Ii intrebi:

– Dar natura ce e?

– Pai uite, tot ce vezi,  răspund ei.

– Dar ce anume? Văd soarele luna, stelele, acestea sunt în natură?

– Nu.

– Văd aerul, apa, pământul – acestea sunt natura?

– Nu.

– Iar nu? Bine, vad plantele, animalele, omul – acestea sunt natura?

– Nu.

– Şi atunci ce este natura?

Trebuie să fie ceva nevăzut, nepipăibil,  care există în întregul ansamblu al celor ce sunt.

Dacă spunem că totalitatea celor ce sunt este natura, atunci, dat fiind că nici o parte nu reprezintă în sine natura, trebuie să socotim natura drept ceva atotpătrunzător, atotcuprinzător nevăzut în cele văzute. Astfel, pozitiviştii trebuie vrând-nevrând, să admită un concept de natură foarte… abstract şi ideal.

Îi mai intrebi pe “deştepţii” de acum:

– Floarea asta de ce-i aşa?

– Natura a făcut-o, răspund.

– Dar animăluţul asta de ce e aşa?

– Aşa l-a lăsat natura.

– De ce primăvara e aşa, iar iarna altfel?

– Organizarea naturii.

Orice i-ai intreba, natura şi iar natura. Aşadar, natura este ceva atotlucrător, atotrânduitor – iar întrucât rânduieşte tot ce vedem noi pe bucăţele, înseamnă că ea nu poate fii ceva dintre cele care se văd, şi pe deasupra trebuie să fi existat înaintea tuturor, să premergător tuturor, ca să le poată face pe toate.

Coroborând toate raţionamentele, trebuie să recunoaştem că natura este ceva  nevăzut, nepipăibil, atotpătrunzător, dinainte de timp, veşnic. Iar daca ne gândim cât de imensă este producţia naturii, cu câtă înţelepciune şi desăvârşită finalitate sunt rânduite toate, la însuşirile arătate mai sus va trebui să adaugăm ca ea este atotputernică, preaînţelaeptă, bună şi dreaptă.

Cu alte cuvinte, va fi tot Dumnezeu, adica ceea ce pozitiviştii nu vor să recunoască şi despre care se tem chiar să vorbească.

În Evul mediu se făcea deosebire între natura ca ansamblu al celor existente (natura naturata) şi natura atotorganizatoare (natura naturans).

Potrivit logicii lor reieşea că într-un sistem atotcuprinzător de filosofare, nu poţi rămâne numai cu cea din urmă; dar aceeaşi logică pretindea ca natura naturans [atotorganizatoare] să nu fi confundată sub nicio formă cu natura naturata [ansamblul celor existente].

Tentativa de confundare a lor a început cu Kant şi a fost încheiată de Hegel [adica cauza să se identifice cu efectul – n.a.] . Acum gândirea “hegelizantă” e la modă deşi nu se exprimă întotdeauna hegelian. Aşa sunt vremurile: este la modă să încropeşti o filozofare proprie, fără să te gândeşti prea mult la temeinicia ei.

Sfântul Teofan Zăvorâtul

(Din vol. “Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor” – Ed. Sofia)

Vedeţi şi:

● Ateismul

● PRINCIPIUL ANTROPIC – argument pentru Creaţie

7 manipulări împotriva orei de religie

În campania îndreptată împotriva orei de religie mai multe idei au fost reluate obsesiv, pentru a se fixa temeinic în mintea românului. Părintele trebuia să conștientizeze cât de periculoasă și nefolositoare pentru educația copilului este învățătura creștină. Din fericire mintea românului de pe urmă a fost mai presus de estimarea adversarilor iar manipulările nu au prins. Încă o dată părinții au mărturisit identitatea spirituală a României prin cele peste 2.000.000 de cereri completate, credința că Dumnezeu este iubire și iubirea este de la Dumnezeu.

Am abordat în rândurile următoare șapte dintre cele mai ”rulate” dintre aceste clișee, cu siguranță nu sunt singurele dar eu cel puțin le-am întâlnit la fiecare click, emisiune, articol ce au vizat acest subiect.

