Tare mi-e ca nu cumva, consimțind statului (deh, epidemie de rujeolă, lumea nu-i suficient vaccinată, ce mai contează din ce motiv și cu ce gravitate) un prim și micuț drept de a decide în locul nostru injectarea în corp a unor substanțe farmaco-chimice cu titlu de facere de bine, să ne trezim apoi, peste niște ani, că nu vom mai ști cât va mai fi al nostru corpul și cât va fi al statului, care nu va mai sta la prea multe discuții în tot felul de situații în care va stabili că știe mai bine decât noi ce-i este bine și ce nu corpului aflat în coproprietate: poate o schimbare de sex, poate o euthanasie …

Miza momentului nu mi se pare a fi atât vaccinul anti-rujeolic, cât cedarea către stat a posibilității de a decide violarea corpului nostru, sub pretextul binelui stabilit științific și aparent refuzat de un popor îndărătnic, căruia, însă, același stat nu i-a pus la îndemână dozele de „bine” necesare pentru a se vedea dacă e chiar atât de îndărătnic sau nu a avut ce “bine” să-și administreze.

(Din ce înțeleg, în Franța, după ce, acum niște ani s-a stabilit obligativitatea administrării unui număr de trei vaccinuri, adică pentru cele mai serioase tulpini –polio și diftero-tetanic- zilele aste vor să umfle numărul de vaccinuri obligatorii la unsprezece -toate, evident, a căror imperativă necesitate e în afara oricărei discuții; peste ceva ani, probabil vor trece la douăzeci de vaccinuri, paralel cu euthanasierea de facto a vreunui Charlie Gard)

LE: Evident că, atunci când m-am referit la stat, nu am avut în vedere o ființă malefică, în carne şi oase. Deciziile statului sunt deciziile agenților săi, care pot fi bine intenționați. Dar iadul e pavat cu intenții bune. Buna intenție nu garantează binele.

Cristina Popescu

Cultura Vietii: CEDO confirmă INEXISTENȚA unui „drept” la căsătoria între persoane de același sex

9 iunie 2016 – Curtea Europeană a Drepturilor Omului a făcut publică decizia în cauza Chapin și Charpentier contra Franța (nr. 40183/07). Reclamanții contestau decizia instanțelor franceze de a anula o căsătorie încheiată în anul 2004 între doi bărbați, prin violarea legii franceze de atunci, care oprea două persoane de același sex să se căsătorească.

În decizia luată cu unanimitate, Curtea întărește faptul că Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu include un drept la mariaj pentru cuplurile de același sex, nici sub dreptul la respectul pentru viața privată și de familie (art. 8), nici sub dreptul de a se căsători și a fonda o familie (art. 12).

Mai precis, noua decizie vine să confirme altele anterioare, și în particular să reamintească următoarele:

Problema căsătoriei între persoane de același sex este „subiect al legilor naționale ale Statelor contractante” (§ 36, cu ref. la decizia din cauza Schalk și Kopf c. Austria (nr. 30141/04);

Articolul 12 confirmă conceptul tradițional de căsătorie, care este uniunea între un bărbat și o femeie și „nu impune asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie“ (§ 36, cu ref. la decizia din cauza Gas și Dubois c. Franța, nr. 25951/07, § 66);

Articolul 12 „nu poate fi interpretat ca impunând asupra guvernelor Statelor contractante o obligație de a oferi cuplurilor de același sex acces la căsătorie” (§ 39). Această reamintire a recentelor decizii din cauzele Hämäläinen c. Finlanda (nr. 37359/09) și Oliari și alții c. Italia (nr. 18766/11 și 36030/11) are un impact puternic deoarece recunoaște limitele teoretice ale interpretării dreptului la căsătorie;

Cu privire la dreptul la respectul pentru viața privată (garantat sub art. 8) și la principiul non-discriminării (art. 14), „Statele sunt (…) libere (…) să restricționeze accesul la căsătorie la cuplurile de sexe diferite”, (cu ref. la decizia Schalk și Kopf, § 108 și Gas și Dubois, § 66);

Statele „se bucură de o anumită marjă de apreciere cu privire la statutul exact conferit de mijloacele alternative de recunoaștere” a relațiilor de același sex și a diferențelor între acestea și drepturile și obligațiile conferite de căsătorie (§ 58).

Gregor Puppinck, directorul Centrului European pentru Lege și Justiție, un ONG juridic cu sediul la Strasbourg, salută decizia ca fiind „interpretarea corectă a Convenției Europene a Drepturilor Omului” și precizează că „problema căsătoriei între persoane de același sex împinge Curtea la limita abilității sale de a interpreta Convenția. Această limită este marcată de însăși formularea tratatului (Convenției) și de voința explicită a majorității Statelor membre.”făcut publică decizia în cauza Chapin și Charpentier contra Franța (nr. 40183/07). Reclamanții contestau decizia instanțelor franceze de a anula o căsătorie încheiată în anul 2004 între doi bărbați, prin violarea legii franceze de atunci, care oprea două persoane de același sex să se căsătorească.

Veste excepțională – printr-o decizie a justitiției norvegiene, familia Bodnariu a fost reîntregită.

Toți copiii familiei se vor întoarce alături de mama și tatăl lor, după o luptă cruntă, care a durat câteva luni.

Fetițele sunt deja cu părinții lor, a spus Daniel Bodnariu, unchiul copiilor, vineri, într-o intervenție telefonică la Antena 3.

Un alt copil era deja cu părinții, iar acum familia Bodnariu trebuie să-și mai ia înapoi cei doi băieți.

[…] Copiii soţilor Bodnariu – românul Marius Bodnariu, inginer IT, şi soţia sa norvegiancă Ruth, asistentă medicală -, dintre care cel mai mic are doar câteva luni, au fost luaţi de la părinţi de Serviciul de protecţie a copilului din Norvegia, Barnevernet, în noiembrie 2015, după ce cele două fete, cele mai mari din familie, ar fi spus că primesc corecţii fizice de la părinţi.

Părinții sunt acuzați de abuz și îndoctrinare religioasă, iar autoritățile norvegiene au demarat procedurile de adopție.

Mihai Gâdea: Poate familia Bodnariu așteaptă scuze de la cei care nu au văzut o problemă cazul lor.

”E o veste absolut extraordinară pentru toți cei care au înțeles drama acestei familii. În aceste momente, mă gândesc și la cei care au încercat să trimită în derizoriu acest caz. Pentru toți cei care au încercat să spună că e în regulă să iei copiii unei familii, având în vedere că nu comisese niciun abuz, mă gândesc că poate familia Bodnariu așteaptă scuze”, a spus Mihai Gâdea, vineri, într-o intervenție telefonică la Antena 3.

Totodată, directorul Antena 3 i-a felicitat pe toți cei care au ieșit în stradă, în semn de solidaritate cu familia Bodnariu.

[…]

• George Alexander: COPIII BODNARIU SE ÎNTORC ACASĂ…

Am aşteptat cu sufletul la gură, toți, această veste!

Este ceea ce ne-am dorit să auzim şi, indiscutabil!, este un pas înainte.

Vom respecta, de asemenea, nevoia de linişte şi de intimitate netulburată a familiei Bodnariu. (“Municipalitatea Naustdal s-a înțeles cu părinții să aducă toți cei cinci copii acasă!”)

DAR…

Să nu uităm că sunt mulți alți părinți care-şi aşteaptă copiii furați de Barnevernet…

Ce se întâmplă cu copiii familiei Nan, de exemplu?

Dar cu Avramescu-Cortez?

Dar cu cei ai familiei Rădulescu?

Dar cu copilul Herminei Gheorghe, în Danemarca?

Dar cu copiii Cameliei Smicală, în Finlanda?

Dar cu copiii lui Florin Barbu?

Dar cu mulți alții care sunt nevoiți să rămână, deocamdată, anonimi?!… În Norvegia sau în alte țări.

… Sub presiunea opiniei publice, Norvegia a stins un incendiu acum. Dar, strategia oricărei țări nu este să stingă incendii ca un pompier. Ci să lucreze preventiv, echitabil, să-şi asume răspunderea pentru greşelile făcute.

AŞTEPTĂM ELIBERAREA DIN CAPTIVITATE, DECI, A TUTUROR COPIILOR ROMÂNI!

(… indiferent dacă vreo instituție sau țară are tăria morală să recunoască sau nu, abuzurile comise…)

Basilica.ro: Doar 37,9% dintre lăcașurile de cult construite după 1989 în România aparţin Bisericii Ortodoxe Române

Secretariatul de Stat pentru Culte a publicat situația centralizată a lăcașurilor de cult din România[1], așa cum era la data de 31 decembrie 2015. Această statistică oferă posibilitatea analizei cantitative și comparative între culte și are avantajul de a lămuri un aspect care din ce în ce mai des este invocat ca problemă, construcția de biserici.

Întrucât regimul comunist a împiedicat zidirea lăcașurilor de cult, în condițiile creșterii demografice, demararea unor noi construcții de biserici după anul 1989 a fost necesară, acestea fiind construite la iniţiativa comunităţilor de credincioşi. După 26 de ani, doar Biserica Ortodoxă Română a devenit ținta criticilor pe această temă.

Publicarea informării Secretariatului de Stat pentru Culte arată o situație surprinzătoare,  dar reală, a cărei cunoaștere este necesară oricărei analize oneste.

Astfel, credincioşii ortodocși, care reprezintă 86,45% din populaţia României, conform ultimului recensământ (2011), deţin doar 59,9% din numărul total al lăcașurilor de cult, iar celelate culte recunoscute au 40,1% dintre acestea.

Mai mult decât atât, conform situaţiei prezentate de Secretariatul de Stat pentru Culte, Biserica Ortodoxă Română reprezintă de departe cultul cu cele mai puține biserici raportate la numărul de credincioși, având în medie un lăcaş de cult la 994 de ortodocși. Dacă avem în vedere că dintre cele 16.403 lăcașuri de cult ortodoxe la care se face referire, potrivit evidenţelor Patriarhiei Române, doar 13.511 sunt parohiale (biserici de parohii și filii, celelalte fiind capele de cimitir, biserici și paraclise mănăstirești), o biserică revine la peste 1.200 credincioşi ortodocși.

Pe de altă parte, este important de observat că în cei 26 de ani după 1989, Biserica Ortodoxă Română (care reprezintă 86,45% din totalul populaţiei) a finalizat construirea a 3.191 de biserici, iar celelalte culte recunoscute (care reprezintă 13,55% din totalul populaţiei) au edificat un număr de 5.222 locașuri de cult. Prin urmare, se poate constata faptul că din numărul total de lăcaşuri  de cult construite după 1989 doar 37,9% sunt ortodoxe.

Biserica Ortodoxă Română nu se situează, potrivit așteptărilor firești, în fruntea listei la creșterea procentuală a numărului de biserici după 1989 (inclusiv cele aflate în curs de construcție). Ea se află abia pe locul 7, cu o creștere procentuală de 35,1% în perioada 1989-2015. Pentru acelaşi interval de timp, cultul penticostal a avut o creștere de 268,8%; cel adventist de ziua a șaptea de 199,2%; creștinii după evanghelie de 170%; cultul baptist de 113,7%; Biserica Ortodoxă Rusă de rit vechi 45,6%; iar Biserica reformată cu 35,47 %.

