se face numai prin „manevre” – exact acesta e termenul medical. Numai cã totul este pe viu, cum se zice, adicã medicul îţi declanşeazã criza, în acele momente urli ca din gurã de şarpe, pur şi simplu vezi cum se scufundã pãmântul, eşti în infern, un nor negru te învãluie şi urli de teamã.

La prima şedinţã nu am rezistat, am fãcut atac de panicã şi am plecat acasã. Abia la a doua şedinţã am fãcut faţã cât de cât, dar, dupã 20 de minute de ţipete, dupã ce medicul mi-a fixat otoliţii la locul lor, a început, abia acum, calvarul: timp de 48 de ore nu ai voie sã întorci capul, sã te apleci, trebuie sã bei cu paiul, iar farfuria cu mâncare trebuie sã o aduci la nivelul gurii.

Tot 48 ore nu ai voie sã dormi decât la 90°, adicã în şezut. ţinând cont cã nu am niciun sprijin uman aici pe pãmânt, m-am rugat la Dumnezeu şi la toţi sfinţii sã mã ajute, sã îmi aline durerea şi disperarea.

Paşii mi-au fost îndreptaţi cãtre Sfântul Nectarie: dupã ce am fost la câteva slujbe, mi-am cumpãrat cãrţile cu Sfântul Nectarie, viaţa, acatistul, am luat ulei de la candelã, cu care mã ungeam seara cu lacrimi în ochi şi din tot sufletul meu. Tot 48 ore nu ai voie sã dormi decât la 90°, adicã în şezut. Þinând cont cã nu am niciun sprijin uman aici pe pãmânt, m-am rugat la Dumnezeu şi la toţi sfinţii sã mã ajute, sã îmi aline durerea şi disperarea.

Paşii mi-au fost îndreptaţi cãtre Sfântul Nectarie: dupã ce am fost la câteva slujbe, mi-am cumpãrat cãrţile cu Sfântul Nectarie, viaţa, acatistul, am luat ulei de la candelã, cu care mã ungeam seara cu lacrimi în ochi şi din tot sufletul meu. Astfel încât, la urmãtoarea şedinţã, mãrturisesc cã medicul m-a întrebat de ce am venit, cã nu sunt în crizã şi nu am nimic, totul era perfect, la fel ca la orice om sãnãtos. A încercat şi mi-a fãcut toate testele posibile, dupã care am plecat acasã plângând de fericire pe stradã, mai ales cã pentru mine era un calvar chiar şi sã mã rog de cineva sã mã ducã la spital, pentru cã nu mã primeau decât cu însoţitor, existând riscul sã ameţesc brusc şi sã cad pe stradã.

Mulţumesc, Sfinte Nectarie, pentru sãnãtatea pe care mi-ai redat-o şi minunea pe care ai fãcut-o cu mine. În continuare merg la Sfântul Nectarie, îmi place foarte mult duminica la paraclisul Maicii Domnului şi, ori de câte ori am drum pe lângã Mãnãstirea Radu Vodã, mã duc sã îi mulţumesc Sfântului Nectarie şi sã îmi cumpãr cãrţi bisericeşti.

Rugãciunile mele cu lacrimi fierbinţi şi stãruinţã mi-au adus rezultate imediate, o mare minune mi-a dat Dumnezeu alãturi de Sfântul Nectarie. Rugaţi-vã mult şi rezultatele vor veni cãtre toţi. (Mariana Oprea)

Sursa: din volumul “Sfântul Nectarie -Vindecãri minunate” – Edit.Aeropag, Edit. Meditatii – Buc. 2012

Bucură-te, Sfinte Ierarhe Nectarie, mare făcătorule de minuni!

Citiţi şi:

Sfantul Nectarie de Eghina (9 nov.) – Vindecatorul de cancer

Spovedania este o marturisire sincera si de bunavoie a pacatelor pe care le-am savârsit, fara rusine sau rezerve, ci cu osândire de sine si zdrobire

Pentru a fi adevarata si a-si atinge scopul, spovedania trebuie sa fie de bunavoie si sincera. O spovedanie în graba sau nesincera nu va da nici un rod, deoarece nu este o descoperire a inimii, o expresie a unei remuscari adânci si nici un semn al unei dorinte [pentru vindecare].

Spovedania trebuie facuta fara jena sau rezerve, ci cu curaj si cu mustrare de constiinta, deoarece curajul este expresia parasirii pacatului si dispozitia de a descoperi pacatul; rusinea, sfiala denota o lipsa de curaj. Spovedania trebuie facuta cu zdrobire de inima. Aceasta confirma o schimbare autentica a mintii, exprima o tristete pentru încalcarea poruncilor lui Dumnezeu, cu Care încercam sa ne împacam.

Fara zdrobirea inimii, spovedania dovedeste o lipsa de simtire profunda a vinei pentru încalcarea Legii Dumnezeiesti. Spovedania adevarata si lucratoare este cea însotita de pocainta sincera si schimbarea mintii; numai aceasta spovedanie aduce roadele mântuirii. Pentru aceasta, este de trebuinta ca cel ce doreşte sa se marturiseasca, sa se duca la parintele sau duhovnic si sa-şi deschida inima pentru a-si descoperi adâncurile lui cele ascunse şi nestiute, fara jena sau rezerve, cautând sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca şi sa se împace cu Dumnezeu, pentru a-si vindeca sufletul si a dobândi mântuirea.

Cei ce au pacatuit şi nu se spovedesc din cauza rusinii, îsi pricinuiesc moarte sufletului lor tocmai din pricina acestei rusini. Acesti oameni sufera ca si bolnavii care nu se grabesc sa alerge la doctori tot din pricina ruşinii: înfrânti de boala, sunt degraba trimisi în Iad. Cel ce a pacatuit trebuie sa-si martiriseasca pacatele pentru a fi mântuit. Prin proorocul Isaia, Dumnezeu porunceste: …marturiseste-ti faradelegile tale, ca sa te îndreptezi, Eu sunt Cel ce sterge faradelegile tale (Is. 43: 25).

Celor ce se rusineaza sa faca o spovedanie de suflet mântuitoare, Sfintii Parinti le spun ca rusinea, daca putem numi rusine ceea ce rezulta de pe urma spovedaniei, aduce har si slava. Înteleptul Sirah zice si el: Caci este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har (Înt. lui Iisus Sirah, 4: 23).

Nu te sfii sa marturisesti pacatul, astfel încât 1) prin rusinea de acum sa eviti rusinea ce va sa fie în viata de apoi – deoarece si aceasta face parte din chinurile viitoare, si 2) sa dovedesti ca într-adevar ai urât pacatul, defaimându-l si biruindu-l ca pe un tiran. Parintii recomanda sa ne grabim, deoarece Dumnezeu ne-a rânduit timpul mântuirii doar în aceasta viata. Iata ce spune Sfântul Ioan Gura de Aur: „Pentru cei morti, în Iad nu mai exista marturisire si îndreptare, fiindca Dumnezeu a limitat calauzirea si lucrarea la aceasta viata; în vreme ce în cealalta viata, cercetarea faptelor .”

Acelasi dumnezeiesc Parinte învata ca este cu neputinta sa scapam de rusinea ce ne va cuprinde din pricina faptelor noastre, caci daca aici nu ne marturisim din pricina rusinii, acolo ne vom umili în fata a miriade de oameni. Iata cuvintele Dumnezeiescului Parinte: „Daca aici, în fata unei singure persoane, nu suportam ruşinea, ce vom face atunci, în fata miilor de miriade? Gândeste la cum va fi scaunul de judecata al lui Dumnezeu; gândeste-te la pacatele pe care le-ai facut. Chiar daca tu uiti pacatele, Dumnezeu nu le uita; dar, daca tu nu-ti vei sterge pacatele prin pocainta şi marturisire, El va pune totul în fata ochilor tai.”

Si iarasi: „Multi dintre cei ce pacatuiesc, spun: «Ma simt tare rusinat. Cum ma voi apropia de Dumnezeu? Cum Îl voi implora?» Acestia sufera de o evlavie draceasca. Nu aveti nici un fel de îndrazneala? Încercati si nu va temeti, pentru a dobândi multa îndrazneala. Cine este Cel Ce voieste sa se împace cu tine? Este Cel Ce foarte tare doreste sa te slobozeasca de pacatele tale, este Dumnezeu. Nu tânjesti tu dupa izbavirea ta cât El doreste mântuirea ta?”

Înteleptul Sirah îndeamna: nu te rusina sa-ti marturiseşti pacatele. (Înt. lui Iisus Sirah, 4: 26)
Iar Iov spune: Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzând, în sânul meu, greseala faptuita, pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma înspaimânta dispretul cetatenilor în fata îndraznetei mele marturisiri (Iov 31: 33-34).

Sf. Vasile cel Mare spune ca, din pricina ca am pacatuit cu trupul, este de trebuinta sa ne marturisim, fara teama, cu propria gura. Iata cuvintele lui: „Oare nu am pacatuit atunci când ne-am predat pacatului madularele trupului pentru a lucra faradelegea? Haideti atunci sa ne marturisim cu gura, folosindu-ne de acelaşi instrument pentru risipirea pacatului. Ai fost lacom? Plateste. Te-ai apucat de betie? Posteste. Ai fost trufas? Smereste-te. Ai fost pizmas? Consoleaza-te. Ai ucis? Sufera mucenicie sau sufera lucruri asemanatoare muceniciei; sileste-ti trupul prin marturisire. Iar apoi, dupa marturisire, vei fi vrednic a cânta Domnului în psaltire cu zece strune.”

Iata ce le spun Parintii celor ce amâna spovedania de pe-o zi pe alta: „Nu folosesti nimic amânând sau rusinându-te a-ti descoperi gândurile tale; mai degraba, ceea ce faci tu este aceea ca, prin ceea ce faci, dai a se întelege ca vrajmasul ti-a încredintat o taina, si ca îti este teama sa te lupti pentru a scapa de iubirea lui. Sa-ti descoperi aceasta celor duhovnicesti.”

Înteleptul Sirah ne sfatuieste spunând: Mai înainte de judecata ispiteste-te pe tine, si în ceasul judecatii vei afla mila (Înt. lui Iisus Sirah, 18: 20). Iar Domnul spune: Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în alta tara si, lasându-si casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecaruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sa vegheze. Vegheati, dar, ca nu stiti când va veni stapânul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cântatul cocosilor, sau dimineata. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic voua, zic tuturor: Privegheati! (13: 33-37).

Cei ce se duc la spovedanie din obisnuinta sau cu pretentii, cei ce-si marturisesc pacatele cu faţarnicie si, din pricina rusinii, îsi osândesc pacatele aducând scuze în sprijinul lor, cei se îndreptatesc pe ei însisi acuzându-i pe altii, acestia batjocoresc nebuneste pe Dumnezeu. Ca Unul Care le stie pe toate, Dumnzeu nu poate fi înselat. Cei ce-si ascund pacatele sufera ca si cei ce-si ascund de doctori durerile si pricinile lor, din cauza rusinii. Unor astfel de oameni, David li se da ca pe un exemplu, spunând: Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea (Ps. 31: 5). Si iarasi: Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi îngriji pentru pacatul meu (Ps. 37: 18). Si iarasi: Zis-am: „ Marturisi-voi faradelegea mea Domnului ;” si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu (Ps. 31: 6).

Solomon noteaza: Omul drept se învinuie pe sine când începe sa vorbeasca (Pilde 18: 17). Si iarasi, spun pildele: Cel ce ascunde dusmania dospeste viclesugul, dar se descopera prin aceea ca-n adunari si-arata pacatele (Pilde 26: 26). Cel ce a pacatuit, daca-i este mila de sufletul sau, nu-si poate îngadui sa-si piarda timpul, ci trebuie sa se
pocaiasca neîntârziat, si sa se apropie de spovedanie, aflând astfel multa putere pentru împidicarea pacatului.

Sfântul Nil spune: „învatatura duhovniceasca stie cum sa împrastie fumul raului din sufletele noastre”. Dracii voiesc sa ne distruga, dar atunci când ne pocaim si ne spovedim, ei nu-si mai ating tinta, împlinind astfel Scriptura care zice: Pofta pacatosilor va pieri (Ps. 111: 10). Sfântul Nil noteaza ca: „Mare lucru este sa nu consimti cu pacatul; totusi, daca se- ntâmpla sa gresim prin înselaciunea vrajmasului, trebuie sa facem bine si sa fugim cu nadejde spre Dumnezeu, din pricina ca oamenii sunt înclinati catre cele contrare”.

Sfântul Vasile cel Mare spune ca: „Cel ce pofteste mântuirea, nu are nevoie de anumite vremi pentru ea; daca tâlharul ar fi fost nepasator, acum el n-ar mai fi fost mântuit; dar prin simpla lui credinta, el a câstigat nepretuita comoara a Împaratiei.”

Iov afirma urmatoarele: …când inima-i gândeste omului întoarcerea la Domnul, spunându-i acestuia pacatul sau întreg si-si va vadi de faţa cu toti faradelegea; atunci Domnul nu-l va lasa sa cada în moarte si-i va înnoi trupul ca varul pe perete si oasele lui iarasi cu maduva le-o umple si frageda-i va face carnea, ca de prunc, si-i va reda lui însusi barbatul între oameni (Iov: 33: 23-26).

Didim spune ca: „pocainta pentru pacatele savârsite, curateste mintea celui ce se pocaieste”. Sfântul Ioan Scararul spune: „dreptul judecator ne porunceste sa ne marturisim chiar si celorlalti. Caci ranele descoperite nu se vor mari, ci se vor tamadui.” Precum ouale pasarilor, încalzite în cuibar, nasc viata, asa si gândurile nearatate se umplu de viata (prin puterea dracilor) si înainteaza la fapte. Iata cât de mari si cât de multe sunt foloasele unei spovedanii prompte si sincere.

Si înca, proorocul Isaia ne sfatuieste sa fim foarte pregatiti: Cautati-l pe Domnul, si când Îl veti afla, chemati-L; iar când El Se va va apropia de voi, atunci sa-si paraseasca necredinciosul caile si nelegiuitul sfaturile si sa se întoarca la Domnul si va afla mila, si la Dumnezeul vostru sa se întoarne, ca El cu îmbelsugare va ierta pacatele (Is. 55: 6-7).

Sfântul Grigorie Teologul învata si el despre metoda de îndreptare a pacatelor savârsite. El spune: „Înconjoara-te cu cenusa, lacrimi, suspine; dobândeste îndreptarea prin marturisire si printr-un comportament cinstit: de nimic nu se bucura Dumnezeu mai mult decât de îndreptarea si izbavirea omului, pentru fiecare cuvânt si taina care au loc”.

Cu toate acestea, spovedania cere aflarea unui doctor experimentat si priceput. Iata ce spune un sfânt parinte despre aceasta trebuinta: „Asa cum oamenii refuza sa-si descopere oricui durerile trupesti, ci numai celor priceputi în tratarea unor astfel de boli, în mod asemanator, marturisirea pacatelor trebuie sa fie facuta în fata celor ce sunt în stare sa ofere un tratament.” Pentru aceasta, trebuie sa fim foarte atenti atunci când cautam doctori priceputi si capabili de a vindeca ranile lasate în inima de pacate. Datorita gravitatii ranilor si a diferitelor patimi, lucrarea are un caracter urgent. Este o grija presanta datorita primejdiei iminente. Asa cum doctorul nepriceput trimite multi oameni catre portile Iadului, în acelasi fel, duhovnicul incapabil si neglijent, trimite multe suflete în Iad.

Ce rau îngrozitor pentru ca cineva sa afle moartea în timp ce cauta vindecare. Cine poate socoti maretia acestei mari nenorociri? Cine ar putea sa jeleasca o asemena pierdere? Trebuie ca ochii sa se prefaca în izvoare de lacrimi pentru a plânge cum se cuvine aceasta nenorocire. Vai! Vai celor ce pretind a fi parinti duhovnici dar care ucid sufletele acelora pe care îi spovedesc. Vai celor care cer bani pentru iertarea pacatelor, în loc de zdrobire, smerenie si împacare cu Dumnezeu printr-o viata adevarata de virtuti. Vai celor care cauta sa vânda iertarea faptelor rele în schimbul unei rasplate. Vai fatarnicilor care fataresc evlavia pentru a-i însela pe altii si a profita de ei, care predica evlavia pentru a câstiga bani. Vai celor care fagaduiesc rugaciuni si canoane celor care au pacatuit pentru a primi arginti. Vai vânzatorilor de suflete care vând dracilor sufletele crestinilor în schimbul a câteva monezi! Vai celor ce învata minciuna! Partea lor va fi cu tatal lor, diavolul, tatal minciunilor.

Iubiti credinciosi! Dumnezeu nu are nevoie de nimic si de nimeni, fiindca Lui nu-I lipseste nimic. De aceea, nu oferiti rugaciuni si canoane exterioare pentru a satisface Dreptatea Dumnezeiasca pe care ati jignit-o, ca sa va împacati, chipurile, cu mâniosul Dumnezeu (*). Numai prin acestea nu dobândesti nimic.
* Cum trebuie sa întelegem aceasta mânie a lui Dumnezeu? Sf. Teognost spune: „Nu vom fi pedepsiti si osânditi în veacul ce va sa fie pentru ca am pacatuit, odata ce am primit o fire nestatornica si schimbacioasa. Ci fiindca, pacatuind, nu ne-am pocait, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul, dupa ce am primit putere si vreme pentru pocainta, ca sa aratam si mai mult ca dumnezeirea e buna si nu, dimpotriva, patimasa, ca una ce pedepseste si se mânie. Dar El pedepseste pacatul si nu pe noi. Caci El este în afara de orice patima si pedeapsa, desi se zice ca se conformeaza faptelor si dispozit iilor noastre, întorcând fiecaruia dupa valoarea celor facute în viata.”

Ai pacatuit? Simti povara pacatului? Te mustra constiinta? Cauta sa te usurezi. Cauta sa stingi mustrarea constiintei. Parintele duhovnic este singurul doctor. Cauta mai degraba un tratament decât rugaciuni si canoane. Dar chiar daca ceri unele ca acestea, totusi nu neglija tratamentul. Atunci când ne îmbolnavim, învata Apostolul Iacob, cerem rugaciuni, dar suntem unsi si cu untdelemn (Iac. 5: 14). La fel si aici, cautati leacul, si daca sunteti bogati, cereti rugaciuni sfintilor pentru a se ruga pentru voi, rugându-va si voi împreuna cu ei. Rugaciunile celor ce se roaga cu voi trebuie sa fie o expresie a dorintei voastre arzatoare de a va împaca cu Dumnezeu. Cu toate acestea, daca sunteti neglijenti, rasplata pentru rugaciunile altora nu va va fi de nici un folos, din pricina ca nu v-ati îmbunatatit moraliceste cu nici un chip.