Dacă ora de religie îndoctrinează în România, atunci îndoctrinează și în Europa. 30% dintre elevii germani dau la bacalaureat obiectul religie având în programă două ore pe săptămână. Mai mult, în trei dintre landurile germane a fost acceptată în școli și ora de religie creștin ortodoxă. Învățământul confesional este o normă a libertății și democrației fiind prezent în [învăţământul de stat în] Europa în state precum Germania, Austria, Finlanda, Belgia, Spania, Italia, Polonia, Ungaria, Portugalia sau Olanda [precum şi în Norvegia, Irlanda – in Finlanda, Norvegia, Irlanda si Austria ora de religie este obligatorie – n.admin.]

În aceeași cheie dacă ora de religie îndoctrinează acum, a îndoctrinat și în trecut. Rezultă de fapt că noi toți suntem un neam de îndoctrinați, de la Neagoe Basarab cu învățăturile lui către fiul său Teodosie până la părinții noștri ce au avut grijă să ne boteze în ascuns pe vremea comunismului.

Ideea de îndoctrinare eu o văd de fapt ca justificarea unei intoleranțe față de valorile tradiționale. Conform celor care atacă ora de religie cetățenii creștini ai acestei țări ar trebui să își uite sistemul de valori iar copiii acestora să primească o educație neutră, străină de aceste repere, treptat Biserica ar trebui să se retragă sau să fie ”retrasă” din învățământ, din istorie, din societate. A fost de-a dreptul toxică intervenția unor domni ”specialiști” veniți să acrediteze această idee în dezbaterile ce au avut loc la Hotnews sau Gândul. Poți numi educația îndoctrinare? Poți, dacă vrei să manipulezi.

Studiile sociologice demonstrează contrariul. Conform celui mai recent sondaj realizat în România de Fundația pentru o Societate Deschisă ”ateii sunt mai intoleranți decât majoritatea românilor față de aproape toate grupurile sociale în legătură cu care au fost chestionați: romi, sectanți, maghiari, musulmani, evrei, săraci.” În măsura în care ateii militează împotriva orei de religie iar aceștia nu participă la ora de religie, logica simplă ne arată că de fapt ora de religie promovează în societatea românească toleranța.

În acest context declarații de genul ora de religie este ”un sistem idiot, care atrage idioți și produce alți idioți” făcute de Toma Pătrașcu, reprezentant ateu, nu dovedesc decât nevoia de toleranță în societatea românească. Barba non facit philosophum domnule Toma Pătrașcu!

Istoria recentă ne-a arătat unde poate duce o ideologie atee. Aceasta ucide omul, ucide identitatea sa, mă gândesc la reeducările din temnițele comuniste, din lagăre, la milioanele de execuții și deportări.

Articolul 29 din Constituție subliniază că ”libertatea conştiinţei este garantată; ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc.” Ori exact aceste dimensiuni lipsesc în discursul secularist de astăzi, respectul pentru valorile celuilalt și toleranța.

Cum s-a afirmat și în manifestul comunității Părinți pentru Ora de Religie, o educaţie complexă, completă şi de calitate a copiilor presupune și dimensiunea spiritualității iar aceasta se desăvârșește în familie, în biserică și în școală.

Dorința creștinilor de a își educa și crește copiii în armonie cu învățătura creștină, printr-o oră de educație spirituală în acord cu Sfânta Scriptură, a fost fundamentată de Constituție fără echivoc în articolul 32: ”În şcolile de stat, învăţământul religios este organizat şi garantat prin lege.”

Mai mult, articolul 33 din Constituția României punctează: ”Statul trebuie să asigure păstrarea identităţii spirituale”. Tradiția spirituală a României este creștinismul, o mărturisește fără echivoc istoria. Componenta spirituală a fost exclusă din școala românească doar prin grefarea forțată a comunismului în spațiul românesc.

Statul român nu este un stat laic [ci neutru dpv religios – n.a.] iar aceasta nu o spun eu, o spun specialiștii în Drept Constituțional din România. Toți ne dorim astăzi un stat modern dar în nici un caz laicitatea distructivă din Franța care a scos în stradă peste un milion de protestatari. Înainte de venirea la putere a comuniștilor Biserica a fost prezentă activ în societate. Este tradiția spirituală a acestui neam, așa au trăit românii până să le fie impus comunismul de către regimul sovietic de ocupație.

