– Avem mai multe intrebari privitoare la pierderea trairii celor care L-au cunoscut pe Dumnezeu: Cum facem ca intalnirea cu Dumnezeu in Biserica sa nu devina o rutina? Cum sa ne pastram trairea si emotia intalnirii cu Dumnezeu?

– O ispita a tineretii este si aceasta sete de impresii, sete de noi trairi. Si o nestatornicie, as zice asa, o neasezare, o lipsa de statornicie.

Caut sa va citesc aici din Apocalipsa ce i s-a spus ingerului Bisericii din Sardes:

“Stiu faptele tale, ca ai nume ca traiesti, dar esti mort. Privegheaza si intareste ce a mai ramas si era sa moara, caci n-am gasit faptele tale depline inaintea Dumnezeului meu“.

Si iata ca ne si spune ce e de facut:

“Drept aceea, adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste. Iar de nu vei priveghea, voi veni ca un fur si nu vei sti in care ceas voi veni asupra ta“.

Deci aceasta are de facut cel cu nu a ramas in Harul cel dintai: “Adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit”; doar tu stii, stii mai bine ca oricine ce a fost in inima ta atunci. Trebuie sa-ti spuna cineva din afara? Tu stii bine!

“Adu-ti aminte cum ai primit si ai auzit si pastreaza si te pocaieste“.

De aceea avem Taina Pocaintei in Biserica. Noi cred ca nu ne folosim indeajuns de ea, nu constientizam indeajuns cat de mare este puterea acestei Taine. Nu este om care sa fi venit la Taina Pocaintei cu sinceritate, cu dorinta sincera de indreptare, cu marturisire sincera, in orice fel de pacate ar fi cazut el si care sa nu simta in el dupa Taina Sfintei Spovedanii improspatandu-se lucrarea Harului. E adevarat, omul care a cazut din Harul cel dintai trebuie sa-si asume ca pe un canon tot chinul care urmeaza pe drumul intoarcerii lui la Dumnezeu. Calea lui nu va fi lina, el trebuie sa fie constient de lucrul acesta. Ai primit o data un Dar, Dumnezeu ti-a dat Harul Lui in dar, te-a chemat in Dar cu dragostea Lui. Ai dispretuit Harul Lui, l-ai calcat in picioare, l-ai ingropat, l-ai intunecat cu mandria, cu mania, cu desfranarea, cu pacatele trupesti, cu slava desarta. Acum nu te astepta ca drumul intoarcerii sa-ti fie usor. Toate pe care le-ai facut se vor scula acum cumva asupra ta, dar in Taina Pocaintei primesti puterea sa te lupti cu ele. Calea celui care se pocaieste nu mai este lina si usoara. Calea celui care se pocaieste este, sa zic asa, o cale intre bucurie si durere; el simte cand bucuria si incredintarea ca va fi iarasi cu Dumnezeu, cand simte teama si durerea si chinul pentru ca pacatele vechi il urmaresc.

Cuviosul Paisie Aghioritul spune ca prin pacatele noastre am dat drepturi celui rau impotriva noastra si de acum el are putere sa ne ispiteasca. Imi aduc aminte de un lucru pe care il spune el, ca sa vedeti cum stau lucrurile aici. El spune ca un monah care a plecat din manastirea lui din neascultare – s-a suparat pe acolo, sa zicem, la un moment dat; s-a suparat pe duhovnic sau pe staret si a plecat din manastirea lui – chiar daca se caieste si se intoarce in manastire i-a dat drepturi celui rau sa-l ispiteasca pana la moarte cu gandurile de nestatornicie. El nu va mai fi in Harul cel dintai. In Harul cel dintai, gandurile nu aveau atata putere asupra lui. Acum va trebui sa rabde aceasta hartuire a gandurilor poate pana la moarte pentru ca el singur a dat putere celui rau impotriva lui. Dar in Taina Pocaintei – repet – primeste puterea sa se lupte. Deci cel care a pierdut Harul cel dintai nu trebuie sa se astepte ca sa-i fie usoara calea de intoarcere, ci trebuie sa-si asume barbateste greutatile drumului de intoarcere si sa alerge mereu la Taina Pocaintei, sa improspateze in el mereu Harul pocaintei.

– Parinte, care este rostul si rolul canonului dat de duhovnic? Suntem biruiti de pacate mai usor daca nu ne indeplinim canonul?

– Fara indoiala ca da. As zice ca este asemanator cu rolul dietei pe care i-o prescrie medicul unui bolnav care tocmai s-a vindecat. Nu tine dieta, se imbolnaveste din nou foarte usor. Acelasi este rolul canonului si este exact rolul pe care il are dieta pentru omul care s-a vindecat de o anumita boala.

– Cum ne putem feri de pacat daca traim in preajma unor oameni necredinciosi si suntem mereu cu ei?

– Tovarasiile rele, adevarat, strica obiceiurile bune. Bine este sa evitam tovarasiile rele, sa nu ne incredem in taria noastra. Daca imprejurarile asa sunt, ca nu avem cum sa facem lucrul acesta, atunci ne punem toata nadejdea in puterea Harului dumnezeiesc si el ne va apara. Sa avem o dorinta curate si sincera de a fi cu Dumnezeu si de a face voia lui si el ne va apara. Nu va putea nimeni sa ne vatame. Daca Dumnezeu este cu noi, cine poate sa fie impotriva noastra? Cine poate sa ne faca vreun rau, cu ce poate sa ne vatame cineva? Dar stim ca nu avem o credinta atat de tare; de aceea zic, daca se poate, sa evitam tovarasiile rele ca sa nu ne vatamam. Atunci cand nu ne va fi cu putinta, fara indoiala ca Harul ne va apara.

– Ce poate face cineva care, desi este de multa vreme in Biserica, nu se poate izbavi de o patima?

– Daca ai lovit o data un copac si n-a cazut, ce faci? Lasi toporul jos si te culci? Dai si a doua oara, si a zecea oara, si a mia oara pana o sa cada. Cu cat un obicei este mai adanc inradacinat, cu atat mai greu este de scos din suflet, e adevarat. De aceea nu trebuie sa dormim, de aceea trebuie sa fim cu sufletul foarte treaz, sa taiam raul cat este mic.

Daca raul a crescut prin obisnuinta indelungata, prin repetarea deasa a unui pacat, daca raul a crescut, atunci e nevoie de multa staruinta, de spovedanie si de multa staruinta. Si fara indoiala ca va fi incununata de biruinta.

– Parinte, cum trebuie sa privim asa numitele semne ale sfarsitului: cardurile electronice de identitate, codul de bare, numarul 666 care este raspandit in jurul nostru sub diferite forme? Sunt acestea semne autentice? Si daca da, cum ne putem feri de ele?

– (…)  Cu privire la noile buletine si la semnele sfarsitului, se discuta foarte mult despre lucrurile acestea si uneori cred ca se face si foarte multa tulburare in multe suflete pentru ca sunt pareri diverse. De accea nici nu as vrea sa spun nimic despre asta. Trebuie sa primim noile buletine, nu trebuie sa le primim? Ce trebuie sa facem, cum trebuie sa facem?… As zice ca daca ne tot intrebam atata deja este rau. Pai ce fel de crestini suntem noi? Sa ne temem ca vom fi pusi in situatia de a ne lepada de Hristos si sa nu stim ca ne-am lepadat? Chiar asa sa fim? Deci problema noastra nu este asta, nici masonii nu-s problema noastra, nici noile buletine nu sunt problema noastra.

Nu asta este problema noastra. Spuneti-mi, in ce staruiau primii crestini? Ati vazut, “in invatatura Apostolilor, in impartasire, in frangerea painii si in rugaciuni“. Asta era treaba lor. Si inca mai spune ceva autorul Faptelor Sfintilor Apostoli: “Sufletul si inima multimii celor ce au crezut erau una. Si nimeni nu zicea ca ceva este al sau, ci toate le erau de obste“.

Asta este viata crestina. S-o traim si toate celelalte probleme se vor dezlega de la sine la momentul potrivit.

Eu nu zic ca nu ne pasc niste primejdii, o spun parintii in care avem incredere, caci stim ca prin ei a vorbit Duhul Sfant, oameni induhovniciti. Nu spun ca nu ne pasc niste primejdii, dar cred ca discutiile acestea de multe ori sunt vatamatoare, ne dezbina. Nu vedeti ca ne dezbina? De foarte multe ori ne dezbina, ne judecam unii pe altii, fiecare tine la dreptatea lui si are impresia ca toti ceilalti sunt in ratacire si in apostazie. Noi, intre noi, frati, ne dezbinam. Unde mai este unitatea duhului? Unde se mai pastreaza unitatea duhului intru legatura pacii?

Deci problema este una launtrica. Sfantul Apostol Pavel spune undeva, sper sa citez cat mai exact ce spune el. Spune : “Incercati-va pe voi insiva, cercetati-va daca sunteti in credinta. Oare nu va cunoasteti voi pe voi insiva ca Hristos Iisus este intru voi? Ci afara numai daca nu sunteti netrebnici“. Deci asta este problema noastra. Daca il avem pe Hristos salasluit in noi, ne mai putem teme de ceva? Ne mai putem teme de ceva? Nu vom sti singuri cand va veni momentul acela cand fiecare va fi pus in fata situatiei, sa se lepede sau sa nu se lepede de Hristos. Nu va sti fiecare ca va veni momentul acela? Adica tu sa pierzi Harul Sfantului Duh si sa nu stii sa l-ai pierdut? Daca punem asa problema, inseamna ca noi nu avem clar constiinta ce este viata crestina. Ca scopul nostru asta este: dobandirea Harului Sfantului Duh.

Cine pune intrebari legate de problema asta, ar trebui sa se intrebe el pe el insusi mai intai: ‘Ce este in inima mea? Am agonisit acolo Harul?’ Ca daca nu l-am agonisit, pot sa-mi pun eu mii de probleme si sa primesc mii de raspunsuri, ca atunci cand se va ivi situatia sa ma lepad de Hristos, tot mai voi lepada de El. Pot sa stiu bine ce trebuie facut. Pot sa stiu ca primirea buletinului inseamna lepadare de Hristos si tot il voi primi daca ma va parasi Harul Sfantului Duh. Deci problema mea asta este.

Imi vine in minte acum o intamplare pe care iarasi cred ca o stiti cu Sfantul Nichifor si Saprichie preotul. Au fost prieteni foarte buni la inceput, apropiati, dar intre ei la un moment dat a strecurat vrasmasul diavol samanta invidiei. Saprichie s-a suparat pe Nichifor si nu vroia sa-l ierte. Fiind ei suparati unul pe celalalt, s-a intamplat ca Saprichie sa fie prins si sa marturiseasca pentru Hristos. L-au supus la chinuri, l-au batut in toate felurile, nu s-a lepadat de Hristos. Au hotarat sa-l omoare, sa-i taie capul. Nichifor a aflat ce s-a petrecut si si-a zis el, in mintea lui: “Uite, sa nu plece la Dumnezeu neimpacat cu mine“, pentru ca e cuvant dumnezeiesc “Daca nu veti ierta fiecare din inima fratelui sau greselile lui, nici Tatal vostru nu va va ierta voua greselile voastre.” Si a zis el: “Nu cumva sa-l pagubesc, sa plece la Dumnezeu neimpacat cu mine si sa piarda cununa muceniciei. Hai s-o dobandeasca!” si a iesit in intampinarea lui ca sa-i ceara iertare, ca Saprichie sa mearga la moarte impacat deplin, sa mearga inaintea lui Dumnezeu sis a primeasca cununa muceniciei. I-a iesit si i-a zis: “Robule al lui Dumnezeu, iarta-ma!” iar asupra lui a venit un duh de impietrire, invidia. Si nu, s-a uitat de sus la el si – ce-o fi zis? – “Eu, marele marturisitor, nu te iert!”. A venit a doua oara: “Iarta-ma, robule al lui Dumnezeu! Iarta-ma!”. Nimic. A ramas in impietrirea lui. L-au dus, i-au plecat capul pe butuc si calaul a ridicat securea. Si atunci, parca s-ar fi trezit – zic s-ar fi trezit, de fapt a murit – si a zis: “Stati! De ce vreti sa imi taiati capul?“. “Pentru ca nu vrei sa aduci jerfa idolilor.” Zice: “Nu, nu, aduc. Aduc jerfa idolilor. Aduceti aici ce trebuie si voi aduce jertfa idolilor.” Si a facut asa si s-a lepadat de Hristos. Harul Sfantului Duh l-a parasit pentru neiertare, pentru impietrirea lui l-a parasit Harul Sfantului Duh atunci. A avut putere sa duca lupta marturisirii. Harul l-a asteptat. L-a intarit sa duca lupta marturisirii pana atunci, pana aproape de sfarsit. Dar pentru ca el nu l-a iertat pe aproapele lui, Harul l-a parasit atunci, cand mai avea un pas pana sa primeasca cununa. Si n-a mai avut taria sa duca lupta mai departe. N-a avut taria sa mai primeasca moartea daca Harul l-a parasit. Si Nichifor a spus atunci: “Eu sunt crestin! Si eu sunt crestin! Luati-ma pe mine in locul lui!” Si l-au luat, si i-au taiat capul si a primit el cununa in locul lui Saprichie.

sursa: cuvantul-ortodox.ro

Inainte de a purcede la dezvoltarea te­mei spovedaniei, consider ca ar fi bine sa vedem ce inseamna exact expresia iertarea pacatelor. Voi folosi in acest sens doua pasaje patristice. Unul este al Sfantului Diadoh al Foticeii si celalalt al Sfantului Simeon Noul Teolog.

Sfantul Diadoh al Foticeii invata ca trebuie

„sa fim intr-o neintrerupta atentie la simtirea spovedaniei”,

pentru ca este posi­bil ca a noastra constiinta sa fie inselata si sa ni se para ca ne spovedim bine. Desigur, el recomanda ca, dupa spovedania greselilor fara de voie, sa ne nevoim in mod desavarsit

„pana se va incredinta constiinta noastra prin lacrimile dragostei, despre ier­tarea acestora”[18].

Aici se vede clar ca nu este de ajuns doar relatarea, ci si nevointa de dupa relatarea pacatelor, pana vom dobandi instiintarea interioara ca pacatul nostru a fost iertat de Dumnezeu. Prin ur­mare, iertarea are un caracter mai cuprinzator decat spovedania.

Sfantul Simeon Noul Teolog descrie cum a primit instiintare de la Dumnezeu ca i-au fost iertate pacatele. Intr-unul din minunatele si revelatoarele sale texte, pe care l-a scris spre sfarsitul vietii ca indru­mare pentru ucenicii sai, vorbeste despre experierea Dumnezeului celui viu, pe care el insusi a avut-o. Descrie cum a ajuns la vederea lui Dumnezeu, cum a dobandit comuniunea cu El – de vreme ce vederea lui Dumnezeu este in mod esential unire si comuniune cu Dumnezeu si, prin urmare, indumnezeire a omului – cum a auzit glasul lui Dumnezeu, si cum a vor­bit el insusi cu Dumnezeu.

Sfantul Simeon ne spune ca pe durata vederii lui Dumnezeu,

„frumusetea ne­graita a ceea ce se arata mi-a ranit inima si m-a atras spre o iubire nesfarsita”.

Iar de­scriind starea in care se gasea in acea clipa, el spune printre altele:

„Mi s-a dat incre­dintarea iertarii pacatelor mele si ma ve­deam pe mine insumi mai pacatos decat orice om”[19].

Se mai spune aici ca atunci cand a ajuns la vederea lui Dumnezeu, adica la indumnezeire, a primit instiintarea iertarii si lasarii pacatelor sale.

Acest lucru se vede si intr-o marturie duhovniceasca contemporana. Atunci cand Dumnezeu i s-a aratat Sfantului Siluan Athonitul,

„toata fiinta lui a fost instiintata ca i-au fost iertate pacatele. Au pierit flacarile iadului care se aflau in jurul sau, a incetat iadul care il chinuia de o jumatate de an. In acel moment i s-a dat sa traiasca deosebita bucurie si marea odihna a impacarii cu Dumnezeu. In sufletul sau stapanea o noua si dulce simtire a iubirii fata de Dumnezeu si fata de oameni, pentru fiecare om. A incetat rugaciunea de pocainta, a disparut acea dureroasa si arzatoare cautare a iertarii, care nu lasa somnul sa vina pe pleoapele lui. Oare aceasta insemna ca acum putea sa se predea in sfarsit linistit somnului? Nu, desigur.

In timpul imediat urmator aratarii, sufletul lui Siluan, care si-a cunoscut invierea sa si a vazut lumina existentei celei adevarate si vesnice, a trait intr-o sarbatoare pascala. Toate erau frumoase: lumea mareata, oamenii placuti, natura neinchipuit de frumoasa, trupul s-a schimbat si a devenit sprinten, puterile ii sporisera, cu­vantul lui Dumnezeu daruia bucurie sufle­tului, privegherile de toata noaptea in Biserica si mai ales rugaciunile facute la chilie deveneau dulci. Plin de bucurie, su­fletul avea mila fata de oameni si se ruga pentru intreaga lume[20].

Toate acestea inseamna ca iertarea pacatelor in Traditia Ortodoxa este, in principal si inainte de toate, intoarcerea omului la frumusetea cea dintai, la slava indumnezeirii.

Am spus mai inainte ca pacatul in Traditia Ortodoxa nu este simplu o negare a legii, ci indepartarea omului de Dumnezeu. Prin urmare, pacatul nu are doar o acceptiune etica, ci, in principal, una ontologica. In realitate, pacatul este cadere, moarte, intunecare si captivitate a mintii. In esenta, acesta este si pacatul stramosesc. Iar aceasta intunecare a mintii nu este nimic altceva decat identificarea ei cu ratiunea (logica) si inrobirea ei de catre patimi si de catre conditiile mediului de viata.

In acest fel si iertarea pacatelor este in primul rand luminarea mintii, eliberarea ei de asuprirea logicii si a patimilor. Desigur, nu uitam ca, in momentul cand mintea omului se intuneca, atunci lucreaza toate patimile si omul cade in felurite pacate. Astfel, iertarea pacatelor este pe de-o parte, luminarea mintii, adica eliberarea mintii din asuprirea logicii si a patimilor, iar pe de alta, transfigurarea patimilor. Acestea doua exista impreuna. Si cand acestea doua sunt lucrate, in stransa legatura cu Taina Spo­vedaniei, asa cum am mentionat mai sus, atunci putem vorbi despre iertarea pacatelor.

Totusi, in general, putem sustine ca iertarea pacatelor are o dubla acceptiune. Prima este corecta actiune terapeutica de a ne elibera mintea de dominatia logicii si a patimilor, si dupa aceea, luminarea ei de harul lui Dumnezeu, care se face de catre omul „plin de har”, posesorul unor experiente duhovnicesti personale. Aceasta este lucrarea principala a duhovnicului.

A doua este rugaciunea de iertare, care este data de episcop in principal, si apoi de preotii carora episcopul le-a dat posibilitatea sa savarseasca Taina Sfintei Spovedanii. Acest fapt reprezinta oficializarea terapiei si reintrarea crestinului in viata Bisericii. Totdeauna preceda prima acceptiune a Spo­vedaniei si apoi urmeaza cea de-a doua. De asemenea, este de la sine inteles faptul ca terapia continua si dupa spovedanie.

Acest lucru se vede limpede in Traditia Bisericii. Ani intregi, cineva care savarsea un anume pacat, urma metoda terapeutica a spovedaniei, dupa care, episcopul ii citea rugaciunile de iertare. El era primit in acest fel la Dumnezeiasca Euharistie si se impartasea cu Sfintele Taine, cu Trupul si Sangele lui Hristos. Rugaciunea de ier­tare era finalitatea unei terapii anterioare a acelui om si certificarea faptului ca el este vindecat, ca apoi, vindecat fiind, sa mearga mai departe la cuminecarea cu Trupul si cu Sangele lui Hristos[21].

Dupa analiza facuta iertarii pacatelor este necesar sa observam si marea tema a spovedaniei.

Sa luam aminte la faptul ca in textele Sfintei Scripturi si ale Sfintilor Parinti exista doua feluri de spovedanie.

Primul este spovedania in minte, pe care o facem rugandu-ne lui Dumnezeu, si al doilea, spoveda­nia pe care o facem medicului duhovnicesc, care este terapeutul nostru. Sfantul Ioan Sinaitul, vorbind despre strapungerea inimii (katanyxis) si definind intelesul cuvantu­lui, spune ca

„strapungerea este un chin neincetat al constiintei, care pricinuieste improspatarea focului inimii, prin martu­risirea facuta in minte”[22].

Marturisirea facuta in minte creeaza strapungerea, iar strapungerea mangaie inima omului. Dincolo de acestea, spovedania este cainta nestavilita si se desavarseste in atmosfera metanoiei. Tanguirea inimii este cea care produce „uitarea firii”.

„Marturisirea (in minte) este uitarea firii, cand din pricina ei cineva a uitat sa manance painea lui”[23].

Este nece­sar, potrivit Sfantului Diadoh al Foticeii, sa aducem o neintrerupta si smerita marturisire Stapanului Hristos chiar si pentru pacatele fara de voie, si sa nu ne oprim

„pana cand nu se va incredinta constiinta noastra prin lacrimile dragostei, despre iertarea acestora”[24].

In afara de aceasta, Sfantul Ioan Scararul recomanda sa fim foarte atenti ca nu cumva, constiinta noastra

„sa se minta pe sine, cugetand ca s-a marturisit de ajuns lui Dumnezeu”[25].

Scrie aceasta deoarece, rugandu-ne lui Dumnezeu si marturisindu-ne pacatele noastre, de multe ori facem aceasta lucrare in chip gresit si astfel traim in acea suficienta de sine, ca ne-am marturisit pacatele noastre. Aceasta este de fapt o falsa simtire de sine. Prin urmare, este bine sa fim continuu pregatiti, pentru ca daca nu ne spovedim cum se cuvine, ne va cuprin­de

„o frica nelamurita in vremea iesirii sufletului nostru”[26].