Iubitilor, noi vorbim de nastere etica. Vorbim despre calauzire crestina. Vorbim despre o viata virtuasa si modesta. Suntem pentru o relatie strânsa cu Dumnezeu. Vorbim despre desavârsire si sfintenie. Daca am ajuns sa putem vorbi de asa ceva, deja noi participam la viata vesnica. De aceea, daca nu ne nevoim, nu am împlinit nimic. Si atunci, rugaciunile parintilor duhovnici sunt zadarnice, canoanele de pocainta, acatistele si alte rugaciuni de acest fel ale preotimii se fac desarte, cele patruzeci de Liturghii se zadarnicesc si ele, atunci când sunt savârsite pentru o persoana nepocaita care nu s-a împacat cu Dumnezeu si care traieste înca în pacat.
Ne mântuim prin zdrobirea inimii si spovedanie sincera.

Necesitatea spovedaniei

Spovedania este necesara pentru urmatoarele motive: 1) pentru ca este porunca de la Dumnezeu; 2) pentru ca aduce si restabileste pacea dintre Dumnezeu si om; si 3) pentru ca-i foloseste omului atât moraliceste cât si duhovniceste.

Cunoastem din Sfintele Scripturi – din Noul si Vechiul Testament – ca spovedania este o porunca a lui Dumnezeu. Vorbind în numele lui Dumnezeu, Moise le spune fiilor lui Israel urmatoarele: Spune fiilor lui Israel: Daca un barbat sau o femeie va face vreun pacat faţa de un om, si prin aceasta va pacatui împotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, sa-si marturiseasca pacatul ce a facut si sa întoarca deplin aceea prin ce a pacatuit si sa mai adauge la aceea a cincea parte si sa dea aceluia faţa de care a pacatuit. (Num. 5: 6-7).

Si iarasi: daca un suflet pacatuiste … sa-si marturiseasca pacatul pe care l-a savârsit… si sa-l plateasca pe de-a întregul; pentru ceea ce a pacatuit el cu privire la lucrul cel sfânt, va plati pretul acestuia si va mai adauga a cincea parte din pret ;… Iar pentru greaseala sa va duce din turma un berbec fara meteahna, pretuit dupa masura pacatului (Lev: 6).

În Pildele lui Solomon se spune astfel: Cel ce-si acopera propria rautate nu va propasi, dar cel ce cu grai se învinuie pe sine va fi iubit (Pilde 28: 13) Toti proorocii, David în mod deosebit, poruncesc marturisirea. Spovedania a fost întotdeauna o urmare a pocaintei. Cei ce au venit la propovaduitorul pocaintei, Proorocul, Înaintemergatorul si Botezatorul Ioan, îsi marturiseau pacatele înainte de a fi botezati. Iata cuvintele Evanghelistului: Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata împrejurimea Iordanului. Si erau botezati de catre el în râul Iordan, marturisindu-si pacatele (Mt. 3: 5-6).

Vedem astfel ca spovedania este o porunca dumnezeiasca si, ca atare, este necesar sa fie savârsita cu exactitate pentru mântuirea cel ce se pocaiesc. În Noul Testament, porunca a dobândit un nou înteles. Spovedania este usa de intrare în Crestinism, asa cum bine s-a aratat la marturisirea celor ce erau botezati În Iordan de catre Sfântul Ioan. Acest Botez a fost o anticipare a Crestinismului; iata ce spunea el: Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa Mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc încaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc (Mt. 3: 11).

Avem de asemenea marturii în Faptele Apostolilor. Apostolul Luca relateaza cum au trecut efesenii la Crestinism; el noteaza ca acestia veneau sa-si marturiseasca pacatele chiar si în faţa altora. Iata cuvintele Apostolului: Si multi dintre cei ce crezusera veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor (Fapte 19: 18) . Rugaciunea „Tatal nostru” este o spovedanie zilnica si continua: cererea de iertare a pacatelor este o marturisire a pacatelor. Apostolul Iacov, fratele Domnului, îndeamna si el la spovednie spunând: Marturisiti- va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului (Iac. 5: 16). Sfântul Ioan Evanghelistul spune ca : Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea (1 In. 1: 9). Spovedania, ca o veche taina a Bisericii, este mentionata de Irineu, de Tertullian, de Clement Alexandrinul, de Origen, si de Ciprian si de altii.

Vechii greci priveau marturisirea ca pe ceva necesar si folositor; ca unii care erau initiati în misteriile eleusine si samotraciene, ei îsi marturiseau în prealabil pacatele (Plutarh, Despre Sparta : Zicale ). Socrate considera ca marturisirea este mântuitoare: „Daca gresesti, tu însuti sau altcineva caruia îi porti de grija, de buna voie sa te duci acolo unde se plateste cel mai repede vina, la judecator, întocmai ca la medic, grabindu-te ca nu cumva învechirea bolii sa faca sufletul cangrenos si incurabil” (Platon, Gorgias ) . Pitagora spunea si el: „nu încerca sa-ti acoperi pacatele cu cuvinte, ci trateaza-le cu repros.” Iar Aristotel afirma: „omul care-si marturiseste sincer pacatul pe care l-a facut, nu e departe de curatie”.

Spovedania este într-adevar o porunca dumnezeiasca pentru ca este un îndemn a inimii. Omul care a pacatuit îsi simte inima împovarata si nu-si afla linistea decât daca-si marturiseste pacatul înaintea lui Dumnezeu. Sfânta Sciptura marturiseste – ca pe cel mai vechi exemplu – marturisirea lui Lameh, care cu tristete a marturisit sotiilor sale faptul ca omorâse un om (Fac. 4: 23-24). În urma pacatelor savârsite, cele mai vechi civilizatii ofereau divinitatii sacrficii de pace. Oferind aceste sacrificii, ei îsi marturiseau pacatele. Aceste rugaciuni adresate de pe tot cuprinsul pamântului unui zeu, reprezinta un fel anume de marturisire simultana catre divinitate a rasei umane. Sacrificiile de pace sunt un fel anume de marturisire lucratoare a pacatului si a vinei acelora care care le ofera.

Omul care nu-si marturiseste pacatele nu-si va gasi niciodata pacea deoarece refuza sa se apropie vreodata de Dumnezeu. Cel ce nu-si va marturisi pacatul sau se va afla permanent sub greutatea vinei si a departarii de Dumnezeu. Sufletul cauta sa se marturiseasca fiindca constientizeaza dumnezeiasca porunca. El îsi da seama ca este singurul mijloc de realizare a armoniei si împacarii cu Dumnezeu, pe Care Îl simte mâniat de pacatele lui pe care cauta sa si le rascumpere, si pentru ca Dumnezeu sa nu-l paraseasca, ci sa Se faca milostiv si iertator faţa de pacatele lui. La fel cum dorinta de marturisire este un imbold imanent sau firesc, tot astfel, dorinta de a-L împaca pe Dumnezeu este o sugestie launtrica care-l îndeamna pe om spre spovedanie. Sufletul este constient ca a pacatuit împotriva lui Dumnezeu, simtindu-se obligat sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca, astfel ca, în acest fel, el va afla tratament si vindecare.

Numai Biserica a  primit autoritatea de a a-l împaca pe om cu Dumnezeu si de a-i da vindecare. Iata de ce persoana care a pacatuit se simte obligata sa alerge la Biserica; numai Ea îl poate împaca pe om cu Dumnezeu. Asa cum vom demonstra cel cele ce urmeaza, rolul si misiunea Bisericii da marturie de aceasta, satisfacerea Dreptatii Dumnezeiesti are ca scop tratamentul si vindecarea sufletului. Iata ce spune Sfântul Talasie: „Pocainta naste pazirea poruncilor; iar pazirea poruncilor aduce curatia sufletului… Lupta pentru poruncile lui Hristos pâna la moarte; caci curatindu-te prin ele, vei intra în viata.” (Filocalia, Talasie Libianul)

Despre iertarea pacatelor

Cel ce a pacatuit împotriva lui Dumnezeu are nevoie de împacare. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos si puterea de a ierta pacatele data Apostolilor Sai da martuire de aceasta. Daca iertarea pacatelor nu ar fi fost necesara pentru vindecarea sufletului, atunci nici iertarea pacatelor lumii nu ar fi fost necesara pentru ca Apostolii sa fie împuterniciti cu o asemenea autoritate atunci când au fost trimisi sa propovaduiasca Evanghelia. Credinta în Hristos si Botezul ar fi fost suficiente, drept pentru care Dumnezeu Si-ar fi pastrat pentru Sine puterea de a ierta pacatele. În schimb, El le-a dat Apostolilor putere nu numai pentru a dezlega (ierta) pacatele ci si pentru a le lega: le-a dat putere sa lege si sa dezlege: Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute (In. 20: 23). Aceasta putere data lor, afirma foarte clar faptul ca marturisirea pacatelor a fost un rezultat si o componenta a misiunii apostolice. Daca Biserica de curând întemeiata a primit acesta misiune apostolica cu scopul de a o continua, urmeaza ca ea a primit si dreptul de a lega si dezlega.

Puterea de a lega si dezlega care i s-a dat Bisericii a fost exercitata înca din epoca apostolica. Aceasta este marturisita de însusi Apostolul Pavel, care porunceste corintenilor sa înlature din Biserica pe cel ce a desfrânat cu sotia tatalui sau si sa-l dea pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mântuiasca în ziua Domnului Iisus (I Cor. 5: 5).

Dupa modul cum a fost folosita, puterea de a lega si dezlega a fost data pentru a pastra sfintenia Bisericii, ca ea sa ramâna sfânta si fara prihana. Din acest motiv spune Apostolul Pavel ca Domnul nostru Iisus Hristos a iubit Biserica Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvânt, Si ca s-o înfatiseze Siesi, Biserica slavita, neavând pata sau zbârcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfânta si fara de prihana (Ef. 5: 26-27). Aceasta putere îi îngaduie Bisericii sa se pastreze sfânta si fara prihana, sa devina adevaratul ferment care dospeste toata framântatura: Iar daca este pârga sfânta, si framântatura este sfânta; si daca radacina este sfânta, si ramurile sunt (Rom. 11: 16).

Daca Biserica ar fi lipsita de aceasta putere, ea ar fi incapabila de a-si împlini misiunea. De altfel, cum ar fi în stare sa se pastreze Sfânta si fara prihana? Cum s-ar putea tine pe cei întinati departe de adunare, sau cum i-ar putea primi pe cei ce s-au pocait? Ce fel de constiinta ar avea despre starea morala a membrilor ei? Cum ar putea sti ca Ea da cele sfinte sfintilor, sau ca nu-i lipsesc de ele pe cei ce deja s-au împacat cu Dumnezeu prin pocainta?

Puterea de a lega si dezlega este si va fi puterea care mentine Biserica sfânta si fara prihana. Iata de ce Biserica nu a încetat sa-si exercite aceasta mare autoritate înca din timpurile apostolice. Cei ce îngrijesc de mântuirea sufletelor sunt obilgati sa alerge la Biserica ca la singura clinica, altfel nu va fi nici o mântuire. Domnul a luat asupra Sa toata povara si neputinta pentru a le da oamenilor odihna. Biserica, prin continuarea lucrarii lui Hristos, îi cheama pe cei împovarati cu pacate pentru a le da odihna. Cum se vor odihni cei cazuti în pacate daca Biserica n-ar avea puterea sa lege si sa dezlege? Cum s-ar putea odihni popoarele daca Apostolii n-ar avea putere a ierta pacatele? Cum s-ar putea continua misiunea apostolica daca Biserica n-ar fi mostenit acest dar apostolic? Numai Biserica este capabila sa-i usureze pe cei împovarati de greutatea pacatelor.

Chiril al Alexandriei, interpretând versetul 23 din capitolul 20 al Evangheliei Sfântului Ioan ( Carora le veti ierta pacatele, vor fi tinute si carora le veti tine, tinute vor fi ), spune: „Purtatorii de Duh iarta pacatele sau le tin, dupa întelegerea mea, în doua moduri. Caci sau cheama la Botez pe cei ce sunt vrednici de acesta prin curatia vietii si prin proba credintei, sau îi împiedica si îi opresc pe altii de la harul dumnezeiesc daca înca nu s-au facut vrednici, sau, iarta si tin pacatele, mustrând pe fii Bisericii care pacatuiesc, iar pe cei ce se pocaiesc îi iarta, precum Pavel l-a izgonit pe cel desfrânat din Corint spre pieirea trupului, ca duhul sa se mântuiasca , dar l-a reprimit în obste, ca nu cumva sa se piarda din pricina unei dureri prea mari, precum spune în Epistola (2 Cor. 2: 6-7) ” .

Atât înalta misiune a Bisericii cât si natura ei dumnezeiasca îi obliga pe membrii ei sa o pastreze sfânta si fara prihana, fara pata, fara zbârcitura sau ceva de acest fel; astfel încât, ca o mireasa iubita a lui Hristos, curatita prin sângele lui Hristos, sa se prezinte sfânta si fara prihana; astfel ca, având misiunea de a fermenta întregul aluat, sa-si poata împlini slavitul ei scop. Cei împovarati cu pacate, care se desfateza în ele, care înca se afla în comuniune cu Biserica, spurca sfintenia Bisericii si se fac piedica în calea slavitei sale misiuni. Este de trebuinta ca membrii Bisericii sa fie sfintii si fara prihana. Asa marturiseste si Sfântul Pavel: Precum întru El ne-a si ales, înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale [Ef. 1: 4-5].

Crestinii nepocaiti care pacatuiesc din nestiinta trebuie sa-si dea seama ca prin pacatele lor ei îsi aduna lorusi o mare osânda si ca rascumpararea pentru osândire va fi întreita, deoarece 1) au nesocotit poruncile calcând în picioare Legea lui Dumnezeu, facându-se astfel robi ai pacatului, 2) si-au adaugat pete, zbârcituri si au necinstit Biserica, si 3) au zadarnicit lucrarea Bisericii, întinând-o prin împotrivirea constienta la misiunea Ei. Iata motivul pentru care Dumnezeiescul Gura de Aur spunea ca: „Daca noi am fi cu adevarat crestini, idolatrii ar fi venit la Hristos.” De aceea, noi, zadarnicim lucrarea Bisericii prin aceea ca nu mergem pe calea lui Hristos si ducem razboi împotriva Ei. De aceea, iubitilor, sa nu mai staruim în nedreptate, ci sa ne schimbam gândurile si sa ne sfintim prin iertarea pacatelor, ca sa nu ne osândim prin aceasta întreita jignire. Sa dam satisfactia cuvenita, ca sa putem satisface Dreptatea Dumnezeiasca si sa ne împacam cu Dumnezeu.

Cel ce a pacatuit este nevoit sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca

Satisfacerea Dreptatii Dumnezeiesti, ofensata prin savârsirea pacatului de catre omul nedrept, este atât 1) ceva cerut de dreptate (pentru a se aplica tratametul sufletului) cât si 2) o dispozitie launtrica a omului pacatos de a se împaca cu Dumnezeu.

Necesitatea dreptatii si dispozitia inimii îsi au originea în acelasi izvor: natura vesnica a Legii lui Dumnezeu. Dreptatea cere satisfactie în virtutea vesniciei Legii Dumnezeiesti, împotriva careia a complotat pacatul. În plus, datorita unui îndemn launtric, inima cauta si ea sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca; launtric, ea doreste si cauta împaratia Legii Dumnezeiesti si se grabeste sa lucreze pentru adevarul ei vesnic. Aceasta dorinta lantrica izvoraste din concordanta vointei launtrice a omului cu Legea lui Dumnezeu.

Necesitatea dreptatii si dorinta inimii se unesc pentru a combate pacatul, fiindca orice pacat este un adversar al Legii lui Dumnezeu, un vrajmas al pacii si al împaratiei lui Dumnezeu de pe pamânt, pe care pacatul cauta sa o tulbure si s-o aduca în confuzie si dezordine.

Pacatul, fiind de nedorit prin fire, este ceva necreat; ca si necreat, este ceva neexistent. Totusi, atunci când este creat de vreo dorinta umana nefireasca, el primeste ipostas. Dar fiindca întreaga cretie este plina de lucrurile Domnului, în vreme ce Legea Lui e marturisita de pe întreaga faţa a pamântului, dorinta nefireasca a omului si creatia sa care primeste ipostas, primesc si ele un fel de loc care sa înlocuiasca binele creat de Dumnezeu. Astfel, daca Dumnezeu a creat totul bun foarte, urmeaza ca aceasta creatie noua care a intrat în lume a vatamat si a tulburat binele care împaratea, complotând împotriva Legii lui Dumnezeu. Prin urmare, pacatul este un mare rau îndreptat împotriva lui Dumnezeu, deoarece ameninta sa distruga lucrarea lui Dumnzeu. Si fiindca creatorul sau este omul, când acesta pacatuieste, el pacatuieste împotriva lui Dumnezeu; iata de ce este obligat sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca, nimicind în acelasi timp pe care l-a creat si lucrând pentru vesnicia Legii lui Dumnezeu.

Atât evreii cât si pagânii aveau credinta ca orice pacat era îndreptat împotriva lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi si scrierile pagânesti sunt pline de asemenea marturii. Tie Unuia am gresit si rau înaintea David, marturisindu-si pacatele lui Dumnezeu, zicea: Ta am facut (Ps. 50: 6).

[…] De aceea, atunci când pacatuim, pacatuim împotriva lui Dumnezeu si devenim astfel vrajmasi ai Legii Dumnezeiesti. De aici, este necesar sa alergam la Dumnezeu ca sa ne împacam cu El.

În Sfânta Scriptura gasim numeroase exemple de pedepse ale lui Dumnezeu pentru pacatele oamenilor.

Se spune ca David, în timp ce împaratea peste Israel, a pacatuit înaintea lui Dumnezeu din pricina ca a numarat poporul. Dumnezeu a trimis un înger nimicitor care a ucis sapte mii de oameni în trei zile (cf. I Paral. 21: 1: 30). Mai mult, poporul din regatele lui Iuda si Israel au fost adesea pedepsiti pentru nelegiuirile regilor lor.