În toate dezbaterile și articolele îndreptate împotriva orei de religie a fost citat obsesiv un manual retras de doi ani, publicat de o editură particulară și aprobat de facto de comisia Ministerului Educației. A pleca de la două exemple din acest manual și a vorbi despre manualele de religie în general, fără a le cunoaște măcar conținutul și mă refer în special la domnul Toma Pătrașcu pe care l-am avut partener într-o dezbatere, este greu de calificat.

Calitatea manualelor din învățământul românesc este absolut necesar să fie îmbunătățită și manualele de religie nu fac nici ele excepție. Bunăvoință există, slavă Domnului! Eu personal cred că parteneriatul dintre Ministerul Educației și Biserica Ortodoxă încheiat în 2014 este cadrul optim pentru aceste îmbunătățiri.

Adeseori a fost invocată în dezbateri, de exemplu în discursul domnului Remus Cernea, libertatea de conștiință a părinților.

Ceea ce nu cunosc toți părinții este că societatea civilă atee face constant presiuni asupra Ministerului Educației pentru introducerea unei orei de educație sexuală ca materie obligatorie în școli, într-o formulă departe de orice abordare creștină. Un astfel de proiect pilot a fost susținut de către ASUR și în cadrul ultimului Festivalul al Științei, este vorba despre programul ”Sexul versus Barza”.

Ce fel de libertate de conștiință au părinții creștini care nu vor putea să își retragă copilul de la o materie în care sunt inserate idei pro-avort sau în care se face propagandă pentru stilul de viață homosexual?

Pentru ateismul militant științele sunt rodul raționalismului care eliberează umanitatea de religie. Ceea ce se obliterează complet este faptul că mulți oameni de știință au putut să pună bazelor cunoașterii științifice și să revoluționeze domenii precum medicina, fizica, astronomia sau matematica fiind în același timp oameni profund religioși. Mă gândesc pe scurt la Newton, Pasteur, Pascal sau Euler dar și la Nicolae Paulescu sau George Manu. Recunoașterea realizărilor acestora oameni înseamnă totodată acceptarea inexistenței vreunui conflict între educația religioasă și gândirea științifică. Virtual vorbind copiii acestor inventatori nu ar fi lipsit probabil de la ora de religie, părerea mea…

Încă din primul an de școală copiii învață despre Oamenii din lumea întreagă și despre diversitatea acestora. În fiecare clasă a învățământului liceal sunt abordate teme referitoare la alte religii și confesiuni pornind cu religiile antice în clasa a IX-a, cele orientale în clasa a X-a (hinduismul, budismul, confucianismul) și continuând cu iudaism, islam și istoria creștinismului în clasele a XI-a și a XII-a.

Din punct de vedere pedagogic studiul comparat al religiei este o excentricitate, nu poate fi abordat la ciclul primar sau gimnazial. În Uniunea Europeană istoria religiilor se predă efectiv în locul religiei confesionale în Estonia și modelul este din punct de vedere sociologic nesemnificativ.

Epilog

Astăzi expiră termenul de depunere a cererilor de înscriere pentru ora de religie. Deja celebra aplicațieSIIIR duduie sub degetele doamnelor din secretariate, cel puțin în București sunt încă mii de cereri neprocesate.

Ceea ce rămâne după această campanie este mobilizarea mărturisitoare a părinților. România, contrar vremurilor, este spirituală prin excelență și poate fi unită în credință. Din punctul meu de vedere este un destin și mă bucur că se vădește chiar și în acest context.

Totodată și cele rele au ieșit la suprafață cu acest prilej, să avem fiecare dintre noi grijă la ura de după ușă, este un semn că avem de lucrat cu noi înșine indiferent prin ce metodă și pe ce cale. Speranța mea este ca prin urmarea binelui aproapelui să putem desăvârși unitatea noastră iar ora de religie duce acest mesaj în școala românească.

Vedeţi şi:

● Declaratii ale oamenilor de stiinta despre Dumnezeu

● Ateismul

“Mare esti, Doamne, si minunate sunt lucrurile Tale si nici un cuvant nu este de ajuns spre lauda minunilor Tale !”