În medie, Cultul penticostal are un lăcaş de cult la 122 de credincioși; cel adventist de ziua a șaptea – un lăcaş la 64 de credincioși; creștinii după evanghelie – un lăcaş la 93 de credincioși; iar cel baptist – un lăcaş la 72 de credincioși.

Raportându-ne la confesiunea cu cea mai mare creștere procentuală (Cultul penticostal – 268,8%), se observă că pentru cei 356.314 membri, după 1989 s-au construit 1.950 de lăcașuri de cult, în timp ce pentru cei 16.307.004 de ortodocși s-au construit 3.191 biserici.

În București, raportat la media ortodoxă națională, numărul de biserici este și el subreprezentat. La o populație rezidentă de 1.587.951 de locuitori ortodocşi există 260 de biserici ortodoxe (parohiale, mănăstirești, capele), adică un lăcaș de cult pentru 6.108 locuitori.

În concluzie, situația centralizată prezentată de Secretariatul de Stat pentru Culte arată în mod clar că Biserica Ortodoxă Română rămâne cultul cu cele mai puţine biserici raportat la numărul de credincioşi, situaţia fiind problematică în Bucureşti, unde fiecare dintre bisericile existente deserveşte mai mult de 6.000 de persoane.

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

_______________________________________________________

[1]http://www.culte.gov.ro/library/files/noutati/situatie-lacasuri-de-cult_2015_forma_de_pe_site.pdf ,  postare actualizată  în 04 aprilie 2016.

Cazurile familiilor Bodnariu și Nan cunosc o nouă întorsătură. După ce timp de luni de zile, mărturiile părinților despre abuzurile Barnevernet au fost desconsiderate, acum un raport al Centru Independent ce aparține de Facultatea de Medicină a Universității pentru Știință și Tehnologie din Trodnheim arată proporțiile dezastrului.

Conform acestui studiu, peste 76% dintre copiii internați în centrele Barnevernet (Protecția Copilului din Norvegia) suferă de grave probleme psihice. Ministrul Copilului și Egalității Sociale din Norvegia, Solveig Horne s-a arătat șocată, declarând că “cifrele sunt mult mai mari decât m-aș fi așteptat“.

Rezultatele studiului, care poate fi accesat aici, au fost dezvăluite de românul George Alexander, fost director de grădiniță în Norvegia.

“Întrebarea pe care orice om de bun-simț si-o poate pune acum este… De ce suferă 76 % dintre acesti copii de grave probleme psihice dacă Barnevernet le asigură o viață atât de minunată? De ce această industrie numită Barnevernet livrează pe bandă rulantă oameni bolnavi psihic în societate? De ce îmbolnăveste Barnevernet copiii nostri? De ce îi distruge psihic?“, a comentat el pe facebook.

Acesta mai afirmă că politicienii norvegieni au ascuns dezastrul, iar oamenii care au tras semnale de alarmă au fost dați la o parte, așa cum a fost și cazul său.

“Oamenii care au spus adevărul, cercetătorii incomozi, oamenii care au iesit în stradă au fost dați la o parte. Politicieni de doi bani au mințit la televizor, prin Norvegia, că totul este perfect si că pretențiile noastre sunt “vanvittige”, nebunesti, aberante…

Dezastrul, însă, este dezastru!, oricât te-ai juca, într-o stare de beatitudine, de inconstiență si politicianism abject, cu vorbele… Si cu viața altora, din păcate!

Dați-le copiii înapoi familiilor Bodnariu, Nan si tuturor celorlalți oameni pe care i-ați ucis aproape prin indiferența si răceala voastră! Prin diletantismul si ochelarii vostri de cal prin care vedeți lumea aceasta!“, a încheiat el.

* * *

● Stirile ProTv: Sotii Bodnariu au facut un prim pas pentru a recastiga custodia celor cinci copii ai lor. O decizie judecatoreasca a facut ca bebelusul Ezekiel sa fie adus inapoi acasa, in sanul familiei.

Sotii Bodnariu au facut un prim pas pentru a recastiga custodia celor cinci copii ai lor. O decizie judecatoreasca a facut ca bebelusul Ezekiel sa fie adus inapoi acasa, in sanul familiei.

Sotii Bodnariu au primit o veste mult asteptata de la judecatorii norvegieni. Mezinul familiei se va intoarce acasa, la mai bine de jumatate de an dupa ce Protectia Copilului din Norvegia i-a lasat pe sotii Botnariu fara cei cinci copii, pentru ca fetitele au spus ca au fost agresate de parinti.

Instanta a decis ca Marius si Ruth vor avea dreptul sa-i vada pe ceilalti doi baieti de doua ori pe saptamana si nu doar o data, ca pana acum. Nu a luat insa o decizie cu privire la cele doua fetite aflate in custodia altor familii.

“Aceasta decizie este doar un pas in procesul de a obtine custodia finala a tuturor celor 5 copii! Lupta pentru copii continua! Ne vedem la proteste pe 16 Aprilie!”, sustine pastorul Cristian Ionescu, purtatorul de cuvant al familiei.

Cei doi soti, Marius si Ruth Bodnariu, apar intr-o fotografie alaturi de baietel, pe site-ul bodnariufamily.org. Potrivit aceluiasi site, in data de 16 aprilie urmeaza sa aiba loc si alte proteste menite sa reintregeasca familia Bodnariu.

Cei cinci copii au fost preluati de catre autoritatile norvegiene de protectie a copilului pe 16 noiembrie, dupa ce parintii au fost banuiti de rele tratamente. Insa acuzatiile si masurile luate sunt extreme si absurde, sustine familia.

Vedeti si:

● Rapirea de copii – politica statului NORVEGIAN de reeducare sociala prin distrugerea familiei naturale

]]> http://www.apaceavie.ro/peste-21-milioane-de-semnaturi-stranse-de-coalitia-pentru-familie-pentru-modificarea-constitutiei-in-favoarea-familiei/feed/ 0 http://www.apaceavie.ro/ipoteza-socanta-bebelusii-din-arges-imbolnaviti-de-un-vaccin-anti-hepatic/ http://www.apaceavie.ro/ipoteza-socanta-bebelusii-din-arges-imbolnaviti-de-un-vaccin-anti-hepatic/#comments Tue, 16 Feb 2016 15:49:27 +0000 http://www.apaceavie.ro/?p=11640 Ora de Sibiu: SURSE: Vaccinul anti-hepatită, cauza îmbolnăvirilor pe bandă rulantă în rândul bebeluşilor!

Cotidianul Argeş Plus prezintă o ipoteză şocantă privind cazurile grave din aceste zile, soldate cu un deces şi îmbolnăviri pe bandă în rândul bebeluşilor din Argeş, pentru care Ministerul Sănătăţii şi alte foruri abilitate nu au emis până acum nici o explicaţie plauzibilă.

Redăm semnalul publicat de jurnalistul Dan Badea, însoţit de numeroasele comentarii provocate de acesta. Conform surselor acestuia este vorba de Vaccinul anti-hepatită Euvax B Pediatric. Dan Badea este redactorul-șef al publicației Argesplus.ro. […]

De altfel, cititorii săi – multe mame cu copii distruşi de vaccinuri – îi confirmă supoziţiile în comentariile avizate de mai jos:

În timp ce oficialii Ministerului Sănătăţii şi ai Direcţiei de Sănătate Publică Argeş se întrec în supoziţii, pentru a inunda mass-media, câţiva medici argeşeni au oferit publicaţiei noastre o variantă credibilă a adevăratei cauze a îmbolnăvirilor.

Până acum este clar că bebeluşii nu s-au infectat în Spitalul de Pediatrie. Nu există nici vreun focar de infecţie, copiii provenind din mai toate zonele Argeşului.

Toţi aceşti 27 de bebeluşi internaţi la Piteşti şi la Bucureşti au două lucruri în comun: sunt foarte apropiaţi ca vârstă (maxim o lună

Ora de Sibiu: SURSE: Vaccinul anti-hepatită, cauza îmbolnăvirilor pe bandă rulantă în rândul bebeluşilor!

Cotidianul Argeş Plus prezintă o ipoteză şocantă privind cazurile grave din aceste zile, soldate cu un deces şi îmbolnăviri pe bandă în rândul bebeluşilor din Argeş, pentru care Ministerul Sănătăţii şi alte foruri abilitate nu au emis până acum nici o explicaţie plauzibilă.

Redăm semnalul publicat de jurnalistul Dan Badea, însoţit de numeroasele comentarii provocate de acesta. Conform surselor acestuia este vorba de Vaccinul anti-hepatită Euvax B Pediatric. Dan Badea este redactorul-șef al publicației Argesplus.ro. […]

De altfel, cititorii săi – multe mame cu copii distruşi de vaccinuri – îi confirmă supoziţiile în comentariile avizate de mai jos:

În timp ce oficialii Ministerului Sănătăţii şi ai Direcţiei de Sănătate Publică Argeş se întrec în supoziţii, pentru a inunda mass-media, câţiva medici argeşeni au oferit publicaţiei noastre o variantă credibilă a adevăratei cauze a îmbolnăvirilor.

Până acum este clar că bebeluşii nu s-au infectat în Spitalul de Pediatrie. Nu există nici vreun focar de infecţie, copiii provenind din mai toate zonele Argeşului.

Toţi aceşti 27 de bebeluşi internaţi la Piteşti şi la Bucureşti au două lucruri în comun: sunt foarte apropiaţi ca vârstă (maxim o lună diferenţă dintre ei) şi, ATENŢIE!, au fost vaccinaţi împotriva hepatitei B în aceeaşi perioadă şi, probabil, cu acelaşi lot de vaccin, la începutul acestui an! Ca multe alte vaccinuri, este posibil ca acesta să le fi scăzut imunitatea micuţilor, de aici şi această criză sanitară fără precedent în judeţul nostru!

,,La mine acasă, a venit o asistentă să-i facă bebeluşului vaccinul împotriva hepatitei B! Se întâmpla pe data de 14 ianuarie! A doua zi, copilul începuse să se simtă rău! L-am dus la spitalul de pediatrie, loc unde s-a constatat că prezintă rotavirusul, fără să fiu sigură că l-a contactat în spital. Apoi, am ajuns cu el la Bucureşti,” a declarat o mămică.
Deocamdată, aşteptăm poziţia autorităţilor faţă de această variantă!

O altă variantă, neconfrmată până la urmă, este aceea că bebeluşii s-ar fi îmbolnăvit din cauza unor portocale. Autorităţile au făcut analizele fructelor, dar nu pentru E-coli, ci pentru pesticide. Din acest punct de vedere au fost “curate”. Mai multe detalii www.ziaristionline.ro.

“Ultimul raport pe care îl am a pus în evidenţă trei infecţii cu E. coli enteropatogen şi mai multe infecţii cu diverşi viruşi. Acest lucru nu leagă în niciun fel cazurile între ele. Aceste sunt datele de care dispun până în acest moment. Continuăm investigaţiile. Sunt oameni specualizaţi care o fac”, a declarat ministrul Sănătăţii Patriciu Achimaş-Cadariu, citat de Mediafax. Ministrul Sănătăţii a afirmat, în Plenul Camerei Deputaţilor, că s-au depus toate eforturile pentru identificarea problemei.