Pe lânga toate acestea, în Sfânta Scriptura gasim multe exemple ce marturisesc faptul ca dreptatea este ceruta de fiecare pacat savârsit; dintre acestea, episodul cu Moise si soara lui Miriam are o semnificatie deosebita. Miriam i s-a împotrivit lui Moise. Calomniile ei au fost socotite ca un pacat împotriva lui Dumnezeu, ea îmbolnavindu-se imediat de lepra. Scriptura spune ca daca n-ar fi fost închisa în afara taberei timp de sapte zile nu s-ar fi vindecat de lepra (cf. Num. 12: 14). De asemenea, daca desfrânatul din Corint n-ar fi fost predat Satanei de catre Apostolul Pavel, duhul lui n-ar mai fi avut sanse de mântuire (cf. I Cor. 5: 5). Din aceste exemple, atât Sfintele Sinoade cât si Sfintii Parinti – Sfântul Atanasie cel Mare si Petru, Patriarhi ai Alexandriei, Sfântul Dionisie, Sfântul Grigorie Taumaturgul, Sfântul Vasile, Dumnezeiescul Gura de Aur si altii, vorbesc despre faptul ca pacatosii trebuie sa dea satisfactie conform cu numarul si gravitatea pacatelor; cei ce nu împlinesc aceste canoane sunt pasibili de a fi trimisi ulterior în tribunale pentru a da socoteala pentru nelegiuirile comise, ca unii care s-au împotrivit legilor Bisericii.

De aceea, satisfactia Dreptatii Dumnezeiesti jignite este o cerinta de neevitat. Astfel, o nevoie stringenta ne obliga sa ne grabim a ne împaca cu Dumnezeu, mai ales ca nu stim ce ne va aduce ziua de mâine. Trebuie sa ne grabim cu lacrimi. Trebuie sa ne înfatisam înaintea judecatorului milostiv si vindecator, a duhovnicului afectuos si iubitor, cu inima zdrobita, strapunsa de parerea de rau pentru pacate. Marturisindu-ne pacatele, trebuie sa ne revarsam inima, ca sa fim scutiti de osândirea judecatii ce va sa fie – unde vor fi trimisi toti cei care n-au dat socoteala în faţa tribunalelor pamântesti de faptele comise – si sa ne împacam cu Dumnezeu, împartasindu-ne de viata cea vesnica.

Legat de toate acestea, iata cum ne mustra Sfântul Vasile: „Plângeti cât aveti vreme, ca sa nu plângeti acolo. Pocaiti-va acum, cât e cu putinta. Caci mai târziu, n-o sa mai aveti pentru ce sa va pocaiti, deoarece n-o sa mai fie timp de pocainta. Sa lucram binele, cât suntem în putere. Daca pierdem bani, îi putem obtine din nou; în schimb, daca pierdem timp, nu-l mai putem recupera. Nu-si iubeste logodnicul logodnica cât iubeste Dumnezeu sufletul ce se pocaieste. Iata bunatatea si iubirea de oameni a Stapânului; celui ce se întoarce la el El, nu-i întoarce spatele, ci îi da o mâna.”

Daca cineva a cazut în pacate mari si grave, nu trebuie sa deznadajduiasca; ci, mai degraba sa se apropie cu curaj si îndrazneala de bunavointa lui Dumnezeu si va afla mila. Iata ce spune mai departe Sfântul Vasile despre aceasta: „Nici nu deznadajdui, nici nu înceta rugaciunea, ci apropie-te, chiar daca ai pacatuit, ca sa-L slavesti pe Stapânul si sa-I dai pricina sa-Si arate bunavointa Sa atunci când ti se vor ierta pacatele. Tot astfel, daca ti-e teama sa te apropii, e ca si cum te-ai împotrivi marinimiei Sale, stavilind nemasurata Lui bunavointa, care în realitate îti este destinata”. Sfântul Nil ne sfatuieste si el: „Hristos Împaratul nu Se deparetaza de cei îsi deschid inima si suspina din adâncul sufletului lor, chiar daca sunt împovarati cu multe pacate. Mai degraba, El îi primeste, îi curateste si le daruieste înfierea, numindu-i, pe masura treceri timpului, lucratori ai virtutii.”

Spovedania este folositoare atât moraliceste cât si duhovniceste

Cel ce se spovedeste des se foloseste atât moraliceste cât si duhovniceste. Se foloseste moraliceste din pricina faptului ca amagiturile morale se risipesc pe zi ce trece; duhovniceste, pentru ca este învatat de parintele duhovnic acele lucruri de folos pentru mântuire. O mai mare frecventarea a spovedaniei duce la risipirea amagirilor morale, la o sporire duhovniceasca tot mai mare, devenind astfel desavârsit în virtute, sau în viata în Hristos, ca unul care este calauzit de parintele duhovnic si întarit de sfaturile lui. Cunostintele si experienta parintelui duhovnic – de a carui învatatura si sfat asculta crestinul care se spovedeste– îl învata pe cel ce se pocaieste, pe de-o parte, ce trebuie sa faca sau sa împlineasca, iar pe de alta parte, ceea ce trebuie sa respinga sau pe ce sa se mânie. Prin cunoasterea sa parintele duhovnic îl zideste moral cu ajutorul virtutilor, în vreme ce prin experienta sa, îl pazeste de amagiturile morale, calauzindu-l astfel spre mântuire. Descoperirea propriilor gânduri nimiceste cursele vrajmasului si face desarte mestesugitele lui atacuri, deoarece experienta parintelui duhovnic le vadeste si le osândeste.

Încrederea acordata parintelui duhovnic este o stavila împotriva pacatului deoarece împiedica îndemnurile acestuia si taie dorintele nesabuite. Constiinta sau nevoia cuiva de a aparea în faţa parintelui sau duhovnic pentru a-i vesti nelegiuirile sale, de a se înfatisa ca un patimas, înclinat spre pacat si mincinos în fagaduintele sale catre Dumnezeu si parintele duhovnic, este ca o amintire care îi pune în faţa celui ce se pocaieste rusinea ce va sa vie, fapt de natura sa-i potoleasca patimile si poftele.

Cel ce se spovedeste sporeste duhovniceste deoarece 1) prin calauzire, cunostintele dascalului îi sunt transmise gradual, ca si unui elev; si 2) mintea lui se lumineaza pe masura ce este curatita de întunericul pacatului si amagirilor. Astfel, el va spori si va întelege minunile lui Dumnezeu.

Spovedania este doctoria de suflet mântuitoare pentru societate deoarece este capabila sa salveze de la distrugere o multime de suflete – suflete pierdute prin dezamagiri, prin amintiri spurcate [desfrânare] si gânduri rele. Ceea ce doreste sufletul este un parinte duhovnic, caruia pacatosul voieste sa i se descopere, sa-si reverse inima pentru a-si vadi ranile sufletului, pentru a afla un tratament, pentru a fi usurat.

Parintele duhovnic este mijlocitorul care uneste sufletele, întarind legaturile de familie, prieteniile si dragostea. Numai parintele duhovnic este capabil sa uneasca între ele sufletele parintilor si ale copiilor, a cuplurilor, fratilor si a rudelor. Parintele duhovnic este dascalul launtric al societatii, aparatorul moravurilor familiei, mângaierea celor în suferinta si limanul celor ce plutesc pe oceanul acestei vieti.

Parintele duhovnic este doctorul moral al societatii. Numai el este capabil de a detecta toate relele care afecteaza societatea în care traim. El îi învata pe cei rataciti; el îi ridica pe cei cazuti; el îi sustine pe cei ce se clatina; el îi lumineaza pe cei întunecati; el îi calauzeste pe cei slabi; el îi ajuta pe saraci; el potoleste mâniile; el potoleste patimile; el îi împaca pe cei despartiti; el face pace între vrajmasi; el întareste legaturile dintre oameni, el aduce pace în familie. Iata ce este spovedania dintr-un punct de vedere moral pe care noi, din pacate, nu am înteles-o, ci am renuntat la ea. Iata de ce exista atât de multe lucruri rele care afecteaza societatea.

Crestini! Tineti poruncile Bisericii, fiindca în aceasta tinere exista viata vesnica. Cautati doctori pentru pacea sufletelor voastre.

Spovedania trebuie facuta dupa o înainte-pregatire

[Cititi si: Sfantul Nectarie – Despre pocainta]

Spovedania are trebuinta de o pregatire prealabila. Cel ce vine la duhovnic nepregatit – ca o urmare logica – nu reuseste sa-si aminteasca nici neputintele, nici nu va întelege cum se cuvine excesele sale. Altfel spus, el trece cu vedere atât îndatoririle pe care le-a neglijat, ignorând totodata si multimea pacatelor. Este cu neputinta pentru cel ce nu s-a cercetat pe sine – cu multe zile înainte de spovedanie – cu cea mai mare atentie, exactitate si nepartinire, sa se aleaga cu vreun folos dintr-o spovedanie spontana si nepregatita. Slabiciunea memoriei îl împiedica sa-si aminteasca totul; putinul timp acordat cercetarii de sine si lipsa simtirii constiente a gradului de responsabilitate face spovedania neroditoare. Astfel, îngaduim ca multimea patimilor sa afecteze sanatatea sufletului pe care îl lasam netratat, lasând în urma semintele pentru noi pacate.

De aceea, este de trebuinta ca cel ce voieste sa mearga la spovedanie, sa se cerceteze cu multe zile înainte, pentru a cântari fiecare fapta, pentru a-si constientiza neputintele si excesele, si astfel sa se apropie de spovedanie si sa marturiseasca numai acele lucruri de care am vorbit mai sus. A discuta cu parintele duhovnic despre propriile virtuti si fapte bune, neglijând si chiar ascunzând cu buna-stiinta patimile care infecteaza sufletul, este asemanator cu ceea ce face un bolnav care discuta cu doctorul despre taria si sanatatea fizica, nepomenind nimic despre boala care îi macina trupul. A vorbi cu parintele duhovnic despre virtute si realizari, utilizând si un limbaj pompos, este o atitudine fariseica, un semn al laudei de sine si a slavei desarte – o actiune total nepotrivita, cu atât mai mult cu cât ne aflam la spovedanie, unde ne marturisim în faţa lui Dumnezeu. De aceea, nu trebuie sa uitam ca în timpul spovedaniei noi stam si ne marturisim pacatele înaintea lui Dumnezeu, ca sa aflam mila si sa primim iertarea pacatelor. Dumnezeu stie virtutile noastre, si deci nu are nevoie de un interpret. Asa cum în faţa doctorului ne aratam numai bolile, tot asa sa facem si în fata parintelui duhovnic: sa ne marturisim numai patimile sufletului, cu duh umilit si zdrobire. Întrucât cei ce se spovedesc se pregatesc pentru Sfânta Împartasanie, aceasta este un motiv în plus pentru ca pregatirea necesara sa aiba un caracter ireprosabil.

Pregatirea pentru spovedanie si Sfânta Împartasanie, dupa Sfintii Parinti, trebuie însotita de post. Dar postul adevarat…, nu cel fariseic, ci cel stabilit de Biserica, care tinteste la supunerea patimilor sufletului si trupului, la unificarea mintii împrastiate, la ridicarea acesteia din cugetarea la materia inferioara care ne poate absorbi toata atentia îndeletnicind-o cu lucruri de suflet vatamatoare si desarte. Întrucât fiecare crestin trebuie sa-si dea seama daca îsi ridica mintea si inima catre Dumnezeu prin post si rugaciune, daca aceasta inima nu este zdrobita prin post si nevointa, este cu neputinta ca cineva sa ajunga la o constiinta a pacatoseniei sale, sa-si dea seama de gravitatea pacatelor, sa caute iertarea acestor pacate cu o dorinta arzatoare, sa multumeasca Dreptatea Dumnezeiasca si sa împace cu Dumnezeu. Trebuie sa mai stim ca nu vom putea fi constienti de pacatele noastre decât în masura în care vom fi luminati de Sus. Sunt luminati de sus în masura în care inima si mintea noastra sunt ridicate spre Dumnezeu. Dar suntem ridicati numai în masura în care duhul nostru devine mai usor prin post si rugaciune.

Rugaciunea si postul sunt folositoare ca mijloace de a ne examina, de a stabili adevarata noastra stare morala, de a ne evalua cu exactitate pacatele si de a întelege adevarata natura a pacatului. Fara post si rugaciune nu putem ajunge la o cunoastere de sine; nu ne putem face o imagine clara a pacatelor, o constiinta desavârsita a lor si nici nu putem dobândi zdrobirea inimii si, prin urmare, sa facem o spovedanie si adevarata si rodnica. De aceea, întrucât postul si rugaciunea sunt singura cale de pregatire pentru o spovedanie adevarata, suntem nevoiti sa urmam cu sârguinta aceste porunci ale Bisericii…, suntem nevoiti sa marturisim sincer, cu credinta ca ne vom împaca cu Dumnezeu, si ne vom atinge scopul, savârsind binele cel mai desavârsit pe care nu l-am dorit. De aceea, veniti! Sa lepadam pacatul; sa întoarcem lucrurile dobândite prin nedreptate; sa ne împacam cu vrajmasii nostrii si face fapte vrednice de pocainta ca sa ne împacam cu Dumnezeu si sa aflam mila dumnezeiasca, si astfel sa devenim vase vrednice de primirea Împaratiei Cerurilor. Fie ca toti sa ne învrednicim de mostenirea ei. Amin.

Sfantul Nectarie de Eghina

(Din vol. “Despre Pocainţă şi Spovedanie” – Edit. Cartea Ortodoxa – Egumenita 2004)

Este necesar ca pocainta sa fie sincera. Este sincera atunci când este însotita de zdrobirea inimii. Dar sinceritatea vine din zdrobirea inimii, din dispozitia de a împlini dreptatea dumnezeiasca si de marturisire a propriilor pacate.

Adevarata pocainta este schimbarea mintii pentru propriile actiuni, o schimbare a vietii morale, o schimbare spre mai bine, o lepadare totala de viata anterioara si de pacat, o dorinta neclintita de practicare a virtutilor, o unificare desavârsita a propriilor voiri cu voia dumnezeiasca. De aceea, pocainta este renasterea morala a omului si punctul de plecare pentru o viata noua si virtuoasa.

Un model de pocainta autentica ne este dat de Proorocul Isaia, cel care îi îndemna pe evrei sa se pocaiasca si sa se întoarca la Dumnezeu. Iata ce spune el: Spalati-va, fiti curati; lepadati rautatile voastre dinaintea ochilor Mei; opriti-va de la rautati; învatati sa faceti binele; cautati dreptatea, ajutati-l pe cel nedreptatit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e purpura, ca zapada le voi albi, si de vor fi rosii ca focul, ca lâna alba le voi face (Is. 1:16-18).

Cel ce se pocaieste cu adevarat, dobândeste o inima înfrânta si smerita. David, proorocul si regele, este un exemplu graitor de pocainta. Mintea si inima lui, sufletul si trupul, atât omul launtric cât si cel din afara dau marturie de o schimbare adevarata a mintii si de dorinta arzatoare de împacare cu Dumnezeu. Psalmii lui, plini de râvna dumnezeiasca, în special psalmul de pocainta (Ps.50) prin care el cauta mila Domnului, sunt reflexii transparente pline de har prin care sunt reflectate dumnezeiasca lui râvna si firea sa înflacarata dupa adevarata pocainta. Acest fel de inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.

Pilde de pocainta asemanatoare sunt acelea ca a lui Manase, regele lui Iuda; a ninivitenilor; a vamesului, si cea a fiului risipitor. Pocainta lui Zaheu ne arata, totodata, atât un mod prin care se vindeca pacatul cât si un mod prin care este compensata jignirea adusa dreptatii dumnezeiesti. Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, întorc împatrit (Lc. 19: 8). Mirul desfrânatei pocaite, lacrimile lui Petru, pocainta tâlharului sunt pildele cele mai graitoare de adevarata pocainta, dar si de dragoste a lui Dumnezeu faţa de om.

Un exemplu de falsa pocainta fatarnica este Faraon, care si-a marturisit pacatul de zece ori, a cerut iertare de zece ori, de zece ori L-a mâniat pe Dumnezeu si, în final, s-a pornit împotriva vointei lui Dumnezeu. Inima lui îndaratnica n-a putut fi smerita/îmblânzita/umilita de pacatele sale, aceasta ramânând învârtosata si de neînduplecat (Ies. 10: 16-20). Pocainta lui a fost din frica de a nu fi pedepsit sau ucis si nu din simtamântul ca a pacatuit împotriva lui Dumnezeu, nu din constientizarea pacatului sau celui mare. Acesta a fost si motivul pentru care a fost acoperit de adâncurile Marii Rosii, suferind pe drept pentru falsa lui pocainta.

Este obligatoriu sa ne grabim spre pocainta

Primejdia de a ne pierde sufletele trebuie sa se constituie ca un îndemn spre a ne îngriji de mântuire. Pe cel ce nu se îngrijeste de mântuirea sufletului sau îl ameninta doua primejdii: fie aceea ca îl poate gasi moartea, fie ca îl poate parasi harul. În ambele cazuri, raul este imens, deoarece urmarea este moartea sufletului.

Iata ce ne învata Sfântul Ioan Gura de Aur: „Nu amânati întoarcerea la Domnul, nici nu asteptati de pe o zi pe alta, ca nu cumva sa va pierdeti în timp ce asteptati. Vremea mortii este necunoscuta; si este necunoscuta pentru urmatoarea pricina: ca sa privegheati totdeauna. De aceea, ziua Domnului vine la fel ca un fur în noapte; nu pentru a fura, ci pentru a ne a ne îndemna sa fim mereu în stare de veghe. Pentru ca cel ce prevede venirea furului stie ca va veni un fur, sta si privegheaza si, aprizându-si candela, este totdeauna treaz. În acelasi fel, aprinzând flacara credintei si având o viata curata, tineti strâns si cu bucurie candelele într-o contiuna priveghere. De vreme ce nu stim când vine Mirele, trebuie sa stam pregatiti permanent, ca atunci când va veni, sa ne gaseasa priveghind.”