Werner von Braun – savant in domeniul ingineriei aerospatiale, cel care a supervizat actiunea primei aselenizari pe Luna:

“Exista unii care pretind ca Universul a evoluat prin procese intamplatoare, dar ce proces intamplator poate produce creierul unui om, sau sistemul ocular omenesc?. . .
A fi fortati sa credem in concluzia ca totul in Univers s-a nascut din intamplare, ar contravine insasi obiectivitatii stiintei.”

Astronomul si fizicianul britanic, SIR JAMES JEANS: “Totul arata cu forta coplesitoare spre un eveniment definit, sau o serie de evenimente, la o creatiune, care a avut loc într-un timp, sau în timpuri nu îndepartate spre infinit. Universul nu putea sa fi aparut prin schimbari, din ingredientele prezente si nici nu putea sa fi fost totdeauna ce este acum.”

Dupa zeci de ani de cercetari, eminentii savanti JEAN GUITTON si fratii BOGDANOV trag urmatoarele concluzii:

„Intelegem ca universul acesta iluzoriu in analiza si coplesitor in contemplare, este doar unul din darurile facute de Constiinta Cosmica omului, fiindca scopul suprem al creatiei este omul constient, care realizeaza desavarsirea starii de Constiinta Cosmica. Desigur ca sa afirmi ca de fapt Constiinta Cosmica i-a daruit omului chiar mai mult decat universul, nu este o aberatie, ci un adevar, deoarece abia dincolo de marginile universului fizic incepe adevarata imparatie spre care-i chemat omul. Nu spune Mantuitorul ca lumea intreaga este nimic in comparatie cu sufletul lui ?”

ROBERT MILLIKAN, laureat Nobel in Fizica, a declarat:

“Iov a vazut acum mii de ani în urma zadarnicia încercarilor omului marginit de a-l defini pe Dumnezeu, atunci când striga: “Poate omul prin cercetare sa descopere pe Dumnezeu?” De atunci, oameni întelepti au privit totdeauna uimiti la ordinea minunata din natura si si-au recunoscut ignoranta si marginirea lor. Ei s-au multumit sa stea tacuti si respectosi înaintea Lui si sa repete împreuna cu psalmistul:
‘Nebunul zice în inima lui: ‘Nu este Dumnezeu’ . ”

Credinta Marilor Savanti, editat de Walter Howie
(New York, The American Weekly, 1950).

Din cartea: “50 Laureati Nobel si alti mari oameni de stiinta care cred in Dumnezeu“:

CHRISTIAN ANFINSEN, Laureat Nobel in Chimie (pentru lucrarile sale privind ribonucleoza):

“Cred ca doar un idiot poate fi ateu. Trebuie sa admitem ca exista o putere sau forta de nepatruns (incomprehensibila) si o putere de cunoastere si anticipare nelimitata, care a initiat functionarea intregului univers.” (Cosmos, Bios, Theos: Reflectii ale oamenilor de stiinta despre stiinta, Dumnezeu si originile Universului, viata si Homo Sapiens, ed. 1997, 139)

ALBERT EINSTEIN: “Cu cat studiez stiinta, cu atat cred mai mult in Dumnezeu.”

Einstein: “Vreau sa stiu cum a creat Dumnezeu aceasta lume […] restul sunt detalii. ” (The Life and Times, London, Hodder and Stoughton Ltd., 1973)

Einstein: ”Cea mai frumoasa si mai profunda emotie pe care putem sa o experimentam este senzatia misticului. Este samanta tuturor stiintelor adevarate. Cel caruia aceasta emotie ii este straine, cel care nu mai poate suporta sa fie cuprins de veneratie (de uimire), este ca si mort. Acea adanca si emotionala convingere a prezentei unei puternice Ratiuni superioare, care ne este descoperita in Universul incomprehensibil, formeaza ideea mea despre Dumnezeu.” (Einstein, citat in Libby Anfinsen 1995)

Einstein: “Religia mea consta intr-o umila admiratie a Spiritului superior infinit, care se descopera pe Sine in putinul prin care noi, in slabiciunea si intelegerea noastra efemera, putem intelege realitatea.” (Einstein 1936, citat in Dukas and Hoffmann 1979, 66)

Einstein: “Este suficient pentru mine sa contemplu misterul vietii constiente perpetuandu-se de-a lungul eternitatii, ca sa reflectez asupra structurii uimitoare a universului, pe care noi abia il percepem, si ca sa incerc sa inteleg cu umilinta chiar si o particica infinitezimala din inteligenta manifestata in natura. Eu insami nu am nevoie de o definitie mai buna a lui Dumnezeu decat aceasta, si asemenea idei se regasesc in toate religiile ca baza pentru notiunea de divinitate.”