Spovedania catre Dumnezeu prin rugaciune nu desfiinteaza marturisirea pacatelor noastre parintelui duhovnic, nici marturisirea facuta parintelui duhovnic nu anuleaza marturisirea prin rugaciune. Este necesar ca ambele feluri de marturisire sa fie impreuna-legate. Totusi, dupa spove­dania prin rugaciune, este nevoie si de ve­nirea la duhovnic. Dumnezeu l-a investit pe acesta cu harul iertarii pacatelor:

„Luati Duh Sfant; celor carora le veti ierta pacatele, iertate vor fi, iar celor carora le veti tine, tinute vor fi” (Ioan 20, 22-23).

Din acest pasaj se vede clar

„de cat de multa cinste i-a invrednicit pe preoti harul Du­hului Sfant”[27].

Preotilor, dupa Sfantul Ioan Hrisostom,

„li s-a ingaduit sa se ingrijeasca de cele ceresti, de vreme ce, in timp ce preotii lucreaza pe pamant, Dumnezeu stapaneste in cer si Stapanul intareste voia robilor sai”[28].

De aceea trebuie sa ne indreptam pentru vindecarea noastra spre preotii duhovnicesti.

„Mai intai de toate, sa ne marturisim Bunului si Singurului nostru Judecator”[29].

Chiar si daca bunul nostru judecator ne porunceste sa ne spovedim in fata tuturor, trebuie s-o facem, pentru ca principiul fundamental al terapiei este acela potrivit caruia traumele care sunt marturisite se vindeca. De asemenea,

„cand un doctor isi marturiseste neputinta, e nevoie sa mergem la altul”[30].

Desigur, ca terapia sa reuseasca este necesar un medic bun. Toti preotii duhovnici pot savarsi Taina Sfintei Spovedanii, dar nu toti pot vindeca, pentru ca nu au preotia duhovniceasca. Daca „jude­cata cu privire la bolile trupesti” poate fi gresita si „putinora le este cunoscuta”, cu atat mai mult se intampla aceasta cu bolile spirituale.

„Cu atat mai mult poate gresi judecata cu privire la cele sufletesti”.

De altfel, patimile sufletului sunt „mai mari si mai greu de patruns”[31]. Cand un preot prezinta neputinta terapeutica, trebuie sa mer­gem la altul, „caci rari sunt cei ce se tamaduiesc fara doctor”[32].

Valoarea terapeutica a spovedaniei a fost semnalata chiar de multi dintre psihi­atrii contemporani. In cazul de fata, este esential ca omul sa se deschida, sa nu se inchida in sine. In limbajul bisericesc spu­nem ca, atunci cand omul stie sa se deschida spre Dumnezeu prin duhovnic, poate indeparta multe boli sufletesti, chiar si nebunia. Simtim valoarea spovedaniei in practica. Un pacat care exista in noi ne oboseste si trupeste. Atunci cand pacatuim, traim chiar si starea de neputinta a trupului. Cand ne hotaram sa ne spovedim, atunci incepe procesul terapeutic. Atunci linistea va inunda sufletul si trupul. Insa, desigur, spovedania pe care o facem trebuie sa fie una corecta.

Intrucat vrajmasul diavol cunoaste valoarea spovedaniei, face orice ca sa ne amageasca, sa ne determine sa nu ne spovedim, sau sa facem aceasta lucrare ca si cum ar fi savarsit un altul pacatele noastre, sau sa imputam altora responsabilitatea acestora[33]. Este nevoie insa de barbatie duhovniceasca ca sa descopere omul vatamarea lui „doc­torului duhovnicesc”. Sfantul Ioan Sinaitul porunceste celui care greseste: „Dezgoleste-ti, dezgoleste-ti rana in fata doctoru­lui”. Si impreuna cu dezgolirea sa iei toata vina asupra ta, spunand cu smerenie:

„A mea e buba, parinte, a mea e rana. Din nepasarea mea s-a pricinuit si nu din a altuia. Nimeni altul nu este pricinuitorul ei: nici om, nici duh, nici trup, nici altceva, ci negrija mea!”[34].

Nu trebuie ca omul sa se rusineze, ci mai curand sa invinga rusinea ce vine din pacat si din dezgolirea lui. In momentul descoperirii ranilor interioare duhovnicului, omul trebuie sa semene in comportament, la infatisare si la cugetare cu un condamnat. Si tot Sfantul Ioan Sinaitul recomanda:

„Fa-te la marturisire si cu purtarea si cu chipul si cu gandul ca un osandit, plecandu-te spre pamant si, daca se poate, udand cu lacrimi picioarele docto­rului si ale judecatorului ca ale lui Hristos”[35].

Chiar Sfantul Ioan Scararul spune ca a vazut penitenti care aveau o asemenea smerita dispozitie si care s-au spovedit cu lacrimi si cu suspine deznadajduite si rugatoare, si astfel au inmuiat exigenta judecatorului si au schimbat „mania lui in induiosare”[36]. Este firesc sa simta cineva rusine cand e vorba sa-si spovedeasca rana sufleteasca, insa trebuie sa si-o invinga. Dar, „nu-ti as­cunde rusinea ta”[37], caci imediat dupa rela­tare, dupa aratarea pacatelor, vine linistea interioara.

Se pastreaza in traditia patericala o povestire cu un oarecare monah invatat. Acesta, stapanit fiind de duhul blas­femiei, si-a asuprit trupul sau cu postiri si privegheri si, cu toate acestea, nu a simtit nici un folos. Cand s-a hotarat sa-si marturiseasca gandul acesta doctorului duhov­nicesc, scriindu-l pe hartie, atunci s-a vin­decat imediat. Si el insusi marturiseste ca „n-a iesit din chilia Batranului inainte de a se fi mistuit patima”[38]. Aceasta vadeste adevarul ca spovedania nu este doar o stradanie omeneasca, ci ea se lucreaza prin puterea lui Dumnezeu. Sufletul este vin­decat totdeauna prin mijlocirea harului dumnezeiesc. Nici postul, nici priveghe­rea nu pot fi foarte mult de folos, daca nu sunt legate cu marturisirea.

De obicei, medicii duhovnicesti pri­mesc impotriviri din partea celor care se spovedesc, atunci cand acestia din urma nu se spovedesc cu smerenie si cu osan­dire de sine. Prin Sfanta Spovedanie se face o operatie duhovniceasca si, din acest motiv, bolnavul se opune. Insa sfatul Sfintilor Parinti este clar in acest sens:

„Nu te intarata impotriva celui ce te opereaza fara voie, ci, cautand la izbavirea de durere, plange-te pe tine si fereste-l pe cel ce ti s-a facut pricina acestui folos, prin iconomia lui Dumnezeu”[39].

Marturisirea scoate la suprafata toate cele nevazute ale sufletu­lui, iar acest lucru trebuie sa ne miste pe de o parte la osandirea de sine, iar pe de alta la recunostinta fata de medicul duhovni­cesc. Totusi, acela care respinge mustrarea, arata existenta patimii in sufletul sau, in timp ce acela care accepta mustrarea „s-a dezlegat de legatura ei”[40].

Este nevoie sa subliniem din nou ca metanoia, legata cu Sfanta Spovedanie, vindeca ranile sufletului omului. Pocainta, care vine din inspiratia Mangaietorului, arde cu putere inima si, acolo unde exista tan­guire, vindeca toate ranile. In aceasta stare omul dobandeste marea comoara a fecio­riei. Nichita Stithatul spune:

„Sa nu zici in inima ta: imi este cu neputinta sa dobandesc de aici inainte curatia fecioriei, dupa ce am cazut in stricaciunea si in nebunia trupului in multe chipuri”.

Chiar daca omul si-a pierdut fecioria, poate s-o dobandeasca din nou prin lacrimile celui de al doilea botez, care este pocainta. Astfel, continua acelasi Parinte al Bisericii:

„unde se staruie cu ostenelile pocaintei si cu caldura inimii in greaua patimire si curg rauri de lacrimi din umilinta inimii, acolo se darama toate intariturile, se stinge tot focul patimilor si se savarseste nastere de sus, prin venirea Mangaietorului, iar sufletul se face iarasi palat al curatiei si al fecioriei”[41].

Renasterea omului nu poate reusi daca nu asculta de parintele duhovnic, cel care il va vindeca in Hristos:

„ A nu asculta de parintele duhovnicesc”, dupa pilda lui Hristos, Care S-a facut ascultator Tatalui pana la cruce si moarte, echivaleaza cu „a nu te naste de sus”[42], pentru ca aceasta nastere „vine din ascultarea de parintii duhovnicesti”[43].

Insa, de multe ori, patimile cele ticaloase ale sufletului nu se vindeca imediat dupa spovedanie. E nevoie de multa lupta si de o mare asceza, pentru ca sufletul sa se elibereze de patimi. In mod esential, iertarea pacatelor nu este o spovedanie formala pe care o facem, cel mai probabil, sub mari presiuni psihologice, ci este elibe­rarea de patimi. Acela care nu s-a eliberat de patimi prin harul lui Hristos, „nu a do­bandit inca iertarea”[44]. Dupa cum un bol­nav care sufera de multa vreme de o boala trupeasca nu poate dobandi sanatatea „intr-o singura clipa”, „asa nu pot fi biruite patimile sau patima dintr-o data”[45]. E ne­voie de timp si, desigur, de asceza pentru ca „patimile savarsite cu fapta, cu fapta se si tamaduiesc”[46]. Din acest motiv, „stramtorarea in infranare, ostenelile si nevointele duhovnicesti” aduc sufletului nepatimirea [47].

Div vol: “Spovedania si vindecarea sufletului” Hierotheos Vlachos Mitropolit de Nafpaktos 

^{[18] Sfantul Diadoh al Foticeii, Cuvant ascetic in 100 de capete, capul 100, traducere de Pr. Dumitru Staniloae in Filocalia sfintelor nevointe ale desavarsirii, vol. 1, Harisma, Bucuresti, 1993, p. 473.}

^{[19] SC 104, 258; Cateheze, pp. 197-198.}

^{[20] Arhim. Sofronie Saharov, Viata Sfantului Siluan Athonitul, pp. 33-34 (ed. in lb. gr.).}

^{[21] Arhim. Hierotheos Vlahos, Dialoguri despre Psihoterapia ortodoxa, pp. 237-238 si pp. 241-242 (ed. in lb. gr.).}

^{[22] Sfantul Ioan Scararul, Scara, EIBMBOR, Bucuresti, 1992, p. 164.}

^{[23] Ibidem.}

^{[24] Sfantul Diadoh al Foticeii, Cuvant ascetic…,p. 473.}

^{[25] Ibidem.}

^{[26] Ibidem}

^{[27] PG 48, 643A.}

^{[28] PG 48, 643A.}

^{[29] PG 48, 643A.}

^{[30] Sfantul Ioan Scararul, Scara, p. 112.}

^{[31] Nichita Stethatos, Cele 300 de capete, despre fire si despre cunostinta, traducere de Pr. D. Staniloae in Filocalia 6, EIBMBOR, Bucuresti, 1977, p. 260.}

^{[32] Sfantul Ioan Scararul, Scara, p. 112.}

^{[33] Ibidem, p. 111.}

^{[34] Ibidem.}

^{[35] Ibidem.}

^{[36] Ibidem}

^{[37] Ibidem}

^{[38] Ibidem.}

^{[39] Ilie Ecdicul, Culegere din sentintele inteleptilor, traducere de Pr. D. Staniloae in Filocalia, vol.
4, Harisma, Bucuresti, 1994, p. 307.}

^{[40] Sfantul Ioan Scararul, Scara, p. 280.}

^{[41] Nichita Stethatos, Cele 300 de capete…, p. 277.}

^{[42] Ibidem, p. 279.}

^{[43] Ibidem, p. 278.}

^{[44] Sfantul Talasie Libianul, Despre dragoste, infranare si petrecerea cea dupa minte, traducere de Pr. D.
Staniloae in Filocalia, vol. 4, Harisma, Bucuresti,
1994, p. 23.}

^{[45] Sfantul Ioan Scararul, Scara, p. 375.}

^{[46] Nichita Stethatos, Cele 300 de capete…, p. 226.}

Duhul Sfant este iubire

Aceasta iubire se revarsa in toate sufletele sfinte care sunt la Dumnezeu, si acelasi Duh Sfant este pe pamant in sufletele care iubesc pe Dumnezeu. In Duhul Sfant, toate cerurile vad pamantul si aud rugaciunile noastre si le duc la Dumnezeu.

Domnul este milostiv; sufletul meu stie aceasta, dar nu poate sa o descrie. El este foarte bland si smerit, si atunci cand sufletul il vede, se preschimba in intregime in iubire de Dumnezeu si aproapele si se face el insusi bland si smerit. Dar daca omul pierde harul, atunci va plange ca Adam la izgonirea din rai. El hohotea si intreaga pustie auzea suspinul sau; lacrimile lui erau amare de intristare si ani multi le-a varsat el.

Tot asa si sufletul care a cunoscut harul lui Dumnezeu, atunci cand il pierde, tanjeste dupa Dumnezeu si spune: „Sufletul meu tanjeste dupa Dumnezeu si il caut cu lacrimi”.

Sufletul traieste mult pe pamant si iubeste frumusetea pamantului; iubeste cerul si soarele, iubeste gradinile frumoase, marea si raurile, padurile si campiile; iubeste sufletul si muzica si toate aceste lucruri pamantesti desfa-teaza sufletul. Dar cand cunoaste pe Domnul nostru Iisus Hristos, atunci nu mai vrea sa vada nimic pamantesc.

Daca sufletul tau il cunoaste, Duhul Sfant iti va da sa intelegi cum invata El sufletul sa cunoasca pe Domnul si ce dulceata e in aceasta.
[…]

Iubirea de vrajmasi.

Dar cine nu iubeste pe vrajmasi, acela nu poate cunoaste pe Domnul, nici dulceata Duhului Sfânt. Duhul Sfânt ne învata sa iubim pe vrajmasi pâna într-atât încât sufletului sa-i fie mila de ei ca de proprii nostri copii. Sunt oameni care doresc vrajmasilor lor sau dusmanilor Bisericii pierire si chinuri în focul iadului. Ei gândesc asa pentru ca n-au învatat de la Duhul Sfânt iubirea lui Dumnezeu, caci cel ce a învatat aceasta va varsa lacrimi pentru întreaga lume.

Tu zici: „Cutare e un criminal si e bine sa arda în focul iadului”. Dar te întreb: „Daca Dumnezeu ti-ar da un loc bun în rai si de acolo ai vedea arzând în foc pe cel caruia i-ai dorit chinurile iadului, nu-ti va fi mila de el, oricine ar fi, chiar daca e un dusman al Bisericii”? Sau vei avea si tu o inima de fier? Dar în rai nu e nevoie de fier. Acolo e nevoie de smerenie si de iubirea lui Hristos, care ARE MILA DE TOTI. Cine nu iubeste pe vrajmasii n-are în el harul lui Dumnezeu. Milostive Doamne, învata-ne prin Duhul Tau Cel Sfânt sa-i iubim pe vrajmasi, si sa ne rugam pentru ei cu lacrimi. […]

Acum sunt putini „stareti” [„batrâni”] care cunosc iubirea Domnului pentru noi si care cunosc lupta cu vrajmasii si stiu ca, pentru a-i birui, trebuie smerenia lui Hristos. Domnul iubeste atât de mult pe om, încât îi da darurile Sfântului Duh, dar pâna când sufletul se învata sa pastreze harul, sufera mult. În primul an dupa ce am primit pe Duhul Sfânt, gândeam: „Domnul mi-a iertat pacatele: harul da marturie de aceasta; de ce mai am nevoie?”. Dar nu trebuie sa gândim asa! Chiar daca pacatele ne-au fost iertate, toata viata trebuie sa ne aducem aminte de ele si sa ne întristam, ca sa pazim zdrobirea [inimii]. N-am facut asa si am încetat zdrobirea si mult am fost hartuit de demoni. Eram nedumerit ce sa fac cu mine si-mi spuneam: „Sufletul meu cunoaste pe Domnul si iubirea Lui. Cum de-mi vin gânduri rele?” Dar Domnului i S-a facut mila de mine si m-a învatat El Însusi cum trebuie sa ma smeresc: „Tine mintea ta în iad si nu deznadajdui!” Si prin aceasta vrajmasii au fost biruiti. Dar de îndata ce las mintea mea sa iasa din foc, gândurile rele câstiga din nou putere. […]

Domnul iubeste pe oameni, dar îngaduie întristari, ca oamenii sa-si cunoasca neputinta si sa se smereasca si, pentru smerenia lor, sa primeasca pe Duhul Sfânt, iar cu Duhul Sfânt toate sunt bune, toate sunt pline de bucurie, toate sunt frumoase. Daca cineva sufera mult de saracie si de boala si nu se smereste, sufera fara folos. Dar cine se smereste, acesta va fi multumit de soarta lui, oricare ar fi ea, pentru ca Domnul e bogatia si bucuria lui, si toti oamenii vor fi uimiti de frumusetea sufletului sau. […]

Sufletului mândru nu i se arata Domnul.

Chiar daca ar învata toate cartile, sufletul mândru nu va cunoaste niciodata pe Domnul, fiindca mândria lui nu lasa loc în el pentru harul Sfântului Duh iar Dumnezeu nu e cunoscut decât prin Duhul Sfânt. […]

Omul mândru se teme de reprosuri, dar cel smerit nicidecum. Cine a dobândit smerenia lui Hristos doreste totdeauna sa i se faca reprosuri si primeste cu bucurie ocarile si se întristeaza când este laudat. Dar aceasta nu este decât începutul smereniei. Dar când sufletul cunoaste prin Duhul Sfânt cât de blând si smerit e Domnul, atunci se vede pe sine însusi mai rau decât toti pacatosii si este bucuros sa stea pe gunoaie în zdrente ca Iov si sa vada pe oameni în Duhul Sfânt stralucind si asemenea lui Hristos.

Da, Milostive Doamne, tuturor sa guste smerenia lui Hristos care e de netâlcuit în scris si atunci sufletul nu va mai dori nimic, ci va trai vesnic în smerenie, iubire si blândete.
[…]
Slava Domnului ca nu ne-a lasat orfani, ci ne-a dat pe pamânt pe Duhul Sfânt (In 14, 15-18). Duhul Sfânt învata sufletul o negraita iubire pentru norod si mila pentru toti cei rataciti. Domnului i-a fost mila de cei rataciti si a trimis pe Fiul Sau Unul-Nascut ca sa-i mântuiasca; iar Duhul Sfânt învata aceeasi mila pentru cei rataciti care merg în iad. Dar cine n-a primit pe Duhul Sfânt, acela nu vrea sa se roage pentru vrajmasi.

Cuviosul Paisie cel Mare se ruga pentru unul dintre ucenicii lui care se lepadase de Hristos si, în timp ce se ruga, i S-a aratat Domnul si i-a zis: „Pentru cine te rogi, Paisie? Nu stii ca el s-a lepadat de Mine?” Dar cuviosul continua sa plânga pentru ucenicul sau si atunci Domnul i-a zis: „Paisie, prin iubirea ta te-ai asemanat Mie”. Asa se dobândeste pacea, ALTA CALE NU ESTE.

Daca cineva se roaga mult si posteste, dar n-are iubire pentru vrajmasi, nu poate avea pace sufleteasca. Nici eu n-as putea vorbi despre ea, daca Duhul Sfânt nu m-ar fi învatat aceasta iubire. […]

Pe fratele trebuie sa-l dojenim cu blândete si iubire.

Pacea se pierde daca sufletul e cuprins de slava desarta, daca te ridici deasupra fratelui tau, daca judeci pe cineva, daca vei mustra pe fratele tau fara blândete si iubire, daca vei mânca mult sau te vei ruga cu moliciune, pentru toate acestea pacea se pierde.

Daca ne facem obiceiul de a ne ruga din toata inima pentru vrajmasi si de a-i iubi, pacea va locui totdeauna în sufletele noastre. Dar daca dispretuim pe fratele nostru sau daca-l judecam, mintea noastra se întuneca si pierdem pacea si îndrazneala la Dumnezeu. […]

– Întrebare: Cum îsi poate pastra pacea sufletului un sef, atunci când oamenii lui sunt neascultatori?

– Acesta e un lucru anevoios si foarte trist pentru el. Pentru a-si pastra pacea, el trebuie sa-si aduca aminte ca, chiar daca oamenii lui sunt neascultatori, totusi Domnul îi iubeste si a murit în chinuri pentru mântuirea lor. De aceea, el trebuie sa se roage pentru ei din inima, si atunci Domnul va da rugaciune celui ce se roaga si el va cunoaste din experienta, cum mintea care se roaga are îndraznire catre Dumnezeu si iubire. Si chiar daca esti un om pacatos, Domnul îti va da sa gusti roadele rugaciunii, iar daca vei lua obiceiul de a te ruga asa pentru subordonatii tai, atunci în sufletul tau va fi mare pace si iubire.

– Întrebare: Cum îsi poate pastra pacea sufletului un subordonat atunci când seful lui e un om artagos si rau?

– Omul artagos îndura el însusi un mare chin de la duhul cel rau. El sufera acest chin din pricina mândriei lui. Subordonatul, oricine ar fi, trebuie sa stie aceasta si sa se roage pentru sufletul chinuit al sefului sau, si atunci Domnul, vazând rabdarea lui, îi va da lui (subordonatului) iertarea pacatelor lui si rugaciunea neîncetata.

E mare lucru în fata lui Dumnezeu sa te rogi pentru cei ce te ocarasc si te mâhnesc; pentru aceasta Domnul îti va da harul Lui, si tu vei cunoaste pe Domnul prin Duhul Sfânt si atunci vei suporta cu bucurie toate întristarile pentru El, si Domnul îti va da sa iubesti lumea întreaga si vei dori fierbinte binele pentru toti oamenii si te vei ruga pentru toti ca pentru un singur suflet.