Toate ipotezele referitoare la cauza îmbolnăvirii bebeluşilor internaţi cu infecţie digestivă gravă au fost verificate prin tehnicile de care dispune sistemul în momentul de faţă, însă niciuna nu a fost confirmată, a spus luni ministrul Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu.

„Toate ipotezele au fost verificate, niciuna dintre ele n-a putut fi confirmată până în acest moment prin tehnicile de care dispunem. (…) Verificăm în continuare toate ipotezele pe care avem”, a declarat luni ministrul, după şedinţa grupului senatorial PNL, la care a fost prezent.

De asemenea, ministrul a spus că în momentul de faţă sunt verificate alte variante de infecţii şi intoxicaţii, însă nu a dat niciun exemplu.

Euvax B Pediatric, suspensie injectabilă, 10 µg/ml
Vaccin hepatitic B recombinant
Euvax B este un vaccin înalt purificat cu particule neinfecţioase din antigenul de suprafaţă al virusului
hepatitic B (AgHBs) adsorbit pe săruri de aluminiu ca adjuvant şi conservat cu tiomersal. Este un
vaccin obţinut prin tehnologie ADN recombinantă din culturi celulare pe levuri de Saccharomyces
cerevisiae.
0,5 ml (o doză) Euvax B Pediatric conţine antigen de suprafaţă al virusului hepatitic B (AgHBs) purificat 10 micrograme şi excipienţi: hidroxid de aluminiu gel, tiomersal, fosfat de potasiu monobazic, fosfat de sodiu dibazic, clorură de sodiu, apă pentru preparate injectabile.

]]>

Autoritatea pentru drepturile copiilor din Norvegia -BARNEVERNET are puteri discretionare, dupa proceduri sumare si arbitrare poate desparti copiii de familii, internandu-i.

În 2012 au fost luati de la familii 6737 copii, din care 1049 erau din familii de imigranti. Aceasta proportie s-a pastrat din anul 2009 cand 744 de copii din cei 5846 capturati de stat proveneau din familiile imigrantilor.

Datele sunt cuprinse intr-o analiza a agentiei Associated Press care releva fenomenul critic din Norvegia. […]

Răpirea copiilor, afacere de un miliard de euro

Cazul dramatic al familiei Bodnariu a fost abordat prin prisma aspectelor umane pe care le ridică măsura abuzivă a autorităților din Norvegia. Serviciul public pentru protecția copiilor – BARNEVERNET – a devenit de-a lungul anilor tot mai puternic şi mai abuziv, acțiunile lui scăpând de sub orice control. Scandalurile publice au adus în prim-plan maniera obscură a investigațiilor, cauzele absurde pentru care miilor de familii le-au fost pur şi simplu rapiți copiii. Datele statistice arată că numărul copiilor puşi în plasament în urma unor pretinse abuzuri ale părinților a crescut, ajungând, conform ultimei evidențe anuale de care dispunem, la 6.737, cu un spor de aproape o mie de copii față de anul precedent.

O profesoară de la Universitatea din Bergen, Marianne Skanland, a oferit date care arată că răpirea copiilor s-a transformat într-o industrie susținută din bugetul public cu sume uriaşe. Instituțiile aflate pe filiera tragică a răpirii au cheltuit 970 milioane de dolari în anul 2010, estimându-se că în prezent bugetul Barnevernet a depăşit un miliard de euro. Sume incredibile sunt plătite psihologilor pentru rapoartele de evaluare, baza pentru deciziile de confiscare a copiilor. Pentru stimularea părinților de împrumut, aceştia sunt plătiți cu salarii de peste 30.000 de euro, beneficiază de concedii plătite, timp de odihnă plătit separat, ajutoare financiare substanțiale pentru construirea de case noi şi la achiziția de automobile. Din bugetul pentru protecția copilului, circa 200 de milioane de euro reprezintă salarii, iar contractele cu mediul privat depăşesc 100 milioane de euro anual.

Angajații serviciului bine plătit sunt doar norvegieni, iar ținta o reprezintă cu precădere familii de imigranți de la care au fost luați forțat 20 la sută dintre copiii puşi în plasament. Rasism poleit cu aur, iată imaginea Norvegiei, țara NATO a răpitorilor de copii.

● Irina Chiroiu/Politicscan: Protecția Copilului din Norvegia: un business foarte rentabil

Profesoara de lingvistică din Bergen, Marianne Haslev Skånland, oferă câteva informații despre ”afacerea” care devenit protecția copiilor în Norvegia (mai mult aici).

În primul rând, Barneverent caută activ prin mica publicitate familii care se oferă să ia în îngrijire copii. Protecția Copilului din Norvegia anunță beneficii foarte atractive:

• 430.000 NOK (30.000 de EURO) pe an
• vacanțe plătite cu copiii
• concediu anual pentru părinții surogat (adică, perioade când își pot lua vacanță fără copii)
• facilități pentru construirea unei case
• facilități pentru cumpărarea unei mașini noi
• drepturi speciale la pensie

În același timp, ”industria” de protecție a copilului oferă slujbe mai multe și salarii mai mari pentru asistenții sociali. În 2010, de exemplu, cheltuielile cu salariile au atins 2,8 mld. NOK, o creștere cu 6% față de anul precedent.

Skånland mai atrage atenția asupra faptului că 98% din angajații Barneverent sunt nativi norvegieni și 97% din studenții care urmează cursuri în cadrul programelor de asistență socială sunt norvegieni ”pur sânge” ceea ce arată un deficit uriaș al experienței multiculturale, deși statisticile norvegiene arată că cele mai multe cazuri instrumentate de Serviviul de Protecție a Copilului sunt din familii minoritare de altă etnie decât cea norvegiană.

Profesoara de la Universitatea din Bergen mai notează că legea permite atenționarea [denunţarea familiilor către] Barnevernet  despre cazuri de copii care suferă de rele tratamente prin surse anonime, a căror credibilitate nu poate fi verificată.

Numărul copiilor înregistrați în cadrul evidențelor Barneverent a crescut într-un singur an (2009-2010) cu 7%, ajungând la 5700.

Aproximativ o treime din Serviciul de Protecție a Copilului nu este public. În 2010, au fost cumpărate servicii de la sectorul privat în valoare de 1,8 mld. NOK.

● EvZ/ Florin Saiu: Efectele cazului Bodnariu: fierbe Scandinavia! Teoria conspirației sau despre încercarea suedezilor de a supune poporul norvegian! | EVZ EXCLUSIV

 
Pentru turiștii care nu provin din nordul Europei, mesajele statuilor care împodobesc parcurile din Oslo sunt mai mult decât bizare: bărbați care se consolează reciproc, ținându-se în brațe, copii încălecați unul în capul celuilalt, femei aplecate una asupra alteia.

Într-un cerc al intelectualilor din Oslo se vorbește despre un scenariu uluitor. O parte a norvegienilor crede că Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului) ar fi unealta prin care Suedia ar încerca să controleze societatea din „Țara Fiordurilor”. Familia Bodnariu, la fel ca multe alte familii, ar fi picat la mijloc într-un război cu mize uriașe.

Evenimentul Zilei a publicat, ieri, mărturiile unei tinere sociolog din România, C.K., stabilită de trei ani la Oslo și căsătorită cu un norvegian. Femeia, pentru că – da – este o olteancă ambițioasă care visează (sau cel puțin visa) să-și întemeieze o familie armonioasă în Scandinavia, ne-a dezvăluit aspecte cutremurătoare din viața de zi cu zi a norvegienilor. Ne-a povestit despre rasism, naționalism, hedonism, homosexualism, de pre copii răpiți de lângă părinți…

Astăzi, însă, vom scrie despre o idee năucitoare prin forța și importanța ei. Sociolog de profesie, C.K. studiază, în special, efectele acțiunilor Barnevernet asupra societății în mijlocul căreia a ales să trăiască. Concluziile acestor documentări s-au intersectat, în ultima perioadă, cu o adevărată teorie a conspirației, dezvoltată de un cerc de intelectuali norvegieni din Oslo cu care C.K. a intrat în contact. Dar să vedem mai bine despre ce este vorba.

Povestește C.K., sub protecția anonimatului: „Poate nu se știu aceste lucruri, dar Barnevernet, acest serviciu care a băgat spaima atât în norvegieni, cât și în străinii stabiliți aici, este controlat într-un procent limitat de stat. Alături de autoritățile norvegiene mai stau șapte jucători privați, care dețin acțiuni consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva, dar nimic amănunțit. Dintre acești șapte actori, unul – o celebră familie suedeză, Wallenberg pe numele ei – învârte roata. De remarcat că Jacop Wallenberg, reprezentant de vază al familiei suedeze, este și membru în Comitetul Executiv al grupului Bilderberg, celebru în toată lumea pentru influența și potența financiară. Este, pe scurt, o organizație a unora dintre cei mai puternici oameni de pe mapamond”. […]

Distrugerea familiei – celula de bază a societății

„Deținând controlul asupra Barnevernet, elita aceasta profitoare – din care, cu siguranță, fac parte și câțiva norvegieni – s-au apucat de treabă. Urmăresc atomizarea familiilor tradiționale, practic desființarea acestora, pentru că o societatea poate fi mai ușor controlată atunci când n-are un fundament. Cum au ales să distrugă familiile? Prin promovarea agresivă a homosexualismului, a pedofiliei, a hedonismului – nenorociri atât de specifice, din păcate, societății norvegiene. Prin Barnevernet, au instaurat un regim de teroare psihologică, de teamă fizică, de neîncredere. Unii sunt recompensați cu sume colosale, pentru că primesc copii din alte culturi în familia lor – sunt aproape scutiți de muncă, fapt care nu e neapărat un lucru bun – , iar alții sunt hărțuiți și amenințați că-și vor pierde odraslele pentru motive aiuritoare. 

Copilașii sunt învățați încă de la grădiniță să se revolte împotriva părinților, să-i pârască, să-i desconsidere. Intenția de suprimare a ideii de familie este evidentă. Apoi, prin promovarea hedonismului, a individualismului, s-a ajuns ca mare parte a bărbaților norvegieni să devină extrem de efeminați. Femeile norvegiene, în schimb, sunt masculinizate. În acest fel, bărbații normali au ajuns să-și caută femei din Asia sau tipuri mai empatice, cu care se căsătoresc. S-au născut astfel familiile mixte, care sunt prigonite, pentru că reprezintă, de fapt, normalitatea”.

C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbații lor din ce în ce mai efeminați, a condus la una din cele mai mari rate ale divorțului din Europa, dar și la sinucideri, la comportamente deviante. Toate acestea se re-flectă în statisticile pesimiste, care prevăd că, în 2050, Norvegia va fi o țară alcătuită, în proporție de 90%, din homosexuali. Familiile compuse din astfel de oameni nu vor putea reprezenta niciodată baza unei societăți. Vor fi obediente sistemului care le-a permis, chipurile, să se exprime liber. Și, astfel, cu celula de bază a societății distrusă, cu capul de familie inexistent, e firesc că acest grup uman va fi mai ușor de manipulat și de condus”. […]

Curs despre sinuciderile copiilor sub 7 ani

Paranoia generată de acțunile Barnevernet se pare că a atins cote greu de imaginat în Norvegia. Potrivit sociologului C.K., la Universitatea din Oslo se predă, mai nou, un curs cu o temă morbidă: Sinuciderile copiilor sub 7 ani. „Au fost cazuri când asemenea copii au recurs la gesturi extreme. Este vorba despre acei micuți dați spre adopție familiilor-surogat. Probabil n-au reușit să se adapteze la noul climat și au clacat. Prin acest curs, norvegienii vor, probabil, să înțeleagă mai bine fenomenul, pentru a-l putea stopa”.