SIR DEREK BARTON, Laureat Nobel in Chimie (contributii la dezvoltarea conceptului conformatiei in chimie):

“Observatiile si experimentele stiintifice sunt atat de minunate incat adevarul pe care il descopera (releva) poate fi in mod sigur acceptat ca o altfel de manifestare a lui Dumnezeu. Dumnezeu ni se releva prin faptul ca ingaduie oamenilor sa descopere adevarul.

Dumnezeu este Adevarul. Nu exista nicio incompatibilitate intre stiinta si religie. Ambele sunt in cautarea aceluiasi adevar. ” (Cosmos, Bios, Theos: Reflectii ale oamenilor de stiinta despre stiinta, Dumnezeu si originile Universului, viata si Homo Sapiens, ed. 1997, 145)”

GUGLIELMO MARCONI, Laureat Nobel in Fizica (inventatorul telegrafiei fără fir și a antenei de emisie legate la pământ):

“Cu cat lucrez mai mult cu puterile din natura, cu atat mai mult simt marinimia fata de om a lui Dumnezeu; cu atat mai mult sunt mai aproape de marele adevar care este acela ca totul este dependent de Eternul Creator; cu atat mai mult simt ca asa-zisa ‘stiinta’ cu care ma ocup nu este altceva decat expresia Vointei Supreme, in scopul de a aduce mai aproape oamenii unii de altii pentru a-i ajuta sa se indrepteze si sa inteleaga mai bine pe ei insisi.” (‘Mio Marito Guglielmo’, ed. 1995, 244)

Intr-o scrisoare catre sotia sa, Maria Cristina (Londra, 17 Mar 1927), Marconi scrie: “Stiu cat de mult iubesti si pretuiesti Natura frumoasa – expresia Vointei lui Dumnezeu – in care se pot regasi valorile eterne ideale: Adevarul, Frumusetea si Binele (si tu detii trei dintre ele).”
“Unitatea armonioasa a cauzelor si legilor alcatuiesc Adevărul; unitatea armonioasa de linii, culori, sunete, idei alcatuiesc Frumusetea, in timp ce armonia emotiilor si vointei alcatuiesc Binele, fiind expresia ultima a Eternului si Supremului Creator, aduce omul spre implinire si ne determina sa cautam perfectiunea absoluta.” (‘Mio Marito Guglielmo’, 1995, 260)

ARTHUR COMPTON, Laureat Nobel in Fizica (descoperirea efectului Compton, studiul razelor X):

Comentând pasajul Genezei din Scriptura:
“Pentru mine credinta începe cu întelegerea ca o inteligenta suprema a adus universul la existenta si l-a creat pe om. Nu este greu pentru mine sa am aceasta credinta, pentru ca este de netagaduit ca acolo unde este un plan, acolo este o inteligenta: un univers ordonat, in derulare, da marturie despre declaratia cea mai impunatoare care a fost rostita vreodata: ‘La început Dumnezeu…’” (Chicago Daily News, 12 April 1936)

ROBERT MILLIKAN, Laureat Nobel in Fizica (specialist în fizica experimentala Laureat Nobel (pentru descoperirea sarcinii electronului si a efectului fotoelectric):

“Ma intristeaza la fel de mult ca si Kelvin ‘sa aud opiniile imature ateiste ale oamenilor care nu au cunoscut niciodata partea mai profunda a existentei.’ De acum inainte imi voi permite sa folosesc cuvantul Dumnezeu, pentru a descrie ceea ce se afla in spatele misterului existentei si caruia ii da sens. Cred ca nu ma veti intelege gresit, atunci cand voi spune ca nu am cunoscut niciodata un cugetator care sa nu creada in Dumnezeu.
Pentru mine este de neconceput că un ateu adevărat ar putea fi un om de ştiinţă.”
(‘A Scientist’s God’, oct 1925)