Domnul a poruncit: „Iubiti pe vrajmasi” (Mt 5, 44), si cine iubeste pe vrajmasi se aseamana Domnului; dar nu e cu putinta sa iubesti pe vrajmasi decât prin harul Duhului Sfânt si de aceea, de îndata ce cineva te-a suparat, roaga-te lui Dumnezeu pentru el si atunci îti vei pastra în sufletul tau pacea si harul lui Dumnezeu. Daca însa vei murmura împotriva sefului tau si-l vei înjura, vei ajunge tu însuti artagos ca si el si se va împlini pentru tine cuvântul Proorocului David: „Cu cel ales, ales vei fi si cu cel îndaratnic te vei îndaratnici” (Ps 17, 29). Astfel, este greu pentru un începator sa-si pastreze pacea daca staretul sau are un caracter urât. A trai cu un astfel de staret este o mare cruce pentru un începator; el va trebui sa se roage pentru staret si atunci îsi va pastra pacea sufleteasca si trupeasca.

Iar daca esti un sef si trebuie sa judeci pe cineva pentru faptele lui rele, roaga-te ca Domnul sa-ti dea o inima milostiva, pe care o iubeste Domnul, si atunci vei judeca cu dreptate; dar daca vei judeca numai dupa fapte, atunci vei gresi si nu vei placea Domnului. Trebuie sa-l judeci pentru ca omul sa se îndrepte si trebuie sa-ti fie mila de orice suflet, de orice faptura si de toata zidirea lui Dumnezeu si sa si ai întru toate constiinta curata, si atunci în sufletul si mintea ta va fi multa pace.

Sa traim în pace si iubire, si Domnul ne va asculta si ne va da tot ceea ce-i vom cere si ne e de folos. Duhul Sfânt se arata în iubire. Asa graieste Scriptura si arata experienta.

E cu neputinta ca sufletul sa aiba pace daca nu vom cere cu toata puterea de la Domnul sa ne dea puterea de a iubi pe toti oamenii.

Domnul stia ca, daca nu vom iubi vrajmasii nostri, nu va fi pace în suflet, si de aceea ne-a dat porunca: „Iubiti pe vrajmasii vostri”.

Daca nu vom iubi pe vrajmasi, atunci vom avea uneori în suflet o anume odihna, dar daca-i iubim pe vrajmasi, pacea ramâne în suflet ziua si noaptea. Vegheaza în sufletul tau la pacea harului Duhului Sfânt; nu ti-o pierde pentru lucruri marunte.

Daca dai pace fratelui tau, Domnul îti va da neasemanat de mult, dar daca întristezi pe fratele tau, atunci negresit întristarea se va abate grabnic si asupra sufletului tau.

Daca îti vine un gând spurcat, alunga-l de îndata, si atunci îti vei pastra pacea sufletului tau, dar daca-l primesti, sufletul tau va pierde iubirea de Dumnezeu si nu vei avea îndrazneala în rugaciune.

Daca îti tai voia proprie, ai biruit pe vrajmasul si vei câstiga drept cununa pacea sufletului, dar daca îti faci voia ta, esti deja biruit de vrajmas si urâtul va chinui sufletul tau. Cine are patima iubirii de avutii nu poate iubi pe Dumnezeu si pe aproapele; mintea si inima unui asemenea om sunt necontenit preocupate de bogatii si nu este în el duh de cainta si zdrobire pentru pacate, si sufletul lui nu poate cunoaste dulceata pacii lui Hristos. […]

Pastrati harul lui Dumnezeu: cu el viata e usoara, totul se lucreaza bine dupa Dumnezeu, totul e plin de dragoste si bucurie, sufletul are odihna în Dumnezeu si merge ca printr-o gradina minunata în care traieste Domnul si Maica Domnului.

Lipsit de har, omul nu e decât pamânt pacatos, dar cu harul lui Dumnezeu omul se aseamana dupa minte îngerilor. Îngerii slujesc lui Dumnezeu si Îl iubesc prin mintea lor; la fel si omul dupa minte e ca un înger.

Fericiti cei care ziua si noaptea se îngrijesc sa placa Domnului ca sa se faca vrednici de iubirea Lui; ei cunosc prin experienta si simt harul Duhului Sfânt.

Harul nu vine asa încât sufletul sa nu-l cunoasca si, când pierde Harul, sufletul tânjeste cu putere dupa el si-l cauta cu lacrimi. Daca niste parinti si-ar pierde copilul lor preaiubit, cum l-ar mai cauta peste tot ca sa-l gaseasca. La fel îl cauta pe Domnul si sufletul care iubeste pe Dumnezeu, dar cu mult mai multa neliniste si tarie, asa încât nu-si poate aduce aminte nici de parinti, nici de cei dragi.

Slava Domnului ca ne da sa întelegem venirea harului si ne învata sa cunoastem pentru ce vine harul si pentru ce se pierde. Sufletul celui ce pazeste toate poruncile va simti întotdeauna harul, chiar daca e numai putin. Dar el se pierde usor pentru slava desarta, pentru un singur gând de mândrie.

Putem sa postim mult, sa ne rugam mult, sa facem mult bine, dar daca pentru aceasta vom cadea în slava desarta, vom fi asemenea unui chimval care rasuna, dar înauntru e gol (1 Cor 13, 1). Slava desarta face sufletul gol pe dinauntru si e nevoie de multa experienta si de o îndelungata lupta pentru a o birui.

În manastire am cunoscut din experienta si din Scripturi vatamarea slavei desarte, si acum, ziua si noaptea, cer de la Domnul smerenia lui Hristos. Aceasta e o stiinta mare si necontenita.

Razboiul nostru e si crud, si greu, si simplu totodata.
Daca sufletul iubeste smerenia, el sfarâma toate cursele vrajmasilor nostri si ia toate întariturile lor.

În lupta noastra duhovniceasca trebuie sa ne uitam de asemenea cu grija sa nu ne lipseasca munitiile si proviziile. Munitiile sunt smerenia noastra, iar proviziile, Harul Dumnezeiesc; daca le pierdem, dusmanii ne biruiesc. Razboiul e crâncen, dar numai pentru cei mândri: pentru cei smeriti, dimpotriva, el este usor pentru ca ei îl iubesc pe Domnul, iar El le da o arma puternica: harul Duhului Sfânt, de care vrajmasii nostri se tem fiindca îi arde cu focul lui.

Iata o cale scurta si usoara spre mântuire: Fii ascultator, înfrânat, nu osândi, pazeste-ti mintea si inima de gândurile cele rele si gândeste ca toti oamenii sunt buni si Domnul îi iubeste. Pentru acest gând smerit, Harul Duhului Sfânt va via întru tine si vei zice: „Milostiv este Domnul”.

Dar daca osândesti, murmuri si-ti place sa-ti faci voia, atunci chiar daca te rogi mult, sufletul tau va saraci si vei spune: „Domnul m-a uitat”. Dar nu Domnul te-a uitat pe tine, ci tu ai uitat ca trebuie sa te smeresti, si pentru aceasta harul lui Dumnezeu nu viaza în sufletul tau; el intra însa cu usurinta în sufletul smerit si îi da pacea si odihna în Dumnezeu.

Maica Domnului a fost mai smerita decât toti si de aceea o preamaresc cerul si pamântul; si oricine se smereste va fi preamarit de Dumnezeu si va vedea slava Domnului. […]

Sfântul Siluan Athonitul

Sursa: Din cartea:“Între Iadul deznadejdii si raiul smereniei”
Editura: Deisis. Sibiu 2000
Ierom. Ioan Iaroslav, Cum sa ne mantuim

Aş vrea întâi să subliniez că există o poziţie clară a Sfinţilor Părinţi ai Bisericii în privinţa faptului că Ortodoxia se deosebeşte de toate sistemele antropocentrice. Multe religii pot folosi aceleaşi exprimări, aceiaşi termeni, dar înţelegerea lor este diferită. De pildă, filozofii stoici vorbeau şi ei de nepătimire, dar o înţelegeau altfel decât Ortodoxia. Acelaşi lucru este valabil pentru minte, extaz etc. Mulţi orientali care aparţin altor religii, de exemplu budismului, vorbesc despre minte, simţul lăuntric etc, însă dau termenilor cu totul alt conţinut. Din această pricină, cel care a avut de-a face în trecut cu asemenea teorii – fie că este vorba de psihologie, filozofie sau chiar budism – are mari dificultăţi în a reuşi să dobândească o concepţie clară despre învăţătura ortodoxă şi poate rămâne nedumerit şi încurcat. Am întâlnit oameni care se află într-o înspăimântătoare confuzie asupra acestor lucruri: citesc teologie trezvitoare şi nu găsesc nici o deosebire faţă de învăţătura budistă, socotind că budiştii şi Părinţii trezvitori spun aceleaşi lucruri. Ca să nu mai spun că această cunoaştere omenească, ce pune accentul pe raţiune, cuprinde o oarecare părere de sine pe care Părinţii o numesc „bogăţie a gândirii” (plouto tis dianoias); ca urmare, omul se umple de mulţumire de sine şi întemeiere în sine. Şi oriunde se află mulţumire de sine şi întemeiere în sine, harul lui Hristos nu mai poate lucra.

– Eu am studiat psihologia şi sunt familiarizat cu feluritele şcoli de psihologie, pe temeiul cărora analizez oamenii. Oare nu mai pot să dobândesc o înţelegere clară a Ortodoxiei? […]

Există două căi principale de tămăduire. Una este părăsirea acestei „bogăţii” a gândirii. Sfântul Nichita Stimatul, vorbind despre sărăcie, susţine că ea nu este doar lepădarea de bunurile materialnice, ci si dezicerea de „bogăţia”gândirii. De altfel, pot adăuga că sărăcia duhovnicească este lepădarea întregii cunoaşteri pe care omul a dobândit-o mai înainte, pe când trăia după trup. Sfântul Thalassie spune că sărăcia mintală este desăvârşita nepătimire, starea în care mintea despătimită este slobozită din temniţa simţurilor şi a celor care ţin de simţuri. Când cineva posedă o astfel de cunoaştere filozofică sau psihologică şi se apropie de Biserică, păstrând toate înlăuntrul său, în clipele de mare adâncire lăuntrică poate să ia această cunoaştere drept contemplare mistică. Apoi omul crede că starea sa este descoperirea lui Dumnezeu şi astfel prihăneşte neprihănita şi curata învăţătură a lui Hristos.

A doua cale de tămăduire este trecerea omului printr-o adâncă pocăinţă. Pocăinţa adâncă înseamnă pătrunderea harului necreat al lui Dumnezeu în inima omului; el arde patimile şi-l face pe om purtător al dumnezeieştii Descoperiri. Din această pricină, când citim scrierile patristice trebuie să ne desprindem de cunoştinţele şi ideile trecutului, spre a dobândi o înţelegere clară a Ortodoxiei.

Sufletul omului

[…] Când sufletul omului nu se mişcă înspre asemănarea lui Dumnezeu – care este îndumnezeire – când nu trăieşte în chip dumnezeiesc, când nu are înlăuntrul său lucrarea Duhului Sfânt, atunci este mort. Nu numai că este cuprins de boală, ci este mort. Trebuie să lămuresc faptul că sufletul este zidirea lui Dumnezeu. Toate cele zidite de Dumnezeu au un început şi un sfârşit. Totuşi Dumnezeu a dorit să zidească şi să facă sufletul nemuritor. Astfel că sufletul, muritor din fire, este nemuritor prin har. Este nemuritor pentru că aşa doreşte Dumnezeu. Prin urmare, nu putem privi sufletul independent de Dumnezeu. Tocmai această afirmaţie arată deosebirea faţă de vechile idei filozofice despre suflet, însă şi faţă de poziţiile psihologice moderne. […]

Noi credem că lumea şi omul, deci şi sufletul omului, sunt lucrarea pozitivă a Dumnezeului creator. Nu este roadă căderii lumii reale [cum cred unii eretici]; căci, în acest caz, răul ar fi imanent în creaţia lumii existente. Dumnezeu a creat sufletul. Sufletul nu este o părticică de dumnezeire, nici suflarea lui Dumnezeu, cum spun unii. Dar, aşa cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, pentru că însuflarea lui Dumnezeu este lucrarea Duhului Sfânt, înseamnă că lucrarea Duhului Sfânt a creat sufletul, fără ca ea însăşi să se facă suflet. Este important de spus acest lucru, deoarece astfel ne dăm seama că nu putem cerceta sufletul în chip autonom, ci în legătură cu Dumnezeu. […]

Sfinţii Părinţi erau în stare să vorbească despre aceste lucruri, nu pentru că studiaseră la vreo şcoală de psihologie, ci fiindcă, purcezând la tămăduirea patimilor, au ajuns să cunoască lumea lăuntrică prin luminarea harului dumnezeiesc, învăţătura Sfântului Grigorie Palama nu este urmarea speculaţiilor, ci a descoperirii Preasfântului Duh, datorată osârdiei sale de a-şi vindeca sufletul. […] Sfântul Grigorie Palama învaţă că, la fel cum Dumnezeu este treimic – Minte, Cuvânt şi Duh – la fel şi sufletul are fire treimică, adică are minte, cuvânt şi duh. Mintea este ceea ce am numi adâncul existenţei sufletului; cuvântul purcede din minte iar duhul este „dragostea mintală a omului”. […]

Cercetând sufletul din perspectiva patimilor pe care vrem să le vindecăm, îl împărţim între puterea înţelegătoare, puterea poftitoare şi puterea irascibilă. Studiind treimicitatea firii sufletului, vorbim despre putere mintală, putere raţională şi putere simţitoare. Şi privind sufletul din perspectiva întoarcerii către sine şi a înălţării sale către Dumnezeu, vorbim despre minte, cunoaştere şi dragoste. […]

Sfinţii Părinţi învaţă că patimile necredinţei în Dumnezeu, ereziei, mândriei etc. domnesc asupra puterii înţelegătoare; patimile iubirii de desfătare şi poftei cresc în puterea poftitoare; în sfârşit, patimile iuţimii, mâniei, pizmuirii etc. precumpănesc în puterea irascibilă. În chip deosebit, Sfântul Grigorie Palama învaţă că iubirea de slavă este vlăstarul părţii înţelegătoare a sufletului; iubirea de avuţie şi zgârcenia sunt vlăstarele puterii poftitoare a sufletului, iar lăcomia pântecelui este vlăstarul părţii irascibile a sufletului. Atât puterea poftitoare, cât şi cea irascibilă ţin de ceea ce se cheamă latura pătimaşă a sufletului.

Suflet şi trup

Sufletul este strâns legat de trup. Părinţii spun că se întâmplă cu sufletul ceea ce se întâmplă cu fierul băgat în foc: se face foc, rămânând totuşi fier după fire. Sufletul este pretutindeni în trupul omului. Faptul că sufletul dă viaţă trupului unit cu el dovedeşte că omul a fost făcut după chipul lui Dumnezeu în mai mare măsură decât au fost îngerii. Tocmai de aceea în Biserica Ortodoxă spunem că boala sufletului molipseşte şi trupul, tot aşa cum boala trupului molipseşte uneori sufletul. Datorită acestei legături lăuntrice se întâmplă că, deşi sufletul vrea să ajungă la părtăşia cu Dumnezeu, trupul nu primeşte să urmeze sufletului, din pricina patimilor, şi astfel apare osteneala trupească.

Atunci ne dăm seama că, deşi sufletul se simte mai curând sănătos, totuşi trupul se simte bolnav şi slăbit. Se vădeşte spusa Domnului: „Că duhul osârduitor este, iar trupul neputincios” (Mat. 26, 41). Din această pricină, tradiţia ortodoxă statorniceşte ca înaintarea sufletului să fie paralelă cu cea a trupului. Isihasmul tămăduieşte şi trupul în multe feluri şi cu felurite metode, spre a ajunge la părtăşia cu Dumnezeu. Iar când omul dobândeşte harul lui Dumnezeu, atunci şi trupul se preschimbă. Acest lucru se vede la Schimbarea la Faţă a lui Hristos, când chipul Său strălucea ca soarele. Se vede şi la Moise, al cărui chip strălucea orbitor, ca şi la chipul Arhidiaconului Ştefan, care s-a făcut precum chipul unui înger. Prin urmare, există o deosebire limpede între suflet şi trup, dar nici unul dintre ele nu are putinţa să existe independent de celălalt. De altfel, chiar şi la moarte, sufletul „în chip silnic se desparte din legătura sa”. Iar despărţirea are loc „prin voia dumnezeiască”. Deci sufletul nu este omul, ci sufletul omului; şi nici trupul nu este omul, ci trupul omului. Omul este alcătuit din suflet şi trup, este o fiinţă psihosomatică. Prin urmare, şi trupul va fi îndumnezeit şi va fi înviat la A Doua Venire, trecând în veşnicie.

Ce anume este boala sufletului

– Deci unde se află boala omului ? In ce parte a lui este localizată boala ? Răspunsul la această întrebare ar uşura mult lucrurile. Cu alte cuvinte, ne va fi limpede cum trebuie să procedăm spre a ne tămădui.

– Aşa cum am spus mai înainte, omul în întregime este bolnav. Insă centrul bolii este localizat în mintea omului. Mintea fiind bolnavă, împărtăşeşte astfel urmările bolii sale întregului organism.

[…] Sufletul omul este alcătuit din minte, raţiune (cuvânt) şi duh, corespunzând modului existenţei Preasfintei Treimi. Sfântul Ioan Damaschinul spune că Dumnezeu a creat sufletul omului raţional şi mintal; el este înzestrat şi cu duh, care, aşa cum spun Părinţii, este „dragostea mintală a sufletului”. Astfel că noi deosebim energia minţii de energia raţiunii.Mintea este un lucru, raţiunea altul. Mintea este ochiul sufletului. Şi întocmai cum ochiul trupului vede întreaga creaţie a lui Dumnezeu, la fel şi ochiul sufletului, care este mintea, dobândeşte experierea lui Dumnezeu.

Acesta este felul în care lucrau puterile sufletului înainte de cădere. Mintea lui Adam vedea pe Dumnezeu iar raţiunea sa avea iscusinţa de a înfăţişa această experiere. Deci putem spune, păstrând analogiile, că aşa cum Mintea (Tatăl) naşte Cuvântul (Hristos), la fel mintea omului naşte cuvântul/raţiunea (logos). Dacă mintea e sănătoasă, atunci şi raţiunea e sănătoasă. La fel se întâmplă şi cu duhul care este, aşa cum am spus, dragostea mintală a sufletului. Dacă mintea e sănătoasă, dragostea este şi ea sănătoasă, deoarece este întoarsă către Dumnezeu şi astfel se pune în lucrare beţia duhului şi răpirea minţii. Dacă mintea este bolnavă, cădem din adevărata dragoste, adică avem parte de idolul dragostei, numit de Părinţi „dragoste necuviincioasă”. […]

– Cele ce ne-aţi spus sunt foarte însemnate, spuse Părintele Filip. Cred că asta deosebeşte Ortodoxia de tradiţia apuseană. Noi, ortodocşii, socotim mintea ca temei al teologhisirii, pe când occidentalii pun în centrul teologiei lor raţiunea. Totuşi nu este de ajuns această mică prezentare. Aţi putea, vă rog, să continuaţi şi să analizaţi cât se poate de amănunţit atât starea de sănătate a minţii, cât şi pe cea de boală ? Atunci vom fi în stare să înţelegem deosebirea între tradiţia ortodoxă şi cea apuseană.

Căderea omului

– Sunt de acord cu observaţiile dumneavoastră. Ele sunt remarcabile. într-adevăr, tocmai aici se află deosebirea între Ortodoxie şi erezie. Sfinţii Părinţi aveau o minte luminată, pe când ereticii aveau de obicei mintea întunecată şi o raţiune hipertrofiată. Putem vedea acest lucru la Adam, înainte şi după cădere, înainte de cădere, Adam era în starea de luminare a minţii, a doua treaptă a vieţii duhovniceşti. După cădere mintea sa era întunecată şi mărginită [*Sfinţii Părinţi ai Bisericii susţin în scrierile lor că întunecarea minţii constituie esenţa păcatului strămoşesc şi că Biserica Ortodoxă tămăduieşte personalitatea bolnavă a omului. – n.ed.].

Astfel se ajunge la orbirea minţii, întunecarea şi mărginirea sa. Ce s-a întâmplat de fapt? Raţiunea a încercat să împresoare mintea umană. Ea s-a răzvrătit împotriva minţii; a încercat, prin lucrarea ispitirii diavoleşti, să tâlcuiască felul în care trebuie să ajungă omul la îndumnezeire, anulând deci porunca lui Dumnezeu. Ajungem astfel la identificarea minţii cu raţiunea. Mintea, în loc să cârmuiască raţiunea, este acum una cu ea. De fapt, când vorbim de păcatul strămoşesc şi de urmările lui, înţelegem trei lucruri: funcţionarea defectuoasă a minţii, adică mintea a încetat să mai funcţioneze normal; identificarea minţii cu raţiunea care, într-un fel, a dus la divinizarea raţiunii; şi, în final, supunerea minţii faţă de patimi, frică şi condiţiile înconjurătoare. Iată adevărata moarte a omului, destrămarea sa totală, moartea sa lăuntrică. Mintea i s-a întunecat. Şi aşa cum, atunci când ochiul trupesc este vătămat, întregul trup este întunecat, la fel şi când orbeşte ochiul sufletului – care este mintea – întregul organism duhovnicesc se îmbolnăveşte şi cade în beznă adâncă. Cred că despre aceasta vorbeşte Domnul când spune: „Deci dacă lumina care este întru tine este întuneric, dar întunericul cu cât mai mult ?” (Mat. 6, 23).