Schema conspirației

O elită, dirijată de o familie suedeză putred de bogată, controlează Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia)

Această elită dispune distrugerea ideii de familie prin promovarea agresivă a homosexualismului și a hedonismului, dar și prin separarea copiilor de părinți

Odată celula de bază a societății distrusă, grupul uman în sine rămâne la cheremul acestei elite, care-l manipulează după bunul plac

Impunerea, cu ajutorul statului norvegian, unor taxe uriașe cetățenilor dezbinați, duce la îmbogățirea elitei și la subordonarea populației autohtone

De remarcat că familiile mixte (vezi cazul Bodnariu) au picat la mijloc în acest război scandinav cu mize uriașe.

● Analiză necruțătoare a societății SCANDINAVE. Ghid de SUPRAVIEŢUIRE al emigrantului în Norvegia. Cazul Bodnariu ridică vălul de pe ABUZURILE inumane ale societății norvegiene

Odată cu deschiderea granițelor, mulți oameni visează la un trai mai bun în Europa. Intelectuali sau cerșetori, tineri sau bătrâni, bărbați sau femei cu care ne mândrim, dar și specimene care ne fac de râs, românii iau calea străinătății, convinși că acolo „umblă câinii cu covrigi în coadă”.

Rândurile de mai jos, prilejuite de scandalul „Familia Bodnariu” – cazul celor cinci copii ai unui cuplu mixt, româno-norvegian, care au fost reținuți de autoritățile nordice pe motiv că părinții își educau odraslele prin presupuse corecții fizice și îndoctrinare religioasă -, au fost scrise și publicate în ideea de a-i sprijini pe cei care și-au propus să emigreze în Norvegia. Trebuie să înțeleagă că, odată ce acceptă avantajele oferite de un sistem mai potent financiar, trebuie să respecte și legile impuse de acesta. Poate dure, poate permisive, poate aberante, poate neobișnuite pentru un om crescut și educat în Est. În orice caz, reguli de bază.

De aici înainte, începe povestea unei tinere plecate din Oltenia natală, căsătorite în Norvegia și stabilite de trei ani la Oslo, capitala Norvegiei: „Am ajuns aici cu gândul de a-mi forma o familie armonioasă, alături de soțul meu norvegian, care are doi copii dintr-o căsătorie anterioară. Nu știam mare lucru despre societatea și sistemul scandinav, dar aveam să descopăr un stat demn de romanul lui Orwell – «1984». Am terminat, în țară, Filosofie-Sociologie și, imediat cum am ajuns la Oslo, m-am pus cu burta pe carte, pentru a învăța limba țării mele adoptive”.

Personajul nostru, pe care îl vom numi cu inițialele C.K., pentru a-i proteja identitatea, ne-a mărturisit aspecte uluitoare din viața de zi cu zi trăită la Oslo. Pentru o mai bună înțelegere, am decis să le grupăm în câteva puncte. Ce-a rezultat? Un strigăt mut de atenționare, un gest de prevenire, un „ceva” pe care l-am numit simplu: „Ghid de supraviețuire al emigrantului în Norvegia”. Astfel:

1. „Pentru a înțelege societatea scandinavă, trebuie să citiți Janteloven, adică Legea Jante, apărută în urmă cu aproape 100 de ani în Danemarca și preluată de majoritatea țărilor nordice, inclusiv de Norvegia.

Ce cuprinde? Un fel de legi nescrise, destinate manipulării maselor. Cine nu le respectă este marginalizat, privit cu suspiciune și ostilitate. Iată ce cuprind ele:

• Să nu crezi că ești special.
• Să nu crezi că ești la fel ca noi.
• Să nu crezi că ești mai deștept decât noi.
• Să nu crezi că ești mai bun decât noi.
• Nu crede că știi mai multe decât noi.
• Nu te crede mai important decât noi.
• Să nu crezi că ești bun de ceva.
• Nu râde de noi.
• Să nu crezi că îi pasă cuiva de tine.
• Nu crede că poți să ne înveți pe noi ceva.

În acest cadru, al acestor legi nescrise, acționează Barnevernet, Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia”, crede C. K..

Dacă ați aprofundat aceste reguli, luați aminte la următoarele puncte, considerate de tânărul sociolog cruciale pentru înțelegerea societății nordice!

2. „Statul norvegian ateu instigă la ură împotriva creștinilor și își manipulează cetățenii prin Kristelig Folkeparti – așa-zisul Partid Creștin-Democrat.

Exemplu: legile extrem de restrictive legate de alcool sunt puse de Norvegia pe seama acestui partid. Membrii grupului politic susțin că sunt împortiva alcoolului, deși, paradoxal, sunt democrați prin definiție! Restricțiile exagerate conduc la ură, dar asupra cui se îndreaptă aceasta? Nu asupra statului norvegian (care și emite aceste legi), ci asupra Partidului Creștin-Democrat, care le propune și care, chipurile, reprezintă interesele creștinilor din Norvegia. Atunci, sigur că norvegienii ajung să-i urască pe credincioșii creștini. Să nu uităm că Norvegia este o țară în care doar 2% din populație merge la biserică. Așadar, este vorba despre o manipulare crasă, o formă de instigare la ură împotriva creștinilor străini”.

3. „Norvegia încearcă excluderea religiei și, implicit, a libertății de expresie.

Exemplu: UDI, adică Instituția pentru Imigrație, a interzis, inițial, expunerea crucii în centrele pentru imigranți! Era valabil și pentru însemnele imigranților musulmani. Ulterior, la presiunile mediatice, UDI a revenit asupra deciziei. De asemenea, unele companii norvegiene refuză mâncarea livrată de firmele specializate, cunoscute ca aparținând comunității creștine. Alt caz cunoscut – cea mai veche și cea mai mare școală din Åsanes, Kyrkjekrinsen skole -, interzice elevilor să mai meargă la biserică înainte de Crăciun. Toate aceste cazuri au fost dezbătute în ziarele din Norvegia”.

4. „Barnevernet a îngrozit Norvegia

Consider că această instituție urmărește destrămarea familiilor tradiționale și înființarea unora supuse legilor manipulatoare. Sunt urmărite, în special, familiile mixte – norvegian-străin – sau cele alohtone sută la sută. Sunt luați, de obicei, copii blonzi sau albi! Sunt familii care au rămas fără copii pentru că, la un moment dat, părinții au avut probleme de sănătate. Dar și pentru că, temporar, au avut probleme financiare. De remarcat că familiile-surogat primesc 50.000 de euro pe an pentru un copil luat în adopție, în afară de alte beneficii materiale, cum ar fi vacanțe plătite de stat, scutiri de taxe etc.

De ce statul nu ajută familiile naturale? Inclusiv norvegienii se tem de acest Barnevernet. Soțul meu, divorțat, care are doi copii dintr- o căsătorie anterioară cu o norvegiană, privește mereu peste umăr. Căsătorit acum cu o română, este o posibilă victimă. La Oslo, nu trebuie să parchezi aiurea, pe locul vreunui vecin, de exemplu. Chiar dacă o faci pentru câteva minute. Au fost cazuri când, pentru a se răzbuna, vecinii au sunat la Barnevernet, pentru a le da „ponturi”. Mai ales că sunt și recompensați financiar. E mai rău decât pe timpul comunismului la noi. Aici, norvegienii se toarnă inclusiv între ei. Cei cu poziții sociale bune au, însă, rareori de suferit”.

5. „Hărțuirea copiilor dați spre adopție

Dacă aveți deja copii sau plănuiți să aveți cu un partener norvegian, țineți cont de faptul că, în cazul în care vă sunt luați de Barnevernet, micuții riscă să fie abuzați sexual de tații adoptivi! Cum foarte mulți copii fug de la familia-surogat, aceștia sunt dați în urmărire națională, hărțuiți, prinși de cele mai multe ori și aduși înapoi. Este o adevărată traumă. Despre astfel de cazuri citesc constant în presa din Oslo.”.

6. „Norvegienii sunt rasiști 99% blonzi, ei au inventat un cuvânt pentru oamenii cu păr negru – «svart hode» – în traducere – «cap negru». Cei cu păr negru sunt discriminați la angajare, considerați rasă inferioară, tratați cu dispreț”.

7. „Prezintă-te cu numele soțului!

Dacă te-ai măritat cu un norvegian și ai de gând să te angajezi, nu folosi numele de fată. Nu vei obține în veci un loc de muncă! Această regulă nescrisă nu este valabilă pentru profesioniștii de top, ci pentru oamenii de condiție medie sau submedie”.

8. Alcoolismul, sinuciderile și divorțurile sunt ceva firesc

Să nu te sperii dacă, odată, ajuns/ă în Norvegia vei întâlni pe stradă, mai ales sâmbăta, oameni rupți de beți. Extrem de depresivi, în rândul norvegienilor rata sinuciderilor este alarmantă. La fel și rata divorțurilor. La Oslo, aventurile de-o noapte sunt ceva firesc. Bețiile din cluburi se termină, de multe ori, în pat, cu un necunoscut sau cu o necunoscută. Așa s-a ajuns și la o rată uriașă a deținătorilor de boli venerice, Norvegia ocupând un loc fruntaș în Europa”.

9 „Hedonismul este la el acasă

Societatea norvegiană pune pe primul plan individul și plăcerile lui. Mulți trăiesc doar pentru a-și satisface plăcerile. Nu familia este pe primul loc aici, ci individul. Rar vei vedea pe străzi doi tineri, bărbat și femeie, ținându-se de mână”.

10. „Naționalismul norvegian are dimenisuni patologice

Rar mi-a fost dat să văd un asemenea complex de superioritate, colosal la nivel de națiune. Norvegienii resping cu înverșunare orice nu corespunde culturii lor. Odată ajuns aici, nu vei avea parte prea des de discuții spirituale. Principala temă este legată de bani, bani și iar bani”. […]

● DCNews: Lituanienii acuză Norvegia că răpește copii pentru material genetic. Cazul Bodnariu, la indigo

Un post important de televiziune din Lituania susține că răpirea copiilor este o politică de stat în Norvegia. Potrivit  canalului de știri LNK, Norvegia ar avea cea mai mare rată de căsătorii între rude, iar statul încearcă îmbunătățirea materialului genetic, prin răpirea copiilor unor străini și naturalizarea lor. Rusia și Cehia au protestat, de asemenea, în cursul anului trecut, pentru că Barnevernet ar fi luat copiii unor emigranți, pe motive discutabile.

Serviciul de protecție a copilului, Barnevernet, ar urmări copii lituanienilor, așa cum companiile comerciale își caută marfa, susține realizatoarea show-ului ”An Hour with Ruta”, citată de Daily Mail.