Sfântul Grigorie Teologul spune si el: „Nu este de trebuinta sa astepti un anumit timp pentru a te îndrepta, deoarece nu stii ce se poate întâmpla mâine. Multi, facând fel si fel de planuri, nu au ajuns pâna a doua zi sa le duca la bun sfârsit.” „Daca continui sa-ti pierzi vremea asteptând ziua de mâine, prin putina ta amânare vei fi jefuit de cel rau, dupa cum îi e obiceiul sa faca el în astfel de cazuri. Da-mi mie, spune el, prezentul, iar lui Dumnezeu da-I viitorul; da-mi tineretea, iar lui Dumnezeu da-I batrânetea; da-mi desfatari, iar Lui zadarnicia. Cât de mare este primejdia care te înconjoara! Multe sunt necazurile ce ne pot aparea în cale! Razboiul te-a istovit; un bob a cazut unde nu trebuie (un lucru atât de neînsemnat, de ai o parere buna despre tine, nu uita cât de usor poate muri omul); ori aluneci pe calea bauturii, ori te-a doborât un vânt, ori un cal a fugit cu tine, ori ai luat o otrava si te chinuie, ori ai fost gasit bolnav atunci când trebuia sa fii de folos.”

Harul lui Dumnezeu îl paraseste pe cel ce nu se pocaieste deoarece acesta a fost nepasator faţa de bunatatea, îngaduinta si rabdarea lui Dumnezeu. Iata ce spune Apostolul Pavel celui ce staruie în pacat: Si tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci si tu, crezi oare ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a îngaduintei si a îndelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta? Dar, dupa învârtosarea ta si dupa inima ta nepocaita, îti aduni mânie în ziua mâniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (Rom. 2: 3-6).

Îngaduinta dumnezeiasca se transforma în mâhnire, rabdarea în nerabdare, bunatatea în scârba. Iata pricina pentru care corifeul Apostolilor ne avertizeaza si el, sa nu ne lasam înselati. Nu trebuie sa privim rabdarea si îngaduinta lui Dumnezeu ca o taraganare, deoarece El nu e delasator ci dovedeste îngaduinta, nevrând ca cineva sa piara, ci ca toti sa vina la pocainta. Domnul nu întârzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e întârziere, ci îndelung rabda pentru voi, nevrând sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, si pamântul si lucrurile de pe el se vor mistui. [II Pt. 3: 9-10).

Ca trebuie sa ne grabim a-L cauta pe Domnul, o spune Însusi Domnul: Ma veti cauta si nu Ma veti gasi (In. 7: 34). De aceea, atâta timp cât suntem chemati de har, este trebuinta de o apropiere continua. Lipsa acestei apropieri face ca atunci, într-un târziu, când ne vom decide sa cautam harul, sa nu-l mai gasim, deoarece usa se va închide si, în timp ce noi vom striga: deschide-ne, deschide-ne noua , Mirele ne va raspunde: nu va cunosc pe voi (Mt. 25: 12). Am trait în pacat; poate ca vom si muri în pacat. Cine poate dovedi pentru noi opusul, daca noi ramânem nepocaiti? Iata ce spune Domnul iudeilor: Eu Ma duc si Ma veti cauta si veti muri în pacatul vostru (In. 8: 21). Deci, daca nu ne vom pocai atâta timp cât Îl avem pe Hristos chemându-ne la El, vom muri în pacatul nostru; Îl vom cauta, dar cautarea noastra va fi în zadar. De aceea, este necesar sa luam aminte bine, ca este de mare de trebuinta sa ne grabim spre pocainta, atât pentru faptul ca harul lui Dumnezeu ne poate parasi, cât si pentru aceea ca, adesea, însesi pacatele ne pot aduce o moarte naprasnica si neasteptata, asa cum afirma Apostolul Pavel în Epistola adresata corintenilor celor pacatosi: De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit (I Cor. 11: 30).

Un exemplu de parasire din partea lui Dumnezeu despre care da marturie Scriptura este cazul lui Sedechia, regele lui Iuda, care, în ciuda faptului ca a cautat mila prin proorocul Ieremia, cerându-i acestuia sa se roage lui Dumnezeu pentru el si popor (cf. Ier. 21: 2), a fost nimicit împreuna cu regatul sau. Totusi, Ieremia a primit porunca de la Dumnezeu sa nu se roage pentru ei, deoarece îl daduse pe Sedechia împreuna cu regatul sau pe mâna înfricosatorului tiran Nabucodonosor, regele Babilonului. Iata pricina pentru care Ieremia nu s-a rugat pentru ei. Orasul a fost cucerit si jefuit; au trecut prin ascutisul sabiei de la cel mai mic pâna la cel mai batrân. Toata familia lui Sedechia a fost macelarita sub ochii acestuia; lui i-au scos ochii, apoi l-au pus în lanturi si l-au dus ca rob în Babilon. Dumnezeu Si-a varsat supararea si urgia asupra lui Sedechia, fiindca acestia [poprul sau] au nesocotit si au luat în batjocura cuvintele proorocului Ieremia, si-au învârtosat inimile, refuzând sa se întoarca catre Domnul (cf. Ier. 52: 7-11).

Desigur ca este înfricosator, dar este si drept. Este firesc ca cel ce-L paraseste pe Dumnezeu sa fie si el, la rândul lui, parasit de El. Este drept ca cel ce da la o parte harul chemarii lui Dumnezeu sa fie si el dat la o parte de Dumnezeu. Este drept ca Dumnezeu sa-Si întoarca faţa de la cei ce-L parasesc si sunt indiferenti faţa de El. Sfântul Grigorie al Nyssei remarca faptul ca, „în acest fel, dreapta judecata a lui Dumnezeu e în functie de dispozitiile noastre; acele trairi dinlauntrul nostru, pe acestea ni le rasplateste dreptatea, facând judecata în functie de ele”.

Graba noastra de a ne întoarce si de a ne pocai cât mai repede este dictata si de primejdia neputintei de a ne mai întoarece la Dumnezeu; un obicei rau (patima) e în stare sa ne faca incapabili de pocainta, fapt ce ar trebui sa ne înfricoseze teribil. Obiceiul ce rezulta dintr-o repetare continua a pacatului devine în sufletul omului o stare „fireasca”, prinzând atâta putere încât nimeni nu mai este în stare sa-i reziste: puterea lui a coplesit pâna si legea naturala. Prin urmare, atunci când în noi împarateste un viciu, noi ne predam lui devenindu-i robi. Vointa libera si-a pierdut definitiv independenta. Omul si-a abandonat vointa libera,de aceea puterea vointei lui se dovedeste slaba si incapabila de a lupta împotriva viciului, fiecare încercare de redobândire a libertatii pierdute dovedindu- se zadarnica. Lupta face ca aceasta slabiciune sa se vadeasca si mai mult. Persoana care a fost cucerita de viciu actioneaza, se comporta si îndeplinese totul ca o sluga, ca un subordonat. Vointa personala a încetat; ea va îndeplini ordine precum i se ordona. Vocea omului launtric se va scufunda în rarunchi. Viciul devine foarte chinuitor, deoarece, chiar daca puterea patimilor s-a rispit, viciul insista sa fie întarit de acestea. Iata cum arata un viciu, iata-i puterea, iata cât de tiran poate fi. Odata ce apuca sa ne domine, e capabil sa ne controleze dorintele, sa ne rânduiasca actiunile, iar frâiele prin care ne controleaza dispozitiile nu îi cad nicodata din mâini. Atunci totul va fi pierdut; orice nadejde de mântuire va disparea; nu va mai ramâne nici o raza de lumina. A trait cineva în pacat? Va muri tot în pacat. De aceea, este necesar sa ne grabim spre pocainta înainte ca pacatul sa ni se faca viciu; deoarece, în acest caz, nu mai poate fi nadejde de mântuire.

Obisnuinta de a pacatui aduce moartea

Trebuie sa ne împotrivim cu tarie pacatului; daca acesta razbate si apuca de ne fura consimtamânul, chiar si numai o data, el va deveni adevaratul nostru stapân. Un exemplu potrivit, care ne va arata caracterul înselator si tiranic al pacatului, este metoda prin care Semiramida a pus mâna pe regat si a devenit regina. Uzând de diverse gesturi de afectiune, Semiramida a reusit sa-l convinga pe sotul ei, Nino, regele Asiriei, sa renunte pentru numai o zi la conducerea regatului si sa-i înmâneze ei sceptrul regatului. Dar care a fost prima miscare a reginei? A poruncit ca sotul ei, Nino sa fie executat, ca astfel sa-si asigure o putere pe viata.

Exemplul de mai sus e cum nu se poate mai potrivit, aplicabil în toate situatiile. Pacatul, ca si Semiramida, se lupta prin diferite mijloace pentru a obtine consimtamântul unei persoane. De îndata ce-si împlineste aceasta dorinta, cucereste omul, împresoara si ucide ratiunea, îsi construieste tronul pe inima omului si ramâne la controlul acesteia pentru tot restul vietii acestuia. Iata cum lucreaza pacatul…, iata-i caracteristicile. De aceea, sa nu capitulam în faţa mestesugirilor lui, sa nu-i predam controlul asupra inimii noastre. Sa nu facem ceea ce omul launtric nu doreste. Sa nu ne supunem vointa libera vointei pacatului. Sa nu consimtim la nimic din ceea ce este contrar legii morale. Nimic sa nu ne înmoaie inimile. Fie ca inima noastra sa se dovedeasca mai tare ca otelul chiar si în faţa celor mai mângâietoare cuvinte. Fie ca lacrimile, suspinele, fagaduintele si amenintarile sa nu ne impresioneze cu nimic. Sa stam tari si neclintiti în convingerile noastre, ca nu cumva, dupa putina vreme, sa ne umplem obrajii posomorâti cu lacrimi de regret, zadarnice si neroditoare.

Renuntarea laşă ne va pune în faţa unui îndoit rau: primul, ruşinea; al doilea, deznadejdea. Si invers, împotrivirea curajoasa la rau ne va umple de tarie, slava si stralucire. Sfânta Scriptura ne ofera cele mai graitoare exemple. Dintre barbati, îl avem pe preafrumosul Iosif, care a ales sa sufere orice fel de necazuri – chiar si moartea – pentru a-si pastra principiile morale, pentru a-si pastra libertatea morala si pentru a respecta Legea lui Dumnezeu. Dintre femei, o avem pe virtuoasa Suzana, care a ales mai degraba moartea decât pacatul. Daca Nino nu ar fi cedat mângâierilor Semiramidei, ea i-ar fi ramas supusa pentru toata viata. Deci, statornicie si curaj; numai prin acestea ne vom pastra autoritatea mintii si libertatea morala.

Exemplul lui Nino ne învata ca trebuie sa ne temem nu numai de puterea obisnuintei de a pacatui, ci si ca a pacatui chiar si numai o data este primejdios si înspaimântator. Pentru aceasta, este de trebuinta sa fugim cu toata puterea de pacat. Totusi, daca am pacatuit, sa ne pocaim cât de repede putem ca sa nu devenim robi ai pacatului. Sfântul Vasile cel Mare zice: „daca este atât de înspaimântator a pacatui, cu cât mai înspaimântator este sa starui în pacate?” Dumnezeiescul Gura de Aur zice si el: „Nu este înspaimântator a pacatui, ci dupa caderea în pacat, sa a ramâi la pamânt si sa nu te ridici; a-ti ascunde slabiciunea stărilor tale cu gânduri de disperare, ramânând totodata nesimtitor si ignorant cu buna stiinta faţa de propriile-ti îndatoriri.” Si iarasi: „a pacatui, este, poate, omenesc; dar a starui în pacat, atunci nu mai este omenesc ci cu desavârsire diavolesc”.

Despre adevarata pocainta si roadele sale

Înteleptul Didim [cel Orb] zice ca adevarata pocainta curateste mintea celui ce se pocaieste.

Sfântul Nil afirma ca o pocainta buna este de mare folos pentru mântuire; pentru aceasta, trebuie ca ea sa fie cultivata permanent, ca sa ne putem mântui si sa nu ne pierdem; caci atunci când va întoarceti cu suspine, zice proorocul, (Is. 30: 15) atunci va veti mântui. Caci întristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mântuire, fara parere de rau [Rom. 7: 10]. Nimeni nu a pierit vreodata folosind puternicul leac al pocaintei.

Sfântul Ioan Gura de Aur: „Pocainta este pricina Împaratiei Cerurilor, intrarea în rai, bucuria vesnicei desfatari. Cel ce se pocaieste pentru raul ce l-a savârsit, chiar daca nu dovedeste o pocainta pe masura pacatelor sale, cu toate acestea, el va primi o rasplata pentru pocainta sa.”

Clement Alexandrinul: „Cel care a avut înainte o viata stricata si ticaloasa, daca în urma se pocaieste, prin timpul de dupa pocainta, sterge pacatele vietuirii sale celei rele de multi ani.” Si iarasi: „A te pocai cu nefatarnicie înseamna a te opri de la pacat si a nu te mai uita în urma.” Si în alta parte: „Nu este bine sa pacatuiesti, dar bine este sa te pocaiesti; la fel cum este de dorit sa fii sanatos în toata vremea, este de dorit sa te si recuperezi dupa boala…, deci cel ce a facut mari fapte bune în viata lui, daca însa la sfârsitul vietii a alunecat spre pacat, zadarnice sunt toate ostenelile lui de dinainte”

Sfântul Vasile cel Mare sfatuieste: „Nu deznadajdui, nici nu înceta a te ruga, ci apropie-te, chiar daca esti pacatos, ca sa-L slavesti pe Stapânul si sa-I dai pricina sa-ti arate bunavointa Lui atunci când pacatele îti sunt iertate. Tot asa, daca îti este teama sa te apropii, ai împiedicat marinimia Sa si ai trecut cu vederea nemasurata Lui bunatate.” Si iarasi: „Am fost vatamati prin pacate? Sa ne vindecam prin pocainta; totusi, pocainta fara post este zadarnica.”

Despre chemarea pacatosilor, adresata de Iubitorul de oameni Dumnezeu

Prin toti proorocii, Dumnezeu i-a chemat la pocainta pe toti cei ce au pacatuit. Prin proorocul Maleahi, El îi cheama astfel: Întoarceti-va catre Mine, si Eu Ma voi întoarce catre voi, zice Domnul Savaot (Mal. 3: 7).

Prin Proorocul Ieremia, El îi mustra astfel: Asadar sa se întoarca fiecare de la calea lui cea rea; îndreptati-va caile si purtarile voastre (Ier. 18: 10).

Prin proorocul Isaia, El zice: Eu sunt Domnul, si nu este alt Dumnezeu afara de Mine. Dumnezeu drept si izbavitor nu este altul decât Mine. Întoarceti-va catre Mine si veti fi mântuiti, voi cei ce locuiti tinuturile cele mai îndepartate ale pamântului ! (Is. 45: 21-22).

Prin proorocul Ioil, Dumnezeu cheama la pocainta zicând: Întoarceti-va la Mine din toata inima voastra, cu postiri, cu plâns, cu tânguire. ’ Sfâsiati inimile si nu hainele voastre, si întoarceti-va catre Domnul Dumnezeul vostru, caci El este milostiv si îndurat, încet la mânie si mult-milostiv si-I pare rau (Se caieste) de raul pe care L-a trimis asupra voastra (Ioil 2: 12-13).

Prin proorocul Zaharia, Dumnezeu cheama la pocainta zicând: Întoarceti-va catre Mine, zice Domnul Savaot (Zah. 1: 2).

Iar prin proorocul Iezechiel, El zice: Caci Eu nu voiesc moartea celui ce moare. Pocaiti-va si va întoarceti de la toata necucernicia si necredinta. De ce sa muriti voi, casa lui Israel ? (Iez. 18: 30-31).

Înaintemergatorul a fost un prooroc al pocaintei. Însusi Mântuitorul a venit si a propovaduit pocainta si iertarea pacatelor: Veniti la Mine, toti cei osteniti si împovarati, si Eu va voi odihni pe voi (Mt. 11: 28). Dumnezeiescul Gura de Aur, tâlcuind acest verset, zice: “Nu cutare si cutare, ci toti veniti la Mine, toti cei împovarati, toti cei întristati, toti cei cu pacate! Veniti , nu ca sa va pedepsesc, ci ca sa va iert pacatele! Veniti , nu pentru ca am nevoie sa Ma slaviti, ci pentru ca doresc mântuirea voastra. Ca Eu va voi odihni pe voi ! N-a spus numai: Va voi mântui , ci ceea ce-i cu mult mai mult: Va voi da deplina odihna ! Mai mult, pentru a-Si arata marea Sa iubire de oameni si pentru a-i face pe pacatosi sa se grabeasca spre pocainta, El le descopera tainele cerului: Ca asa si în cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decât pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta” (Lc. 15: 7)

„Dumnezeu nu se pleaca degrab spre cei ce pacatuiesc, ci le da timp de pocainta pentru vindecarea si îndreptarea gresalei” spune Sfântul Nil.

Predica Apostolilor a avut ca scop propovaduirea pocaintei la toate neamurile, începând de la Ierusalim: … ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si asa sa învieze din morti a treia zi. Si sa se propovaduiasca în numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim (Lc. 24: 47).

Sfantul Nectarie de Eghina

(Din vol. “Despre Pocainţă şi Spovedanie” – Edit. Cartea Ortodoxa – Egumenita 2004)

Despre cel cu ravna fara cunostinta

Cel ce are ravna, dar fara cunostinta, rataceste in gandurile si lucrarile sale; inchipuindu-si ca lucreaza pentru slava lui Dumnezeu, calca legea iubirii pentru aproapele. Fierband in zelul sau, faptuieste cele potrivnice poruncilor legii si voii dumnezeiesti. Faptuieste raul ca sa se intample ceea ce crede el a fi binele. Ravna lui e ca focul ce distruge si nimiceste. Prapadul merge inaintea lui, iar pustiirea ii vine pe urma. Se roaga la Dumnezeu sa arunce foc din cer, ca sa-i inghita pe toti cei ce nu-i impartasesc principiile si convingerile.

Cel ce are ravna, dar fara cunostinta, ii uraste pe toti ce au alta religie sau alta credinta, nutrind fata de ei pizma si manie nestinsa. Se impotriveste patimas la duhul adevarat al legii dumnezeiesti, staruie fara judecata sa-si apere propriile-i pareri si credinte, se lasa purtat de zelul orbesc de a birui in toate, de ambitie, de dorinta de a invinge cu orice pret, de vrajba si de placerea de a aduce pretutindeni si oricand tulburare. In sfarsit, este un om aducator de pieire.