Insă aceasta, pe lângă faptul că a dus la perturbarea întregii funcţionări lăuntrice a sufletului, a dus în acelaşi timp şi la o perturbare exterioară a omului; acum el se raportează cu totul altfel la aproapele său, la Dumnezeu, la lume şi la întreaga creaţie. Raţiunea este aceea care încearcă să-l întâlnească pe Dumnezeu, întrucât mintea nu este în stare să ajungă la părtăşia cu El. Astfel se creează idoli ai lui Dumnezeu şi religii idolatre, precum şi toate ereziile. întrucât mintea nu mai este în stare să-l vadă pe om în chip dumnezeiesc, raţiunea îl vede şi ea în mod diferit, sub înrâurirea patimilor. Omul îşi exploatează aproapele din pricina iubirii de slavă şi a lăcomiei. El îşi socoteşte aproapele un obiect de desfătare şi idolatrizează întreaga zidire. Se vădeşte ceea ce spune Apostolul Pavel în Epistola către Romani: „Zicându-se pre sine a fi înţelepţi, au înebunit şi au mutat slava lui Dumnezeu Celui nestricăcios întru asemănarea chipului omului celui stricăcios, şi al păsărilor, şi al celor cu patru picioare, şi al celor care se târăsc” (Rom. 1, 22-23).
[…]

Trebuie să ne fie limpede că boala [sufleteasca] este întunecarea minţii iar tămăduirea este luminarea ei. Sfintele Taine şi predania nevoinţei Bisericii au rostul de a ne duce acolo unde se afla Adam înainte de cădere, adică la luminarea minţii, iar de aici la îndumnezeire, destinaţia omului dintru început.

Prin urmare, este foarte important să ştim exact ce este boala. Dacă ignorăm boala noastră lăuntrică, viaţa noastră duhovnicească sfârşeşte într-un moralism sterp, în superficialitate. Mulţi oameni sunt împotriva sistemului social prezent, socotind că societatea, familia sau nedreptatea sunt de vină pentru problemele lor. Totuşi problema de bază, adevărata boală a omului, este întunecarea minţii sale. Când mintea sa ajunge luminată, omul este slobozit din robia faţă de toate cele dimprejurul lui, precum frica, nesiguranţa etc.

[…] Teologia a suferit într-adevăr propria robie babiloniană în anii trecuţi. Ea a primit influenţe apusene care au deformat-o. Privind înapoi cu veacuri în urmă şi cercetând teologia Părinţilor, ne dăm seama că ei toţi aveau meşteşugul adevărat de vindecare: curăţirea inimii, luminarea minţii şi îndumnezeirea. Cine nu urmează această metodologie şi se întemeiază numai pe propria raţiune, ajunge la păreri eretice şi se găseşte în afara tradiţiei Părinţilor. Din nefericire, în trecut am fost dominaţi de teologia apuseană, întemeiată pe sentiment şi pe voinţă, care ţinteşte doar la formularea caracterului omului, la calitatea lui etică, spre a deveni un om „de treabă” şi un „bun” cetăţean. Tocmai această mentalitate a produs atâta ateism. Ea a făcut pe mulţi tineri să se revolte împotriva lui Dumnezeu, pentru că nu îşi doreau un Dumnezeu de felul celui care le-a fost lăsat de părinţii şi educatorii lor. Viaţa morală întemeiată pe o metafizică abstractă nu mai poate rezista astăzi, căci temeliile metafizicii au fost zdruncinate chiar în Apus. Astăzi este larg acceptată ideea că eliberarea teologiei ortodoxe din robia ei şi descoperirea adevăratei sale identităţi o va face din nou ortodoxă şi deci în stare să-l ajute pe omul deznădăjduit şi obosit al zilelor noastre. Iată motivul pentru care cred că analizarea bolii sufletului este absolut necesară. […]

Când facultatea mintală a omului nu funcţionează cum se cuvine, apar anomalii. Toate patimile se răzvrătesc, iar omul se foloseşte atât de Dumnezeu, cât şi de aproapele său spre a-şi întări egoista sa siguranţă şi fericire. Este necontenit într-o stare de nelinişte. Sunt creştini care spun adeseori: „Dacă aproapele meu s-ar purta altfel cu mine, dacă aş avea copii mai buni, dacă soţia mea nu ar fi făcut asta şi asta, dacă…, dacă…, probabil că aş fi dus o viaţă creştinească”. Avem impresia că încetarea problemelor exterioare ne-ar face mai buni. Totuşi eu obişnuiesc să spun mereu că problemele exterioare nu vor înceta niciodată. Acum avem necazuri cu studiile, mai târziu ne facem griji pentru carieră sau căsătorie. Creşterea copiilor dă naştere altor probleme. După aceea vom fi preocupaţi de viitorul copiilor sau poate până la urmă chiar al nepoţilor… Nu mai vorbesc despre celelalte probleme datorate serviciului şi obligaţiilor sociale. Problemele nu se sfârşesc niciodată. Insă trebuie să le depăşim.

Înseamnă că trebuie să găsim adevărata problemă care ne chinuieşte, iar aceasta este, cu siguranţă, o problemă lăuntrică. Şi când spun problemă lăuntrică, înţeleg întunecarea minţii. Căci, în starea noastră căzută, acuzăm totul, chiar momentele bune din viaţă. Când însă mintea este eliberată prin metoda şi tratamentul potrivit, omul simte că nu mai are probleme serioase. Trebuie să ne dăm seama că suntem închişi în temniţa lumii şi a simţurilor noastre, deoarece mintea ne este bolnavă. Când suntem întemniţaţi, indiferent cât de bune ar fi condiţiile, ele nu ne pot ajuta cu adevărat.

Realitatea este că suntem în temniţă. Chiar dacă ni se îngăduie să ne decorăm închisoarea, chiar dacă ni se dă o mâncare mai bună, chiar dacă ni se creează cele mai confortabile condiţii, toate sunt inu- tile, căci tot întemniţaţi suntem, trăind în îngrozitoarea atmosferă a închisorii. Când mintea este întunecată, moartă, întreaga lume este o groaznică închisoare – şi deci chinuitoare. Când mintea ne este luminată şi liberă, întreaga lume este un dar al lui Dumnezeu, făcut nouă. Atunci vedem în întreaga fire raţiunile existenţelor, cum spun Sfinţii Părinţi. Căci noi credem că firea nu se cârmuieşte de legile firii, ci de raţiuni necreate, adică energia proniatoare a lui Dumnezeu Care cârmuieşte în chip personal întreaga lume. Şi oriunde există un nou început şi o armonie, aceasta nu se datorează existenţei vreunei legi fireşti, ci credincioşiei lucrării dumnezeieşti; altfel spus, aşa vrea Dumnezeu să lucreze până în sfârşit.

Deci luminarea minţii ne face în stare să vedem dragostea lui Dumnezeu atât în bucurie, cât şi în întristare, în fericire şi în nefericire, în necaz şi în alinare, în aşa-numiţii oameni buni şi în aşa-numiţii oameni răi etc. Astfel încât ceea ce alţii socotesc a fi nenorocire, noi o luăm ca pe o binecuvântare, iar ceea ce alţii iau drept binecuvântare, noi socotim nenorocire. Căci mintea luminată este în stare să deosebească între energiile create şi cele necreate şi astfel învaţă să teologhisească. Fiindcă teologhisirea înseamnă distingerea între energiile create şi necreate. Din acest motiv spun că problema principală a omului este cum să înveţe să-şi vadă starea de boală lăuntrică, care este chiar întemniţarea şi întunecarea minţii.

Întunecarea minţii – urmare a căderii

Sfântul Grigorie Palama, într-una din omiliile sale, vorbeşte despre întunecarea minţii, care este urmarea îndepărtării ei de Dumnezeu. El pomeneşte un pasaj clasic pe care, desigur, îl găsim şi la alţi Părinţi, precum Sfântul Maxim: „Mintea despărţită de Dumnezeu se face dobitocească sau drăcească”. Atunci când mintea omului se îndepărtează de Dumnezeu, toate enegiile lăuntrice ale sufletului şi ale trupului se tulbură.

Sfântul Grigorie spune în continuare că, întrucât şi-a pierdut mişcarea firească şi s-a abătut de la calea firească, mintea pofteşte la lucrurile aparţinând altora şi nu se mai satură de iubirea de avuţie. Ea se lasă în voia plăcerilor trupeşti şi desfătarea sa nu cunoaşte margini sau măsură. Prin lucrarea ei îşi necinsteşte numele, totuşi doreşte să fie cinstită de toţi. Vrea ca toţi să o linguşească, vrea ca toţi să fie de acord cu ea, să fie împreună-lucrători cu ea, iar când acestea nu se întâmplă, se umple de mânie. Mânia şi sălbăticia sa faţă de aproapele o fac asemeni Şarpelui. Şi astfel, deşi creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, omul se face „ucigaş de oameni”, asemănându-se ucigaşului de oameni, diavolul.

Şi, aşa cum scrie Sfântul Grigorie, aceasta se datorează unei singure pricini: faptului că mintea omului s-a abătut de la frica şi pomenirea lui Dumnezeu, deschizând calea împreună-lucrării cu începătorul răutăţii. Despărţirea minţii de Dumnezeu îl face pe om fie un diavol, fie o fiară. Astfel, din pricina relei funcţionări a minţii, atât patimile trupului, cât şi cele ale sufletului se dezlănţuie. Diavolii ştiu bine aceasta, astfel că se străduiesc „să întunece puterea nostră mintală”. Ei ştiu că, dacă întunecă mintea, pot cu uşurinţă să-l împingă pe om să facă orice voiesc ei. Omul poate ajunge la nebunie; în această stare, putem spune cu certitudine că omul nu se poartă normal. Este antisocial. Pe deasupra, tot o urmare a căderii este şi stârnirea închipuirii şi a gândurilor diavoleşti care ne stăpânesc memoria.

Închipuirea – altă urmare a căderii

Sfinţii Părinţi învaţă că închipuirea este o energie firească a sufletului, ajunsă astfel după cădere, adică putând să fie stăpânită de imagini şi false idei care pricinuiesc probleme grave organismului psihosomatic al omului. De aceea Părinţii spun că, atunci când omul se curăţeşte şi ajunge la vederea lui Dumnezeu, a scăpat de închipuire, adică energia închipuirii este nelucrătoare, lipsită de orice chipuri. E ca un televizor care poate proiecta imagini, dar nu funcţionează.

Acesta este înţelesul învăţăturii Bisericii după care Hristos a luat asupra Sa chiar şi această putere sufletească; însă, spre deosebire de ceea ce se întâmplă cu toţi oamenii după cădere, ea nu era lucrătoare în El. Închipuirea este un fenomen de după cădere. Este urmarea căderii omului. Nici îngerii nu au închipuire. Numai oamenii şi diavolii au închipuire. De aceea dau diavolii la iveală atâtea imagini şi urmăresc stârnirea imaginaţiei.

Putem deci să susţinem că aşa-numitele probleme psihologice sunt toate rezultatul bănuielilor, gândurilor care sunt puse în lucrare în atmosfera prielnică a închipuirii. Cu cât omul este mai bolnav duhovniceşte, cu atât este mai copleşit de mulţimea imaginilor aduse de închipuire. Sănătatea duhovnicească cere anularea închipuirii cât mai mult cu putinţă. Într-adevăr, când mintea este liberă şi luminată, încetează toată lucrarea închipuirii. De aceea, Sfinţii Părinţi învaţă că teologhisirea nu are legătură cu închipuirea. Când omul, cu harul lui Dumnezeu, dar şi cu împreună-lucrarea sa, este izbăvit de toate imaginile şi formele zămislite de închipuire, devine teologhisitor şi dinlăuntrul inimii sale ţâşneşte adevărata teologie ortodoxă.

Întunecarea minţii pune în lucrare închipuirea şi, în lumea ei înşelătoare, omul poate crea feluriţi idoli ai lui Dumnezeu. Cu cât omul este mai bolnav psihic, cu atât imaginaţia sa este mai aţâţată. Cum ne dăm seama că o persoană suferă de anomalii psihologice şi se îndreaptă în mod sigur către schizofrenie? Starea sa este dezvăluită de iluziile, dezamăgirile şi toate imaginile sale fantastice.

Disfuncţia psihologică este în primul rând o boală duhovnicească, ce duce la moartea minţii. Pot spune că, atunci când văd că unul din fiii mei duhovniceşti este stăpânit de bănuieli, închipuiri şi alte gânduri, îmi dau seama îndată că mintea sa este bolnavă şi că are nevoie de ajutor. In anumite cazuri speciale, le-am dezvăluit primejdia de a rămâne izolaţi într-o lume iluzorie, năpădită de închipuiri. Cei trezvitori duhovniceşte nu ajung în acea stare. Dimpotrivă, oamenii care nu privegheză şi nu se străduiesc să se tămăduiască, pot sfârşi într-o stare înspăimântătoare, atât sufletească, cât şi trupească. Şi daţi-mi voie să spun că femeile sunt predispuse mult mai mult acestei primejdii. Tot aşa cum sunt vulnerabile şi din punct de vedere emoţional.

Emoţia şi tămăduirea ei

– Cum se poate ca emoţia să fie şi ea urmarea căderii sau o stare de boală ?

– Emoţia este amestecată cu patimile iubirii de desfătare. Nu se identifică în întregime cu ele, dar este pătrunsă de ele în mare măsură. Un om sănătos duhovniceşte este un om echilibrat în toate manifestările. Am spus mai devreme că, atunci când mintea omului este luminată, când omul ajunge la luminarea minţii, nu este mişcat de Dumnezeu doar psihologic sau emoţional, ci are adevărată părtăşie cu Dumnezeu. Mai mult, el vede în întreaga creaţie raţiunile existenţelor – energia cea necreată a lui Dumnezeu care le ocârmuieşte. El nu este mişcat în chip emoţional de natură şi de frumuseţea ei, ci vede în ea energia lui Dumnezeu. Cum spune Sfântul Isaac Şirul, credinţa din vedere – la care omul ajunge când dobândeşte luminarea minţii – „este poartă către tainele lui Dumnezeu”.

Voi da un exemplu simplu. Sfântul Diadoh al Foticeii spune că una este bucuria începătoare şi alta bucuria desăvârşitoare. Cea dintâi, fiind puternic legată de emoţie, este amestecată cu închipuire, „nu e lipsită de lucrarea închipuirii”, pe când bucuria desăvârşitoare este legată de smerita cugetare. La mijloc, între bucuria emoţională şi bucuria desăvârşitoare, se află „întristarea iubitoare de Dumnezeu şi lacrima fără durere” [Filocalia vol.1]. Bucuria emoţională, numită începătoare, nu este lepădată cu totul, însă trebuie să ajungem la bucuria desăvârşitoare. Desăvârşirea şi tămăduirea se împlinesc prin cruce. „Că a venit prin Cruce bucurie la toată lumea”. Deci în Biserică ne străduim să preschimbăm toate emoţiile, ca şi toate cele lumeşti.

Preschimbarea emoţiilor în experienţe adevărate şi autentice se săvârşeşte prin pocăinţă. Pocăinţa ne conduce de la un dureros şi tragic monolog, la dialogul cu Dumnezeul Cel Viu. Prin pocăinţă, osândire de sine şi smerenie, preschimbăm emoţiile în experienţe duhovniceşti. Şi aici este adevărat ceea ce am spus despre închipuire. Cu cât mai bolnav emoţional este cineva, cu atât mai mult vădeşte moartea şi întunecarea minţii sale. Şi cu cât mai mult sunt preschimbate emoţiile omului, cu atât mai luminată îi este mintea. El se află pe treapta luminării. Vedeţi cât de importantă este mişcarea minţii? Vedeţi ce rol important joacă ea, fie că mintea urmează mişcarea în chip firesc, fie potrivnic firii?

– Cum se preschimbă emoţiile în experienţe duhovniceşti?

– Părinţii spun că în sufletul femeiesc experienţele psihologice sunt legate mai mult cu cele duhovniceşti. Cu alte cuvinte, multe femei socotesc aşa-zisele stări sufleteşti ca fiind experienţe duhovniceşti. De pildă, se poate ca ele să simtă o dulceaţă emoţională în vremea rugăciunii şi să creadă că aceasta este venirea harului lui Dumnezeu. Este trebuinţă de foarte multă băgare de seamă, căci în acel moment intervin multe imagini închipuite, creând premisele unor grave anomalii sufleteşti.

Vă dau un exemplu. Fetiţa îşi înfăţişează simţămintele materne jucându-se cu păpuşile. Le hrăneşte, le spală, le culcă etc. Insă când creşte şi ajunge cu adevărat mamă, face toate acele lucruri cu suferinţă. Simte suferinţa de a naşte copilul, ca şi suferinţa şi truda de a-l creşte. Fetiţa înfăţişează maternitatea şi, aş spune, se desfată cu ea în chip emoţional, fără chin şi suferinţă, pe când maternitatea unei femei este legată de chin şi suferinţă, este o cruce. Cam la fel distingem bucuria emoţională de bucuria duhovnicească, emoţiile de experienţele duhovniceşti. Numai adevărata şi deplina pocăinţă poate curaţi toate stările sufleteşti, făcându-le duhovniceşti. Şi, fireşte, duhovnicul este cel care ne ajută la aceasta; el este răspunzător de discernerea şi tămăduirea acelei stări. Astfel, ajutaţi şi de îndrumătorul nostru duhovnicesc, mintea ni se tămăduieşte; este adusă de la mişcarea potrivnică firii la mişcarea după fire, ba chiar la cea mai presus de fire. Atunci mintea este luminată şi unită cu Dumnezeu şi tămăduită de închipuiri şi emoţii. Tocmai de aceea identificarea adevăratei probleme, ca şi tămăduirea mintii celei întunecate sunt absolut necesare.

Mişcarea minţii împotriva firii, după fire şi mai presus de fire

Sfinţii Părinţi s-au ocupat de toate aspectele vieţii duhovniceşti. Şi fiindcă socoteau că mintea este subiectul principal în ceea ce priveşte boala şi tămăduirea omului, au vorbit şi despre ea. Sfântul Marcu Ascetul învaţă că există trei feluri de mişcare a minţii: potrivnică firii, după fire şi mai presus de fire. Mintea se mişcă împotriva firii atunci când nu vede dreptatea şi pronia lui Dumnezeu, ci se războieşte cu oamenii, crezând că este nedreptăţită. Cu alte cuvinte, mintea care se mişcă împotriva firii îl părăseşte pe Dumnezeu şi se răspândeşte în zidire prin mijlocirea simţurilor. Apoi îi învinovăţeşte pe ceilalţi pentru tot răul din jurul ei.

Mintea se mişcă după fire când omul nu învinovăţeşte pe alţii, ci se socoteşte pe sine pricina gândurilor rele. In acest caz, omul recunoaşte pricinile patimilor şi mărturiseşte lui Dumnezeu păcatele sale. Adică, în loc de a da vina pe alţii, aşa cum au făcut Adam şi Eva, se osândeşte pe sine, străduindu-se întru tămăduire.

Când omul dobândeşte roadele Duhului Sfânt, mintea lui se mişcă mai presus de fire. în acea stare, mintea e unită cu Dumnezeu şi se bucură de prezenţa Lui. Când mintea este luminată şi unită cu Dumnezeu, se face fără formă şi fără chip, adică este slobozită de imagini, închipuiri şi gânduri drăceşti. Ea are gânduri bune şi se simte slobozită de constrângeri lăuntrice. Căci, aşa cum vă daţi seama, gândurile rele care se întorc împotriva lui Dumnezeu şi împotriva aproapelui sunt urmarea bolii minţii. Prin urmare, puteţi înţelege cât sunt de importante mintea şi inima pentru boala şi tămăduirea sufletului şi, în general, pentru viaţa duhovnicească.

Despre tămăduirea sufletească

Mai întâi, trebuie să subliniez că Biserica este un spital duhovnicesc ce-l vindecă pe om. Biserica nu este o asociaţie de oameni buni şi evlavioşi, ci blagoslovitul Trup al lui Hristos, înlăuntrul căruia oamenii se tămăduiesc. Ea primeşte oameni bolnavi şi vindecă rănile lor duhovniceşti. Putem spune că în Biserică există trei categorii de creştini: prima, a celor netămăduiţi sufleteşte, care nici nu sunt tămăduiţi, nici nu ştiu ce este tămăduirea; a doua, a celor care se tămăduiesc, a creştinilor care se străduiesc să se tămăduiască folosind căile predaniei ortodoxe şi care înaintează statornic în vindecare. In sfârşit, celei de-a treia categorii îi aparţin Sfinţii Bisericii, cei care sunt deja tămăduiţi duhovniceşte.
[…]

Când spunem că sfinţii sunt cei care au fost tămăduiţi, înţelegem că s-au unit cu Dumnezeu. Ei simt unirea ca pe o neîncetată pomenire a lui Dumnezeu prin rugăciunea minţii. Pomenirea neîncetată a lui Dumnezeu, după învăţătura Sfântului Vasile cel Mare, este vădirea limpede a faptului că Dumnezeu sălăşluieşte înlăuntrul lor, iar rugăciunea minţii arată că mintea lor este luminată. Luminarea minţii este deci tămăduirea omului. Sau, mai exact, putem spune că este începutul tămăduirii, care se continuă. Deci este posibil ca sfinţii să fi făcut unele greşeli în viaţă, dar mintea lor a fost luminată, a fost îndreptată către Dumnezeu, a fost pusă în bună rânduială. Iar dacă se întâmplă să cadă în păcat, sunt cuprinşi de o mare căinţă. […] Deci spunem că sfinţii sunt tămăduiţi, în înţelesul că îşi dau seama pe dată de greşelile lor şi sunt în stare de o adâncă pocăinţă, pe care noi nici nu o bănuim, ajungând astfel la şi mai mari măsuri ale sfinţeniei. Însă cei netămăduiţi cu sufletul pot săvârşi cele mai mari păcate, şi nu numai că nu se neliniştesc, ci le socotesc a fi lucrul cel mai firesc.

Tămăduire înseamnă luminarea minţii

– Vorbind despre boală, spuse Athanasie, aţi determinat-o ca fiind moartea sau mai degrabă întunecarea minţii. Aceasta presupune faptul că tămăduirea trebuie să se concentreze într-acolo, adică la luminarea minţii. Ne puteţi descrie acest proces?