Postul TV din Lituania ar fi obținut o declarație a unui funcționar din cadrul Barnevernet care a confirmat că a fost introdusă o astfel de politică, după ce a crescut îngrijorător rata copiilor născuți cu malformații, scrie Daily Mail.

Cehii și rușii acuză Barnevernet

În cursul anului 2014, lituanianca Gražina Leščinskiene s-a plâns în presa din țara de origine că Protecția Copilului din Norvegia i-a ”luat” fiul,  Gabrieliaus. Gražina Leščinskiene spune că acuzația oficială a fost de ”comportament sexualizant”, după ce s-a constatat că micuțul mergea des la toaletă și își mirosea mâinile.

Ambasada Norvegiei în Lituania a demarat o campanie de PR, pentru a îmbunătăți imaginea statului nordic, afectată în Lituania din cauza ”răpirilor de copii”, scrie Daily Mail.

În cursul anului 2014, și președintele Cehiei, Miloš Zeman, a acuzat Barnevernet că acționează în stil nazist, pentru că nu lăsa o mamă din Cehia să-și vadă copii, luați în custodie de statul norvegian. De asemenea, autoritățile  de la Moscova au acuzat Barnevernet că ia abuziv copii familiile rusofonilor din Norvegia.

În România au fost ignorate aceste știri, până la sfârșitul anului 2015, când a cazul Bodnariu a inflamat opinia publică din țară și diaspora.[…]

● DC News: Ce a uitat Norvegia. Declarații explozive în exclusivitate: Nu există nicăieri în lumea civilizată!

Theodora Bertzi, fost secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a vorbit, pentru dcnews.ro, despre cazul familiei Bodnariu din Norvegia și despre măsurile aplicate de serviciul de protecție a copilului, Barnevernet.

“Norvegia este semnatara Convenției ONU privind Protecția Drepturilor Copilului. Prin urmare, ar trebui să țină cont de toate articolele din această Convenție, care spun în mod clar și explicit că un copil, pentru a fi protejat, poate fi luat din familia sa, dar dat spre familia extinsă, copiii, frații nu au voie să fie despărțiți, trebuie să stea împreună. Deci nu pot să cred că nu a existat nimeni în Norvegia, din familia respectivă, unchi, mătușă, bunici, care să preia acești copii. Mai mult, a da acești copii în adopție este un abuz. Despre adopție nu trebuia să se vorbească atât vreme cât acești părinți își doresc copiii. Ei pot să fie monitorizați, evaluați, consiliați, dacă este cazul. În mod evident, Norvegia abuzează în acest caz. Eu nu pot să înțeleg cum este posibil ca o țară care, deși nu face parte din UE, dar nu contează, este parte a acestui continent, să procedeze în așa fel și să nu fie niciun moment trasă la răspundere”, a spus, pentru dcnews.ro, Theodora Bertzi, fostă secretară de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

A adăugat că autoritățile române nu au avut cum să intervină în primul moment, pentru că familia Bodnariu și-a declarat destul de târziu copiii cetățeni români, nu au fost declarați imediat. “Nefiind declarați, înscriși ca și cetățeni români, ar fi fost complicat pentru autoritățile din România să se implice. În momentul în care au devenit cetățeni români, în mod clar au intervenit și autoritățile române și din acest motiv a fost cerut plasament la familia extinsă din România“, a spus fosta secretară de stat.

“S-a pornit abuziv de la bun început”

Theodora Bertzi a adăugat: “Din câte am înțeles, nu a fost făcută nicio evaluare în momentul în care diriginta a făcut acea sesizare, nu s-a făcut nicio monitorizare. S-a pornit abuziv de la bun început, aceste practici nu există nicăieri în lumea civilizată- să iei copiii de la școală fără să știe părinții și părinții să fie luați separat și să fie anchetați. Trebuia să se facă o evaluare, o anchetă socială, să fie întrebați vecinii, cei apropiați, cei care cunoașteau această familie. Nu erau singuri pe lume. Trebuia să se verifice modul în care se comportă părinții cu copiii. La un moment dat, copiii pot să spună multe. Nu te poți baza pe ce spun copiii. Și în orice caz, nu pentru educația religioasă. Este un drept al familiei să-și educe copiii în religia în care ei își doresc să-i educe“.

“O adopție se face numai după ce copilul nu a putut fi integrat în familia extinsă”

Cât despre șansele familiei de a-și recupera copiii în momentul în care a fost demarată procedura de adopție, fosta secretară de stat spune că “șanse sunt, nu știu exact cum e procedura la ei, probabil că e tot prin instanță. O adopție se face numai după ce copilul nu a putut fi integrat în familia extinsă, dar trebuie să pornim de la ideea că este un abuz și până la urmă acești copii sunt abuzați de acele autorități, este un abuz ce fac autoritățile prin faptul că i-au despărțit, că i-au luat din familie printr-o modalitate abuzivă, că s-au despărțit copiii, nu-și văd părinții, sunt abuzuri emoționale cu implicații foarte mari asupra lor, la vârsta pe care o au, și pe termen lung”.

● Academia Catavencu/ “Spartakus”: Și copiii se confiscă, nu-i așa

Dacă prin absurd ar învia Hitler și bunul lui amic, Stalin, și și-ar face un concediu prin unele țări europene, ar constata cu satisfacție că visul lor de făurire a omului nou s-a împlinit. Bunăoară, dacă acum 80 de ani, prin Germania nazistă și Rusia sovietică, aveai un copil sau mai mulți și, vorba lui Băsescu, zicea copilul ceva, veneau niște neni în uniformă de Gestapo/NKVD și vă ridicau pe toți: pe tine, ca părinte, te trimiteau la Dachau sau în Gulag, iar pe copil la orfelinat, să devină un cetățean de nădejde al patriei naziste/comuniste. Astăzi, riști să ți se întâmple la fel, dacă trăiești, de pildă, în Norvegia și asta îți ocupă tot timpul. Pentru că Hitler și Stalin sunt de mult oale și ulcele, dar mărețele lor idei de distrugere a familiei, celula de bază a societății de la Cro-Magnon încoace, au triumfat în frumosul stat scandinav.

În această minunată țară, totul ți se va părea extraordinar, dacă n-ai copii. Dacă ai copii, mare atenție când te-apleci să-i legi la șireturi, fiindcă te-ar putea vedea vreo vecină binevoitoare și imediat ar sesiza autoritățile, susținând că ai încercat să-i agresezi sexual pe micuți. Iar autoritățile nu o lălăie, ca la noi, ci-ți confiscă copiii cât ai zice tu ”Da’ ce-am făcut, șefu’?”, fără să mai întrebe pe cineva dacă acuzațiile sunt sau nu reale. Că Marius Bodnariu, cetățean român stabilit în Norvegia, și-a mai urecheat copiii e clar, el însuși a recunoscut. Dar cine nu și-a urecheat niciodată copiii? Să iasă în față și să dea cu cataroaie sfântul ăla care nu și-a atins copiii măcar cu o palmă la fund. Există? Mă îndoiesc. Și mă îndoiesc că sfinți din ăștia există chiar și în Norvegia, patria corectitudinii politice. Nici măcar acolo nu există părinți care să nu-și altoiască prichindeii, ci doar, cel mult, părinți care n-au fost încă dați în gât că ar face-o.

Soții Bodnariu n-au avut acest noroc. Directoarea școlii unde învățau două dintre fetele lor a reclamat că acestea ar fi fost bătute, deși ancheta nu a reușit să identifice nicio zgârietură, nicio vânătaie pe trupurile lor. Dar cuvântul unei directoare, cu care părinții or fi avut proasta inspirație să se ia în bețe, a fost suficient. Fandacsia a fost gata. Credeam că asemenea cazuri s-ar fi putut întâmpla doar pe vremea lui Savonarola, sau la procesul din Salem, ori în America anilor ‘80, când zeci de părinți nevinovați au fost aruncați în pușcării doar în urma unor simple acuzații că și-ar fi molestat copiii. Dar nu, ele se întâmplă azi în Norvegia, țară progresistă și democratică. La familia Bodnariu au venit deci niște domni, nu de la Gestapo/NKVD, ci de la serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, care, fără să stea pe gânduri și fără să facă vreo anchetă detaliată, i-au confiscat toți cei cinci copii, inclusiv mezinul, de patru luni, alăptat încă de mama lui. Ceea ce e și mai interesant e faptul că instituția asta de furat copii e total legală și autonomă, nu răspunde nici măcar în fața Marii Adunări Naționale din Norvegia, cum ar veni, și nici nu are o lege care să-i reglementeze activitatea. Un stat în stat acuzat deja de mii de abuzuri, dar cu care, dacă ai ghinionul să intri în contact, riști să nu-ți mai vezi copiii câte zilișoare oi mai avea.

Carevasăzică, autoritățile norvegiene consideră că o palmă la poponeață e o traumă mai groaznică decât despărțirea unor copii de părinți și încredințarea lor unor necunoscuți. Nu m-ar mira deloc dacă aș afla că micuții au fost dați în grija unor virtuoase familii de homosexuali, lesbieni sau voyeuriști, singurii oameni din zilele noastre care merită să educe copii într-o țară așa de minunată ca Norvegia. După cum iarăși nu m-ar mira să aud că sugarul a fost încredințat unei mame singure, care mai are încă șapte copii creați in vitro […]

● Daily Sabah: Norvegia actioneaza in stil mafiot, despartind familii

(Preluare traducere de pe Cuvantul Ortodox):

Serviciul de ajutor social al Norvegiei, Barnevernet, nu numai ca a intervenit intru restrictionarea drepturilor parentale in cadrul familiilor, dar continua sa si desparta cu forta copiii de familiile lor “fara aproape niciun motiv”, de multe ori pe baza unor acuzatii nefondate, afirma un avocat al drepturilor omului.

“Mama taie feliile de paine prea subtiri. Curata casa cu prea mult sapun. Copilul este afectat de aceasta. Familia s-a mutat prea des. Schimbarea domiciliului de doua ori in trei ani a influentat negativ copilul. Venitul lunar al familiei este insuficient. Mama are grija cum trebuie de fiica sa, dar nu poate acorda aceeasi atentie si fiului.”

Propozitiile de mai sus reprezinta doar cateva dintre motivele invocate de catre Protectia Copilului din Norvegia (Barnevernet) pentru despartirea copiilor de familiile lor.

Familiile sunt speriate. Nu sunt nici imigranti, nici norvegieni. Politia ar putea oricand bate la usa pentru a le confisca copiii. Norvegianul Marius Reikaras, avocat pentru drepturile omului si Sedef Mustafaoglu, care au reusit sa-si salveze copiii la limita gratie unei coincidente si sa se intoarca in Turcia, povestesc practicile sus-mentionate.

Turcia a mentionat torturile Biroului Pentru Tineret german (Jugendamt) timp de ani de zile, dar nu a fost informata asupra a ce se petrece in Norvegia. In urma cu cateva luni, cutia Pandorei a fost deschisa atunci cand au fost descoperite experientele lui Kalil Kiris. Dupa aceea, scandalurile din Norvegia au inceput sa iasa la iveala unul cate unul. S-a dovedit ca experienta lui Kiris a fost doar o picatura intr-un ocean.