CHARLES HARD TOWNES, Laureat Nobel in Fizica (lucrari in electronica cuantica, crearea primilor maseri si laseri):

“Cred cu tarie in existenta lui Dumnezeu, pe baza intuitiei, observatiilor, logicii si de asemenea a cunoasterii stiintifice.” (24 mai 2002)

WILLIAM PHILLIPS, Laureat Nobel in Fizica (pentru dezvoltarea metodelor de racire si captare a atomilor cu raze laser):

“Cred in Dumnezeu. De fapt, eu cred intr-un Dumnezeu personal care intervine si interactioneaza cu Creatia Sa. Cred ca observatiile asupra acuratetii Universului fizic si evidentei reglajului fin si de exceptie al conditiilor din Univers pentru dezvoltarea vietii, ne sugereaza ca doar un Creator inteligent este responsabil de aceasta. Cred in Dumnezeu datorita unei credinte personale, credinta ce este compatibila cu ceea ce stiu despre stiinta.” (19 mai 2002)

SIR WILLIAM H. BRAGG, Laureat Nobel in Fizica (pentru studiile lor asupra structurii cristalelor cu raze X):

“Legea lui Hristos si exemplul Sau ne-au aratat ca Dumnezeu este Tatal si noi suntem copiii Sai, o societate in care dragostea guverneaza peste toate.” (‘Omul si stiinta’, Cambridge University Press, 1979)

ARNO PENZIAS, Laureat Nobel in Fizica (pentru descoperirea microundelor cosmice de fond):

Referindu-se la subiectul originii Universului a declarat in New York Times, 12 Mar 1978: “Cele mai bune informatii pe care le avem sunt exact acelea pe care le-as fi predicat daca nu as fi avut la indemana decat Biblia la indemana, incluzand cartile lui Moise si Psalmii”.
Cercetarile lui Penzias in astrofizica, l-au determinat pe acesta sa sustina in 1994 in Bergman: ‘evidenta unui plan a a unei creatii divine.’” (New York Times – 12 martie 1978)

ALEXIS CARREL, Laureat Nobel in Medicina si Fiziologie (fondatorul transplantologiei – transplantul de tesuturi si organe):

“Suntem iubiti de o Fiinta imateriala si atotputernica. Aceasta Fiinta este accesibila celor credinciosi. Trebuie sa-L iubim mai mult decat pe orice fiinta. Si noi de asemenea trebuie sa ne iubim unul pe altul…
Crestinismul ofera omenirii cea mai inalta forma de moralitate….” (‘Reflectii asupra vietii’, 1952)

JOSEPH MURRAY, Laureat Nobel in Medicina si Fiziologie (co-fondatorul transplantologiei):

“Noi lucram cu instrumentele pe care ni le-a dat Dumnezeu… Nu este niciun motiv ca stiinta si religia sa fie antagonice. Amandoua provin din aceeasi sursa, singura sursa adevarata – Creatorul.” (interviu in National Catholic Register, dec. 1996)

SIR JOHN ECCLES, Laureat Nobel in Medicina si Fiziologie (studii in domeniul neurofiziologiei, creierului si psihicului uman, fondatorul electrofiziologiei):

“Exista o providenta divina deasupra evenimentelor materiale ale evolutiei biologice.” (in articolul sau, “Biologia moderna si intoarcerea la credinta in Dumnezeu”, 1984)

WALTER KOHN, Laureat Nobel in Chimie (pentru dezvoltarea teoriei densitatii functionale cu aplicatii in mecanica cuantica):

“Exista parti esentiale din experienta umana asupra carora stiinta nu are nimic de spus in mod intrinsec. Eu le asociez cu acea entitate pe care o numesc Dumnezeu.” (scrisoare catre autor – Tihomir Dimitrov, 23 mai 2002)

* * *

Francis Bacon, filozof (fondatorul metodei inductive, caracterizată prin folosirea analizei, comparației, observației și experimentului): “Numai o cunoastere superficiala te poate indeparta de religie, cu cat ai cunostinte mai aprofundate, cu atat te apropii mai mult de ea“.

* * *

Einstein: ““Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă.”.”

Apa cea Vie