– Într-adevăr, tămăduirea trebuie concentrată asupra minţii. Mintea oarbă şi cuprinsă de întuneric trebuie luminată şi reînviată. De bună seamă, omul bolnav sufleteşte este plin de patimi, stăpânit de gânduri şi închipuiri. Insă omul care vrea să se tămăduiască trebuie să-şi întoarcă atenţia în primul rând asupra acestui aspect. Trebuie să-şi tămăduiască mintea. Este vrednic de luat seama felul în care descriu Părinţii tămăduirea şi reînvierea minţii. In general, există patru factori lucrători întru tămăduirea minţii:

● credinţa adevărată
● conştientizarea bolii
● existenţa unui preot tămăduitor
● meşteşugul potrivit pentru reînvierea minţii, care se cheamă nevoinţă.

[…]

Noi credem că Biserica Ortodoxă dăinuie întocmai cum era în vechime. Ea are harul lui Dumnezeu, Tainele şi predania nevoinţei, putând să ne vindece de boala noastră duhovnicească. Întrucât există Biserica, există păstorii Bisericii, se slujeşte dumnezeiasca Liturghie şi se săvârşesc şi celelalte Taine, mântuirea este şi ea o realitate. Şi, fireşte, nu putem concepe mântuirea independent de tămăduirea minţii. Căci mântuirea nu este ceva abstract; nu este o fugă de lume, ci părtăşie şi unire cu Hristos şi, prin El, cu întreaga Sfântă Treime, întrucât energia Dumnezeului Treimic este comună. Deci Biserica îl poate vindeca pe om prin viaţa sa de nevoinţă şi de sfinţire. […]

a) Credinţa ortodoxă

Întâi de toate, pentru tămăduirea omului este absolut necesară credinţa ortodoxă. Cred că am subliniat concluziile principale într-o convorbire anterioară. Am spus acolo că primirea Descoperirii dumnezeieşti date sfinţilor, împreună cu faptele legate de credinţa începătoare sau simplă sunt cele care ne ajută să trecem de prima treaptă a vieţii duhovniceşti, care este curăţirea inimii.

Cu adevărat este nevoie de o credinţă tare; căci dacă credinţa se schimbă, se deformează automat şi tămăduirea. Credinţa păstrează meşteşugul tămăduirii. Cu alte cuvinte, dacă lepădăm învăţătura că Hristos este Dumnezeu, nu mai putem fi mântuiţi; căci cum ar putea un om să mântuiască un alt om ? Este unul din argumentele principale ale Sfântului Athanasie cel Mare împotriva lui Arie, care susţinea că Hristos nu este nezidit, ci zidit. Dacă tăgăduim că Duhul Sfânt este Dumnezeu, atunci iarăşi tăgăduim mântuirea.

Tăgăduirea dogmei pururea-fecioriei Născătoarei de Dumnezeu şi a necesităţii acestei numiri date ei tăgăduieşte învăţătura că Dumnezeu a luat trup omenesc şi astfel l-a mântuit pe om; căci „ceea ce este neluat, este nevindecat” (Sfântul Ioan Damaschinul). Învăţăturile nestorienilor, monofiziţilor sau monoteliţilor implică respingerea mântuirii omului. Credinţa eretică după care energia lui Dumnezeu este creată, iar nu necreată, îl abate şi ea pe om de la mântuire. Toţi Părinţii Bisericii au stăruit asupra acestui lucru; de aceea s-au osârdit în chip eroic pentru păstrarea Ortodoxiei. Căci, aşa cum am spus la început, mântuirea nu poate fi înţeleasă independent de tămăduirea minţii.

Aşadar noi încuviinţăm că Hristos e singurul Dumnezeu adevărat; că Biserica este un spital care îl vindecă pe om cu adevărat; că Sfinţii Părinţi sunt adevăraţi vindecători, care vindecă cu puterea lui Hristos; că poruncile sunt tămăduitoare şi încercăm să ne potrivim viaţa după ele. Căci, aşa cum prescripţiile doctorului nu sunt nişte formule de legi, ci pornesc de la boala omului şi ţintesc spre tămăduirea lui, la fel şi poruncile lui Hristos pornesc de la existenţa bolii omului şi ţintesc la tămăduirea lui. Astfel că ţinem toate poruncile lui Hristos, iar inima începe să se tămăduiască.

b) Conştientizarea bolii

Pe locul doi urmează conştientizarea bolii. Trebuie să fim conştienţi de boala noastră. La fel cum bolnavul îşi dă seama de boala sa şi se duce la doctor spre a fi tămăduit, la fel se întâmplă şi cu boala duhovnicească. Din nefericire, trăim vremuri în care cel mai mare păcat este necunoaşterea stării noastre, ba chiar simţământul mulţumirii de sine pe care îl avem.

Ne credem sănătoşi lăuntric, credem că nu avem nevoie de nimeni.

– Ingăduiţi-mi să vă întrerup, spuse Vasile. Vorbiţi despre conştientizarea bolii duhovniceşti, iar mai devreme aţi spus că boala este orbirea minţii. Atunci cum ne putem da seama că suferim de această boală, adică de orbirea şi întunecarea minţii? Aţi dat exemplul bolii trupeşti; dar în cazul ei simţim durerea şi căutăm de îndată un doctor. Insă când este vorba de minte, cum să ne dăm seama că suntem bolnavi, dacă nu simţim nici o durere?

– Este o întrebare pe care o socotesc a fi vlăstarul vremii noastre. Şi mă voi explica. Am fost învăţaţi că viaţa duhovnicească înseamnă a ne cerceta virtuţile, încă de la o vârstă fragedă am învăţat că trebuie să ne punem zilnic note în ceea ce priveşte virtuţile şi faptele noastre bune. De fapt, acesta este pietism. Noi, ortodocşii, nu ne uităm la virtuţile noastre, ci la patimile pe care le avem. Urmărim să ne tămăduim de patimi. Ne străduim să ţinem poruncile lui Hristos. Făcând aceasta, trupul se supune sufletului, iar sufletul, voii lui Dumnezeu. Astfel se nasc virtuţile care sunt roadă Duhului Sfânt.

Deci, dacă nu suntem conştienţi de boala pricinuită nouă de patimi, de confuzia generată de raţiune, de neliniştea iscată de gândurile de nesiguranţă şi deznădejde sau de remuşcări şi de imaginile închipuite, atunci încercăm să cercetăm Sfânta Scriptură şi scrierile Sfinţilor Părinţi ai Bisericii. Astfel putem să ne dăm seama de lipsurile noastre sau, mai degrabă, şi chiar mai bine, simţim că suntem bolnavi. Cuvintele proorocilor, apostolilor şi sfinţilor ne sunt oglindă duhovnicească. Cercetând vieţile şi învăţătura lor, ajungem să vedem starea noastră jalnică. Aflând muceniciile sfinţilor mucenici, ajungem conştienţi de lipsa noastră de credinţă. Citind despre viata de nevoinţă a atâtor sfinţi, ne dăm seama de inerţia noastră duhovnicească.

Mai există încă două căi de recunoaştere a stării noastre duhovniceşti.

Prima este venirea harului lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu este Lumina lui Dumnezeu. Când vorbim de vederea Luminii necreate, înţelegem harul lui Dumnezeu. Uneori Dumnezeu îngăduie omului să vadă harul Său ca Lumină. Astfel, când harul lui Dumnezeu vine în inima noastră, el ne dezvăluie starea. Apostolul Pavel, după vederea lui Hristos în slava Sa, s-a dus în pustia Arabiei şi a trăit în adâncă şi deplină pocăinţă.

Pocăinţa este grea pentru omul trupesc. Dar când în sufletul său răsare harul lui Dumnezeu, el îşi vede pustiirea şi începe a plânge. Întâia atingere a harului dumnezeiesc e simţită, aşa cum spune Sfântul Ioan Sinaitul, ca un foc ce mistuie patimile. Cu cât este mai puternic focul, cu atât mai mult se preface în Lumină necreată. Adânca şi deplina pocăinţă arată că vremea harului lui Dumnezeu a venit.

Există şi o a doua cale prin care ne dăm seama de starea noastră duhovnicească: eşecul total al vieţii noastre. Când ni se iau cele câteva proptele pe care ne-am sprijinit întreaga viaţă, când ajungem să zicem ca ucenicii care călătoreau spre Emaus: „Noi nădăjduiam că acela este cel ce va să izbăvească pre Israil” (Luca 24, 21), vom fi în stare să-L vedem pe Hristos şi să căutăm viaţa cea nouă pe care Hristos o dă. Eşecul în viaţa personală sau în cea familială şi socială ne duce într-o fundătură. Atunci, dacă avem o înclinaţie lăuntrică, vom găsi ieşirea, care este Hristos.

Deznădejdea lumească împreunată cu nădejdea în Dumnezeu ne poate duce la conştientizarea stării noastre duhovniceşti. Dacă mai adăugăm şi alte mijloace celor pomenite până aici, putem deschide calea mântuirii. Adică, dacă începem să spunem rugăciunea lui Iisus – Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pre mine, păcătosul – de multe ori şi cu rânduială, la vreme anume, dar şi în toată vremea, atunci rugăciunea sparge zidul amăgirii de sine, dezvăluind toată nimicnicia.

– Vorbiţi de rugăciune, de venirea harului, citirea Scripturilor şi, în general, de învăţăturile sfinţilor. Totuşi cum poate cineva să fie conştient de boala sa dacă nu cunoaşte aceste căi ? Şi, mai ales, dacă nu cugetă aşa cum se cuvine la învăţăturile şi vieţile sfinţilor? Chiar dacă reuşeşte să ajungă cândva la conştientizarea bolii sale duhovniceşti, cine îl îndrumă? Este de ajuns cititul ? – întrebă Irina.

– Dumnezeu „voieşte ca toţi oamenii să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vie” (1 Tim. 2, 4). Şi deoarece voieşte ca fiecare să se mântuiască, El făureşte împrejurări prielnice.

Unul este chemat prin deznădejdea lumească; altul, prin luminarea dumnezeieştii Lumini; al treilea, prin citit; un altul, prin întâlnirea cu un om sfânt care are experienţa vieţii Bisericii – sfântul şi blagoslovitul Trup al lui Hristos. Dumnezeu trimite harul şi binecuvântarea Sa în multe feluri tuturor. Dar, de bună seamă, se cere un tămăduitor duhovnicesc potrivit, spre a fi călăuziţi cum se cuvine. (urmează)

Mitropolit Hieroteos Vlachos

(Fragment din vol. “Boala şi tămăduirea sufletului în tradiţia ortodoxă” – Edit. Sophia)

Despre icoane. Ce este o icoana? De ce sunt cinstite icoanele în Biserica Ortodoxă? Cine a pictat prima icoana? Cum arăta Iisus Hristos în realitate?

– Invatatura de credinta ortodoxa

Spovedania este o marturisire sincera si de bunavoie a pacatelor pe care le-am savârsit, fara rusine sau rezerve, ci cu osândire de sine si zdrobire

Pentru a fi adevarata si a-si atinge scopul, spovedania trebuie sa fie de bunavoie si sincera. O spovedanie în graba sau nesincera nu va da nici un rod, deoarece nu este o descoperire a inimii, o expresie a unei remuscari adânci si nici un semn al unei dorinte [pentru vindecare].

Spovedania trebuie facuta fara jena sau rezerve, ci cu curaj si cu mustrare de constiinta, deoarece curajul este expresia parasirii pacatului si dispozitia de a descoperi pacatul; rusinea, sfiala denota o lipsa de curaj. Spovedania trebuie facuta cu zdrobire de inima. Aceasta confirma o schimbare autentica a mintii, exprima o tristete pentru încalcarea poruncilor lui Dumnezeu, cu Care încercam sa ne împacam.

Fara zdrobirea inimii, spovedania dovedeste o lipsa de simtire profunda a vinei pentru încalcarea Legii Dumnezeiesti. Spovedania adevarata si lucratoare este cea însotita de pocainta sincera si schimbarea mintii; numai aceasta spovedanie aduce roadele mântuirii. Pentru aceasta, este de trebuinta ca cel ce doreşte sa se marturiseasca, sa se duca la parintele sau duhovnic si sa-şi deschida inima pentru a-si descoperi adâncurile lui cele ascunse şi nestiute, fara jena sau rezerve, cautând sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca şi sa se împace cu Dumnezeu, pentru a-si vindeca sufletul si a dobândi mântuirea.

Cei ce au pacatuit şi nu se spovedesc din cauza rusinii, îsi pricinuiesc moarte sufletului lor tocmai din pricina acestei rusini. Acesti oameni sufera ca si bolnavii care nu se grabesc sa alerge la doctori tot din pricina ruşinii: înfrânti de boala, sunt degraba trimisi în Iad. Cel ce a pacatuit trebuie sa-si martiriseasca pacatele pentru a fi mântuit. Prin proorocul Isaia, Dumnezeu porunceste: …marturiseste-ti faradelegile tale, ca sa te îndreptezi, Eu sunt Cel ce sterge faradelegile tale (Is. 43: 25).

Celor ce se rusineaza sa faca o spovedanie de suflet mântuitoare, Sfintii Parinti le spun ca rusinea, daca putem numi rusine ceea ce rezulta de pe urma spovedaniei, aduce har si slava. Înteleptul Sirah zice si el: Caci este rusine care aduce pacat si este rusine care aduce slava si har (Înt. lui Iisus Sirah, 4: 23).

Nu te sfii sa marturisesti pacatul, astfel încât 1) prin rusinea de acum sa eviti rusinea ce va sa fie în viata de apoi – deoarece si aceasta face parte din chinurile viitoare, si 2) sa dovedesti ca într-adevar ai urât pacatul, defaimându-l si biruindu-l ca pe un tiran. Parintii recomanda sa ne grabim, deoarece Dumnezeu ne-a rânduit timpul mântuirii doar în aceasta viata. Iata ce spune Sfântul Ioan Gura de Aur: „Pentru cei morti, în Iad nu mai exista marturisire si îndreptare, fiindca Dumnezeu a limitat calauzirea si lucrarea la aceasta viata; în vreme ce în cealalta viata, cercetarea faptelor .”

Acelasi dumnezeiesc Parinte învata ca este cu neputinta sa scapam de rusinea ce ne va cuprinde din pricina faptelor noastre, caci daca aici nu ne marturisim din pricina rusinii, acolo ne vom umili în fata a miriade de oameni. Iata cuvintele Dumnezeiescului Parinte: „Daca aici, în fata unei singure persoane, nu suportam ruşinea, ce vom face atunci, în fata miilor de miriade? Gândeste la cum va fi scaunul de judecata al lui Dumnezeu; gândeste-te la pacatele pe care le-ai facut. Chiar daca tu uiti pacatele, Dumnezeu nu le uita; dar, daca tu nu-ti vei sterge pacatele prin pocainta şi marturisire, El va pune totul în fata ochilor tai.”

Si iarasi: „Multi dintre cei ce pacatuiesc, spun: «Ma simt tare rusinat. Cum ma voi apropia de Dumnezeu? Cum Îl voi implora?» Acestia sufera de o evlavie draceasca. Nu aveti nici un fel de îndrazneala? Încercati si nu va temeti, pentru a dobândi multa îndrazneala. Cine este Cel Ce voieste sa se împace cu tine? Este Cel Ce foarte tare doreste sa te slobozeasca de pacatele tale, este Dumnezeu. Nu tânjesti tu dupa izbavirea ta cât El doreste mântuirea ta?”

Înteleptul Sirah îndeamna: nu te rusina sa-ti marturiseşti pacatele. (Înt. lui Iisus Sirah, 4: 26)
Iar Iov spune: Acoperit-am eu, ca lumea cealalta, pacatele mele, ascunzând, în sânul meu, greseala faptuita, pentru ca, adica, ma temeam de zarva cetatii si ma înspaimânta dispretul cetatenilor în fata îndraznetei mele marturisiri (Iov 31: 33-34).

Sf. Vasile cel Mare spune ca, din pricina ca am pacatuit cu trupul, este de trebuinta sa ne marturisim, fara teama, cu propria gura. Iata cuvintele lui: „Oare nu am pacatuit atunci când ne-am predat pacatului madularele trupului pentru a lucra faradelegea? Haideti atunci sa ne marturisim cu gura, folosindu-ne de acelaşi instrument pentru risipirea pacatului. Ai fost lacom? Plateste. Te-ai apucat de betie? Posteste. Ai fost trufas? Smereste-te. Ai fost pizmas? Consoleaza-te. Ai ucis? Sufera mucenicie sau sufera lucruri asemanatoare muceniciei; sileste-ti trupul prin marturisire. Iar apoi, dupa marturisire, vei fi vrednic a cânta Domnului în psaltire cu zece strune.”

Iata ce le spun Parintii celor ce amâna spovedania de pe-o zi pe alta: „Nu folosesti nimic amânând sau rusinându-te a-ti descoperi gândurile tale; mai degraba, ceea ce faci tu este aceea ca, prin ceea ce faci, dai a se întelege ca vrajmasul ti-a încredintat o taina, si ca îti este teama sa te lupti pentru a scapa de iubirea lui. Sa-ti descoperi aceasta celor duhovnicesti.”

Înteleptul Sirah ne sfatuieste spunând: Mai înainte de judecata ispiteste-te pe tine, si în ceasul judecatii vei afla mila (Înt. lui Iisus Sirah, 18: 20). Iar Domnul spune: Luati aminte, privegheati si va rugati, ca nu stiti când va fi acea vreme. Este ca un om care a plecat în alta tara si, lasându-si casa, a dat puterea în mâna slugilor, dând fiecaruia lucrul lui, iar portarului i-a poruncit sa vegheze. Vegheati, dar, ca nu stiti când va veni stapânul casei: sau seara, sau la miezul noptii, sau la cântatul cocosilor, sau dimineata. Ca nu cumva venind fara veste, sa va afle pe voi dormind. Iar ceea ce zic voua, zic tuturor: Privegheati! (13: 33-37).

Cei ce se duc la spovedanie din obisnuinta sau cu pretentii, cei ce-si marturisesc pacatele cu faţarnicie si, din pricina rusinii, îsi osândesc pacatele aducând scuze în sprijinul lor, cei se îndreptatesc pe ei însisi acuzându-i pe altii, acestia batjocoresc nebuneste pe Dumnezeu. Ca Unul Care le stie pe toate, Dumnzeu nu poate fi înselat. Cei ce-si ascund pacatele sufera ca si cei ce-si ascund de doctori durerile si pricinile lor, din cauza rusinii. Unor astfel de oameni, David li se da ca pe un exemplu, spunând: Pacatul meu l-am cunoscut si faradelegea mea n-am ascuns-o, împotriva mea (Ps. 31: 5). Si iarasi: Ca faradelegea mea eu o voi vesti si ma voi îngriji pentru pacatul meu (Ps. 37: 18). Si iarasi: Zis-am: „ Marturisi-voi faradelegea mea Domnului ;” si Tu ai iertat nelegiuirea pacatului meu (Ps. 31: 6).

Solomon noteaza: Omul drept se învinuie pe sine când începe sa vorbeasca (Pilde 18: 17). Si iarasi, spun pildele: Cel ce ascunde dusmania dospeste viclesugul, dar se descopera prin aceea ca-n adunari si-arata pacatele (Pilde 26: 26). Cel ce a pacatuit, daca-i este mila de sufletul sau, nu-si poate îngadui sa-si piarda timpul, ci trebuie sa se
pocaiasca neîntârziat, si sa se apropie de spovedanie, aflând astfel multa putere pentru împidicarea pacatului.

Sfântul Nil spune: „învatatura duhovniceasca stie cum sa împrastie fumul raului din sufletele noastre”. Dracii voiesc sa ne distruga, dar atunci când ne pocaim si ne spovedim, ei nu-si mai ating tinta, împlinind astfel Scriptura care zice: Pofta pacatosilor va pieri (Ps. 111: 10). Sfântul Nil noteaza ca: „Mare lucru este sa nu consimti cu pacatul; totusi, daca se- ntâmpla sa gresim prin înselaciunea vrajmasului, trebuie sa facem bine si sa fugim cu nadejde spre Dumnezeu, din pricina ca oamenii sunt înclinati catre cele contrare”.

Sfântul Vasile cel Mare spune ca: „Cel ce pofteste mântuirea, nu are nevoie de anumite vremi pentru ea; daca tâlharul ar fi fost nepasator, acum el n-ar mai fi fost mântuit; dar prin simpla lui credinta, el a câstigat nepretuita comoara a Împaratiei.”

Iov afirma urmatoarele: …când inima-i gândeste omului întoarcerea la Domnul, spunându-i acestuia pacatul sau întreg si-si va vadi de faţa cu toti faradelegea; atunci Domnul nu-l va lasa sa cada în moarte si-i va înnoi trupul ca varul pe perete si oasele lui iarasi cu maduva le-o umple si frageda-i va face carnea, ca de prunc, si-i va reda lui însusi barbatul între oameni (Iov: 33: 23-26).

Didim spune ca: „pocainta pentru pacatele savârsite, curateste mintea celui ce se pocaieste”. Sfântul Ioan Scararul spune: „dreptul judecator ne porunceste sa ne marturisim chiar si celorlalti. Caci ranele descoperite nu se vor mari, ci se vor tamadui.” Precum ouale pasarilor, încalzite în cuibar, nasc viata, asa si gândurile nearatate se umplu de viata (prin puterea dracilor) si înainteaza la fapte. Iata cât de mari si cât de multe sunt foloasele unei spovedanii prompte si sincere.

Si înca, proorocul Isaia ne sfatuieste sa fim foarte pregatiti: Cautati-l pe Domnul, si când Îl veti afla, chemati-L; iar când El Se va va apropia de voi, atunci sa-si paraseasca necredinciosul caile si nelegiuitul sfaturile si sa se întoarca la Domnul si va afla mila, si la Dumnezeul vostru sa se întoarne, ca El cu îmbelsugare va ierta pacatele (Is. 55: 6-7).

Sfântul Grigorie Teologul învata si el despre metoda de îndreptare a pacatelor savârsite. El spune: „Înconjoara-te cu cenusa, lacrimi, suspine; dobândeste îndreptarea prin marturisire si printr-un comportament cinstit: de nimic nu se bucura Dumnezeu mai mult decât de îndreptarea si izbavirea omului, pentru fiecare cuvânt si taina care au loc”.

