Principiul antropic are la baza conceptia conform careia universul si legile sale functioneaza intr-un anume reglaj astfel incat sa permita mentinerea vietii.

Martin Heidegger, considerat de mulţi ca fiind cel mai mare filosof al timpurilor noastre, îşi începea unul din cursurile sale cu o întrebare ameţitoare: de ce există ceea ce există, de ce există totul mai degrabă decât nimic? Mai simplu spus, de ce există Universul, de ce existăm noi?

În contextul specific sceptic şi materialist al vremurilor noastre, această întrebare nu şi-a găsit încă un răspuns care să mulţumească pe toată lumea. Dar provocarea fiind lansată, mai mulţI cercetători, din diferite domenii, au căutat să dea răspuns unei probleme derivată din întrebarea lui Heidegger: cum se face că existăm? Cum au putut da naştere nişte condiţii presupuse iniţial haotice unui univers atât de omogen şi atât de ordonat la scară mare, aşa cum este universul în care trăim noi astăzi?

Problema apartenenţei cosmice şi planetare a omului a ridicat însă o serie de probleme filosofice şi teologice. Oamenii de ştiinţă au constatat că forma noastră de viaţă depinde, în câteva direcţii delicate şi subtile, de unele coincidenţe aparente ale legilor fundamentale ale naturii. Legat de aceste observaţii a fost elaborată ipoteza universului antropic (de la cuvântul grecesc “anthropos” care înseamnă “om”). Această ipoteză, căreia în prezent i se acordă statutul de principiu, conferă câteva calităţi speciale vieţii de pe Pământ.

Ideea de bază a acestui principiu afirmă că, deşi poziţia omului în univers nu este neapărat centrală, ea are totuşi un caracter special şi privilegiat. Se pare că noi, oamenii, beneficiem de o situaţie specială, în sensul că universul este construit după “gusturile” noastre…

Formularea principiului antropic a fost dată în 1961 de astronomul Robert Dicke, care a avut ca punct de plecare unele lucrări ale celebrului fizician englez, laureat al premiului Nobel, Paul Adrien Dirac:

Universul are proprietăţile pe care le are şi pe care omul le poate observa, deoarece, dacă ar fi avut alte proprietăţi, omul nu ar fi existat“. Trebuie să recunoaştem că un astfel de enunţ sună cel puţin ciudat pentru un om de ştiinţă.

Mergând un pas mai departe, astronomul Paul Davies avea să afirme, prin anii ’70, că, pur si simplu, omul nu ar fi putut exista în altfel de universuri decât cel prezent!

Vom vedea mai departe o serie din argumentele ştiinţifice pe care se bazează aceste afirmaţii.

Pământul apare în mod evident ca fiind un loc ideal pentru apariţia vieţii, prin faptul că posedă o cantitate abundentă de apă în stare lichidă.

 

 

Distanta fata de Soare

Dacă temperatura de pe Pământ are fi fost fie mai scăzută, ca pe Marte, de exemplu, fie mai ridicată, cum este cazul planetei Mercur, mediul nu ar fi fost propice pentru dezvoltarea şi supravieţuirea diverselor forme de viaţă. Apa fie s-ar fi evaporat, fie ar fi existat doar sub formă de gheaţă. Numai că Pământul este la o distanţă ideală faţă de Soare! Puţin mai aproape de Soare, şi Pământul ar fi fost astăzi un deşert! Puţin mai departe de Soare, şi frumoasa noastră planetă albastră ar fi apărut acum ca un tărâm ostil. Problema este că nici măcar nu ar fi avut cine să-i constate ostilitatea, noi neputând vieţui în condiţiile respective.

 

 

Masa Pamantului

Masa Pământului are, de asemenea, o valoare optimă. Dacă Pământul ar fi fost cu 15% mai greu decât cele 5,97×1021 tone, atmosfera terestră ar fi fost cu mult prea densă şi condiţiile de mediu nu ar mai fi permis dezvoltarea proceselor biologice cunoscute azi. Dacă, de asemenea, masa planetei noastre ar fi fost cu 15% mai mică, atmosfera ar fi fost fie prea rarefiată, fie inexistentă (forţa gravitaţională nu ar mai fi fost suficient de puternică pentru a reţine moleculele gazelor care compun atmosfera şi acestea s-ar fi pierdut în spaţiu).