Despre cel cu râvnă întru cunoştinţă

Chipul celui ce are râvnă întru cunoştinţă. Este slujitor al adevăratei credinţe în Dumnezeu; este cu adevărat cu to­tul dăruit lui Dumnezeu şi păzeşte cu străşnicie legea Lui. Păstrează tradiţiile părinţilor săi şi lucrează cu mult în­demn pentru slava numelui lui Dumnezeu. Este iubitor al lucrărilor vrednice de laudă şi cu dorinţă aprinsă se sileşte a urma cele bune. Merge cu multă râvnă pe calea virtuţii şi sârguieşte la îndeletnicirile cele mai bune.

Cel ce are râvnă întru cunoştinţă este prietenul celor bune şi iubitor al tutu­ror virtuţilor. Arde de dorinţa de a răspândi cuvântul Dom­nului, de a întări credinţa şi de a duce la bun sfârşit lucrarea Bisericii, de a face să rodească mai mult învăţătura dată de Dumnezeu şi de a statornici împărăţia Lui pe pământ [“precum in cer, asa si pe pamant” inseamna nu a construi un rai social pe pamant, ci a aduce Duhul Sfant in sufletele oamenilor]. Lu­crează, se mişcă şi slujeşte neostenit. Râvna lui mai tare se aprinde cu cât mai mult slujeşte şi făptuieşte binele şi cu cât mai mult Îl iubeşte pe Dumnezeu.

Ostenindu-se nu se lasă biruit, lucrând nu se descurajează, trudind nu simte is­tovire, cheltuindu-se nu se isprăveşte, nu deznădăjduieşte nicicând. Pururea înfloreşte şi este plin de viaţă, binevoitor şi curajos, avântându-se mereu spre o nouă muncă. Arzând de râvna sa dumnezeiască el caută a-şi spori lucrările şi a le răspândi în toată omenirea. Îmboldit de iubirea sa pentru Dumnezeu şi pentru aproapele, pe toate le face cu iubire şi cu jertfire de sine. Nimic din ce ar putea aduce întristare aproapelui nu făptuieşte; râvna lui este luminată şi este în­tru cunoştinţă şi nimic nu l-ar împinge vreodată la rătăcire.

Însuşirile celui ce este plin de râvnă întru cunoştinţă sunt acestea: iubirea fierbinte pentru Dumnezeu şi pentru aproapele său, blândeţea, îngăduinţa faţă de slujitorii şi închinătorii altui dumnezeu, binefacerea şi bună-purtarea. El poartă semnul adevăratului creştin.

Sursa: Razboi intru Cuvant

* * *

Calea fericirii

Nimic nu este mai de pret decat o inima curata, pentru ca o astfel de inima devine tron al lui Dumnezeu. Si ce este mai plin de slava decat tronul lui Dumnezeu ? Cu siguranta ca nimic. Dumnezeu spune despre cei cu inima curata : “Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu ” (II Corinteni 6,16.).

Asadar, cine este mai fericit decat acesti oameni ? Si de ce bunuri pot sa ramana lipsiti ? Nu se gasesc toate darurile si harismele Sfantului Duh in fericitele lor suflete ? De ce mai au nevoie ? De nimic, cu adevarat, de nimic ! Pentru ca Il au in inima lor pe Insusi Dumnezeu !

Cat se inseala oamenii care cauta fericirea departe de ei insisi, in tari straine si in calatorii, in bogatie si slava, in averi mari si placeri, in desfatari trupesti, in lux si in tot felul de desartaciuni, care se sfarsesc in amaraciune ! Ridicarea turnului fericirii in afara inimii noastre seamana cu zidirea unei cladiri pe un teren zguduit continuu de cutremure. Curand o astfel de constructie se va prabusi la pamant.

Fratii mei ! Fericirea se afla inlauntrul vostru si fericit este omul care intelege aceasta. Cercetati-va inima si vedeti in ce stare duhovniceasca va aflati ! Nu cumva inima voastra si-a pierdut indrazneala inaintea lui Dumnezeu ? Nu cumva constiinta va mustra pentru calcarea poruncilor Lui ? Nu cumva va invinuieste pentru nedreptati, minciuni si neglijarea indatoririlor fata de Dumnezeu si fata de aproapele ? Cercetati si vedeti daca nu cumva inima voastra a fost umpluta de rautati si patimi, daca nu cumva s-a abatut pe cai nedrepte !
Din nefericire, cel care nu are grija de inima sa, se lipseste de tot lucrul bun si cade intr-o multime de rautati. Alunga bucuria si se umple de amaraciune si de frica. Alunga dragostea si primeste ura. Alunga toate harismele si roadele Sfantului Duh pe care le-a primit la Botez si se face salasul tuturor acelor rele care il fac pe om vrednic de plans si de trei ori ticalos.

Fratii mei! Preamilostivul Dumnezeu vrea ca noi toti sa fim fericiti, atat in viata aceasta, cat si in cealalta. Pentru aceasta a intemeiat Sfanta Sa Biserica, ca sa ne curateasca de pacat, sa ne sfinteasca, sa ne faca prieteni ai Sai, sa ne daruiasca binecuvantarile Cerului.

Biserica sta mereu cu bratele deschise, ca sa ne primeasca. Sa alergam repede toti cei care avem constiinta impovarata. Sa alergam la Biserica, caci ea este gata sa ridice povara noastra cea grea, sa ne daruiasca indrazneala catre Dumnezeu, sa ne umple inima de bucurie si de fericire.

Sfantul Botez

Cati In Hristos v-atI botezat, in Hristos v-ati si imbracat (Galateni 3,27. ) Ce mare adevar este exprimat in aceste cuvinte ale Apostolului Pavel !

Crestinii botezati nu sunt imbracati in omul cel vechi, cu patimile si cu poftele sale pacatoase, ci in omul cel nou. S-au imbracat in Hristos, Care traieste acum in inimile lor. Iar cuvantul « s-au imbracat » nu se refera la un simplu vesmant exterior, ci la ceva mai profund, la ceva fiintial si de nestramutat.
Prin credinta si prin Botez ne imbracam in Hristos si devenim fii ai lui Dumnezeu, sfinti si desavarsiti, dumnezei dupa har.

Asadar, am aruncat dinlauntrul nostru stricaciunea si ne-am imbracat In nestricaciune. Ne-am dezbracat de omul pacatos si ne-am imbracat in omul dreptatii si al harului. Am alungat moartea si ne-am imbracat in nemurire.
Ne-am gandit insa si la marile fagaduinte, pe care prin Botez le-am facut inaintea lui Dumnezeu? Am constientizat faptul ca suntem datori sa ne comportam ca niste fii ai lui Dumnezeu si ca frati ai Domnului nostru? Ca avem datoria sa supunem voia noastra voii lui Dumnezeu? Ca trebuie, ca fii ai Sai, sa ramanem liberi fata de pacat? Ca trebuie sa-L iubim cu toata puterea, din adancul sufletului si al inimii noastre? Ca suntem datori sa-L adoram si sa insetam dupa unirea cu El pentru totdeauna? Ne-am gandit oare ca inima noastra trebuie sa fie plina de dragoste, astfei incat aceasta sa se reverse si catre aproapele nostru? Avem constiinta ca suntem datori sa devenim sfinti, desavarsiti, chipuri ale lui Dumnezeu, fii ai Sai si mostenitori ai Imparatiei Cerurilor?

Pentru toate acestea avem datoria sa ne nevoim, ca sa nu ne aratam nevrednici de chemarea lui Dumnezeu si sa fim alungati de la fata Sa. Da, fratii mei, sa ne luptam cu ravna si cu lepadare de sine, ca sa biruim. Nici unul dintre noi sa nu-si piarda curajul, sa nu fie nepasator, sa nu se teama de greutatile nevointei duhovnicesti, pentru ca Il avem ajutor pe Dumnezeu, Care ne da putere sa mergem pe calea cea grea a virtutii.

Nevointa duhovniceasca

Scopul vietii noastre este sa devenim desavarsiti si sfinti, fii ai lui Dumnezeu si mostenitori ai Imparatiei Cerurilor. Sa luam aminte ca nu cumva de dragul vietii acesteia sa ne lipsim de cea viitoare, ca nu cumva din pricina grijilor pamantesti sa neglijam scopul vietii noastre.

Postul, privegherea si rugaciunea, prin ele insele nu aduc roadele dorite, pentru ca ele nu sunt scopul vietii noastre, ci sunt mijloacele folosite pentru atingerea scopului.

Impodobiti-va cu virtuti! Nevoiti-va sa alungati patimile sufletesti !

Curatiti-va inima de toata murdaria si pastrati-o curata, ca sa vina Domnul si sa Se salastuiasca inlauntrul vostru, ca sa va umple Duhul Sfant cu dumnezeiestile Sale daruri.

Copiii mei iubiti, acestea sa fie singura voastra preocupare si grija. Acestea sa fie totdeauna scopul si dorinta voastra. Pentru acestea sa va rugati lui Dumnezeu.

Sa Il cautati in fiecare zi pe Domnul, insa inlauntrul inimii voastre, nu in afara ei. Iar cand Il veti gasi, stati cu frica si cutremur, ca Heruvimii si Serafimii, pentru ca inima voastra s-a facut tron al lui Dumnezeu. Dar ca sa-L aflati pe Domnul, smeriti-va pana la pamant, pentru ca El se scarbeste de cei mândri, pe cand pe cei smeriti cu inima ii iubeste si ii cerceteaza.

Daca te vei nevoi cum se cuvine, Dumnezeu te va sprijini. Prin nevointa ne vedem neputintele, lipsurile si greselile. Nevointa este oglinda starii noastre duhovnicesti. Cel ce nu se nevoieste, nu se cunoaste pe sine insusi.

Luati aminte chiar si la greselile mici. Daca din neluare-aminte se intampla sa pacatuiti, nu deznadajduiti, ci sculati-va repede si cadeti inaintea lui Dumnezeu, Care are puterea sa va ridice.

Avem inlauntrul nostru neputinte si patimi adanc inradacinate. Multe dintre ele sunt mostenite.Toate acestea nu pot fi alungate degraba, nici prin neliniste si intristare apasatoare, ci prin rabdare si staruinta, cu grija si luare-aminte.
Intristarea peste masura ascunde inlauntrul ei mandria. De aceea este vatamatoare si primejdioasa si de multe ori este provocata de diavol, ca sa-l impiedice pe nevoitor in calea lui.

Calea care duce la desavarsire este lunga. Rugati-va lui Dumnezeu sa va dea putere ! Infruntati cu rabdare caderile voastre, ridicati-va repede si nu ramaneti, precum copiii in locul in care ati cazut, plangand si tanguindu-va nemangaiati.

Privegheati si va rugati, ca sa nu cadeti in ispita. Nu deznadajduiti daca se intampla sa cadeti iarasi in aceleasi pacate. Multe dintre ele sunt puternice, atat din pricina firii, cat si din pricina obisnuintei, insa cu trecerea timpului si prin straduinta sunt biruite. Nimic sa nu va duca la deznadejde.

Ispitele

Ispitele sunt ingaduite ca sa ni se descopere patimile ascunse, ca sa ne luptam cu ele si sa ne tamaduim sufletele. Sunt si ele un semn al milei dumnezeiesti. Pentru aceasta, lasa-te cu incredere in mainile lui Dumnezeu si cere ajutorul Lui, ca sa te intareasca in nevointa ta. Nadejdea in Dumnezeu nu poate sfarsi niciodata in deznadejde. Ispitele aduc smerita cugetare. Dumnezeu stie cat poate rabda fiecare dintre noi si ingaduie ispitele dupa puterea noastra. Insa trebuie ca si noi sa fim cu luare-aminte, ca sa nu intram singuri in ispita.

Incredintati-va lui Dumnezeu cel bun, Cel tare, Cel viu si El va va povatui la odihna. Dupa incercari urmeaza bucuria duhovniceasca. Domnul ia aminte la cei ce rabda incercarile si intristarile pentru dragostea Sa. Asadar, nu va imputinati cu sufletul si nu va temeti.

Nu vreau sa va intristati si sa va tulburati pentru cele ce se intampla impotriva vointei voastre, oricat de indreptatita ar fi ea. O asemenea intristare arata existenta egoismului. Luati aminte la egoism, care se ascunde sub lucruri indreptatite. Luati aminte si la intristarea neasteptata, care ia nastere dintr-o mustrare dreapta. Intristarea peste masura este de la vrajmasul. Una singura este adevarata intristare, cea care ne cuprinde atunci cand cunoastem bine starea nenorocita a sufletului nostru. Toate celelalte intristari nu au nici o legatura cu Harul lui Dumnezeu.
Ingrijiti-va sa paziti In inima voastra bucuria Sfantului Duh si sa nu ingaduiti vicleanului sa-si verse otrava sa. Luati aminte! Luati aminte ca nu cumva raiul pe care il aveti inlauntrul vostru sa se prefaca in iad.

Rugaciunea

Principala lucrare a omului este rugaciunea. Omul a fost zidit ca sa-L laude pe Dumnezeu. Aceasta este lucrarea care i se potriveste. Numai aceasta explica esenta sa duhovniceasca. Numai ea indreptateste locul aparte pe care il ocupa In cadrul zidirii. Omul a fost zidit ca sa-L slaveasca pe Dumnezeu si sa fie partas al dumnezeiestii Sale bunatati si fericiri.

Fiind chip al lui Dumnezeu, inseteaza dupa El si se straduieste sa se inalte spre El. Prin rugaciune si cantare de lauda omul simte bucurie. Duhul sau se veseleste si inima lui salta. Cu cat se roaga mal mult, cu atat sufletul sau se goleste de dorintele lumesti si se umple de bunatatile ceresti. Si pe masura ce se desparte de cele pamantesti si de placerile vietii, se umple de bucurie cereasca. Cercarea si experienta ne incredinteazã de adevarul acesta.

Lui Dumnezeu ii sunt bineplacute acele rugaciuni care se aduc asa cum se cuvine, adica avand simtamantul nedesavarsirii si al nevredniciei noastre. Ca sa existe insa un asemenea simtamant, trebuie sa ne lepadam cu desavarsire de eul nostru cel rau si sa implinim poruncile lui Dumnezeu. Este nevoie de smerenie si de lucrare duhovniceasca fara incetare.

Incredintati lui Dumnezeu toate grijile voastre. El va poarta de grija. Nu fiti mici la suflet si nu va tulburati. Acela care cerceteaza adancurile ascunse ale sufletului omenesc, cunoaste si dorintele noastre si are puterea sa le implineasca asa cum stie El.

Rugaciunile si cererile prin ele insele nu ne duc la desavarsire, ci Domnul este Cel care ne desavarseste. El vine si Se salastuieste inlauntrul nostru cand implinim poruncile Lui. Si una dintre primele porunci este ca in viata noastra sa se faca nu voia noastra, ci voia lui Dumnezeu. Si sa se faca intocmai asa cum se face in Cer de catre Ingeri, ca sa putem si noi sa spunem: » Doamne, nu cum vreau eu, ci cum vrei Tu. Faca-se voia Ta, precum in Cer asa si pe pamant! ». Asadar, daca nu-L avem pe Hristos inlauntrul nostru, rugaciunile si cererile noastre ne duc la inselare.

Pacea

Pacea este un dar dumnezeiesc, care se da cu imbelsugare celor care se impaca cu Dumnezeu si implinesc dumnezeiestile Sale porunci.

Pacea este lumina si de aceea fuge de pacat, care este intuneric. Un pacatos nu are pace niciodata.
Nevoiti-va impotriva pacatului si nu va tulburati cand se starnesc patimile inlauntrul vostru, caci atunci cand in lupta impotriva lor biruiti, ridicarea patimilor vi se face pricina de pace si bucurie.

Cautati pacea cu totii si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul. (Evrei 12.14.)
Pacea si sfintenia sunt doua conditii necesare pentru cel ce inseteaza sa vada fata lul Dumnezeu. Pacea este temelia pe care se sprijina sfintenia.

Sfintenia nu ramane intr-o inima tulburata si manioasa. Mania, cand ramane mult timp in suflet, duce la dusmanie si ura impotriva aproapelui. Din aceasta pricina trebuie sa ne impacam indata cu fratele nostru, ca sa nu ne lipsim de Harul lui Dumnezeu care ne sfinteste inima.

Cel ce este in pace cu sine insusi este in pace si cu aproapele sau si cu Dumnezeu. Un astfel de om este sfintit, pentru ca Insusi Dumnezeu locuieste inlauntrul sau.

Dragostea

Cautati dragostea. Cereti in fiecare zi de la Dumnezeu dragostea. Impreuna cu dragostea vine tot binele si vin toate virtutile. Iubiti, ca si voi sa fiti iubiti de ceilalti. Dati-I lui Dumnezeu toata inima voastra, ca sa ramaneti in dragoste. « Cel ce ramane In iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el » ( I Ioan 4.16).

Aveti datoria sa fiti cu multa luare-aminte la relatiile dintre voi, sa va cinstiti unul pe altul ca niste chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Sa nu cautati niciodata la trup si la frumusetea lui, ci la suflet. Luati aminte la simtamantul dragostei, caci atunci cand inima nu este incalzita de rugaciune curata, dragostea este in primejdie de a deveni trupeasca si nefireasca, este in primejdie sa intunece mintea si sa arda inima.

Trebuie sa cercetam in fiecare zi daca nu cumva dragostea noastra nu izvoraste din plinatatea dragostei noastre pentru Hristos. Cel care privegheaza ca sa-si pastreze curata dragostea, va fi pazit de cursele vicleanului, care incearca incet-incet sa prefaca dragostea crestineasca in dragoste lumeasca.

Discernamantul

Va sfatuiesc sa aveti in toate discernamant si intelepciune. Feriti-va de extreme. Nevointa trebuie sa se faca cu masura. Cel ce nu are virtuti mari si se nevoieste asemenea celor desavarsiti, vrand sa traiasca cu asprime, precum Sfintii Asceti, se primejduieste sa fie luat in stapanire de mandrie si sa cada. Pentru aceasta, umblati cu discernamant si nu va irositi timpul prin osteneli fara masura. Amintiti-va ca nevointa trupeasca este un simplu ajutor dat sufletului, ca sa ajunga la desavarsire. Pentru a ajunge la desavarsire este nevoie mai ales de nevointa sufletului.
Nu intindeti coarda peste masura. Sa stiti ca nu puteti sa-L zoriti pe Dumnezeu sa va dea darurile Sale. Da atunci cand vrea El. Tot ceea ce primim este un dar al milostivirii lui Dumnezeu.