Incidentul a inceput atunci cand fiica de 3 ani a lui Kiris a povestit educatoarei de la gradinita visul ei influentat de personajul de benzi desenate Hulk. Educatoarea a interpretat lumea imaginara a copilei intr-un mod paranoic si a chemat expertii de la Barnevernet. Fetita a fost confiscata si politistii l-au retinut pe Kiris la locul de munca.

Vorbim parca despre “Zona Crepusculara”. Kiris a fost tinut sub supraveghere timp de trei zile si dreptul la un avocat i-a fost refuzat. Totusi, cea mai lunga perioada de supraveghere in Norvegia este de 48 de ore, iar cererea unui avocat trebuie indeplinita imediat. Dupa eliberare, Kiris a ajuns in Turcia cu ajutorul avocatului sau. Apoi, cu interventia Ministerul de Externe turc si a Presedintiei pentru Turcii de peste Hotare, copila a fost inapoiata familiei. Conform rapoartelor, educatoarea a fost concediata.

Familia Kiris este norocoasa ca si-a salvat copilul. Marius Reikaras, care a aparut in emisiunea televizata “Avrupa’da Gündem” (Agenda Europeana) difuzata de ATV Europe duminica trecuta, are la activ zeci de procese similare acestuia. Unele dintre ele sunt transferate Curtii Europene pentru Drepturile Omului. In zilele urmatoare, acesta va sustine in fata Parlamentului European o prezentare a violarilor drepturilor omului in Norvegia.

Reikaras este un expert legal idealist care s-a devotat acestei cauze. Primeste diverse amenintari. La un moment dat, a fost arestat fara motiv si tinut supraveghere timp de 30 de zile, licenta fiindu-i si ea suspendata. Dupa o  lupta legala, acesta a fost achitat si licenta i-a fost restituita, insa afirma ca amenintarile continua.

Reikaras spune ca de la semnarea Conventiei de la Viena in 1961 de catre guvernul norvegian, acesta este nevoit sa informeze tarile de origine ale copiilor pe care ii confisca, insa nu-si indeplineste aceasta indatorire. “Legea este ignorata in Norvegia. Evenimentele intamplate lui Kiris nu sunt nici primele, nici ultimele de aceasta natura”.

Barnevernet urmareste constant cetatenii imigranti, la fel ca “Big Brother”. Familiilor imigrante li se cere mereu o informare de localizare in cazul in care isi trimit copiii in tara de origine.

Reikaras ne mai da doua exemple recente:

“Am un client sirian. I-au telefonat si i-au ordonat sa-si aduca copiii in doua ore. Tatal sirian a trebuit sa-si predea copiii. Nu are inca nicio idee asupra motivului. O alta familie norvegiana a fost perchezitionata de catre politie in timp ce manca la un restaurant fast food impreuna cu cei trei copiii. Nici in acest caz motivul nu este cunoscut. Politia pur si simplu le-a confiscat copiii.”

Exista 1 milion de copii cu varsta sub 18 ani in Norvegia, iar 60.000 dintre acestia au fost rapiti de catre institutie. De fapt, cauza nu este diferita celei din Germania. Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Mai exista si factorul parintilor adoptivi. Conform statisticilor, deseori intalnim asemanari dramatice intre numele de familie ale celor selectati drept parinti adoptivi si cel al angajatilor institutiei. A fi parinte adoptiv este de asemenea foarte atragator, din moment ce anual primesti 300.000 de coroane pentru fiecare copil. Unele familii privilegiate se bucura de prosperitate prin adoptia a 3-4 copii.

Insa, dupa cum mentionam mai sus, venitul insuficient la nivel de familie este unul dintre motivele confiscarii. Sedef Mustafaoglu este una dintre victime. Aceasta era cat pe ce sa-si piarda copiii deoarece era platita prost si-si schimbase domiciliul de doua ori.

“Salariul meu era de 16.000 de coroane. Sotul meu castiga putin mai mult. Au pus ochii pe noi. Au venit si ne-au zis ca venitul nostru este insuficient. Unul dintre copiii mei sufera de epilepsie. Trebuie sa-i acord atentie speciala. Intr-o zi mi-au invitat fiica in varsta de 17 ani la institutie pentru a da un interviu. Initial am ezitat, dar mai apoi mi-am impachetat rapid lucrurile si am fugit in Turcia. Cateva zile mai tarziu, un angajat al institutiei al carui nume nu vreau sa-l dezvalui ne-a anuntat ca avem alcatuit un dosar pe numele nostru. Daca mai asteptam putin, ne-ar fi luat copiii. Ne-a informat pana si despre continutul dosarului. Unul dintre motive era acela ca imi culc fiul epileptic in acelasi dormitor cu mine. Adevaratii bolnavi sunt ofiterii institutiei. Imi culc fiul in aceeasi camera cu mine pentru a putea interveni rapid in cazul in care intervine ceva urgent peste noapte. Din fericire, le-am putut scapa, insa acum imi este teama sa ma intorc in Norvegia, care este a doua mea casa de cand m-am mutat acolo la varsta de 9 ani si in care am petrecut 32 de ani.”

Mustafaoglu e de parere ca din banii platiti parintilor adoptivi, mai degraba ar imparti cativa si cu parintii saraci.

“Motivatia lor reala este de fapt alta. Avem de-a face cu o mafie oficiala; o mafie statala care rapeste copii.”

Intre timp, pot fi observate o serie de tragedii cauzate de parintii adoptivi:

Intr-unul dintre cazuri, avem povestea unei fete numita Ann Helen Nilsen ce a fost separata de familia ei la varsta de 15 ani. Fata a fost data unui barbat incarcerat pentru viol, fiind in consecinta abuzata sexual timp de 5 ani.

O femeie de 50 de ani ce avea in grija un copil in varsta de 7 ani l-a injunghiat pe acesta in maini si picioare de multe ori in decursul a mai multi ani.

Un baiat de 16 ani a fost prins si supus violentei de catre politie in timp ce incerca sa scape de tatal sau. Tatal a fost tinut in inchisoare timp de trei zile pentru relatarea actelor de violenta respective.

Sute de copii au fost facuti victime ai drogurilor si altor substante asemanatoare in timp ce locuiau in camine.

944 de persoane care au crescut “sub tutelajul” Departamentului de Servicii Sociale au dat in judecata municipalitatea din Oslo pentru neglijenta si violenta la care au fost supusi de catre institutie intre 2006 si 2008. Municipalitatea a fost amendata cu 562 de milioane de coroane compensatie in urma acestui caz.

A fost dezvaluit ca in 52 de procese deschise incepand cu anul 2000, in jur de 1500 de copii au fost victimizati si supusi abuzului sexual in timp ce erau in grija institutiei (link).

“Daca lucrezi pentru Drepturile Omului in Norvegia, oricand ti se poate intampla orice”, declara Reikaras. Din acest motiv, primul ministru ceh Bohuslav Sobotka, care critica cu tarie statul norvegian pentru metodele naziste folosite asupra parintilor si copiilor, i-a propus oferirea cetateniei. In final, Reikaras a mentionat si moartea misterioasa a lui Tor Bertelsen, un avocat pentru drepturile omului aflat mereu sub amenintare si a carui licenta fusese revocata.

“Daca celelalte tari nu vor aplica sanctiuni Norvegiei, ‘pragul democratiei’, si daca metodele tarii nu vor fi dezvaluite, acest barbarism nu va inceta.”

* * *

Copii luati de langa mama lor de catre angajati ai organizatiei Barnevernet, in plansetele acestora. Imagini cutremuratoare…

La 1 decembrie, de Ziua Nationala, am aratat povestea acestui loc. Si romanii au dovedit ca au inima si au sarit in ajutorul micutilor. Au venit daruri din toata tara. Ne-am intors la ei acum, in prag de sarbatoare. I-am gasit in febra pregatirilor de Craciun. In casa 2 am gasit aceeasi zarva. Toata lumea se pregaste de sarbatoare. Iar maica Ecaterina este tot aici.

In tot asezamantul miroase a sarbatoare. La geam se intind instalatii, copiii pun globuri. Iar in Biserica se impodobeste bradul. Si se canta colinde. Aceleasi fețe luminoase, aceleasi zambete. Acum incepe vacanta si vine Craciunul. Aici, in asezamant, copiii si-au aflat copilaria pe care o traiesc din plin acum. Sunt veseli. De 1 decembrie povestea lor a fost cunoscuta de o tara intreaga si am ramas cu sentimentul ca daca vrem putem sa schimb lucrurile in jurul nostru, sa intelegem ca minunile se pot intampla daca ne dorim sa se intample. Si multi oameni le-au sarit in ajutor.

Maica Ecaterina: “Am primit telefoane din toata tara. De la Bistrita, Bihor daca pot adopta copii. Nu. Copiii nostri nu sunt adoptabili. Pot sa ii ajute pe alte cai. Dar nu sunt adoptabili. Ii asteptam sa vina sa ne viziteze. Sa vada ca ce se intampla este real. Noi nu asteptam ca cei care vin sa ne aduca ceva in mod special. Ci doar sa vada copiii ca sunt interesati si un ajutor voluntar fizic – practic sa faca ceva concret cu copii – este foarte bine.”

Povestea copiilor de la intrarea in Radauti merge mai departe. Iar noi toti trebuie sa intelegem ceva din ea si s-o ajutam sa isi urmeze cursul.

Zarva asta se intampla in fiecare dimineata la intrarea in Radauti, in asezamantul sfantul ierarh Leontie. Copii orfani, abandonati sau scapati de chinurile parintilor, toti alcatuiesc aici o mare familie.

Cu maica Ecaterina, psihologul asezamantului, facem un tur al locului. Inca nu s-a luminat de ziua.

Prima oprire, casa numarul 2, casa fetelor de gradinita si clasele mici. Am nimerit exact in momentul in care toata lumea incerca sa isi convinga podoaba capilara stea prinsa in codita. Fiecare copil din acest loc are in spate o drama. Tina a ajuns aici acum 3 ani, dupa ce mama a plecat de acasa iar tatal s-a apucat de baut.

Si povestea Alinei este la fel. Si cam asa suna toate povestile. Aici insa, cu timpul, au invatat sa zambeasca, sa uite si sa mearga mai departe. Sa se bucure de copilarie. Dupa ce maica face ultimele verificari in tinuta fetelor ne mutam in casa baietilor. Ceva mai lenesi decat fetele. Inca sunt la masa. Intr-o alta casa sunt fetele din clasele de gimnaziu, in alta baietii si asa mai departe, in total zece case.

Se face ora 7 si toata lumea se imbarca in microbuzul asezamantului spre scoala. Pana in Radauti sunt mai bine de 2 kilometri. Drumul e tot o veselie. Ajunsi in scoala, copiii din asezamant se pierd printre colegii lor si nu exista nici un semn care sa arate ca ar fi altfel fata de ceilalti. Tina isi ocupa locul in banca. S-a trezit devreme si deja a razbit-o foamea.

Povestea asezamantului din Radauti incepe acum 15 ani. Atunci s-a pornit constructia acestui loc, care acum arata ca un mic orasel, cu case colorate, asezate in evantai in jurul unei biserici.