Cu toate acestea, spovedania cere aflarea unui doctor experimentat si priceput. Iata ce spune un sfânt parinte despre aceasta trebuinta: „Asa cum oamenii refuza sa-si descopere oricui durerile trupesti, ci numai celor priceputi în tratarea unor astfel de boli, în mod asemanator, marturisirea pacatelor trebuie sa fie facuta în fata celor ce sunt în stare sa ofere un tratament.” Pentru aceasta, trebuie sa fim foarte atenti atunci când cautam doctori priceputi si capabili de a vindeca ranile lasate în inima de pacate. Datorita gravitatii ranilor si a diferitelor patimi, lucrarea are un caracter urgent. Este o grija presanta datorita primejdiei iminente. Asa cum doctorul nepriceput trimite multi oameni catre portile Iadului, în acelasi fel, duhovnicul incapabil si neglijent, trimite multe suflete în Iad.

Ce rau îngrozitor pentru ca cineva sa afle moartea în timp ce cauta vindecare. Cine poate socoti maretia acestei mari nenorociri? Cine ar putea sa jeleasca o asemena pierdere? Trebuie ca ochii sa se prefaca în izvoare de lacrimi pentru a plânge cum se cuvine aceasta nenorocire. Vai! Vai celor ce pretind a fi parinti duhovnici dar care ucid sufletele acelora pe care îi spovedesc. Vai celor care cer bani pentru iertarea pacatelor, în loc de zdrobire, smerenie si împacare cu Dumnezeu printr-o viata adevarata de virtuti. Vai celor care cauta sa vânda iertarea faptelor rele în schimbul unei rasplate. Vai fatarnicilor care fataresc evlavia pentru a-i însela pe altii si a profita de ei, care predica evlavia pentru a câstiga bani. Vai celor care fagaduiesc rugaciuni si canoane celor care au pacatuit pentru a primi arginti. Vai vânzatorilor de suflete care vând dracilor sufletele crestinilor în schimbul a câteva monezi! Vai celor ce învata minciuna! Partea lor va fi cu tatal lor, diavolul, tatal minciunilor.

Iubiti credinciosi! Dumnezeu nu are nevoie de nimic si de nimeni, fiindca Lui nu-I lipseste nimic. De aceea, nu oferiti rugaciuni si canoane exterioare pentru a satisface Dreptatea Dumnezeiasca pe care ati jignit-o, ca sa va împacati, chipurile, cu mâniosul Dumnezeu (*). Numai prin acestea nu dobândesti nimic.
* Cum trebuie sa întelegem aceasta mânie a lui Dumnezeu? Sf. Teognost spune: „Nu vom fi pedepsiti si osânditi în veacul ce va sa fie pentru ca am pacatuit, odata ce am primit o fire nestatornica si schimbacioasa. Ci fiindca, pacatuind, nu ne-am pocait, nici nu ne-am întors de la calea cea rea spre Domnul, dupa ce am primit putere si vreme pentru pocainta, ca sa aratam si mai mult ca dumnezeirea e buna si nu, dimpotriva, patimasa, ca una ce pedepseste si se mânie. Dar El pedepseste pacatul si nu pe noi. Caci El este în afara de orice patima si pedeapsa, desi se zice ca se conformeaza faptelor si dispozit iilor noastre, întorcând fiecaruia dupa valoarea celor facute în viata.”

Ai pacatuit? Simti povara pacatului? Te mustra constiinta? Cauta sa te usurezi. Cauta sa stingi mustrarea constiintei. Parintele duhovnic este singurul doctor. Cauta mai degraba un tratament decât rugaciuni si canoane. Dar chiar daca ceri unele ca acestea, totusi nu neglija tratamentul. Atunci când ne îmbolnavim, învata Apostolul Iacob, cerem rugaciuni, dar suntem unsi si cu untdelemn (Iac. 5: 14). La fel si aici, cautati leacul, si daca sunteti bogati, cereti rugaciuni sfintilor pentru a se ruga pentru voi, rugându-va si voi împreuna cu ei. Rugaciunile celor ce se roaga cu voi trebuie sa fie o expresie a dorintei voastre arzatoare de a va împaca cu Dumnezeu. Cu toate acestea, daca sunteti neglijenti, rasplata pentru rugaciunile altora nu va va fi de nici un folos, din pricina ca nu v-ati îmbunatatit moraliceste cu nici un chip.

Iubitilor, noi vorbim de nastere etica. Vorbim despre calauzire crestina. Vorbim despre o viata virtuasa si modesta. Suntem pentru o relatie strânsa cu Dumnezeu. Vorbim despre desavârsire si sfintenie. Daca am ajuns sa putem vorbi de asa ceva, deja noi participam la viata vesnica. De aceea, daca nu ne nevoim, nu am împlinit nimic. Si atunci, rugaciunile parintilor duhovnici sunt zadarnice, canoanele de pocainta, acatistele si alte rugaciuni de acest fel ale preotimii se fac desarte, cele patruzeci de Liturghii se zadarnicesc si ele, atunci când sunt savârsite pentru o persoana nepocaita care nu s-a împacat cu Dumnezeu si care traieste înca în pacat.
Ne mântuim prin zdrobirea inimii si spovedanie sincera.

Necesitatea spovedaniei

Spovedania este necesara pentru urmatoarele motive: 1) pentru ca este porunca de la Dumnezeu; 2) pentru ca aduce si restabileste pacea dintre Dumnezeu si om; si 3) pentru ca-i foloseste omului atât moraliceste cât si duhovniceste.

Cunoastem din Sfintele Scripturi – din Noul si Vechiul Testament – ca spovedania este o porunca a lui Dumnezeu. Vorbind în numele lui Dumnezeu, Moise le spune fiilor lui Israel urmatoarele: Spune fiilor lui Israel: Daca un barbat sau o femeie va face vreun pacat faţa de un om, si prin aceasta va pacatui împotriva Domnului si va fi vinovat sufletul acela, sa-si marturiseasca pacatul ce a facut si sa întoarca deplin aceea prin ce a pacatuit si sa mai adauge la aceea a cincea parte si sa dea aceluia faţa de care a pacatuit. (Num. 5: 6-7).

Si iarasi: daca un suflet pacatuiste … sa-si marturiseasca pacatul pe care l-a savârsit… si sa-l plateasca pe de-a întregul; pentru ceea ce a pacatuit el cu privire la lucrul cel sfânt, va plati pretul acestuia si va mai adauga a cincea parte din pret ;… Iar pentru greaseala sa va duce din turma un berbec fara meteahna, pretuit dupa masura pacatului (Lev: 6).

În Pildele lui Solomon se spune astfel: Cel ce-si acopera propria rautate nu va propasi, dar cel ce cu grai se învinuie pe sine va fi iubit (Pilde 28: 13) Toti proorocii, David în mod deosebit, poruncesc marturisirea. Spovedania a fost întotdeauna o urmare a pocaintei. Cei ce au venit la propovaduitorul pocaintei, Proorocul, Înaintemergatorul si Botezatorul Ioan, îsi marturiseau pacatele înainte de a fi botezati. Iata cuvintele Evanghelistului: Atunci a iesit la el Ierusalimul si toata Iudeea si toata împrejurimea Iordanului. Si erau botezati de catre el în râul Iordan, marturisindu-si pacatele (Mt. 3: 5-6).

Vedem astfel ca spovedania este o porunca dumnezeiasca si, ca atare, este necesar sa fie savârsita cu exactitate pentru mântuirea cel ce se pocaiesc. În Noul Testament, porunca a dobândit un nou înteles. Spovedania este usa de intrare în Crestinism, asa cum bine s-a aratat la marturisirea celor ce erau botezati În Iordan de catre Sfântul Ioan. Acest Botez a fost o anticipare a Crestinismului; iata ce spunea el: Eu unul va botez cu apa spre pocainta, dar Cel ce vine dupa Mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic sa-I duc încaltamintea; Acesta va va boteza cu Duh Sfânt si cu foc (Mt. 3: 11).

Avem de asemenea marturii în Faptele Apostolilor. Apostolul Luca relateaza cum au trecut efesenii la Crestinism; el noteaza ca acestia veneau sa-si marturiseasca pacatele chiar si în faţa altora. Iata cuvintele Apostolului: Si multi dintre cei ce crezusera veneau ca sa se marturiseasca si sa spuna faptele lor (Fapte 19: 18) . Rugaciunea „Tatal nostru” este o spovedanie zilnica si continua: cererea de iertare a pacatelor este o marturisire a pacatelor. Apostolul Iacov, fratele Domnului, îndeamna si el la spovednie spunând: Marturisiti- va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului (Iac. 5: 16). Sfântul Ioan Evanghelistul spune ca : Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea (1 In. 1: 9). Spovedania, ca o veche taina a Bisericii, este mentionata de Irineu, de Tertullian, de Clement Alexandrinul, de Origen, si de Ciprian si de altii.

Vechii greci priveau marturisirea ca pe ceva necesar si folositor; ca unii care erau initiati în misteriile eleusine si samotraciene, ei îsi marturiseau în prealabil pacatele (Plutarh, Despre Sparta : Zicale ). Socrate considera ca marturisirea este mântuitoare: „Daca gresesti, tu însuti sau altcineva caruia îi porti de grija, de buna voie sa te duci acolo unde se plateste cel mai repede vina, la judecator, întocmai ca la medic, grabindu-te ca nu cumva învechirea bolii sa faca sufletul cangrenos si incurabil” (Platon, Gorgias ) . Pitagora spunea si el: „nu încerca sa-ti acoperi pacatele cu cuvinte, ci trateaza-le cu repros.” Iar Aristotel afirma: „omul care-si marturiseste sincer pacatul pe care l-a facut, nu e departe de curatie”.

Spovedania este într-adevar o porunca dumnezeiasca pentru ca este un îndemn a inimii. Omul care a pacatuit îsi simte inima împovarata si nu-si afla linistea decât daca-si marturiseste pacatul înaintea lui Dumnezeu. Sfânta Sciptura marturiseste – ca pe cel mai vechi exemplu – marturisirea lui Lameh, care cu tristete a marturisit sotiilor sale faptul ca omorâse un om (Fac. 4: 23-24). În urma pacatelor savârsite, cele mai vechi civilizatii ofereau divinitatii sacrficii de pace. Oferind aceste sacrificii, ei îsi marturiseau pacatele. Aceste rugaciuni adresate de pe tot cuprinsul pamântului unui zeu, reprezinta un fel anume de marturisire simultana catre divinitate a rasei umane. Sacrificiile de pace sunt un fel anume de marturisire lucratoare a pacatului si a vinei acelora care care le ofera.

Omul care nu-si marturiseste pacatele nu-si va gasi niciodata pacea deoarece refuza sa se apropie vreodata de Dumnezeu. Cel ce nu-si va marturisi pacatul sau se va afla permanent sub greutatea vinei si a departarii de Dumnezeu. Sufletul cauta sa se marturiseasca fiindca constientizeaza dumnezeiasca porunca. El îsi da seama ca este singurul mijloc de realizare a armoniei si împacarii cu Dumnezeu, pe Care Îl simte mâniat de pacatele lui pe care cauta sa si le rascumpere, si pentru ca Dumnezeu sa nu-l paraseasca, ci sa Se faca milostiv si iertator faţa de pacatele lui. La fel cum dorinta de marturisire este un imbold imanent sau firesc, tot astfel, dorinta de a-L împaca pe Dumnezeu este o sugestie launtrica care-l îndeamna pe om spre spovedanie. Sufletul este constient ca a pacatuit împotriva lui Dumnezeu, simtindu-se obligat sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca, astfel ca, în acest fel, el va afla tratament si vindecare.

Numai Biserica a  primit autoritatea de a a-l împaca pe om cu Dumnezeu si de a-i da vindecare. Iata de ce persoana care a pacatuit se simte obligata sa alerge la Biserica; numai Ea îl poate împaca pe om cu Dumnezeu. Asa cum vom demonstra cel cele ce urmeaza, rolul si misiunea Bisericii da marturie de aceasta, satisfacerea Dreptatii Dumnezeiesti are ca scop tratamentul si vindecarea sufletului. Iata ce spune Sfântul Talasie: „Pocainta naste pazirea poruncilor; iar pazirea poruncilor aduce curatia sufletului… Lupta pentru poruncile lui Hristos pâna la moarte; caci curatindu-te prin ele, vei intra în viata.” (Filocalia, Talasie Libianul)

Despre iertarea pacatelor

Cel ce a pacatuit împotriva lui Dumnezeu are nevoie de împacare. Venirea Domnului nostru Iisus Hristos si puterea de a ierta pacatele data Apostolilor Sai da martuire de aceasta. Daca iertarea pacatelor nu ar fi fost necesara pentru vindecarea sufletului, atunci nici iertarea pacatelor lumii nu ar fi fost necesara pentru ca Apostolii sa fie împuterniciti cu o asemenea autoritate atunci când au fost trimisi sa propovaduiasca Evanghelia. Credinta în Hristos si Botezul ar fi fost suficiente, drept pentru care Dumnezeu Si-ar fi pastrat pentru Sine puterea de a ierta pacatele. În schimb, El le-a dat Apostolilor putere nu numai pentru a dezlega (ierta) pacatele ci si pentru a le lega: le-a dat putere sa lege si sa dezlege: Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute (In. 20: 23). Aceasta putere data lor, afirma foarte clar faptul ca marturisirea pacatelor a fost un rezultat si o componenta a misiunii apostolice. Daca Biserica de curând întemeiata a primit acesta misiune apostolica cu scopul de a o continua, urmeaza ca ea a primit si dreptul de a lega si dezlega.

Puterea de a lega si dezlega care i s-a dat Bisericii a fost exercitata înca din epoca apostolica. Aceasta este marturisita de însusi Apostolul Pavel, care porunceste corintenilor sa înlature din Biserica pe cel ce a desfrânat cu sotia tatalui sau si sa-l dea pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mântuiasca în ziua Domnului Iisus (I Cor. 5: 5).

Dupa modul cum a fost folosita, puterea de a lega si dezlega a fost data pentru a pastra sfintenia Bisericii, ca ea sa ramâna sfânta si fara prihana. Din acest motiv spune Apostolul Pavel ca Domnul nostru Iisus Hristos a iubit Biserica Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvânt, Si ca s-o înfatiseze Siesi, Biserica slavita, neavând pata sau zbârcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfânta si fara de prihana (Ef. 5: 26-27). Aceasta putere îi îngaduie Bisericii sa se pastreze sfânta si fara prihana, sa devina adevaratul ferment care dospeste toata framântatura: Iar daca este pârga sfânta, si framântatura este sfânta; si daca radacina este sfânta, si ramurile sunt (Rom. 11: 16).

Daca Biserica ar fi lipsita de aceasta putere, ea ar fi incapabila de a-si împlini misiunea. De altfel, cum ar fi în stare sa se pastreze Sfânta si fara prihana? Cum s-ar putea tine pe cei întinati departe de adunare, sau cum i-ar putea primi pe cei ce s-au pocait? Ce fel de constiinta ar avea despre starea morala a membrilor ei? Cum ar putea sti ca Ea da cele sfinte sfintilor, sau ca nu-i lipsesc de ele pe cei ce deja s-au împacat cu Dumnezeu prin pocainta?

Puterea de a lega si dezlega este si va fi puterea care mentine Biserica sfânta si fara prihana. Iata de ce Biserica nu a încetat sa-si exercite aceasta mare autoritate înca din timpurile apostolice. Cei ce îngrijesc de mântuirea sufletelor sunt obilgati sa alerge la Biserica ca la singura clinica, altfel nu va fi nici o mântuire. Domnul a luat asupra Sa toata povara si neputinta pentru a le da oamenilor odihna. Biserica, prin continuarea lucrarii lui Hristos, îi cheama pe cei împovarati cu pacate pentru a le da odihna. Cum se vor odihni cei cazuti în pacate daca Biserica n-ar avea puterea sa lege si sa dezlege? Cum s-ar putea odihni popoarele daca Apostolii n-ar avea putere a ierta pacatele? Cum s-ar putea continua misiunea apostolica daca Biserica n-ar fi mostenit acest dar apostolic? Numai Biserica este capabila sa-i usureze pe cei împovarati de greutatea pacatelor.

Chiril al Alexandriei, interpretând versetul 23 din capitolul 20 al Evangheliei Sfântului Ioan ( Carora le veti ierta pacatele, vor fi tinute si carora le veti tine, tinute vor fi ), spune: „Purtatorii de Duh iarta pacatele sau le tin, dupa întelegerea mea, în doua moduri. Caci sau cheama la Botez pe cei ce sunt vrednici de acesta prin curatia vietii si prin proba credintei, sau îi împiedica si îi opresc pe altii de la harul dumnezeiesc daca înca nu s-au facut vrednici, sau, iarta si tin pacatele, mustrând pe fii Bisericii care pacatuiesc, iar pe cei ce se pocaiesc îi iarta, precum Pavel l-a izgonit pe cel desfrânat din Corint spre pieirea trupului, ca duhul sa se mântuiasca , dar l-a reprimit în obste, ca nu cumva sa se piarda din pricina unei dureri prea mari, precum spune în Epistola (2 Cor. 2: 6-7) ” .

Atât înalta misiune a Bisericii cât si natura ei dumnezeiasca îi obliga pe membrii ei sa o pastreze sfânta si fara prihana, fara pata, fara zbârcitura sau ceva de acest fel; astfel încât, ca o mireasa iubita a lui Hristos, curatita prin sângele lui Hristos, sa se prezinte sfânta si fara prihana; astfel ca, având misiunea de a fermenta întregul aluat, sa-si poata împlini slavitul ei scop. Cei împovarati cu pacate, care se desfateza în ele, care înca se afla în comuniune cu Biserica, spurca sfintenia Bisericii si se fac piedica în calea slavitei sale misiuni. Este de trebuinta ca membrii Bisericii sa fie sfintii si fara prihana. Asa marturiseste si Sfântul Pavel: Precum întru El ne-a si ales, înainte de întemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana înaintea Lui, Mai înainte rânduindu-ne, în a Sa iubire, spre înfierea întru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale [Ef. 1: 4-5].

Crestinii nepocaiti care pacatuiesc din nestiinta trebuie sa-si dea seama ca prin pacatele lor ei îsi aduna lorusi o mare osânda si ca rascumpararea pentru osândire va fi întreita, deoarece 1) au nesocotit poruncile calcând în picioare Legea lui Dumnezeu, facându-se astfel robi ai pacatului, 2) si-au adaugat pete, zbârcituri si au necinstit Biserica, si 3) au zadarnicit lucrarea Bisericii, întinând-o prin împotrivirea constienta la misiunea Ei. Iata motivul pentru care Dumnezeiescul Gura de Aur spunea ca: „Daca noi am fi cu adevarat crestini, idolatrii ar fi venit la Hristos.” De aceea, noi, zadarnicim lucrarea Bisericii prin aceea ca nu mergem pe calea lui Hristos si ducem razboi împotriva Ei. De aceea, iubitilor, sa nu mai staruim în nedreptate, ci sa ne schimbam gândurile si sa ne sfintim prin iertarea pacatelor, ca sa nu ne osândim prin aceasta întreita jignire. Sa dam satisfactia cuvenita, ca sa putem satisface Dreptatea Dumnezeiasca si sa ne împacam cu Dumnezeu.

Cel ce a pacatuit este nevoit sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca

Satisfacerea Dreptatii Dumnezeiesti, ofensata prin savârsirea pacatului de catre omul nedrept, este atât 1) ceva cerut de dreptate (pentru a se aplica tratametul sufletului) cât si 2) o dispozitie launtrica a omului pacatos de a se împaca cu Dumnezeu.

Necesitatea dreptatii si dispozitia inimii îsi au originea în acelasi izvor: natura vesnica a Legii lui Dumnezeu. Dreptatea cere satisfactie în virtutea vesniciei Legii Dumnezeiesti, împotriva careia a complotat pacatul. În plus, datorita unui îndemn launtric, inima cauta si ea sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca; launtric, ea doreste si cauta împaratia Legii Dumnezeiesti si se grabeste sa lucreze pentru adevarul ei vesnic. Aceasta dorinta lantrica izvoraste din concordanta vointei launtrice a omului cu Legea lui Dumnezeu.

Necesitatea dreptatii si dorinta inimii se unesc pentru a combate pacatul, fiindca orice pacat este un adversar al Legii lui Dumnezeu, un vrajmas al pacii si al împaratiei lui Dumnezeu de pe pamânt, pe care pacatul cauta sa o tulbure si s-o aduca în confuzie si dezordine.

Pacatul, fiind de nedorit prin fire, este ceva necreat; ca si necreat, este ceva neexistent. Totusi, atunci când este creat de vreo dorinta umana nefireasca, el primeste ipostas. Dar fiindca întreaga cretie este plina de lucrurile Domnului, în vreme ce Legea Lui e marturisita de pe întreaga faţa a pamântului, dorinta nefireasca a omului si creatia sa care primeste ipostas, primesc si ele un fel de loc care sa înlocuiasca binele creat de Dumnezeu. Astfel, daca Dumnezeu a creat totul bun foarte, urmeaza ca aceasta creatie noua care a intrat în lume a vatamat si a tulburat binele care împaratea, complotând împotriva Legii lui Dumnezeu. Prin urmare, pacatul este un mare rau îndreptat împotriva lui Dumnezeu, deoarece ameninta sa distruga lucrarea lui Dumnzeu. Si fiindca creatorul sau este omul, când acesta pacatuieste, el pacatuieste împotriva lui Dumnezeu; iata de ce este obligat sa satisfaca Dreptatea Dumnezeiasca, nimicind în acelasi timp pe care l-a creat si lucrând pentru vesnicia Legii lui Dumnezeu.

Atât evreii cât si pagânii aveau credinta ca orice pacat era îndreptat împotriva lui Dumnezeu. Sfintele Scripturi si scrierile pagânesti sunt pline de asemenea marturii. Tie Unuia am gresit si rau înaintea David, marturisindu-si pacatele lui Dumnezeu, zicea: Ta am facut (Ps. 50: 6).