Nu cautati sã ajunge la masuri inalte prin nevointe mari, fara sa aveti virtuti, pentru ca va primejduiti sa cadeti in inselare din pricina mandriei si indraznelii. Cel care vrea harisme si stari duhovnicesti inalte, fiind inca impovarat de patimi, ca un fara de minte si mandru, cade in inselare. Mai inainte de toate trebuie sa se nevoiasca pentru curatirea sa. Dumnezeiescul Har daruieste harismele, ca o rasplata, celor care s-au curatit de patimi. Ii cerceteaza fara zgomot si in ceasul cand nici nu se gandesc.

Mandria

Mandria mintii este mandria satanica, care Il tagaduieste pe Dumnezeu si Il huleste pe Sfantul Duh. Din aceasta pricina se si vindeca foarte greu. Este un intuneric adanc, care impiedica ochii sufletului sa vada lumina care se afla inlauntrul sau si care duce la Dumnezeu, la smerenie, la dorirea binelui.

Mandria inimii insa nu este rod al mandriei dracesti, ci ia nastere din diferitele stari si intamplari: bogatie, slava, cinstire, daruri sufletesti si trupesti (inteligenta, frumusete, putere, indemanare si altele). Toate acestea ii fac pe oamenii lipsiti de minte sa devina trufasi, infumurati, insa fara sa ajunga atei. Acestia de multe ori sunt miluiti de Dumnezeu, inteleptiti si indreptati. Inima lor se smereste, inceteaza sa mai caute slava desarta si astfel se tamaduiesc.
Lucrarea duhovniceasca care sa va preocupe sa fie cercetarea inimii voastre. Nu cumva se cuibareste in ea, ca un sarpe veninos, mandria, patima care da nastere multor rele, care omoara virtutile si invenineazã totul ? Trebuie totdeauna sa fiti cu luare-aminte fata de aceasta rautate luciferica.

Cred ca nu gresesc daca spun ca toata preocuparea noastra duhovniceasca consta in descoperirea si nimicirea mandriei si a odraslelor ei. Daca ne izbavim de ea si se salastuieste in inima noastra smerita cugetare, atunci le avem pe toate, caci acolo unde se afla adevarata smerenie, se afla adunate si toate celelalte virtuti care ne inalta pana la Dumnezeu.

Nobletea duhovniceasca

Crestinii au datoria, dupa porunca Domnulul, sa devina sfinti si desavarsiti. Desavarsirea si sfintenia se intiparesc adanc mai intai in sufletul crestinului, iar de acolo isi pun pecetea asupra gandurilor, dorintelor, cuvintelor si faptelor sale. Astfel Harul lui Dumnezeu, care se afla in suflet, se manifesta si in purtarea exterioara.

Crestinul este dator sa se poarte fata de toti cu noblete. Din cuvintele si faptele sale sa se raspandeasca Harul lui Dumnezeu, care salastuieste in sufletul sau, astfel incat sa se faca aratata viata sa sfanta si sa fie slavit Numele lui Dumnezeu.

Cel care este masurat in cuvinte, este masurat si in fapte. Cel care isi cerceteaza cuvintele pe care urmeaza sa le spuna, isi cerceteaza si faptele pe care urmeaza sa le savarseasca si niciodata nu va trece peste hotarul bunei si virtuoasei purtari.

Cuvintele insuflate de Har ale crestinului au intotdeauna delicatete si noblete. Acestea sunt cele care dau nastere dragostei si aduc pace si bucurie. Dimpotriva, vorbirea in desert naste ura, vrajmasii, suparari, certuri, tulburari si razboaie.

Asadar, totdeauna sa avem noblete. Niciodata sa nu iasa din gura noastra cuvantul rau, cuvant care nu este dres cu Harul lui Dumnezeu, ci totdeauna cuvinte bune care vadesc nobletea cea intru Hristos si starea noastra sufleteasca buna.

Doxologie

Crestinul este dator sa-L slaveasca pe Dumnezeu, atat cu trupul, cat si cu sufletul sau. De altfel amandoua apartin lui Dumnezeu si prin urmare nu are dreptul sa le necinsteasca si sa le strice, ci sa le pastreze sfinte si sa se foloseasca de ele cu multa recunostinta.

Cel ce isi arninte ca trupul si sufletul sau apartin lui Dumnezeu, se poarta fata de ele cu evlavie si cu frica sfanta, pastrandu-le curate de toata intinaciunea, petrecand intr-o continua comuniune cu Acela Care le sfinteste si le intareste.

Omul Il slaveste pe Dumnezeu cu trupul si cu sufletul sau mai intai atunci cand isi aminteste ca a fost sfintit de Dumnezeu si s-a unit cu El, iar apoi cand isi uneste voia sa cu voia lui Dumnezeu, astfel incat sa implineasca totdeauna voia Lui cea buna si desavarsita. Un astfel de om nu traieste pentru sine insusi, ci pentru Dumnezeu.

Lucreaza pe pamant pentru Imparatia lui Dumnezeu. Il slaveste in toate pe Dumnezeu, in cuvinte si in fapte. Faptele sale, care sunt savarsite spre binele aproapelui, sunt prilej de slavire a numelui lui Dumnezeu. Viata sa straluceste de lumina dumnezeiasca si se face astfel povatuitor catre Dumnezeu pentru cei care inca nu L-au cunoscut.

Sfantul Nectarie de Eghina

Sursa: sfantulnectarie.ro

Sf. Nectarie s-a nascut in oraselul Silivria din Tracia, de pe actualul teritoriu al Turciei, la 1 octombrie 1846, fiind crescut, impreuna cu cei 6 frati ai sai, in dreapta credinta. La varsta de 14 ani se indreapta catre Constantinopol, unde munceste din greu pentru hrana. Singura lui mangaiere, dupa orele istovitoare de munca, era Sfanta Biserica. Remarcat de catre conducatorii Scolii Metocului Sf. Mormant, este angajat ca pedagog si invatator la aceasta scoala. Tot ca invatator, incepand de la varsta de 20 de ani, il aflam si in insula Hios. La 27 de ani isi urmeaza glasul constiintei si, din dragoste pentru Hristos, devine monah la Manastirea Nea Moni, de pe aceasta insula. Ajutat de Dumnezeu printr-un om bogat, care era cucerit de viata sfanta dusa de catre Parintele Nectarie, el isi implineste visul de a invata si termina liceul in 1881. Cu binecuvantarea Patriarhului Alexandriei, urmeaza Facultatea de Teologie din Athena.

Reintors in Alexandria Egiptului, este numit predicator principal al Patriarhiei. Tot atunci, Sf. Nectarie tipareste mai multe carti de raspandire a dreptei credinte. Trece prin toate treptele ierarhice, fiind hirotonit (15 ianuarie 1889) episcop si numit Mitropolit de Pentapolis. In anul 1890, din pricina unor neintelegeri, este trimis in Grecia. Injosit si trecut cu vederea multa vreme, ajunge in cele din urma director al Seminarului Teologic Ortodox Rizareion.

In afara de formarea tinerilor seminaristi, s-a ocupat si de cresterea duhovniceasca si inchegarea unei stranse comuniuni intre cei care ii erau ucenici. Renunta la functia de conducator al Seminarului Teologic dupa ce considera ca si-a indeplinit datoria si intemeiaza impreuna cu un grup de ucenice Manastirea Sfanta Treime din insula Eghina. Dupa trecerea sa la cele vesnice, in 1920, printr-o intamplare minunata, trupul sau este descoperit neputrezit si izvorand mir. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare, iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazand numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la noua noiembrie. Zilnic credinciosii se inchina la moastele Sfantului Nectarie si la mormantul sau, facand din manastirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toata Grecia.

Despre minunile savarsite de Sf. Nectarie in zilele noastre – mai ales vindecari de cancer si alte boli grave, ce se savarsesc la moastele sale, ori cu untdelemn de la candela sa – s-au scris nenumarate carti in Grecia, care in parte au fost traduse si in romaneste.

Recent, o data cu asezarea raclei cu particele din moastele sale la Manastirea Radu-Voda, au inceput sa fie consemnate si la noi nenumarate minuni, probate cu martori. Astfel ca multime de pelerini din toata tara au inceput sa soseasca la Radu-Voda.

* * *

Marturii din cartea “Minunile Sfantului Nectarie din Eghina Romaneasca“:

■ Mă numesc Anton Daniel, şi în câteva rânduri am să vă povestesc o parte din viaţa mea. În anul 2009 am început să am dureri cumplite de cap, am luat medicamente pentru ameliorarea durerii timp de două săptămâni, însă rezultatele întârziau să apară. Durerile erau din ce în ce mai insuportabile şi erau însoţite şi de ameţeli. Era într‑o zi de vineri când, în urma unor investigaţii minuţioase, fiind diagnosticat cu cancer, am intrat în sala de operaţie. Înainte de a intra în operaţie, o doamnă, I., mi‑a vorbit despre harul vindecător al Sfântului Ierarh Nectarie. Nu ştiam nimic despre acest sfânt şi nu eram un bun creştin în acea vreme. Eram foarte neliniştit şi în acelaşi timp eram ferm convins că totul va decurge bine şi simţeam cum o putere dumnezeiască era lângă mine, ceea ce mi‑a dat tăria să trec prin acele momente de teamă, nemaicunoscute de mine până atunci. Mama era şi ea foarte speriată, ştiind riscurile unei astfel de operaţii pe creier. În sala de reanimare, după operaţie, am reîntâlnit‑o pe aceeaşi doamnă I., care, de data aceasta, mi‑a dăruit cartea roşie care cuprindea viaţa şi minunile Sfântului Ierarh Nectarie, iar din clipa aceea am fost nedespărţit de cartea aceasta, şi harul sfântului începuse să‑şi facă simţită prezenţa în viaţa mea.
La scurtă vreme după operaţie, naşa de cununie a părinţilor mei a venit să mă viziteze, având la ea Acatistul Sfântului Nectarie, pe care m‑a sfătuit să‑l citesc în fiecare seară, fiind încredinţată că Sfântul Nectarie îşi va pleca urechea la durerea mea, împlinindu‑mi minunea de care aveam atât de mare nevoie. Şi, de atunci, am stăruit în rugăciune către Sfântul vindecător Nectarie, citindu‑i zilnic acatistul.
În acelaşi an, am suferit şi o a doua intervenţie chirurgicală: am fost operat pentru a doua oară, însă, de data aceasta, inghinal. După operaţie, au urmat o serie de şedinţe de radio şi chimioterapie foarte anevoioase şi dureroase, care s‑au soldat cu metastaze pulmonare, însă harul pe care Sfântul Nectarie mi‑l acordase îmi întărea forţa şi răbdarea de a rezista în această menghină de dureri şi îmi mijlocea întărirea credinţei în Mântuitorul nostru Iisus Hristos, în mod tainic. M‑am supus pe mai departe unui alt şir de analize şi tratamente, care au avut şi urmări negative – hemoragie externă.
După patru zile de spitalizare, mai precis marţi spre miercuri seara, fiind foarte obosiţi, atât eu cât şi mama mea, care mi‑a stat alături în tot acest timp, am aţipit amândoi (vreo 20 de minute). Mama m‑a visat plin de sânge, iar eu am visat că eram la Mănăstirea Dervent şi că dormeam lângă sfânta cruce făcătoare de minuni, iar de deasupra uşii care adăposteşte crucea făcătoare de minuni, într‑o rază luminoasă foarte puternică, a apărut o persoană, sub chipul unei umbre, zicându‑mi: „Joi seară vei ajunge la Mănăstirea Dervent, vei dormi la sfânta cruce şi acolo te vei vindeca!”. M‑am trezit cu o stare sufletească harică, însoţită de o bucurie de nedescris, de parcă ştiam că un lucru minunat se va întâmpla chiar în ziua aceea.
În ciuda opoziţiei mamei mele în ceea ce privea posibilitatea întreprinderii unei călătorii către Sfânta Mănăstire Dervent şi în urma rezultatelor îmbucurătoare ale analizelor, joi seară am ajuns la Mănăstirea Dervent şi chiar am dormit la sfânta cruce făcătoare de minuni de acolo, părea că visul meu se împlinea.
Contrar aşteptărilor mele, în ziua următoare, o stare generală de rău a întregului trup a pus stăpânire pe mine; şi… atunci, o minune… o putere dumnezeiască lucra asupra mea. În momentele acelea nu ştiam ce să facem, am vorbit cu un preot, care m‑a spovedit, m‑a împărtăşit cu Trupul şi Sângele Mântuitorului nostru Iisus Hristos pe mine, nevrednicul. După ce s‑au săvârşit acestea, părintele mi‑a dăruit o icoană foarte frumoasă cu Sfântul Nectarie.
Apoi am plecat din nou la spital, cu frica de a nu face din nou hemoragie; şi iată că analizele erau mai bune faţă de cele făcute la ieşirea din spital. Datorită acestui fapt, i‑am promis sfântului că vom dărui o icoană cu el la biserica de unde suntem noi, care are hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva. Acest lucru s‑a şi întâmplat, am găsit o persoană care să picteze această icoană. (Icoana este foarte mare şi frumoasă, şi a fost donată de mine la biserica menţionată mai sus, unde a fost bine primită, nemaiavând pe acest sfânt în altă icoană din biserică.)
Am uitat să vă mărturisesc încă un lucru: după operaţia din februarie, la sfârşitul lunii mai – începutul lunii iunie, urma să dau examenul de atestat şi probele la bacalaureat, iar, cu ajutorul sfântului, am reuşit şi am luat nota 9 (la bac). După un an, m‑am înscris la Facultatea de Teologie, acum sunt în anul II, îmi place şi îmi pun nădejdea în sfântul să mă ajute să termin cu bine şi să merg în continuare pe calea pe care Bunul Dumnezeu mă va călăuzi.
O altă minune pe care Sfântul Nectarie a săvârşit‑o în familia noastră este aceasta: în anul 2011, cumnata mea se afla în Italia la spital, pentru a‑şi naşte pruncul. Fratele meu a sunat‑o pe mama mea, spunându‑i: „Mamă, Alina se chinuieşte de două ore să nască!” Eu, auzind acestea, am luat Acatistul Sfântului Nectarie şi am început să‑l citesc. Nici măcar nu am ajuns la Condacul al IV‑lea, că, iată, fratele meu îi spune mamei, radiind de fericire: „Avem un băieţel!”. Deci, sfântul a fost şi acum lângă noi şi ne‑a ajutat.
Îi mulţumesc acestui sfânt că ne ajută în orice momente când îl chemăm în ajutorul nostru. Acum este sfântul meu ocrotitor, care îmi dă puterea să merg mai departe.
Doamne, ajută!
(Anton Daniel, Constanţa)

■ Despre acest minunat Sfânt Nectarie am aflat în toamna anului 2011. Despre minunile Sfântului Nectarie am citit în revista Formula AS. Imaginea Sfântului Nec­ta­rie o priveam zugrăvită pe peretele bisericii la care mergeam.
În luna noiembrie 2011, am început să acuz dureri în partea stângă. Într‑o zi de marţi, fiind la serviciu, deşi am luat trei calmante, durerea nu ceda. Datorită insistenţelor unei colege, am ajuns la un cabinet medical şi, în urma unui ECO, la urgenţă, internare, iar în următoarea zi, 24 noiembrie 2011, am fost operată. A fost extirpată o tumoră de 540 g – sub stomac, şi o parte din lobul ficatului – unde erau deja metastaze; rezultatul biopsiei – cancer, iar diagnosticul GIST.
În această situaţie disperată, fiind încă la spital, fiica mea mi‑a adus Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nectarie, icoana sfântului, mir şi agheasmă de la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti.
Externată, ajunsă acasă, speriată, plângeam toată ziua. Îmi priveam familia – soţul, fiica şi fiul, de aici, din ţară, şi le spuneam că nu vreau să mor, că mai am multe de făcut: să‑i văd pe copii căsătoriţi, să le ţin şi lor copiii în braţe, să‑i ajut să‑i crească, să‑mi revăd nepoţeii, fiul şi nora din Canada, să mă pensionez şi să mă bucur alături de soţ de cei trei copii ai noştri. Disperare şi lacrimi!
Singura speranţă a fost că rugăciunile mele şi ale celor dragi mie vor ajunge la Măicuţa Domnului, la Dom­nul nostru Iisus Hristos, la Sfântul Nectarie şi la toţi sfinţii.
În fiecare zi am citit Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nectarie, Acatistul Maicii Domnului Vindecătoarea de cancer ‑ Pantanassa, Acatistul către Preacurata Stăpâna noastră Născătoarea de Dumnezeu Grabnică Ajutătoare, Aca­tis­tul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu Izbăvi­toa­rea, Acatistul pentru izbăvirea de boală, Acatistul Sfântului Ioan Rusul, Acatistul Sfântului Ilie Lăcătuşu, Acatistul Sfântului Pantelimon, al Sfântului Mina, Acatistul Sfintei Cruci (40 de zile), Acatistul Sfân­tu­lui Fanurie, al Sfântului Ştefan, al Sfântului Gheorghe, al Sfântului Nicolae.
Din dorinţa mare a unui preot care construieşte o biserică cu hramul Sfântului Ioan Iacob Hozevitul, au fost aduse şi în Dobrogea o parte din moaştele Sfântului Nec­tarie. Am fost la câteva slujbe la acea bisericuţă (pe dru­mul dintre Constanţa şi localitatea Mihail Kogăl­ni­cea­nu) şi m‑am rugat cu soţul şi fiica mea la sfintele moaşte. Într‑o seară, când operaţia nu era închisă şi mă durea, am pus o eşarfă pe care o trecusem deasupra sfintelor moaşte şi durerea mi‑a trecut.
Rugăciunile către Măicuţa Domnului, Domnul nos­tru Iisus Hristos, Sfântul Nectarie m‑au ajutat să capăt în­cre­derea că poate mă voi face bine, că voi mai trăi să mă bucur de familia mea, de copiii mei, de viaţă. În fiecare zi m‑am uns pe locul bolnav cu ulei din candela ce arde dea­supra moaştelor Sfântului Nectarie, ulei pe care părintele mi l‑a dat după slujbă, şi mir.
La şase luni de la operaţie şi trei luni de tratament medicamentos, la ultimul CT – pe ce‑a mai rămas din sto­mac, după operaţie, pe intestine – nu era nimic, era curat, iar pe ficat – unde, după primul CT după operaţie, la apro­ximativ trei luni, erau trei metastaze, acum nu mai era decât una (şi aceea, în regresie).
Aceasta este minunea pe care am primit‑o de la Sfântul Nectarie, de la Măicuţa Domnului, de la Domnul nostru Iisus Hristos şi de la toţi sfinţii pe care i‑am rugat să facă şi pentru mine o minune, să mai trăiesc şi să mă bucur de cele trei flori ale mele – doi băieţi şi o fetiţă şi de nepoţeii de la ei.
După ce am ajuns la moaştele Sfântului Nectarie, două nopţi am visat cum citeam Acatistul şi am văzut imaginea Sfântului Nectarie lângă mine, într‑o icoană.
După ce fiul meu cel mijlociu mi‑a adus de la Iaşi icoana Sfântului Nectarie, la care mă rog în fiecare zi, am început să lucrez un goblen cu icoana Sfântului Nectarie, ca să pot şi aşa să‑i mulţumesc că m‑a ajutat să mai trăiesc.
Rugăciunile către Sfântul Nectarie, Maica Dom­nu­lui, Domnul nostru Iisus Hristos, îngerul meu, m‑au făcut să înţeleg şi să am convingerea că, deşi suntem atât de mici, rugăciunile noastre sunt auzite şi trebuie să avem răbdare, să nu ne pierdem speranţa că vom fi ajutaţi!
Câte zile îmi va da Dumnezeu, voi citi în fiecare zi Paraclisul şi Acatistul Sfântului Nectarie şi câte un acatist al celorlalţi sfinţi care ne ajută, ascultându‑ne rugăciunile.
(Eugenia, Constanţa)