 

 

Inclinatia axei Pamantului

În mod analog, biofizicienii arată că o variaţie cu mai mult de două grade a înclinaţiei axei terestre (care este de 23°27′) ar fi făcut imposibilă apariţia vieţii pe Terra.
Cunoaştem cu toţii că perioada de rotaţie a Pământului în jurul axei proprii este de aproximativ 24 ore (mai exact 23 ore şi 56 minute). Această valoare face ca variaţiile de temperatură zi-noapte să nu fie prea mari. Dacă perioada de rotaţie în jurul propriei axe ar fi mai mare sau mai mică, variaţiile de temperatură, în trecerea de la zi la noapte (şi invers), ar afecta decisiv viaţa de pe Pamânt.
Without Earth’s tilt, humanity would be in a sorry state“.

 

 

Raportul dintre radiatii

Tot biofizicienii au calculat raportul dintre cantitatea de radiaţie primită de Pământ şi cea reflectată ( “albedo“): au găsit valoarea de 0,37.

Se pare că, din nou, am fost “norocoşi”!

Câteva procente în plus sau în minus ar fi făcut imposibilă viaţa pe Pământ!
Pământul reţine exact cantitatea de lumină de care are nevoie! Nici mai mult, nici mai puţin!

 

 

Constantele fundamentale

Fizicienii, la rândul lor, au descoperit coincidenţe la fel de stranii: constantele fundamentale, care ne-au dat atâtea bătăi de cap în anii de şcoală, cu memorarea lor, au exact valoarea necesară pentru ca această planetă să ne servească drept cămin. Orice altă valoare pentru constanta gravitaţională (aşa-zisa constantă a lui Cavendish), pentru constanta lui Planck, pentru sarcina electronului ş.a.m.d., fie şi puţin diferită de cea cunoscută, ar fi făcut ca cele patru forţe fundamentale, care guvernează şi procesele vii, să ducă la apariţia unei lumi plicticos de pustie.

Trebuie spus şi faptul că, pe baza valorilor forţelor electromagnetică şi gravitaţională din universul actual, există motive extrem de serioase pentru a argumenta că o fiinţă inteligentă care să poată realiza ceea ce face omul pe planeta Pământ trebuie să aibă exact dimensiunile pe care le are corpul uman.

 

 

Raportul masa/proton

Masa unui proton este de 1836 de ori mai mare decât cea a unui electron. Dacă acest raport se micşorează în mod sensibil, formarea structurilor bine definite (cum ar fi structurile cristaline sau moleculele organice) nu ar mai fi posibilă. O modificare, fie şi infimă, a constantei de interacţiune nucleară tare ar fi făcut imposibilă apariţia lanţurilor de carbon, lanţuri care stau la baza moleculelor vii. Dacă, din contră, această constantă ar fi fost mai mare cu aproximativ 10%, tot hidrogenul din univers s-ar fi transformat în helium şi astfel în întreg universul nu am fi găsit nici măcar un strop de apă.

S-au făcut simulări pe computer privind supravieţuirea lumii vii. Computerul a luat pe rând mai multe constante fundamentale şi a modificat puţin valoarea lor. Dacă din tot setul de constante, fie şi numai una era modificată, legile fizicii şi chimiei se modificau în aşa măsură, încât de fiecare dată verdictul computerului era acelaşi: orice posibilitate de existenţă a vieţii şi a fenomenelor conştiente este imposibilă! De fiecare dată computerul găsea că nu mai sunt îndeplinite condiţiile de formare a carbonului. Deci constantele fizice au exact valoarea necesară pentru ca noi, oamenii, să existăm!
(Vezi la sfarsitul articolului tabelul constantelor fundamentale ale caror valori modificate, ar duce la imposibilitatea vietii pe Pamant.)

Majoritatea seturilor de valori ar da naştere unor universuri care, deşi ar putea fi foarte frumoase, nu ar conţine pe cineva care să poată admira acea frumuseţe! S-ar putea ridica aici întrebarea: dacă setul de constante fizice ale Universului este unic – deci cu o probabilitate de apariţie extrem de mică, oare cum de s-a ajuns tocmai la acest set particular? Să fie doar o simplă coincidenţă?!

 

 

Conditiile speciale ale galaxiei noastre

Observaţiile astronomice din ultimele două decenii arată că în galaxia noastră există o zona specială în care condiţiile sunt cele mai favorabile vieţii – aşa-numitul “cerc co-rotaţional”, zonă în care se află, desigur, şi sistemul nostru Solar. Mai mult chiar, Soarele este localizat între două braţe spirale ale Galaxiei, departe de ameninţarea radiaţiilor distructive ale novelor, care explodează destul de des în aceste braţe. Suntem plasaţi într-un “colţ” liniştit al Galaxiei noastre!