In 2001, staretul manastirii Bogdana, parintele Iustin, a profitat de faptul ca raportorul european Emma Nicholson critica felul in care noi romanii aveam grija de copiii nevoiasi, si a pus pe masa guvernului un proiect in care cerea infiintarea unui asezamant la Radauti. A fost aprobat. Statul a dat 15 % din bani iar restul au venit din donatii si contributia manastiri Bogdana. Totul a costat mai bine de 10 milioane de euro.

Copiii s-au intors de la scoala. De fiecare data cand staretul ajunge aici, puştii sunt fascinati de barba lui. Povesteste cum a inceput totul. ”Era manastirea Bogdana in centrul orasului Radauti si acolo noaptea veneau si sunau copiii, din astia necajiti, desculti, pe la miezul noptii”.

Zece ani s-au chinuit cu cativa calugari sa ridice acest loc si abia in 2011 a reusit sa taie panglica si sa-i primeasca pe copiii adunati din 7 case de copii desfiintate de statul roman in nordul tarii. Spune ca nu de putine ori, chiar oameni din Biserica l-au etichetat drept nebun. A mers mai departe si acum, in asezamant sunt 124 de copii.

“Fara lipsa de modestie, dar suntem datori sa facem lucrul asta. Ca parinti. Ca toata lumea ne zice parinte. Nu e nevoie sa ai fizic copil. Dar toti ne sunt copii.” Cu acest gand a inceput la Radauti un proiect nou si unic pentru Romania. O colaborare intre stat si biserica. O parte din banii pentru intretinere acestui loc vin de la stat. Prea putini insa.

“Legea da voie la 80 la suta aportul Consiliului Judetean si 20 la suta Manastirea Bogdana. Dar acel 80 la suta si 20 la suta pe perioada de vara acopera doar 53 la suta din necesarul copiilor si pe timp de iarna 39 la suta.” Restul vine de la credinciosi si de la manastire. De pilda, mare parte din mancare vine din gospodaria manastirii.

De multe ori e nevoit sa treaca dincolo de granita, in Ucraina, si sa aduca mancare care acolo e mult mai ieftina. O armata de bucatarese roiesc in bucatarie in fiecare zi si tot meniul este avizat de un medic nutritionist. In total in asezamant sunt 60 de angajati. Doar 2 sunt din partea manastirii. Restul sunt civili. Si asta pentru ca staretul nu vreau sa transforme asezamantul in scoala religioasa. Pe cei mici nu-i obliga nimeni sa tina posturile.

Fiecare din cele zece case are cate 3 educatori selectati in primul rand dupa dragostea pe care le-o arata copiilor. Muncesc in schimburi asfel incat tot timpul cineva sa fie alaturi de copii, sa ii hraneasca, sa ii ajute la teme.

In asezamant este in permanenta medic. Iar un psiholog buchiseste in fiecare zi cu cei care au probleme.

Remus a ajuns aici pe cand nici nu implinise 2 ani. “Plangea continuu si l-a luat in brate parintele director”. Am nimerit in asezamant in ziua in care Andrew, un pusti nascut in Anglia si abandonat de parinti aici, se muta din casa copiilor de gradinita in casa scolarilor. Imediat e preluat de noii colegi care ii fac instructajul. Toata averea lui e aduna intr-o cutie de carton. Are 3 jucarii. Un tanc, o masinuta de curse si un dinozaur.

Andrew mai are o sora in asezamant. Mai mare. Sunt ani de cand mama nu l-a vizitat. Familia lui e insa aici, preocupata acum sa construiasca o casa dintr-o cutie de banane. El e Sebi, abandonat de familie, el e Alex. Toata lumea mestereste la casa din carton.

Dupa un perete, maica Ecaterina zambeste. “Pentru ei sunt prietena, sora mama… Psiholog nu prea. Nu m-am asezat niciodata in scaun de psiholog. Avem o camera dar acolo mergem cand vrem sa discutam foarte privat. Dar eu sunt pretutindeni. Eu nu fac consiliere. Eu nu stau la cabinet cu pixul in mana, ci anticipez. Si trebuie sa anticipez, pentru ca altfel nu ii putem ajuta. Si anticipez orice lcuru. Daca s-a indragostit trebuie sa anticipez lucrurile…”

Mandria locului este casa de activitati. Aici au sali de calculatoare, ateliere si o expozitie de pictura. De cativa ani, in asezamant se face “terapie” prin culoare. Un profesor sta aici cateva zile pe luna si le descopera taine picturii. Iar rezultatele sunt uluitoare.

Larisa este aici de la inceput. A castigat mai multe premii in strainatate si tablourile au inceput sa se vanda pe bani frumosi. Pe tatal ei nu il cunoaste, mama e plecata in Italia. A vorbit cu ea ultima data acum 7 ani.

Iar Vasilica abia acum a ajuns in clasa a patra pentru ca parintii au tinut-o departe de scoala. “De 7 ani nu-i cam stiu. Si nu imi pare rau pentru ca am cunoscut aici o familie noua. A venit tata la mine sa ma vada si pur si simplu am avut o frica in mine cand am vazut si am fugit in casuta. Dupa a venit fratele lui si nici la el nu am vrut sa stau. Nu stiu de ce am facut asta dar nu mi-a parut rau.”

Grija principala aici sunt minte si suflet. In primul rand, se lucreaza la castigarea increderii, la repararea unor suflete care au fost adanc zdruncinate de viata. In asezamat sunt drame mai presus de orice imaginatie.

“A participat la varsta de 5-6 ani la o crima. Tatal lui a omorat cu toporul pe altul. Si avem cazuri dificile. La care trebuie sa reparam sufletul lor”, spune parintele Iustin. Iar legislatia deocamdata nu ajuta. De multe ori, statul ii scoate pe copii din asezamant si ii reda familiei, unde sunt batuti, pusi sa cerseasca, abuzati. Asezamantul din Radauti este prima institutie de acest gen care a dat in judecata statul pentru a recupera un copil dintr-o familie. Si a reusit.

“A acoperi nevoile primare nu e foarte greu. Pentru ca ei cer foarte putin, se satura si cu o felie de paine daca le-o dai sau pot dormi si pe patura. Ei se adapteaza foarte usor, dar sa inteleaga ca pot avea o masa normala, ca sarbatorile sunt incununate de mese, ca pot sa doarma pe lenjerie curata”, spune maica Ecaterina.

“Trebuie pregatiti pentru familie mai departe pentru ca ei n-au avut modele, n-au avut parinti. Copiii lor sa nu trebuiasca sa ajunga intr-un astfel de asezamant. Trebuie sa daruiasca afectiune. Unii dintre ei chiar nu stiu cum sa daruiasca afectiune. Am avut copii care in momentul in care le spuneam despre familie, spuneau ca nu inteleg conceptul. Nu au model. Si e foarte greu. Incerc sa modelez o persoana care la un moment dat va trebui sa se transforme in acel tata sau mama pe mai departe pentru copii lor. Si daca nu reusim sa ii facem buni cetateni, buni crestini, atunci munca noastra este in van.”

Pana acum 7 copii de aici au ajuns deja la facultate iar 3 si-au gasit de munca si sunt exemple “ca se poate” pentru restul copiilor.

Se lasa seara. Adunati in biserica, pustii canta despre un Craciun bun.

In casa numarul 7, casa de carton e gata. Andrew s-a acomodat in noua familie. L-am gasit ceva mai tarziu in vizita in casa fetelor. E veselie mare. E aici si Alex cu fratele mai mic, Matei, un fel de mascota a locului.

Noaptea, intr-un colt al asezamantului munca abia incepe. Se coace paine pentru copii si pentru cateva magazine. Banii obtinuti se intorc aici. Pentru ca e nevoie de sustinere in fiecare clipa ca acest colt de lume sa functioneze. In casa 2 fete se roaga pentru parintii lor, chiar daca multe dintre ele nu i-au vazut niciodata. ”Doamne, cat este de bine cand e mama langa mine. Doamne cat este de rau ca nu-l vad pe tatal meu. Mama, tata ma iubeste si de mine se ingrijeste…”

Ziua e gata. Incolonate, fetele merg la culcare. Asa se inche o zi in asezamantul din Radauti. Privind la acesti copii, realizezi ce a reusit sa faca aici staretul Iustin: un colt de Romanie vie care isi lucreaza viitorul. Pana acum proiectul de la Radauti, in care statul colaboreaza cu Biserica ramane o noutate pentru Romania. De aici are de invatat si statul, si Biserica, si noi toti. Modelul ar trebui multiplicat si imprastiat prin toata tara pentru a le oferi copiilor cu probleme o sansa si pentru a ajuta viitorul acestei tari.

Sfântul Apostol și Evanghelist Matei, mai înainte de a descrie Nașterea Domnului, a prezentat Cartea neamului Mântuitorului Hristos, Matei 1, 1-17.] unde Îl arată pe Domnul ca om, cuprins într-o istorie omenească, cu urcușurile și coborâșurile ei. Legătura cu Avraam ne aduce aminte de făgăduința și promisiunea lui Dumnezeu împlinite cu neamul omenesc. Din această Genealogie aflăm că Mesia este adevăratul Rege spre Care se îndreaptă toată istoria lumii. De asemenea, această descriere prezintă între alte personalități și patru femei, a cincea fiind însăși Preasfânta Fecioară Maria. În afară de Maica Domnului, aceste femei nu erau evreice și totuși au intrat în lista personalităților Israelului celui nou, fiind considerate adevăratele străbune ale Fiului lui Dumnezeu înomenit. Sfântul Evanghelist a considerat în felul acesta că femeile amintite, în ciuda tuturor contrastelor, au o legătură interioară cu Maica Domnului, Fecioara Maria, către care se îndreaptă toată genealogia. Apoi, dacă celelalte persoane sunt legate, din această genealogie, prin cuvântul a zămislit, la sfârșit nu mai este vorba de zămislire, ci se spune că: „Iacob l-a zămislit pe Iosif, logodnicul Mariei, din care S-a născut Iisus Hristos”. Această precizare vrea să stabilească faptul că Iosif nu L-a zămislit pe Mântuitorul, ci el era doar logodnicul Preacuratei Fecioare. Deci, Mântuitorul Hristos este Fiul lui Dumnezeu și Fiul Fecioarei Maria, carne din carnea ei și rod al pântecelui ei. Ea L-a purtat nouă luni în pântecele ei și L-a alăptat din sânii ei, iar laptele ei a devenit carnea și sângele lui Dumnezeu. Astfel, Preacurata a simțit și a trăit permanent cu convingerea că Fiul ei este Mântuitorul Hristos și că El este Dumnezeul ei. Ea L-a privit și L-a sărutat cu dragostea de mamă și s-a gândit permanent în rugăciunea ei că „Acest Dumnezeu este Fiul meu”, că acest trup dumnezeiesc este trup din carnea mea, că El e făcut din mine, are ochii mei și forma gurii Lui e forma gurii mele. Cu adevărat, El îmi seamănă, deși e Dumnezeul meu.