[…] De aceea, atunci când pacatuim, pacatuim împotriva lui Dumnezeu si devenim astfel vrajmasi ai Legii Dumnezeiesti. De aici, este necesar sa alergam la Dumnezeu ca sa ne împacam cu El.

În Sfânta Scriptura gasim numeroase exemple de pedepse ale lui Dumnezeu pentru pacatele oamenilor.

Se spune ca David, în timp ce împaratea peste Israel, a pacatuit înaintea lui Dumnezeu din pricina ca a numarat poporul. Dumnezeu a trimis un înger nimicitor care a ucis sapte mii de oameni în trei zile (cf. I Paral. 21: 1: 30). Mai mult, poporul din regatele lui Iuda si Israel au fost adesea pedepsiti pentru nelegiuirile regilor lor.

Pe lânga toate acestea, în Sfânta Scriptura gasim multe exemple ce marturisesc faptul ca dreptatea este ceruta de fiecare pacat savârsit; dintre acestea, episodul cu Moise si soara lui Miriam are o semnificatie deosebita. Miriam i s-a împotrivit lui Moise. Calomniile ei au fost socotite ca un pacat împotriva lui Dumnezeu, ea îmbolnavindu-se imediat de lepra. Scriptura spune ca daca n-ar fi fost închisa în afara taberei timp de sapte zile nu s-ar fi vindecat de lepra (cf. Num. 12: 14). De asemenea, daca desfrânatul din Corint n-ar fi fost predat Satanei de catre Apostolul Pavel, duhul lui n-ar mai fi avut sanse de mântuire (cf. I Cor. 5: 5). Din aceste exemple, atât Sfintele Sinoade cât si Sfintii Parinti – Sfântul Atanasie cel Mare si Petru, Patriarhi ai Alexandriei, Sfântul Dionisie, Sfântul Grigorie Taumaturgul, Sfântul Vasile, Dumnezeiescul Gura de Aur si altii, vorbesc despre faptul ca pacatosii trebuie sa dea satisfactie conform cu numarul si gravitatea pacatelor; cei ce nu împlinesc aceste canoane sunt pasibili de a fi trimisi ulterior în tribunale pentru a da socoteala pentru nelegiuirile comise, ca unii care s-au împotrivit legilor Bisericii.

De aceea, satisfactia Dreptatii Dumnezeiesti jignite este o cerinta de neevitat. Astfel, o nevoie stringenta ne obliga sa ne grabim a ne împaca cu Dumnezeu, mai ales ca nu stim ce ne va aduce ziua de mâine. Trebuie sa ne grabim cu lacrimi. Trebuie sa ne înfatisam înaintea judecatorului milostiv si vindecator, a duhovnicului afectuos si iubitor, cu inima zdrobita, strapunsa de parerea de rau pentru pacate. Marturisindu-ne pacatele, trebuie sa ne revarsam inima, ca sa fim scutiti de osândirea judecatii ce va sa fie – unde vor fi trimisi toti cei care n-au dat socoteala în faţa tribunalelor pamântesti de faptele comise – si sa ne împacam cu Dumnezeu, împartasindu-ne de viata cea vesnica.

Legat de toate acestea, iata cum ne mustra Sfântul Vasile: „Plângeti cât aveti vreme, ca sa nu plângeti acolo. Pocaiti-va acum, cât e cu putinta. Caci mai târziu, n-o sa mai aveti pentru ce sa va pocaiti, deoarece n-o sa mai fie timp de pocainta. Sa lucram binele, cât suntem în putere. Daca pierdem bani, îi putem obtine din nou; în schimb, daca pierdem timp, nu-l mai putem recupera. Nu-si iubeste logodnicul logodnica cât iubeste Dumnezeu sufletul ce se pocaieste. Iata bunatatea si iubirea de oameni a Stapânului; celui ce se întoarce la el El, nu-i întoarce spatele, ci îi da o mâna.”

Daca cineva a cazut în pacate mari si grave, nu trebuie sa deznadajduiasca; ci, mai degraba sa se apropie cu curaj si îndrazneala de bunavointa lui Dumnezeu si va afla mila. Iata ce spune mai departe Sfântul Vasile despre aceasta: „Nici nu deznadajdui, nici nu înceta rugaciunea, ci apropie-te, chiar daca ai pacatuit, ca sa-L slavesti pe Stapânul si sa-I dai pricina sa-Si arate bunavointa Sa atunci când ti se vor ierta pacatele. Tot astfel, daca ti-e teama sa te apropii, e ca si cum te-ai împotrivi marinimiei Sale, stavilind nemasurata Lui bunavointa, care în realitate îti este destinata”. Sfântul Nil ne sfatuieste si el: „Hristos Împaratul nu Se deparetaza de cei îsi deschid inima si suspina din adâncul sufletului lor, chiar daca sunt împovarati cu multe pacate. Mai degraba, El îi primeste, îi curateste si le daruieste înfierea, numindu-i, pe masura treceri timpului, lucratori ai virtutii.”

Spovedania este folositoare atât moraliceste cât si duhovniceste

Cel ce se spovedeste des se foloseste atât moraliceste cât si duhovniceste. Se foloseste moraliceste din pricina faptului ca amagiturile morale se risipesc pe zi ce trece; duhovniceste, pentru ca este învatat de parintele duhovnic acele lucruri de folos pentru mântuire. O mai mare frecventarea a spovedaniei duce la risipirea amagirilor morale, la o sporire duhovniceasca tot mai mare, devenind astfel desavârsit în virtute, sau în viata în Hristos, ca unul care este calauzit de parintele duhovnic si întarit de sfaturile lui. Cunostintele si experienta parintelui duhovnic – de a carui învatatura si sfat asculta crestinul care se spovedeste– îl învata pe cel ce se pocaieste, pe de-o parte, ce trebuie sa faca sau sa împlineasca, iar pe de alta parte, ceea ce trebuie sa respinga sau pe ce sa se mânie. Prin cunoasterea sa parintele duhovnic îl zideste moral cu ajutorul virtutilor, în vreme ce prin experienta sa, îl pazeste de amagiturile morale, calauzindu-l astfel spre mântuire. Descoperirea propriilor gânduri nimiceste cursele vrajmasului si face desarte mestesugitele lui atacuri, deoarece experienta parintelui duhovnic le vadeste si le osândeste.

Încrederea acordata parintelui duhovnic este o stavila împotriva pacatului deoarece împiedica îndemnurile acestuia si taie dorintele nesabuite. Constiinta sau nevoia cuiva de a aparea în faţa parintelui sau duhovnic pentru a-i vesti nelegiuirile sale, de a se înfatisa ca un patimas, înclinat spre pacat si mincinos în fagaduintele sale catre Dumnezeu si parintele duhovnic, este ca o amintire care îi pune în faţa celui ce se pocaieste rusinea ce va sa vie, fapt de natura sa-i potoleasca patimile si poftele.

Cel ce se spovedeste sporeste duhovniceste deoarece 1) prin calauzire, cunostintele dascalului îi sunt transmise gradual, ca si unui elev; si 2) mintea lui se lumineaza pe masura ce este curatita de întunericul pacatului si amagirilor. Astfel, el va spori si va întelege minunile lui Dumnezeu.

Spovedania este doctoria de suflet mântuitoare pentru societate deoarece este capabila sa salveze de la distrugere o multime de suflete – suflete pierdute prin dezamagiri, prin amintiri spurcate [desfrânare] si gânduri rele. Ceea ce doreste sufletul este un parinte duhovnic, caruia pacatosul voieste sa i se descopere, sa-si reverse inima pentru a-si vadi ranile sufletului, pentru a afla un tratament, pentru a fi usurat.

Parintele duhovnic este mijlocitorul care uneste sufletele, întarind legaturile de familie, prieteniile si dragostea. Numai parintele duhovnic este capabil sa uneasca între ele sufletele parintilor si ale copiilor, a cuplurilor, fratilor si a rudelor. Parintele duhovnic este dascalul launtric al societatii, aparatorul moravurilor familiei, mângaierea celor în suferinta si limanul celor ce plutesc pe oceanul acestei vieti.

Parintele duhovnic este doctorul moral al societatii. Numai el este capabil de a detecta toate relele care afecteaza societatea în care traim. El îi învata pe cei rataciti; el îi ridica pe cei cazuti; el îi sustine pe cei ce se clatina; el îi lumineaza pe cei întunecati; el îi calauzeste pe cei slabi; el îi ajuta pe saraci; el potoleste mâniile; el potoleste patimile; el îi împaca pe cei despartiti; el face pace între vrajmasi; el întareste legaturile dintre oameni, el aduce pace în familie. Iata ce este spovedania dintr-un punct de vedere moral pe care noi, din pacate, nu am înteles-o, ci am renuntat la ea. Iata de ce exista atât de multe lucruri rele care afecteaza societatea.

Crestini! Tineti poruncile Bisericii, fiindca în aceasta tinere exista viata vesnica. Cautati doctori pentru pacea sufletelor voastre.

Spovedania trebuie facuta dupa o înainte-pregatire

[Cititi si: Sfantul Nectarie – Despre pocainta]

Spovedania are trebuinta de o pregatire prealabila. Cel ce vine la duhovnic nepregatit – ca o urmare logica – nu reuseste sa-si aminteasca nici neputintele, nici nu va întelege cum se cuvine excesele sale. Altfel spus, el trece cu vedere atât îndatoririle pe care le-a neglijat, ignorând totodata si multimea pacatelor. Este cu neputinta pentru cel ce nu s-a cercetat pe sine – cu multe zile înainte de spovedanie – cu cea mai mare atentie, exactitate si nepartinire, sa se aleaga cu vreun folos dintr-o spovedanie spontana si nepregatita. Slabiciunea memoriei îl împiedica sa-si aminteasca totul; putinul timp acordat cercetarii de sine si lipsa simtirii constiente a gradului de responsabilitate face spovedania neroditoare. Astfel, îngaduim ca multimea patimilor sa afecteze sanatatea sufletului pe care îl lasam netratat, lasând în urma semintele pentru noi pacate.

De aceea, este de trebuinta ca cel ce voieste sa mearga la spovedanie, sa se cerceteze cu multe zile înainte, pentru a cântari fiecare fapta, pentru a-si constientiza neputintele si excesele, si astfel sa se apropie de spovedanie si sa marturiseasca numai acele lucruri de care am vorbit mai sus. A discuta cu parintele duhovnic despre propriile virtuti si fapte bune, neglijând si chiar ascunzând cu buna-stiinta patimile care infecteaza sufletul, este asemanator cu ceea ce face un bolnav care discuta cu doctorul despre taria si sanatatea fizica, nepomenind nimic despre boala care îi macina trupul. A vorbi cu parintele duhovnic despre virtute si realizari, utilizând si un limbaj pompos, este o atitudine fariseica, un semn al laudei de sine si a slavei desarte – o actiune total nepotrivita, cu atât mai mult cu cât ne aflam la spovedanie, unde ne marturisim în faţa lui Dumnezeu. De aceea, nu trebuie sa uitam ca în timpul spovedaniei noi stam si ne marturisim pacatele înaintea lui Dumnezeu, ca sa aflam mila si sa primim iertarea pacatelor. Dumnezeu stie virtutile noastre, si deci nu are nevoie de un interpret. Asa cum în faţa doctorului ne aratam numai bolile, tot asa sa facem si în fata parintelui duhovnic: sa ne marturisim numai patimile sufletului, cu duh umilit si zdrobire. Întrucât cei ce se spovedesc se pregatesc pentru Sfânta Împartasanie, aceasta este un motiv în plus pentru ca pregatirea necesara sa aiba un caracter ireprosabil.

Pregatirea pentru spovedanie si Sfânta Împartasanie, dupa Sfintii Parinti, trebuie însotita de post. Dar postul adevarat…, nu cel fariseic, ci cel stabilit de Biserica, care tinteste la supunerea patimilor sufletului si trupului, la unificarea mintii împrastiate, la ridicarea acesteia din cugetarea la materia inferioara care ne poate absorbi toata atentia îndeletnicind-o cu lucruri de suflet vatamatoare si desarte. Întrucât fiecare crestin trebuie sa-si dea seama daca îsi ridica mintea si inima catre Dumnezeu prin post si rugaciune, daca aceasta inima nu este zdrobita prin post si nevointa, este cu neputinta ca cineva sa ajunga la o constiinta a pacatoseniei sale, sa-si dea seama de gravitatea pacatelor, sa caute iertarea acestor pacate cu o dorinta arzatoare, sa multumeasca Dreptatea Dumnezeiasca si sa împace cu Dumnezeu. Trebuie sa mai stim ca nu vom putea fi constienti de pacatele noastre decât în masura în care vom fi luminati de Sus. Sunt luminati de sus în masura în care inima si mintea noastra sunt ridicate spre Dumnezeu. Dar suntem ridicati numai în masura în care duhul nostru devine mai usor prin post si rugaciune.

Rugaciunea si postul sunt folositoare ca mijloace de a ne examina, de a stabili adevarata noastra stare morala, de a ne evalua cu exactitate pacatele si de a întelege adevarata natura a pacatului. Fara post si rugaciune nu putem ajunge la o cunoastere de sine; nu ne putem face o imagine clara a pacatelor, o constiinta desavârsita a lor si nici nu putem dobândi zdrobirea inimii si, prin urmare, sa facem o spovedanie si adevarata si rodnica. De aceea, întrucât postul si rugaciunea sunt singura cale de pregatire pentru o spovedanie adevarata, suntem nevoiti sa urmam cu sârguinta aceste porunci ale Bisericii…, suntem nevoiti sa marturisim sincer, cu credinta ca ne vom împaca cu Dumnezeu, si ne vom atinge scopul, savârsind binele cel mai desavârsit pe care nu l-am dorit. De aceea, veniti! Sa lepadam pacatul; sa întoarcem lucrurile dobândite prin nedreptate; sa ne împacam cu vrajmasii nostrii si face fapte vrednice de pocainta ca sa ne împacam cu Dumnezeu si sa aflam mila dumnezeiasca, si astfel sa devenim vase vrednice de primirea Împaratiei Cerurilor. Fie ca toti sa ne învrednicim de mostenirea ei. Amin.

Sfantul Nectarie de Eghina

(Din vol. “Despre Pocainţă şi Spovedanie” – Edit. Cartea Ortodoxa – Egumenita 2004)

Pocainta este botezul lacrimilor. Prin pocainta omul se reboteaza, renaste. Sfantul Apostol Petru, prin lepadarea sa, L-a tradat intr-un fel pe Hristos, dar deoarece “a plans cu amar” (Mt.26, 75 si Lc. 22, 62), a primit iertare pentru caderea sa. Adica pocainta sincera ce a aratat-o l-a spalat, l-a curatit iarasi. Vezi, Dumnezeu mai intai a facut pamantul, marea, toata creatia si dupa aceea a luat pamant si l-a plasmuit pe om. Omul mai intai se naste trupeste si dupa aceea, la botez, se naste duhovniceste din zidirea lui Dumnezeu, din apa, si de la Duhul Sfant, din harul dumnezeiesc- “din apa si din duh” (In.3,5) – si se face om nou. – Parinte, adica precum atunci Dumnezeu a luat pamant si a plasmuit, tot astfel si acum, la Botez, foloseste apa ca sa-l plasmuiasca din nou? – Da, apa are semnificatia curatirii, de aceea preotul, in timpul Botezului, il afunda pe om in apa. Omul se spala de pacatul stramosesc, se curata de pacate, il umbreste harul lui Dumnezeu, se imbraca in Hristos si devine un om nou, renascut. Aceasta este lucrarea Botezului. I-a spus-o clar Hristos lui Nicodim, atunci cand acesta l-a intrebat cum se poate renaste omul: “Amin, amin, spun tie, daca nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea intra in Imparatia lui Dumnezeu” (In. 3, 5). Prin Botez, faptura cazuta devine o creatura noua si desavarsita a lui Dumnezeu. De aceea, omul care nu intineaza Sfantul Botez are mult har dumnezeiesc. Dar si cand il murdareste, exista Botezul pocaintei. Daca isi simte greseala si il doare pentru ea, se spala intr-un fel cu lacrimile pocaintei si vine (Nota editorului: “vine harul” – Staretul foloseste expresia aceasta in sensul de “se activeaza, se vede manifestandu-se in chip activ“) iarasi harul lui Dumnezeu.

– Parinte, am multi ani de cand nu am plans pentru vreo greseala de a mea; nu am nicio lacrima. Oare aceasta inseamna ca nu am pocainta adevarata?

– Nu te doare pentru o greseala ce o faci?

– Ma doare, dar poate durerea este de suprafata.

– Nu trage concluzii numai din lacrimi. Desigur, lacrimile sunt o caracteristica a pocaintei, dar nu singura. Unii acum plang, apoi rad. Durerea din inima si suspinul launtric sunt lacrimile launtrice, care sunt mai inalte decat cele exterioare. Unul, sarmanul, spunea: “Ce aspru sunt, Parinte! N-am nicio lacrima! Inima imi este ca o piatra. Ce inima impietrita am! Vai mie!“. Desi era foarte sensibil, se simtea foarte aspru pentru ca nu plangea. Suspina insa din adanc, gemea sarmanul si auzeai un oftat iesind din adancul inimii lui! In timp ce celalalt plange-rade si este ca vremea de primavara. Vede, de pilda, pe unul nefericit, este miscat, plange putin si isi spune: “O, cum particip eu la durerea celuilalt!“. Sau daca se roaga si varsa putine lacrimi, iarasi spune: “O, rugaciunea mea se aude, pentru ca se face cu lacrimi!“, si astfel isi odihneste gandul sau.

Exista si lacrimi nemangaiate. Acestea sunt diavolesti. Nu au pocainta, ci egoism ranit. Atunci omul plange in chip egoist pentru caderea sa. Il doare pentru ca din pricina neatentiei lui a scazut in ochii oamenilor, iar nu pentru ca a mahnit pe Dumnezeu, si de aceea sufera indoit.

In timpul razboiului razvratitilor, un capitan al razvratitilor – Dumnezeu sa-i harazeasca pocainta – a prins un familist sarac care avea noua copii, l-a pus jos si il batea fara mila pentru ca nu era de acord cu ideologia lui. Omul acesta fusese candva in subordinea lui. Si sarmanul acela striga: “Dar bine, nu ti-e mila de mine? Am noua copii! Nu iti aduci aminte ca te-am dus si in spate? Ce ti-am facut?“. Cineva dintre tovarasii capitanului, cand a vazut ca il bate atat de aspru pe acel om, i-a strigat: “Ei, ce ti-a facut? Nu ti-e mila de el? Este om cu familie“. Acela imediat incepu sa planga foarte tare, deoarece i-a fost ranit egoismul sau de observatia tovarasului lui. Dar plansul acela era egoist; era ca pocainta lui Iuda. L-a vandut pe Hristos si dupa aceea s-a dus la farisei sa le spuna “am gresit“, dar aceia i-au spus: “Ce ne spui ca ai gresit?“. Atunci s-a simtit jignit, s-a umplut de pizma, le-a aruncat argintii si s-a dus si s-a spanzurat din egoism (Mt. 27, 3-5). Insa daca s-ar fi pocait si mergand la Hristos I-ar fi spus “Iarta-ma“, s-ar fi mantuit.

– Parinte, ce este intristarea cea datatoare de bucurie?

– Este bucuria ce provine din intristarea pentru vreo greseala de-a noastra. In intristarea datatoare de bucurie exista si durere si bucurie, de aceea se si numeste “intristare vesela”. Se intristeaza omul din marime de suflet, pentru ca L-a mahnit pe Hristos, insa se bucura deoarece simte mangaiere dumnezeiasca. Pacatosul, atunci cand se pocaieste sincer, il iarta Dumnezeu, simte inlauntrul sau mangaiere dumnezeiasca si poate ajunge la veselia duhovniceasca.

– Parinte, omul care se nevoieste poate trai pocainta in toata viata lui?

– Da, daca se nevoieste corect nu-si vede sporirea sa, ci numai caderile si traieste in pocainta continua. Nu stie ca la inceput se lupta cu un diavol, iar dupa aceea poate se lupta cu o ceata. Deoarece cu cat cineva depune mai multa putere ca sa-si dezradacineze o patima si sa dobandeasca o virtute, cu atat mai multi vrajmasi se aduna si trag si ei in jos de radacini. Atunci, desi nu isi vede sporirea, cu toate acestea sporeste destul de bine. Si se poate ca pana la moarte sa traiasca aceasta stare, sa nu-si vada sporirea, sa creada ca nu sporeste deoarece are caderi, dar in realitate exista sporire, pentru ca mereu isi mareste nevointa si se lupta cu tot mai multi diavoli. Pocainta pentru nevoitor este o rucodelie care nu se termina niciodata. Pe cei morti ii plangem, ii ingropam, ii uitam… Pacatele noastre insa le plangem mereu, pana ce vom muri, dar cu discernamant si nadejde in Hristos, Care S-a rastignit ca sa ne invieze duhovniceste.

Schimbarea vietii

Pentru ca omul sa inceteze sa faca un pacat trebuie sa incerce sa evite orice prilej care pricinuieste acest pacat. Betivul, de pilda, daca vrea sa se ajute pe sine si sa nu mai bea, nu trebuie sa mai treaca nici pe dinaintea tavernei. Este nevoie de putina straduinta si de intentie buna, si Bunul Dumnezeu ne va ajuta sa depasim greutatile. Sa spunem ca cineva are o patima. O recunoaste, se nevoieste s-o taie, se pocaieste, se smereste. Intentia ce o are ca sa-si taie patima sa Il vesteste pe Dumnezeu, care Il ajuta. Dar daca nu depune straduinta ca sa se schimbe si continua sa pacatuiasca, atunci Dumnezeu cum sa-i dea harul Sau? Harul lui Dumnezeu nu vine intr-o stare gresita, pentru ca lucrul acesta nu l-ar ajuta pe om. Daca ar fi fost asa, Dumnezeu ar fi dat harul Sau si diavolului. Omul care nu mai vrea sa ramana in caderea sa, in gandurile lui pacatoase, ci se pocaieste pentru gresalele lui si se nevoieste sa nu mai pacatuiasca, primeste harul lui Dumnezeu si este ajutat. Insa atunci cand nu exista pocainta si pacatul este considerat moda, acesta este o stare demonica.