Argumentele de acest gen ar putea continua aproape la nesfârşit. Concluzia este că noi trăim într-un univers excepţional, construit anume pentru a ne permite nouă, oamenilor, să existăm!

 

 

Probabilitatea ca acestea sa fie rezultatul intamplarii: ZERO !!!

Astrofizicianul Trinh Xuan Thuan, în cartea sa “Melodia secretă” a calculat probabilitatea ca toate aceste condiţii necesare apariţiei şi dezvoltării vieţii (din care noi nu am enumerat decât o infimă parte) să fi fost satisfăcute, în mod întâmplător, simultan  egală cu probabilitatea ca un arcaş să lovească cu săgeata sa, de la distanţa de 15 miliarde de ani-lumină,o ţintă cu aria de 1 cm² !!!
Adică practic imposibil !

Seneca, cu aproape două mii de ani urmă, scria: “Noi dorim să privim şi dincolo de hotarele acestei lumi, să vedem încotro se îndreaptă, de unde provine şi spre ce sfârşit se grăbeşte aceasta iuţeală atât de mare a universului“. Referitor la acest impuls specific uman de a-şi defini locul şi rolul în Univers, principiul antropic, ca o concluzie a dovezilor rezumate mai înainte, ne determină să ne gândim la faptul că, aşa cum spunea cândva matematicianul şi filosoful german Leibniz, “trăim în cea mai bună dintre lumile posibile“.

Şi, mai mult, această lume extraordinară care ne înconjoară pare a fi fost creată special ca noi să existăm. Universul ne apare astfel ca o cameră anume aranjată şi mobilată pentru a găzdui fiinţa umană.

Şi dacă în acest Univers copleşitor prin grandoarea şi imensitatea sa, totul, în cele mai mici amănunte, este croit după măsura omului, dacă nici cele mai mici particule şi nici cele mai obscure fenomene nu par a fi întâmplătoare, putem, oare, să mai credem că existenţa noastră este un simplu accident?

Principiul antropic, cu concluziile sale neobişnuite pentru gândirea preponderent materialistă a ultimelor două secole, este inclus de specialişti în categoria curiozitătilor ştiinţifice. Explicaţiile care se încearcă fac ca nedumerirea noastră sa crească… Fiecărei explicaţii parcă îi lipseşte ceva şi de obicei un răspuns generează automat noi întrebări. “Sunt în cer şi pe pământ mai multe lucruri decât visează filosofia voastră” îi spune Hamlet lui Horaţiu…

Şi, într-adevăr, sunt în cer şi pe pământ mult mai multe lucruri decât visează şi ne învaţă astăzi ştiinţa noastră. Mai ales în cer…

 

* * *

Tabelul constantelor fundamentale al caror valoare se incadreaza intre valori foarte stranse pentru a permite existenta vietii pe pamant:

(in limba engleza)

Fine Tuning Parameters for the Universe

 