Desigur, nicio mamă din lume n-a avut pe Dumnezeu în acest fel, un Dumnezeu prunc, Care poate fi luat în brațe și acoperit cu sărutări, un Dumnezeu cald Care zâmbește și respiră ca noi, un Dumnezeu Care poate fi atins și Care trăiește ca noi, în afară de păcat. Sfântul Chiril al Alexandriei, vorbind despre realitatea Nașterii Domnului, spunea că Fiul lui Dumnezeu, având în firea Sa puterea peste toate, a luat de la Preacurata Fecioară Maria trup și, odată cu el, a primit și pătimirile noastre, rămânând totuși nepătimitor. Dacă nu S-ar fi făcut om și dacă n-ar fi luat chip de rob, cum spune Sfântul Apostol Pavel, ar fi drept să ne tulburăm când s-ar spune despre El ceva potrivit robului, căci s-ar aștepta ca toate să le facă după rațiunea cuvenită lui Dumnezeu. Dar dacă, după cuvântul Sfântului Evanghelist Ioan: „Cuvântul trup S-a făcut”, Îl vedem purtând trup asemenea nouă și primim cu siguranță cuvântul propovăduit ca potrivit omului. Se înțelege de aici că noi nu L-am fi putut cunoaște altfel în mod clar, ca Dumnezeu și om, dacă nu S-ar fi născut din Născătoarea de Dumnezeu în ieslea din Betleem. Așadar, subliniază Sfântul Chiril: „Cum am ști că Dumnezeu-Cuvântul S-a făcut om dacă n-ar fi spus și cuvinte omenești, cu grai omenesc? Cum am ști că S-a făcut om dacă Cel nepătimitor n-ar fi pătimit ca un om și dacă Cel înalt n-ar fi grăit în chipul smerit al omului?” Deci, Fiul Celui Preaînalt Și-a făcut proprii cele omenești, fiind asemenea nouă în afară de păcat.

Iubiți credincioși și credincioase,

Toată istoria despre venirea Fiului lui Dumnezeu în lume a intrat din timpurile apostolice în Tradiția Bisericii și s-a păstrat până astăzi intactă. Potrivit acestor datini sfinte, noi așteptăm Crăciunul cu multă bucurie, de la mic și până la mare. Auzim colindele, le primim cu bucurie, postim și ne rugăm, pregătindu-ne să întâmpinăm pe Domnul sfânt cu inimile curate și cu sufletele luminate. Fiindcă am amintit de Tradiția acestei sfinte sărbători a Nașterii Domnului, v-aș propune să facem o analiză asupra vieții noastre personale și asupra viitorului nostru.

Cum știm, orice lucru se începe cu un plan sau cu un proiect, în care trebuie să iei în seamă ce dorești să construiești. Uneori acest plan se realizează la nivelul imaginației și apoi urmează conceptul. Negreșit, la alcătuirea viitorului nostru presupunem în primul rând realizarea acestei imagini și a acestui proiect. Din nefericire, după cum constatăm, una din problemele vieții noastre este lipsa unei astfel de imagini a viitorului. Oamenii își exprimă cu ușurință nemulțumirea față de ziua de azi, dar le este greu să gândească unde ar dori să ajungă, pornind de la starea actuală de lucruri.

Desigur, mulți au obiective și probleme concrete legate de nivelul de trai, în genere să dezvolte un trai mai bun. Însă astăzi problema cea mai arzătoare nu este despre bunăstarea noastră exterioară, ci despre felul cum trebuie să ne construim sufletele și viitorul nostru. O cugetare înțeleaptă ne spune că a înțelege încotro trebuie să mergem, trebuie să aibă în vedere cunoașterea de unde am venit. Doar așa calea noastră și a neamului nostru ar dobândi o șansă de a fi un dreptar, nu o linie curbă întortocheată. Cu siguranță, un viitor al nostru nu poate fi creat decât numai pe un fundament evanghelic stabil în care istoria nu poate fi doar știința despre trecut. În acest context, Ortodoxia este ceva mult mai important, deoarece fără cunoașterea originilor noastre creștine, fără conștientizarea faptului care este fundamentul istoric al existenței noastre, nu este posibil a continua procesul de reînnoire a vieții noastre spirituale.

Toate acestea formează, fără îndoială, temelia tradiției noastre ortodoxe și culturale românești. Este adevărat că la auzul cuvântului „tradiție” unii oameni își exprimă nedumerirea și chiar scepticismul, considerând că „tradiție”, „tradiționalist”, „tradițional” au legătură cu ceva demult trecut, inutil, care încurcă. De fapt, trebuie să subliniem faptul că tradiția nu este amintirea despre trecut, nu ne aducem aminte de Crăciun pentru că auzim colindele și că avem parte de bucate pregătite de această sărbătoare. Firește, Tradiția este altceva, este modalitatea transmiterii valorilor strămoșești din generație în generație. De pildă, chiar în școală elevul și studentul folosesc manualul, scris nu de o persoană de vârsta lor, ci de cineva care poate nu mai este în viață. Astfel, școlarul crește și învață din cunoștințele și experiențele cuiva care uneori nu mai este în viață. Întrebarea este firească: cum ne-au fost transmise aceste cunoștințe, experiențe, gânduri și idei dacă nu prin tradiție? Prin urmare, Tradiția noastră ortodoxă este modalitatea păstrării și transmiterii valorilor din generație în generație, fără ca aceasta să însemne că tradiția este chemată să păstreze tot ce aparține trecutului. Se înțelege de la sine că numai valoarea adevărată se transmite prin tradiție, drept pentru care noi o numim Sfântă Tradiție.

Din nefericire, încercarea unora de a distruge totul până la temelii, inclusiv tradiția, iar apoi pe aceste dărâmături de a construi o lume nouă, nu duce la nimic bun, ci ne aduce multă pagubă sufletească nouă și patriei noastre până la limita catastrofei duhovnicești și naționale. De aceea este atât de important ca astăzi noi să ne îndreptăm privirea către Sfânta Ortodoxie și Țara noastră ortodoxă. Prin urmare, dacă fundamentul civilizației noastre se întemeiază pe Sfânta Evanghelie a Mântuitorului Hristos, rezultă că sinteza creativă a acestei realități are la bază Sfânta Tradiție creștină a Sfinților Părinți, care îmbinau cunoștințele filozofice cu viziunea teologică, bazată pe revelația divină. În această gândire, noi, ortodocșii, ne-am păstrat originalitatea care unește astăzi armonios moștenirea învățăturii Domnului și cultura europeană. De bună seamă, oricine știe că imitarea sau copierea cedează întotdeauna originalului, deoarece lipsește principiul original și caracterul autentic.

De aceea, a construi o civilizație pe baza imitării semnifică a determina dezvoltarea în așa fel ca ea să rămână întotdeauna în urmă față de cei care au generat și generează originalul. Deci, este important a înțelege că o cale cu adevărat europeană presupune nu imitarea modelului străin, ci conștientizarea propriilor rădăcini europene și revenirea la ele, ținând cont de condițiile concrete culturale și istorice.

Astăzi, Tradiția noastră strămoșească este de multe ori încălcată, iar necredința încearcă deseori să îndepărteze pe om de la principiul moral, promovând permisivitatea nelimitată în deșertăciune și păcat. Negarea dreptului la viață pentru pruncul în pântecele mamei, uciderea bătrânilor și bolnavilor care, după opinia unora, „sunt datori să moară”, ca să nu folosească rezervele societății, încercările de a submina instituția fundamentală a firii omenești – căsătoria – sunt câteva din provocările care arată o mutare profundă în conceperea lumii și a omului, o mutare pe care Biserica o consideră distrugătoare și periculoasă. Ceea ce ar trebui să se considere de la sine înțeles, cum e, de pildă, studierea religiei în școli și multe altele, în special cu referire la manifestarea culturii religioase, intră cu greu în viața noastră și de multe ori cu scrâșnetul dinților celor care își imaginează „statul laic” care exclude prezența religiei în procesele sociale. În fața acestor provocări suntem chemați să ne conducem, în îndeplinirea datoriilor noastre bisericești și civile, de conștiința creștină ortodoxă. Aceasta se referă atât la credincioșii de rând, cât și la cei care ocupă funcții responsabile în Țara noastră. Este de reținut că Biserica modelează sufletele oamenilor chemați la slujirea frățească unii altora și binelui comun. Ea susține caracterul nepieritor al legii morale, doar pe baza ei putând fi făurită o viață personală evlavioasă și o societate dreaptă. Ea mărturisește despre Împărăția Duhului, fiind veșnică și tinzând spre infinit.

Iubiți credincioși și credincioase,

Acum, la această sărbătoare a Crăciunului, Dumnezeu ne cheamă la El, ne scoate dincolo de grijile noastre. Dacă luăm o zi obișnuită constatăm că avem puțin timp pentru Dumnezeu și puțin timp pentru noi înșine. Suntem foarte prinși cu treburile noastre de dimineața și până seara și ne ocolim chiar pe noi înșine, pentru că nu facem nimic pentru sufletul nostru.

Profesia ne acaparează, societatea ne are, distracția ne are, dar noi nu ne avem pe noi înșine. Treptat ne dăm seama că ne depărtăm de Dumnezeu și interiorul nostru devine din ce în ce mai sărac și mai gol de sentimente umane. Lucrurile ne mână de la spate și noi suntem doar niște funcții în marele lor mecanism. Ce trebuie să facem, deci? Trebuie să-L ascultăm pe Mântuitorul Hristos și să fim tăcuți. Trebuie să ne concentrăm puțin asupra noastră și să ne deschidem singurătatea, pentru a-I arăta lui Dumnezeu durerea noastră și să ne acceptăm pe noi înșine. Dacă îngădui ca El să mă vindece de alergarea mea deșartă, voi fi mai bogat decât dacă aș fi câștigat lumea întreagă. Vizita Domnului în sufletele noastre este foarte importantă, este clipa prezenței Lui în viața noastră. Evident că Domnul pe Care-L cinstim de Crăciun nu este un prunc oarecare, ci Însuși Mântuitorul Hristos. Noi știm că în pântecele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu a venit chiar Fiul lui Dumnezeu, Creatorul cerului și al pământului. El este Cuvântul Tatălui prin Care toate s-au făcut „și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut”. De aceea propovăduim și credem că Mântuitorul Iisus Hristos este Dumnezeu adevărat și Om adevărat. Iată de ce nu a putut să-L ucidă Irod, pentru că a fost permanent păzit de Dumnezeu.

Așadar, să păstrăm legătura cu Sfânta noastră Biserică și să trăim în Lumina Tatălui Ceresc Care a venit să ne aducă în lume pacea și bucuria veșnică. Să ne împărtășim cu Sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Mântuitorului, ca să purtăm în sufletele noastre Lumina dumnezeirii. De asemenea, de sărbătoarea Nașterii Sale, să fim stăruitori în lucrarea pe care Mântuitorul Hristos ne-a încredințat-o prin Taina Sfântului Botez. Astfel, pecetluiți cu numele Său, să trăim încă de aici bucuria slavei lui Dumnezeu printr-o împărtășire permanentă de ea, fără să ne săturăm vreodată. Cel care nu se împărtășește din Dumnezeu este mort înainte de moarte, trăiește într-o nefericire care n-are margini și într-o deznădejde de nedescris.

IPS Irineu