■ Mă numesc Livia G. şi sunt pensionară, am vârsta de 81 de ani. Am citit cu mari emoţii cărţile despre minunile săvârşite de Sfântul Nectarie din Eghina. Şi, pentru că am avut şi eu parte de ajutorul Sfântului Nectarie, i‑am promis că voi mărturisi despre ajutorul primit.
Am avut un neg între sâni, care a apărut cu aproxi­mativ 50 de ani în urmă. În toţi aceşti ani, nu m‑a supărat. Necazul a apărut în toamna lui 2011, când a început să se dezvolte mult, ajungând la mărimea unui bob mare de porumb. Pentru că s‑a inflamat şi m‑a deranjat mult, în luna ianuarie 2012 m‑am prezentat la doamna doctor der­matolog Zaharia, din Timişoara. Negul se înroşise la rădăcină şi îmi producea dureri în sânul stâng.
După o consultaţie atentă, doamna doctor Zaharia mi‑a spus că va interveni chirurgical pe la sfârşitul lunii februarie, deoarece acum este foarte frig şi nu este bine să se intervină chirurgical, căci va fi o intervenţie destul de pretenţioasă, dar înainte de operaţie se va face biopsia, căci s‑ar putea să fie de natură canceroasă.
Pentru că mă deranja din ce în ce mai mult, o nepoa­tă de‑a mea ‑ cu care în toamnă am vizitat trei mănăstiri, printre care şi Mănăstirea Prislop, de unde am cumpărat o sticluţă cu mir ‑ m‑a sfătuit să dau pe neg în fiecare seară, în formă de cruce, cu mir şi să spun: „În numele Tatălui, al Fiului şi al Sfântului Duh, Sfinte Nectarie, scapă‑mă de această suferinţă. Amin.”
După acest procedeu, citeam deseori Acatistul Sfân­tu­lui Ierarh Nectarie. În fiecare seară mai citeam şi câteva minuni făcute de Sfântul Nectarie. După o lună de zile, negul se făcuse mic, cât un bob de grâu. Nu mai era inflamat, nu mă mai durea. Într‑o sea­ră, când m‑am dezbrăcat ca să fac un duş, văzându‑l atât de mic şi de o culoare maro închis, m‑am gândit să‑l prind între două degete, să văd dacă mai este tare, şi‑am rămas cu el în mână.
Acum, pe locul unde a fost negul, pielea este de culoare normală. Nici nu‑mi vine să cred că am scăpat de acel neg urât şi dureros, că nu mai este necesar să fac operaţia, care m‑ar fi costat o sumă destul de mare, comparativ cu pensia mea.
Minunatul şi bunul Sfânt Ierarh Nectarie mi‑a ascul­tat ruga şi, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, m‑a scăpat de operaţie.
Îi mulţumesc şi‑i voi fi recunoscătoare câţi ani voi mai trăi pe acest pământ. Din cărţile pe care mi le‑am cumpărat: Noi minuni la Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, Minuni în România, Vindecări minunate citesc în fiecare seară înainte de cul­care. Textele citite mă relaxează, mă liniştesc, şi somnul vine de la sine. Aceste cărţi le‑am împrumutat şi cunoştinţelor mele, pe care ştiu că le interesează acest gen de lectură.

■ Mă numesc V. M. şi sunt una din persoanele pe care Sfântul Nectarie le‑a ajutat. Am hotărât să scriu despre ajutorul primit, pentru că vreau să afle toată lumea, cea cu credinţă dar şi cea fără credinţă, despre minunile făcute pentru mine de Sfântul Nectarie şi, poate, prin povestea mea, reuşesc să dau încredere celor care sunt bolnavi şi care suferă, şi să le spun că totul se poate atunci când avem încredere în Dumnezeu.
Toată lumea trebuie să creadă şi să fie convinsă că singurul care face minuni este Dumnezeu, prin toţi sfinţii Lui.
Viaţa este o încercare, un permanent test pe care Dumnezeu ni‑l dă, pentru a ne schimba şi pentru a înţelege esenţa existenţei noastre.
Esenţa vieţii este iubirea, adică Dumnezeu. Am ajuns la această concluzie abia după o boală cruntă, pentru care şi acum Îi mulţumesc lui Dumnezeu, pentru că m‑a ajutat să mă schimb în bine.
M‑am internat în spital într‑o zi de Paşti, fiind în comă, şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că mi‑a îndrumat paşii către spital, căci, dacă mai stăteam acasă câteva minute, nu mai eram acum.
Am stat internată la mine în oraş o lună, însă mă simţeam la fel de rău şi tratamentul făcut nu avea niciun efect. Am decis să plec la Bucureşti, pentru investigaţii amănunţite.
La Bucureşti, după toate investigaţiile, am fost diag­nosticată cu o boală autoimună, o boală dobândită pe un fond mare de stres. La Institutul Fundeni, am început un tratament agresiv, recomandat de un doctor extraordinar, care m‑a monitorizat şi mi‑a făcut investigaţii, Teoharie Marinescu.
Am fost şi în alte oraşe pentru a‑mi descoperi boala, însă toate drumurile duceau la Bucureşti şi eu atunci nu înţelegeam de ce. Am înţeles abia după ce m‑am vindecat că Sfântul Nectarie mi‑a călăuzit paşii acolo unde trebuia, unde urma să mă vindec.
La Bucureşti mergeam din trei în trei luni, tratamentul pe care îl făceam era eficient pentru boala mea, însă efectele adverse ale tratamentului erau foarte grave. Tratamentul pe care l‑am făcut a fost cu Prednison (Medrol) şi Imuran, un tratament puternic care mi‑a afectat funcţiile locomotorii, care m‑a deformat fizic şi din cauza căruia au apărut şi disfuncţii cardiace.
După şase luni de tratament, la oprirea acestuia, am anchilozat, lucru care m‑a făcut să sufăr şi mai mult şi să fiu dezamăgită de tot şi de toate. Eram depresivă şi nu doream să mai trăiesc, depinzând mereu de alte persoane. Este dureros să nu te poţi mişca şi să aibă altcineva grijă de tine. Însă am trecut şi de această depresie, şi tot datorită lui Dumnezeu şi a credinţei mele în El, m‑am făcut bine.
În această perioadă de suferinţă cruntă am şi deznădăjduit. Am întrebat mereu: „De ce eu, Doamne? Cu ce am greşit de sufăr atât?” Nu înţelegeam de ce trebuia să trec printr‑un asemenea chin, însă până la urmă am înţeles.
Am înţeles că tot ce aveam era de la Dumnezeu, am înţeles că nimic nu este mai important decât Dumnezeu. Am înţeles că trebuie să accept tot, chiar dacă este rău sau chiar dacă este bun, că nimic nu este întâmplător în viaţă şi nimic nu se face fără voia lui Dumnezeu.
După un an şi jumătate de suferinţă şi tratament, după ce mi‑am revenit şi m‑am făcut bine, am primit o carte de la o prietenă extraordinară, căreia ţin să‑i mulţumesc pentru tot sprijinul moral şi financiar pe care mi l‑a dat, o carte numită Sfântul Nectarie – Minuni în România. Am luat cartea şi am început să o citesc, neştiind până atunci că există acest sfânt.
În această carte am citit că o persoană care a fost bolnavă şi acum era foarte bine îi mulţumea aceluiaşi doctor de la Spitalul Fundeni care mă salvase şi pe mine.
Atunci am înţeles cine mi‑a îndrumat paşii către Fundeni, am înţeles şi am simţit în acelaşi timp că Sfântul Nectarie a fost permanent lângă mine chiar de la începutul bolii mele, fără ca eu măcar să ştiu că există acest sfânt.
Atunci mi‑am dat seama că tot ce se întâmplase cu mine a fost o minune a sfântului. Dacă am trecut pe lângă moarte, a fost datorită Sfântului Nectarie.
Cel mai frumos şi minunat lucru este că eu nici măcar nu am ştiut că există Sfântul Nectarie, însă puterea lui Dumnezeu, fiind atât de mare, abia după ce m‑am vindecat, mi‑a arătat că nu m‑a lăsat singură niciodată şi mi‑a trimis pe unul din sfinţii aleşi de El pentru a face minuni cu mine.
Am fost în Bucureşti la Mănăstirea Radu Vodă, pentru a‑i mulţumi Sfântului Nectarie că m‑a salvat şi acum sunt bine.
Boala a intrat în remisie, analizele sunt perfecte, şi asta datorită şi mulţumită lui Dumnezeu, Domnului nostru Iisus Hristos, Maicii Domnului şi tuturor sfinţilor.
Din tot acest chin şi din toată această durere, de doi ani am rămas cu o credinţă de neclintit faţă de Dumnezeu, şi am devenit şi eu un om mai bun şi iubitor, aşa cum Îşi doreşte Bunul Dumnezeu. După această boală am dobândit trei virtuţi pe care trebuie să le avem toţi: credinţa, răbdarea şi înţelepciunea.
După ce am fost la Mănăstirea Radu Vodă şi m‑am uns cu ulei de la candela sfântului, acesta mi‑a apărut în vis şi mi‑a vorbit. A fost un vis care mi‑a marcat viaţa, a fost un vis în care mi s‑a arătat că Dumnezeu m‑a iertat şi m‑a făcut bine. Acest vis mi‑a confirmat ceea ce simţisem eu, că Sfântul Nectarie a fost mereu cu mine şi m‑a scos din mâinile morţii.
Mulţumesc familiei mele pentru că m‑a suportat mai mult cu rele decât cu bune în ultimii doi ani.
Mulţumesc doctorului gastroenterolog Teoharie Marinescu.
Mulţumesc doctorului psihoterapeut şi homeopat Nagy Istvan.
Şi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că exist, pentru tot ce mi‑a dăruit şi‑mi va dărui mereu.
Multă încredere şi sănătate!
(V.M.)

■ În anul 2002, am fost diagnosticată cu cancer de sân şi am fost şi operată, extirpându‑mi‑se sânul stâng. Am urmat tratamentul impus şi radioterapie. Totul a fost bine până în anul 2011, în aprilie, când, făcând o tomografie, mi s‑a depistat un nodul la plămân. Fiica mea, ca să nu mă sperie, nu mi‑a comunicat acest lucru, dar mi‑a spus că trebuie refăcută tomografia în iulie. Am repetat‑o şi… a mai apărut unul, tot mic, iar celălalt nu crescuse… Am plecat la spital la Iaşi, pregătită pentru internare şi, eventual, operaţie. Ajunsă acolo, doctorul respectiv (profesor în pneumologie) mi‑a spus că, deocamdată, nu se poate interveni chirurgical, pentru că nodulii sunt prea mici (2 milimetri), dar că trebuie ţinuţi sub observaţie. Nici tratament nu puteam lua, pentru că nu se ştia natura lor… neputând face nimic, decât să aşteptăm! Am plecat de la spital la Sfânta Cuvioasă Parascheva, să‑i mulţumesc. Cu noi, adică împreună cu fiica mea şi cu mine, era o doctoriţă credincioasă, medic rezident în Iaşi, care ne‑a indicat să trecem şi pe la biserica Sfântului Nectarie. Cu regret, spun acum că eu nu prea auzisem de dânsul, totuşi am mers. Ne‑am rugat şi am venit acasă. După câteva zile, m‑am gândit să încep să citesc acatistul sfântului, timp de 40 de zile, timp în care am luat şi ulei de la Eghina, primit de la o prietenă a fiicei mele. Am citit acatistul, iar în luna octombrie am făcut iarăşi tomografie pentru verificare şi minunea s‑a produs: nodulii nu au mai crescut, nici nu a mai apărut vreunul, deci nu a fost nevoie de operaţie şi mă simţeam şi mai bine, sufleteşte şi trupeşte. Drept pentru care, plecând din nou la Iaşi, am fost la biserica Sfântului Nectarie, unde i‑am mulţumit pentru binele făcut! I‑am scris şi o mică poezie, aşa cum m‑am priceput, drept mulţumire. Am s‑o redau mai jos.
Acum cu mine se petrece o altă minune a Sfântului Nectarie şi anume: am început să citesc canonul de rugăciune al bolnavului, deoarece în urma decesului soţului meu (în 2006) am rămas cu o depresie profundă. Cu toate tratamentele făcute şi cu ajutorul copiilor mei, nu am reuşit să scap de ea, aşa că am decis să apelez din nou la Sfântul şi bunul Nectarie. Au trecut numai trei zile şi deja mă simt mai bine! De aceea, îndemn pe toţi cei care au necazuri să apeleze la Sfântul Nectarie! Nu‑i va lăsa niciodată, iar ajutorul său nu va întârzia să apară!

Îţi mulţumesc, sfinte,
Pentru ce mi‑ai pus dinainte.
Pentru sănătatea ce mi‑ai dat,
Pentru boala care mi‑ai luat.
E drept că mă‑ndoiam
Şi nu credeam
Cum trebuie în tine
Dar m‑am înşelat, ştiu bine.
Acum voi spune
După cum doreşti,
Că moaştele‑ţi sunt sfinte
Şi faci mult bine,
Căci aşa voieşti.
(Adriana Roman, judeţul Neamţ)

■ Sfântul Nectarie este cel care ne‑a salvat!
Sunt din Bucureşti şi am 38 de ani. În ziua de Sfântul Nicolae, anul 2000, Dumnezeu a trimis asupra mea toiagul pentru păcatele şi neascultările mele. Am fost diagnosticată cu o formă de cancer ganglionar şi, după numeroase investigaţii, în ianuarie 2001, am început tratamentul cu citostatice, pe care le‑am suportat foarte greu. În tot acest timp, ceva din mine îmi spunea că numai lângă Dumnezeu voi putea să port această boală, însă rugăciunile mele erau greoaie, stângace şi obositoare, ca şi tratamentul. Aşa că am ales să întrerup medicaţia exact la jumătatea tratamentului, şi să îmi văd de viaţă ca şi mai înainte, după capul meu şi după voia mea, departe de Dumnezeu, încercând să ignor boala, de care nu mă vindecasem. Deşi iniţial aveam cea mai simplă formă a bolii, după trei ani ajunsesem cu metastaze abdominale, iar stadiul avansase îngrijorător.
În anul 2004, după o săptămână de febră puternică, am revenit la spital. Exact în acelaşi timp, o prietenă mi‑a adus un Îndreptar de spovedanie şi cartea cu noile minuni ale Sfântului Nectarie. Le‑am citit pe nerăsuflate, aflând că o parte din moaştele sfântului sunt la Mănăstirea Radu Vodă.
De aici încolo este numai lucrarea lui Dumnezeu şi mijlocirea Sfântului Nectarie, care a devenit ocrotitorul familiei mele. În câteva zile, am făcut prima spovedanie generală din viaţa mea. Lupta cu boala, deşi mult mai grea decât prima oară, o resimţeam din ce în ce mai uşoară. Sfântul Nectarie a aprins în mine o aşa de mare râvnă, încât nici nu mai îmi păsa de boală. Treptat, când starea fizică mi‑a permis, am început să merg duminica la Sfânta Liturghie la Mănăstirea Radu Vodă.
Apoi Sfântul Nectarie l‑a ajutat şi pe soţul meu să păşească pe calea spre credinţă şi mântuire. Sfântul Nectarie ne‑a ajutat să ne găsim duhovnic. Sfântul Nectarie ne‑a răspuns la toate rugăciunile noastre, el ne‑a purtat pe braţe, el ne‑a salvat de la înecul în propriile noastre păcate, el ne‑a „născut” pentru Dumnezeu. Dar nu a fost singur! Maica Domnului împreună cu Sfânta Cuvioasă Parascheva, Sfântul Ioan Rusul, Sfânta Maică Paisia, Sfântul Spiridon, Sfântul Nicolae şi alţi sfinţi, pe care noi, nevrednicii, nu îi ştim, ne‑au salvat sufletele de la moarte şi au purtat pentru noi toate greutăţile trupeşti!
Slavă lui Dumnezeu întru sfinţii Lui!
(Cristina Andrei, Bucureşti)

■ Mă numesc Grigoriu Aneta, din Galaţi, str. Albatrosului nr. 2, bl. N1, ap. 11. Doresc din toată inima să fac cunoscută minunea Sfântului Nectarie asupra mea, ajutându‑mă la operaţie. În luna septembrie 2007, după un control medical, s‑a constatat că am probleme cu sănătatea. Am făcut o ecografie abdominală şi s‑a constatat că aveam un chist ovarian de mărimea 9/10 cm, care necesita operaţie.

Între timp, am fost la biserica cu hramul Sfântului Andrei şi de acolo am cumpărat iconiţe şi cărticele cu viaţa şi acatistul Sfântului Nectarie, pe care le‑am dat la credincioşi în sfânta biserică, şi am oprit şi pentru mine.

Operaţia a fost programată pe 6 februarie 2008. Înainte de operaţie, m‑am rugat cu lacrimi la Sfântul Nectarie, rugându‑l să mă ajute la operaţie, pentru a mă trezi din anestezie, fiindu‑mi foarte frică că nu mă voi mai trezi, având probleme şi cu inima.