  1. strong nuclear force constant● if larger: no hydrogen would form; atomic nuclei for most life-essential elements would be unstable; thus, no life chemistry
    if smaller: no elements heavier than hydrogen would form: again, no life chemistry
  2. weak nuclear force constant● if larger: too much hydrogen would convert to helium in big bang; hence, stars would convert too much matter into heavy elements making life chemistry impossible
    if smaller: too little helium would be produced from big bang; hence, stars would convert too little matter into heavy elements making life chemistry impossible
  3. gravitational force constant● if larger: stars would be too hot and would burn too rapidly and too unevenly for life chemistry
    if smaller: stars would be too cool to ignite nuclear fusion; thus, many of the elements needed for life chemistry would never form
  4. electromagnetic force constant● if greater: chemical bonding would be disrupted; elements more massive than boron would be unstable to fission
    if lesser: chemical bonding would be insufficient for life chemistry
  5. ratio of electromagnetic force constant to gravitational force constant● if larger: all stars would be at least 40% more massive than the sun; hence, stellar burning would be too brief and too uneven for life support
    if smaller: all stars would be at least 20% less massive than the sun, thus incapable of producing heavy elements
  6. ratio of electron to proton mass● if larger: chemical bonding would be insufficient for life chemistry
    if smaller: same as above
  7. ratio of number of protons to number of electrons● if larger: electromagnetism would dominate gravity, preventing galaxy, star, and planet formation
    if smaller: same as above
  8. expansion rate of the universe● if larger: no galaxies would form
    if smaller: universe would collapse, even before stars formed
  9. entropy level of the universe● if larger: stars would not form within proto-galaxies
    if smaller: no proto-galaxies would form
  10. mass density of the universe● if larger: overabundance of deuterium from big bang would cause stars to burn rapidly, too rapidly for life to form
    if smaller: insufficient helium from big bang would result in a shortage of heavy elements
  11. velocity of light● if faster: stars would be too luminous for life support
    if slower: stars would be insufficiently luminous for life support
  12. age of the universe● if older: no solar-type stars in a stable burning phase would exist in the right (for life) part of the galaxy
    if younger: solar-type stars in a stable burning phase would not yet have formed
  13. initial uniformity of radiation● if more uniform: stars, star clusters, and galaxies would not have formed
    if less uniform: universe by now would be mostly black holes and empty space
  14. average distance between galaxies● if larger: star formation late enough in the history of the universe would be hampered by lack of material
    if smaller: gravitational tug-of-wars would destabilize the sun’s orbit
  15. density of galaxy cluster● if denser: galaxy collisions and mergers would disrupt the sun’s orbit
    if less dense: star formation late enough in the history of the universe would be hampered by lack of material
  16. average distance between stars● if larger: heavy element density would be too sparse for rocky planets to form
    if smaller: planetary orbits would be too unstable for life
  17. fine structure constant (describing the fine-structure splitting of spectral lines)● if larger: all stars would be at least 30% less massive than the sun
    if larger than 0.06 : matter would be unstable in large magnetic fields
    if smaller: all stars would be at least 80% more massive than the sun
  18. decay rate of protons● if greater: life would be exterminated by the release of radiation
    if smaller: universe would contain insufficient matter for life
  19. 12C to 16O nuclear energy level ratio● if larger: universe would contain insufficient oxygen for life
    if smaller: universe would contain insufficient carbon for life
  20. ground state energy level for 4He● if larger: universe would contain insufficient carbon and oxygen for life
    if smaller: same as above
  21. decay rate of 8Be● if slower: heavy element fusion would generate catastrophic explosions in all the stars
    if faster: no element heavier than beryllium would form; thus, no life chemistry
  22. ratio of neutron mass to proton mass● if higher: neutron decay would yield too few neutrons for the formation of many life-essential elements
    if lower: neutron decay would produce so many neutrons as to collapse all stars into neutron stars or black holes
  23. initial excess of nucleons over anti-nucleons● if greater: radiation would prohibit planet formation
    if lesser: matter would be insufficient for galaxy or star formation
  24. polarity of the water molecule● if greater: heat of fusion and vaporization would be too high for life
    if smaller: heat of fusion and vaporization would be too low for life; liquid water would not work as a solvent for life chemistry; ice would not float, and a runaway freeze-up would result
  25. supernovae eruptions● if too close, too frequent, or too late: radiation would exterminate life on the planet
    if too distant, too infrequent, or too soon: heavy elements would be too sparse for rocky planets to form
  26. white dwarf binaries● if too few: insufficient fluorine would exist for life chemistry
    if too many: planetary orbits would be too unstable for life
    if formed too soon: insufficient fluorine production
    if formed too late: fluorine would arrive too late for life chemistry
  27. ratio of exotic matter mass to ordinary matter mass● if larger: universe would collapse before solar-type stars could form
    if smaller: no galaxies would form
  28. number of effective dimensions in the early universe● if larger: quantum mechanics, gravity, and relativity could not coexist; thus, life would be impossible
    if smaller: same result
  29. number of effective dimensions in the present universe● if smaller: electron, planet, and star orbits would become unstable
    if larger: same result
  30. mass of the neutrino● if smaller: galaxy clusters, galaxies, and stars would not form
    if larger: galaxy clusters and galaxies would be too dense
  31. big bang ripples● if smaller: galaxies would not form; universe would expand too rapidly
    if larger: galaxies/galaxy clusters would be too dense for life; black holes would dominate; universe would collapse before life-site could form
  32. size of the relativistic dilation factor● if smaller: certain life-essential chemical reactions will not function properly
    if larger: same result
  33. uncertainty magnitude in the Heisenberg uncertainty principle● if smaller: oxygen transport to body cells would be too small and certain life-essential elements would be unstable
    if larger: oxygen transport to body cells would be too great and certain life-essential elements would be unstable
  34. cosmological constantif larger: universe would expand too quickly to form solar-type stars

(sursa: godandscience.org)

vezi si : Extreme Fine Tuning – Dark Energy or the Cosmological Constant

 

Cititi si:

Ateismul

Declaratii ale oamenilor de stiinta despre Dumnezeu