Tot în această perioadă, am citit Acatistul Sfântului Nectarie, cerându‑i acelaşi lucru. Vă spun cu toată credinţa şi frica în Bunul Dumnezeu că, în momentul când s‑a terminat operaţia, eu m‑am trezit din anestezie şi ascultam discuţia între doamna doctor şi asistentă.

Am fost dusă în sala de reanimare. Am suportat foarte bine operaţia şi a doua zi m‑au dus la salon. Noaptea, am visat că venisem acasă la mine şi în sufragerie, pe peretele din partea dreaptă a casei, era un ecran mare cât peretele, pe care vedeam cum se slujea Sfânta Liturghie de la Sfânta Biserică Înălţarea Domnului; cânta corul aşa de frumos, că nu se poate explica în cuvinte frumuseţea acestor cântece.

Iar în faţa sfântului altar, unde sunt uşile împărăteşti, era Sfântul Nectarie îmbrăcat în haine arhiereşti, şi mi‑a spus că miercuri a fost cu mine.

Este adevărat că eu am fost operată pe data de 6 februarie 2008, într‑o zi de miercuri! Când m‑am trezit, am plâns şi i‑am mulţumit Bunului Dumnezeu şi Sfântului Nectarie pentru ajutorul primit.

Menţionez că despre această minune am scris şi am trimis şi la Mănăstirea Sfânta Treime din Grecia (în limba greacă). Doresc din toată inima să fie cunoscută această minune a Sfântului Nectarie. Am promis sfântului că voi face cunoscută această minune.

(Aneta Grigoriu, Galaţi)

■ Sfântul Nectarie m‑a vindecat de cancer la colon
În anul 2007, după mai multe probleme şi încercări pe care le‑am avut în familie – trei înmormântări: cumnatul, mama, tata – mi s‑a declanşat şi mie boala.
După mai multe investigaţii, am fost programat pentru operaţie, pe care am şi făcut‑o la Cluj. La ieşirea din operaţie, mi‑au făcut citostatice naturiste, iar mai apoi am făcut şi şase luni de chimioterapie, pe care le‑am trecut cu bine.
După acest timp, întoarcerea la Dumnezeu a fost din ce în ce mai puternică. În viaţa unui om nu‑i nimic întâmplător. Am mers la Mănăstirea Râmeţ, la icoana făcătoare de minuni, mai apoi la Mănăstirea Nicula, tot la icoana făcătoare de minuni.

După şase luni, cu ajutorul lui Dumnezeu, am plecat în Grecia. Dar, înainte de a pleca, am primit de la mai mulţi fraţi creştini ortodocşi acatiste pe care le‑am citit cu mare drag: Acatistul Sfântului Nectarie, al Sfântului Ioan Rusul, al Sfântului Patapie, toţi vindecători de cancer.
În pelerinajul pe care l‑am făcut în Grecia, am avut bucuria de a merge pe la foarte multe mănăstiri, dintre care şi în insula Eghina, la Sfântul Nectarie, unde am stat mai mult lângă moaştele sfântului şi unde am simţit o bucurie care este greu de descris în cuvinte. Chiar şi părintele cu care am fost în grup a spus că în acest pelerinaj se vor vindeca trei oameni. Şi eu, într‑adevăr, cu ajutorul Sfântului Nectarie, m‑am vindecat. Sfântul Nectarie m‑a vindecat de cancer la colon.

După operaţie au trecut patru ani şi jumătate, şi dau slavă lui Dumnezeu şi sfinţilor care m‑au îngăduit pe mine, păcătosul, de m‑am atins de raclele lor. Eu îi sfătuiesc pe toţi cei care au nevoie să se roage foarte mult şi să citească Acatistul Sfântului Nectarie care face minuni.
În anul următor am fost la Ierusalim, pe urmă în Ucraina, unde sunt, de asemenea, foarte multe sfinte moaşte.
În încheiere, mulţumesc Bunului Dumnezeu, Maicii Domnului, Sfântului Nectarie şi tuturor sfinţilor, pentru ajutorul pe care mi‑l dau şi mi l‑au dat.
(Ionel Boboia, Alba Iulia)

■ Când am citit pentru prima dată despre minunile Sfântului Nectarie, intrasem într‑o adâncă stare depre­si­vă, cu dese gânduri de sinucidere. Consideram că nu mai am niciun rost pe lume, fără un motiv întemeiat. Citind despre minunile Sfântului Nectarie, am decis să citesc acatistul lui, dar şi paraclisul Maicii Domnului. Încă de la prima rugăciune, starea de depresie a dispărut, luându‑i locul pofta de viaţă. Adevăratele minuni au loc în momentul în care ai timp să le observi. De‑a lungul timpului, m‑am rugat ca părinţii mei să se împace în urma divorţului, m‑am rugat pentru exa­me­ne, pentru viaţa unei persoane foarte dragi, căreia me­di­cii nu îi mai dădeau nicio şansă de supravieţuire, dar, când toate cererile mi‑au fost împlinite, nu am remarcat ajutorul divin. Viaţa mi‑a fost salvată de două ori, când moartea părea inevitabilă. Deşi teoretic ar fi tre­buit să rămân cu sechele fizice sau psihice, eu am scăpat ca prin minune. Trebuie doar să ne rugăm….
Dumnezeu nu lasă pe nimeni. Spre exemplu, în urmă cu doar câteva zile m‑am rugat disperată la Domnul şi la Sfântul Mina, implorând ajutor pentru găsirea unui act foarte important la locul de muncă. Deşi nevinovată, eram acuzată că aş fi fost neatentă şi din vina mea acel document a dispărut. După aproape jumătate de oră de la rugăciune, actul a fost găsit, iar eu am scăpat de acuzaţii. Dacă ne vom pierde credinţa, atunci vom pierde tot.
(Claudia)

■ Mă numesc Arfire Liliana şi sunt din Slobozia. În urmă cu şapte ani am fost diagnosticată cu cancer mamar. Am făcut toate tratamentele recomandate de doctor, dar, după aproape trei ani, eram suspectă de metastaze hepatice. Am făcut RMN, CT, dar nu aveam un rezultat precis. Am urmat tratamente pentru ficat şi cu Dumnezeu înainte încă vreo doi ani, când au început durerile de oase. După o scin­tigrafie, iar stres şi panică: suspiciune de metastaze osoase.
Dar, datorită rugăciunilor la Maica Domnului şi Sfântul Nectarie, încă trăiesc şi Îi mulţumesc Bunului Dumnezeu pentru fiecare răsărit de soare.
Mi‑am dorit să ajung la moaştele Sfântului Nectarie şi sfântul mi‑a auzit rugăciunea, a mijlocit cum a ştiut mai bine şi, în august 2010, m‑a primit şi pe mine, nevrednica, la sfântul său mormânt, unde mi‑a dat un semn că este alături de mine.
Nu pot descrie în cuvinte bucuria şi liniştea sufletească cu care m‑am întors din acel pelerinaj. Şi azi am ulei de la moaştele sale, cu care mă ung cu semnul sfintei cruci şi durerile îmi dispar ca prin minune.
Până la sfârşitul zilelor mele voi mulţumi Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul, Sfântului Efrem cel Nou, Cuviosului David şi Măicuţei Sfinte pentru ajutorul pe care l‑am primit, deşi nu merit. Slavă Ţie, Doamne!
(Liliana Arfire, Slobozia)

■ Mă numesc G.S. Am aflat acum trei ani de Sfântul Nectarie din cărţulia roşie cu minunile Sfântului. M‑au im­presionat foarte mult viaţa şi minunile acestui mare sfânt, pe care pronia lui Dumnezeu a vrut să‑l facă cu­nos­cut şi în ţara noastră. Am citit cu sufletul la gură şi eu şi soţia mea această carte, care ne‑a adus multă încre­de­re în ajutorul şi purtarea de grijă a lui Dumnezeu, prin mij­locirile de rugăciune ale tuturor sfinţilor. Ulterior, când ne‑am căsătorit, l‑am luat ca pe unul dintre pa­tro­nii spirituali ai familiei noastre, împreună cu Preasfânta Fe­cioară Născătoare de Dumnezeu şi cu Sfântul Întâiul Mu­cenic şi Arhidiacon Ştefan. Mi‑am dat seama, mai târ­ziu abia, de marele ajutor sufletesc pe care l‑am do­bândit prin rugăciunile Sfântului Nectarie.
Locuim departe de părinţii noştri, care sunt plecaţi în străinătate şi de care ne este un dor necontenit şi cărora le purtăm o grijă foarte mare în încercările acestei vieţi. Sfântul Nectarie a ţinut loc de părinte pentru noi, mijlocind cu rugăciunile sale şi pentru noi şi pentru părinţii noştri către Bunul Dumnezeu. Nu spun aceasta for­mal, ci pentru că am simţit într‑adevăr ajutorul sfân­tu­lui când m‑am rugat lui în necaz şi în suferinţă. Mi‑a fost de mare ajutor în găsirea unui loc de muncă, atunci când nu mai speram. De multe ori, în diferite boli şi slăbiciuni fizice, a fost grabnic tămăduitor.
Din păcate, în zilele noastre nu mai sperăm în pur­ta­rea de grijă a doctorilor şi a spitalelor, dar sunt şi doc­tori pe care îi trimite Dumnezeu, doctori trupeşti şi doc­tori sufleteşti care, cu ajutorul lui Dumnezeu şi prin mij­lo­cirile sfinţilor, ne sunt tămăduitori de orice boală am suferi. Trebuie doar să ne rugăm cu credinţă şi să avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu. Suferim destul de mult când suntem atinşi de boli, noi sau cei dragi ai noştri. În acest sens, şi eu m‑am întristat când am aflat că un bun prieten de‑al meu, G., are tatăl bolnav de diabet cu complicaţii destul de grave. Mi‑a povestit la un moment dat că tatăl său a fost dus la urgenţă, iar medicii nu‑i dădeau prea multe şanse. În starea aceea de întristare, am nădăjduit totuşi în ajutorul Sfân­tului Nectarie. Am citit acatistul său, rugându‑mă pentru tatăl prietenului meu. Ajutorul sfântului nu a în­târ­ziat să apară şi am aflat de la G. că starea tatălui său s‑a ameliorat şi că va fi adus acasă. M‑am bucurat foarte mult şi i‑am mulţumit Sfântului Nectarie pentru ajutorul dat într‑un moment de cumpănă.
Din păcate, tatăl său are de luptat în continuare cu com­plicaţiile cauzate de boală, căci a rămas fără vedere la unul din ochi şi, probabil, îi va fi afectat şi celălalt. Încă mă rog pentru tatăl lui, citind deseori Acatistul Sfân­tului Nectarie şi Îi mulţumesc lui Dumnezeu că i‑a mai dat o şansă. Totodată mă rog şi pentru copilul unei colege care suferă de mari probleme respiratorii, fiind a­desea nevoită să meargă cu el la urgenţe. Îi rog pe toţi cei care au posibilitatea să se roage şi să‑i pomenească într‑un acatist pe tatăl – Stănel şi pe copilul colegei – Emil.
Foarte mulţi îl recunoaştem pe Sfântul Nectarie ca pe un sfânt tămăduitor în boli şi suferinţe şi nu puţini îl recunoaştem ca pe un grabnic mijlocitor către Dumne­zeu pentru darul naşterii de copii. Mărturisesc pe această cale că de mult ne doream ca şi familia noastră să fie bi­ne­cuvântată cu naşterea unui copil. De multe ori că­deam în deznădejde şi credeam că Dumnezeu, pentru păcatele noastre, Şi‑a întors faţa de la noi. Totuşi m‑am rugat cu această întristare în inimă către Sfântul Nectarie. Şi, atunci când nu mai nădăjduiam şi credeam că o să trebuiască să mergem pe la doctori, minunea s‑a produs. Mi‑am dat seama că pentru rugăciunile Sfântului Nec­ta­rie s‑a produs această minune. De atunci continui să‑i mul­ţumesc Sfântului Nectarie şi să‑l rog şi pentru sănă­ta­tea copilului şi pentru o naştere uşoară. Deocamdată, doc­torii ne‑au spus că totul este bine, şi cu toate că are cordonul ombilical înfăşurat în jurul gâtului există posibilitatea ca acest lucru să se schimbe.
Vă rog să o pomeniţi şi pe soţia mea, Mariana, în rugăciunile voastre. Sper ca ajutorul lui Dumnezeu să vină şi în casele voastre, pentru rugăciunile pe care le faceţi.
Să nu uităm niciodată că avem acest mare mijlocitor şi rugător ‑ pe Sfântul Ierarh Nectarie ‑ , pe care Dumnezeu ni l‑a dăruit. Să alergăm către el şi să sperăm că vom dobândi răspuns şi ajutor pentru toate rugă­ciu­nile noastre către făcătorul de minuni Nectarie, iar apoi, să nu uităm să mulţumim acestui sfânt pentru mijlocirile rugă­ciunilor sale către Dumnezeu. Să povestim şi celor­lalţi despre ajutorul Sfântului Nectarie ca semn de mul­ţu­mire al ajutorului primit de el.

Sursa: sfantulnectariedineghina.blogspot.ro

Alte articole:

• Viata Sf. Nectarie de Eghina

Sfântul Necatrie s-a născut la 1 octombrie 1846, în orășelul Silivria din nordul Greciei, provincia Tracia. Deși locuită de greci, întreaga regiune se găsea de aproape patru sute de ani sub ocupaţie turcească. O mare parte din regiune, incluzând și Silivria, a rămas în componenţa statului turc până astăzi.

Sfântul Nectarie provenea dintr-o familie săracă, de oameni simpli dar credincioși, care își creșteau copiii în frica de Dumnezeu și în respectul faţă de credinţa ortodoxă străbună.  La botez a primit numele Anastasie, care în limba greacă se traduce „înviere”. Era al treilea copil, din cei șapte pe care îi vor avea părinţii săi, Dimos și Vasilichi. Încă de mic s-a arătat a fi un copil inteligent, cu o puternică dorinţă de a învăţa cât mai multe lucruri noi. Părinţii săi s-au străduit să-i ofere o bună educaţie creștinească, iar de la bunica sa a deprins primele învăţături de credinţă și primele rugăciuni.

Dragostea faţă de cărţi îl făcea ca, de multe ori, atunci când descoperea anumite texte frumoase și mișcătoare, fie din Sfinţii Părinţi, fie din filozofii antici, pe care cu aceeași bucurie îi citea, să le copieze pe mici bucăţi de hârtie. Aceste fragmente le strecura apoi în pachetele cumpărătorilor, care veneau la magazinul lor. Aceștia le citeau cu plăcere și admirau inteligenţa tânărului ucenic. Mai târziu, multe din aceste texte vor fi cuprinse în două volume pe care Sfântul le va publica spre folosul sufletesc al păstoriţilor săi.O altă bucurie a tânărului Anastasie era aceea de a participa în duminici și sărbători la sfintele sjulbe. Se găsea mereu aproape de slujitorii altarelor și îi ajuta după putere.Calităţile sale nu puteau să rămână neobservate de către cei din jurul său. Astfel, ajunsese să fie remarcat de conducătorii Școlii Metocului Sfântului Mormânt, care, la scurt timp, l-au angajat ca pedagog și dascăl pentru clasele mai mici. Acolo a lucrat până la vârsta de 20 de ani. În tot acest timp, nu și-a uitat vreo clipă părinţii și fraţii săi mai mici, pe care îi lăsase în urma sa, în iubitul orășel Silivria. De multe ori, le trimitea bani din câștigul său, iar la sărbătorile mari venea să le petreacă împreună cu ei.Biograful său, monahul Abimelec, ne povestește că, odată, pe când se întorcea acasă de la Constantinopol cu corabia, spre a petrece împreună cu ai săi Sfintele Sărbători ale Crăciunului, pe mare s-a iscat o furtună îngrozitoare. Toţi cei de pe vas erau înspăimântaţi de furia valurilor și a vântului. La un moment dat, una dintre pânzele principale s-a rupt, ameninţându-se astfel echilibrul, și așa precar, al vasului. Atunci, tânărul Anastasie a sărit repede, și-a scos cureaua de la brâu și a legat în grabă pânza corabiei. Apoi s-a rugat cu glas tare la Dumnezeu, zicând: „Doamne, scapă-mă, ajută-mă să studiez teologia pentru a putea să-i întorc la credinţă pe cei care hulesc numele Tău!”. Din acel moment, valurile și vântul au început să se potolească și astfel au ajuns nevătămaţi la ţărm.La     vârsta     de     20     de     ani,     Sfântul     Nectarie     părăsește Constantinopolul și se retrage în insula Hios. Aici, în satul Liti, va fi numit din nou învăţător. În paralel, va aprofunda studiile sale teologice și, de multe ori, va fi rugat să predice în bisericile care se aflau în satele de prin împrejurimi. Cuvântul său teologic era atât de bogat și de atrăgător încât, în scurt timp, a devenit foarte iubit de către toţi locuitorii insulei. Ducea o viaţă simplă, curată, în permanentă rugăciune și comuniune spirituală cu duhovnicul său.

Încă din primele luni ale șederii sale în Hios, urca adeseori la Mănăstirea Nea Moni (Mănăstirea Nouă), în timpul liber și în special duminica, când îi plăcea să cânte la strană. Aici, la scurt timp, a devenit fiul duhovnicesc al cuviosului Pahomie, personalitate ce a rămas vie în memoria locuitorilor insulei până astăzi.

Timp de 7 ani de zile, tânărul învăţător Anastasie, se va dedica cu dragoste spre luminarea micilor săi elevi, educându-i în lumina iubirii de neam și de credinţă. Era epoca în care toate popoarele din Balcani cunoscuseră jugul asupritor al otomanilor. Ca un luminător al neamului, îi încuraja pe cei din jurul său, asigurându-i că, prin voia lui Dumnezeu, va veni o vreme când soarele libertăţii va avea din nou să răsară pe pământul iubit al ţării lor.

Cu timpul, Anastasie a reușit să își aducă în insulă întreaga familie. Pe fratele său l-a trimis la studii, pentru a deveni, la rândul său, învăţător. Mai târziu, în 1873, îi va încredinţa acestuia chiar școala la care el însuși predase. Aceasta după ce el, tânărul Anastasie, care între timp ajunsese la o maturitate duhovnicească cum rar se întâlnește în rândul tinerilor de această vârstă (avea pe atunci 27 de ani), luase hotărârea de a-și urma vocaţia pe care o simţea în sine, către viaţa monahală. A fost acceptat ca frate, în cinul monahal al mănăstirii Nea Moni.