– Parinte, cum s-a mantuit unul din cei doi talhari care a fost rastignit impreuna cu Hristos?

– Acela a urcat pe zid si a sarit in Rai! “Pocainta talharului raiul a deschis“. Adica a furat si raiul prin marea lui pocainta.

– Parinte, daca cineva si-a schimbat viata si nu mai ramane in vechile lui obisnuinte pacatoase, dar uneori mai cade in vreunul din vechile lui pacate, asta inseamna ca nu are pocainta?

– Ei, daca depune straduinta care trebuie si totusi mai cade, are o oarecare circumstanta atenuanta. La inceput nu este tocmai usor. Dar atunci cand cineva isi da seama cu adevarat cat de grav este ceea ce a facut, nu va mai cadea. Mai demult, exista pocainta sincera. Atunci cand cineva se pocaia, nu se mai intorcea inapoi. Imi aduc aminte cat m-a ajutat o femeie prin pocainta ei adevarata. Avea multa zdrobire, nici nu vorbea. Se imbracase in negru – era ca o calugarita – si ingrijea de o bisericuta unde aprindea candelele… Chiar si numai cand o vedeai, te foloseai mult. Acum insa ii vad pe cate unii care, de indata ce-si schimba putin viata, incep sa faca pe dascalii cu altii, desi inauntru lor exista omul lor cel vechi. Desigur, sa se pocaiasca cineva, sa-si inceteze viata sa cea pacatoasa de pana atunci si sa inceapa sa traiasca duhovniceste, toate acestea constituie ajutoare eficiente si pentru ceilalti. Insa din acea stare in care se afla sa se prezinte imediat ca om duhovnicesc si sa inceapa sa predice, ei bine, aceasta este inselare.

– Adica, Parinte, ei fac aceasta cu intentia sa-i ajute pe ceilalti?

– Da, ca sa-i ajute. Insa in spatele acestei actiuni a lor, mai ales daca erau intrucatva si cunoscuti in lume, se ascunde gandul cel mandru: “Acum oamenii vor inceta sa mai vorbeasca despre Karaiskaki si Kolokotroni (La 1821, conducatori si eroi nationali ai grecilor in razboiul de eliberare dus impotriva turcilor) si vor discuta despre mine“. De aici poti intelege cat de gresit merg unii ca acestia. Daca isi simt cu adevarat greseala lor, pentru un interval de timp ei nu trebuie s-o uite si sa se incurajeze, ci sa ia aminte tot mai mult. Iar atunci cand le trec diferite idei sau ganduri din viata lor de mai inainte, sa le alunge ca pe niste ganduri de hula. Si dovada ca nu le mai primesc este ca organismul reactioneaza. Adica trebuie sa aiba cineva multa smerenie si sa se fi ingretosat de toate cele vechi ca sa se schimbe cu adevarat. Daca din viata lui de mai inainte mai pastreaza ceva pe care el il considera bun, le murdareste si pe celelalte. Din clipa in care are fie si cea mai mica parere despre sine, Dumnezeu nu ajuta si orice ar face nu este curat.

– Parinte, atunci cand cineva isi schimba viata, trebuie sa se ingrijeasca sa indrepteze gandul ce l-au avut mai inainte ceilalti despre el?

– Nu va cauta in chip egoist sa indrepteze gandul celorlalti, ci va cauta sa se indrepte el insusi si atunci se vor schimba de la sine si gandurile acelora. Daca pata pricinuita de viata lui pacatoasa va ramane in societate sau in mediul lui restrans, ea se va sterge prin buna lui purtare. Nu este trebuinta sa vorbeasca nimic. Va vorbi Dumnezeu prin pocainta lui.

“Si pacatul meu inaintea mea este pururea” (Ps. 50, 5)

– Parinte, oare ajuta sa-si insemneze cineva greselile lui ca sa nu le uite pana ce se va marturisi?

– Atunci cand m-a durut cu adevarat pentru o greseala ce am facut-o, nu o mai pot uita. Constiinta ma mustra, sufletul ma doare si-mi aduc aminte de ea mereu. In rastimpul pana ce ajunge la marturisire, greseala lucreaza in mine, imi impunge inima si sunt mustrat de constiinta. Adica sufar, dar sunt si rasplatit de Dumnezeu pe masura. Iar cand fac o greseala si nu ma mai gandesc la ea, atunci greseala nu ma mai inteapa deloc; o uit si raman neindreptat. De aceea unii, desi le faci observatii pentru vreo greseala ce au facut-o, rad ca si cum nu s-ar intampla nimic. Insa gestul acesta are obraznicie, nepasare; este ceva cu desavarsire satanicesc. Ai auzit ce spune David: “Faradelegea mea eu o cunosc si ma voi ingriji pentru pacatul meu” (Ps. 37, 19) si “Pacatul meu inaintea mea este pururea” (Ps 50, 5). Cu toate ca Dumnezeu il iertase, acela din marime de suflet suferea inlauntrul sau si de aceea primea mereu mangaiere dumnezeiasca. Altii se pierd prin continue diagnostice asupra lor insisi. Insemneaza si iarasi isi insemneaza in mod scolastic greselile lor – chipurile ca sa faca o lucrare mai fina – le trec prin rafinarie, le ametesc, dar nu se indreapta. Daca insa ar prinde unul dupa altul defectele cele mari, si s-ar nevoi sa le indrepte pe acestea, ar disparea si cele mici.

– Parinte, daca cineva nu traieste in pocainta, dar slavosloveste pe Dumnezeu, este primita de Dumnezeu slavoslovia lui?

– Nu, cum oare sa primeasca Dumnezeu aceasta slavoslovie? Unuia ca acesta mai intai ii trebuie pocainta. Caci daca ramane in pacat, la ce ii foloseste sa spuna: “Slava Tie, Celui Ce ne-ai aratat noua lumina…“? Aceasta inseamna obraznicie. Ceea ce se potriveste sa spuna este numai aceasta: “Iti multumesc, Dumnezeul meu, ca nu trimiti un traznet sa ma arda“, pentru ca acest fel de slavoslovie are pocainta.

Pocainta de nevoie

– Parinte, Avva Isaac scrie: “Orice pocainta ce se face fara dorinta nu izvoraste din ea bucurie si nu aduce rasplata celor ce o au” (Sf. Isaac Sirul, “Cuvinte ascetice”, Cuv. 30, p.164). Cum se poate pocai cineva fara de dorinta sa?

– Este nevoit sa se pocaiasca pentru ca a scazut in ochii oamenilor, dar aceasta nu are smerenie. Eu asa inteleg.

– Adica exista pocainta fara de dorinta noastra?

– Da, este pocainta de nevoie. Adica iti cer sa ma ierti pentru un rau ce ti l-am facut ca sa scap de consecinte, dar launtric nu ma schimb. Omul indracit se face, chipurile, ca se pocaieste si lucreaza cu viclenie, face metanii cu bunatate prefacuta, ca sa-i insele pe ceilalti. Dar si faptul de a merge cineva sa-si spuna pacatele sale duhovnicului pentru ca se teme ca nu cumva sa mearga in iad, nici aceasta nu este pocainta. Pentru ca acesta nu se pocaieste pentru pacatele lui [marturiseste doar formal – n.a.]; ci problema lui este sa nu mearga in iad. Pocainta adevarata este ca mai intai omul sa-si simta greseala sa, sa-l doara, sa ceara iertare de la Dumnezeu si apoi sa se spovedeasca. Astfel va veni mangaierea dumnezeiasca. De aceea totdeauna recomand pocainta si marturisire. Niciodata nu recomand doar marturisire. Iata, atunci cand se face vreun cutremur, vezi cum cei care au intentie buna sunt zguduiti, se pocaiesc si isi schimba viata. Ceilalti, cei mai multi, isi vin in simtire pentru moment, dar de indata ce trece primejdia iarasi se intorc la viata lor de mai inainte. De aceea, cand mi-a spus cineva ca in orasul unde locuieste a fost un cutremur puternic, i-am zis: “V-a scuturat bine? V-a trezit?”. “Ne-a trezit, ne-a trezit”, imi raspunde el. “Ei bine, iarasi veti adormi“, i-am spus.

[…]

– Parinte, atunci cand dupa o greseala urmeaza o stare de pocainta, dar se simte totusi o zdrobire sufleteasca si trupeasca, oare aceasta inseamna ca pocainta nu este corecta?

– In prima zi se justifica o zdrobire sufleteasca si trupeasca. Dar dupa aceea, atunci cand exista pocainta adevarata, desi omul se mahneste si-l doare launtric, simte mangaiere dumnezeiasca.

– Da, dar nu isi uita greseala sa.

– Da, nu o uita. Se mahneste – se mangaie, se mahneste – se mangaie. Isi da o palma pentru greseala ce a facut-o, primeste o mangaiere de la Dumnezeu; o palma – o mangaiere… Aceasta este pocainta ce aduce mangaierea dumnezeiasca”.

Cuv. Paisie Aghioritul

Fragment din Vol. “Nevointa duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003

Sursa: razbointrucuvant.ro

Este necesar ca pocainta sa fie sincera. Este sincera atunci când este însotita de zdrobirea inimii. Dar sinceritatea vine din zdrobirea inimii, din dispozitia de a împlini dreptatea dumnezeiasca si de marturisire a propriilor pacate.

Adevarata pocainta este schimbarea mintii pentru propriile actiuni, o schimbare a vietii morale, o schimbare spre mai bine, o lepadare totala de viata anterioara si de pacat, o dorinta neclintita de practicare a virtutilor, o unificare desavârsita a propriilor voiri cu voia dumnezeiasca. De aceea, pocainta este renasterea morala a omului si punctul de plecare pentru o viata noua si virtuoasa.

Un model de pocainta autentica ne este dat de Proorocul Isaia, cel care îi îndemna pe evrei sa se pocaiasca si sa se întoarca la Dumnezeu. Iata ce spune el: Spalati-va, fiti curati; lepadati rautatile voastre dinaintea ochilor Mei; opriti-va de la rautati; învatati sa faceti binele; cautati dreptatea, ajutati-l pe cel nedreptatit, faceti dreptate orfanului, aparati pe vaduva! Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum e purpura, ca zapada le voi albi, si de vor fi rosii ca focul, ca lâna alba le voi face (Is. 1:16-18).

Cel ce se pocaieste cu adevarat, dobândeste o inima înfrânta si smerita. David, proorocul si regele, este un exemplu graitor de pocainta. Mintea si inima lui, sufletul si trupul, atât omul launtric cât si cel din afara dau marturie de o schimbare adevarata a mintii si de dorinta arzatoare de împacare cu Dumnezeu. Psalmii lui, plini de râvna dumnezeiasca, în special psalmul de pocainta (Ps.50) prin care el cauta mila Domnului, sunt reflexii transparente pline de har prin care sunt reflectate dumnezeiasca lui râvna si firea sa înflacarata dupa adevarata pocainta. Acest fel de inima înfrânta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi.

Pilde de pocainta asemanatoare sunt acelea ca a lui Manase, regele lui Iuda; a ninivitenilor; a vamesului, si cea a fiului risipitor. Pocainta lui Zaheu ne arata, totodata, atât un mod prin care se vindeca pacatul cât si un mod prin care este compensata jignirea adusa dreptatii dumnezeiesti. Iata, jumatate din averea mea, Doamne, o dau saracilor si, daca am nedreptatit pe cineva cu ceva, întorc împatrit (Lc. 19: 8). Mirul desfrânatei pocaite, lacrimile lui Petru, pocainta tâlharului sunt pildele cele mai graitoare de adevarata pocainta, dar si de dragoste a lui Dumnezeu faţa de om.

Un exemplu de falsa pocainta fatarnica este Faraon, care si-a marturisit pacatul de zece ori, a cerut iertare de zece ori, de zece ori L-a mâniat pe Dumnezeu si, în final, s-a pornit împotriva vointei lui Dumnezeu. Inima lui îndaratnica n-a putut fi smerita/îmblânzita/umilita de pacatele sale, aceasta ramânând învârtosata si de neînduplecat (Ies. 10: 16-20). Pocainta lui a fost din frica de a nu fi pedepsit sau ucis si nu din simtamântul ca a pacatuit împotriva lui Dumnezeu, nu din constientizarea pacatului sau celui mare. Acesta a fost si motivul pentru care a fost acoperit de adâncurile Marii Rosii, suferind pe drept pentru falsa lui pocainta.

Este obligatoriu sa ne grabim spre pocainta

Primejdia de a ne pierde sufletele trebuie sa se constituie ca un îndemn spre a ne îngriji de mântuire. Pe cel ce nu se îngrijeste de mântuirea sufletului sau îl ameninta doua primejdii: fie aceea ca îl poate gasi moartea, fie ca îl poate parasi harul. În ambele cazuri, raul este imens, deoarece urmarea este moartea sufletului.

Iata ce ne învata Sfântul Ioan Gura de Aur: „Nu amânati întoarcerea la Domnul, nici nu asteptati de pe o zi pe alta, ca nu cumva sa va pierdeti în timp ce asteptati. Vremea mortii este necunoscuta; si este necunoscuta pentru urmatoarea pricina: ca sa privegheati totdeauna. De aceea, ziua Domnului vine la fel ca un fur în noapte; nu pentru a fura, ci pentru a ne a ne îndemna sa fim mereu în stare de veghe. Pentru ca cel ce prevede venirea furului stie ca va veni un fur, sta si privegheaza si, aprizându-si candela, este totdeauna treaz. În acelasi fel, aprinzând flacara credintei si având o viata curata, tineti strâns si cu bucurie candelele într-o contiuna priveghere. De vreme ce nu stim când vine Mirele, trebuie sa stam pregatiti permanent, ca atunci când va veni, sa ne gaseasa priveghind.”

Sfântul Grigorie Teologul spune si el: „Nu este de trebuinta sa astepti un anumit timp pentru a te îndrepta, deoarece nu stii ce se poate întâmpla mâine. Multi, facând fel si fel de planuri, nu au ajuns pâna a doua zi sa le duca la bun sfârsit.” „Daca continui sa-ti pierzi vremea asteptând ziua de mâine, prin putina ta amânare vei fi jefuit de cel rau, dupa cum îi e obiceiul sa faca el în astfel de cazuri. Da-mi mie, spune el, prezentul, iar lui Dumnezeu da-I viitorul; da-mi tineretea, iar lui Dumnezeu da-I batrânetea; da-mi desfatari, iar Lui zadarnicia. Cât de mare este primejdia care te înconjoara! Multe sunt necazurile ce ne pot aparea în cale! Razboiul te-a istovit; un bob a cazut unde nu trebuie (un lucru atât de neînsemnat, de ai o parere buna despre tine, nu uita cât de usor poate muri omul); ori aluneci pe calea bauturii, ori te-a doborât un vânt, ori un cal a fugit cu tine, ori ai luat o otrava si te chinuie, ori ai fost gasit bolnav atunci când trebuia sa fii de folos.”

Harul lui Dumnezeu îl paraseste pe cel ce nu se pocaieste deoarece acesta a fost nepasator faţa de bunatatea, îngaduinta si rabdarea lui Dumnezeu. Iata ce spune Apostolul Pavel celui ce staruie în pacat: Si tu, omule, care-i judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci si tu, crezi oare ca vei scapa de judecata lui Dumnezeu? Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a îngaduintei si a îndelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te îndeamna la pocainta? Dar, dupa învârtosarea ta si dupa inima ta nepocaita, îti aduni mânie în ziua mâniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui (Rom. 2: 3-6).

Îngaduinta dumnezeiasca se transforma în mâhnire, rabdarea în nerabdare, bunatatea în scârba. Iata pricina pentru care corifeul Apostolilor ne avertizeaza si el, sa nu ne lasam înselati. Nu trebuie sa privim rabdarea si îngaduinta lui Dumnezeu ca o taraganare, deoarece El nu e delasator ci dovedeste îngaduinta, nevrând ca cineva sa piara, ci ca toti sa vina la pocainta. Domnul nu întârzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e întârziere, ci îndelung rabda pentru voi, nevrând sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, când cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzând, se vor desface, si pamântul si lucrurile de pe el se vor mistui. [II Pt. 3: 9-10).

Ca trebuie sa ne grabim a-L cauta pe Domnul, o spune Însusi Domnul: Ma veti cauta si nu Ma veti gasi (In. 7: 34). De aceea, atâta timp cât suntem chemati de har, este trebuinta de o apropiere continua. Lipsa acestei apropieri face ca atunci, într-un târziu, când ne vom decide sa cautam harul, sa nu-l mai gasim, deoarece usa se va închide si, în timp ce noi vom striga: deschide-ne, deschide-ne noua , Mirele ne va raspunde: nu va cunosc pe voi (Mt. 25: 12). Am trait în pacat; poate ca vom si muri în pacat. Cine poate dovedi pentru noi opusul, daca noi ramânem nepocaiti? Iata ce spune Domnul iudeilor: Eu Ma duc si Ma veti cauta si veti muri în pacatul vostru (In. 8: 21). Deci, daca nu ne vom pocai atâta timp cât Îl avem pe Hristos chemându-ne la El, vom muri în pacatul nostru; Îl vom cauta, dar cautarea noastra va fi în zadar. De aceea, este necesar sa luam aminte bine, ca este de mare de trebuinta sa ne grabim spre pocainta, atât pentru faptul ca harul lui Dumnezeu ne poate parasi, cât si pentru aceea ca, adesea, însesi pacatele ne pot aduce o moarte naprasnica si neasteptata, asa cum afirma Apostolul Pavel în Epistola adresata corintenilor celor pacatosi: De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit (I Cor. 11: 30).

Un exemplu de parasire din partea lui Dumnezeu despre care da marturie Scriptura este cazul lui Sedechia, regele lui Iuda, care, în ciuda faptului ca a cautat mila prin proorocul Ieremia, cerându-i acestuia sa se roage lui Dumnezeu pentru el si popor (cf. Ier. 21: 2), a fost nimicit împreuna cu regatul sau. Totusi, Ieremia a primit porunca de la Dumnezeu sa nu se roage pentru ei, deoarece îl daduse pe Sedechia împreuna cu regatul sau pe mâna înfricosatorului tiran Nabucodonosor, regele Babilonului. Iata pricina pentru care Ieremia nu s-a rugat pentru ei. Orasul a fost cucerit si jefuit; au trecut prin ascutisul sabiei de la cel mai mic pâna la cel mai batrân. Toata familia lui Sedechia a fost macelarita sub ochii acestuia; lui i-au scos ochii, apoi l-au pus în lanturi si l-au dus ca rob în Babilon. Dumnezeu Si-a varsat supararea si urgia asupra lui Sedechia, fiindca acestia [poprul sau] au nesocotit si au luat în batjocura cuvintele proorocului Ieremia, si-au învârtosat inimile, refuzând sa se întoarca catre Domnul (cf. Ier. 52: 7-11).

Desigur ca este înfricosator, dar este si drept. Este firesc ca cel ce-L paraseste pe Dumnezeu sa fie si el, la rândul lui, parasit de El. Este drept ca cel ce da la o parte harul chemarii lui Dumnezeu sa fie si el dat la o parte de Dumnezeu. Este drept ca Dumnezeu sa-Si întoarca faţa de la cei ce-L parasesc si sunt indiferenti faţa de El. Sfântul Grigorie al Nyssei remarca faptul ca, „în acest fel, dreapta judecata a lui Dumnezeu e în functie de dispozitiile noastre; acele trairi dinlauntrul nostru, pe acestea ni le rasplateste dreptatea, facând judecata în functie de ele”.

Graba noastra de a ne întoarce si de a ne pocai cât mai repede este dictata si de primejdia neputintei de a ne mai întoarece la Dumnezeu; un obicei rau (patima) e în stare sa ne faca incapabili de pocainta, fapt ce ar trebui sa ne înfricoseze teribil. Obiceiul ce rezulta dintr-o repetare continua a pacatului devine în sufletul omului o stare „fireasca”, prinzând atâta putere încât nimeni nu mai este în stare sa-i reziste: puterea lui a coplesit pâna si legea naturala. Prin urmare, atunci când în noi împarateste un viciu, noi ne predam lui devenindu-i robi. Vointa libera si-a pierdut definitiv independenta. Omul si-a abandonat vointa libera,de aceea puterea vointei lui se dovedeste slaba si incapabila de a lupta împotriva viciului, fiecare încercare de redobândire a libertatii pierdute dovedindu- se zadarnica. Lupta face ca aceasta slabiciune sa se vadeasca si mai mult. Persoana care a fost cucerita de viciu actioneaza, se comporta si îndeplinese totul ca o sluga, ca un subordonat. Vointa personala a încetat; ea va îndeplini ordine precum i se ordona. Vocea omului launtric se va scufunda în rarunchi. Viciul devine foarte chinuitor, deoarece, chiar daca puterea patimilor s-a rispit, viciul insista sa fie întarit de acestea. Iata cum arata un viciu, iata-i puterea, iata cât de tiran poate fi. Odata ce apuca sa ne domine, e capabil sa ne controleze dorintele, sa ne rânduiasca actiunile, iar frâiele prin care ne controleaza dispozitiile nu îi cad nicodata din mâini. Atunci totul va fi pierdut; orice nadejde de mântuire va disparea; nu va mai ramâne nici o raza de lumina. A trait cineva în pacat? Va muri tot în pacat. De aceea, este necesar sa ne grabim spre pocainta înainte ca pacatul sa ni se faca viciu; deoarece, în acest caz, nu mai poate fi nadejde de mântuire.

Obisnuinta de a pacatui aduce moartea

Trebuie sa ne împotrivim cu tarie pacatului; daca acesta razbate si apuca de ne fura consimtamânul, chiar si numai o data, el va deveni adevaratul nostru stapân. Un exemplu potrivit, care ne va arata caracterul înselator si tiranic al pacatului, este metoda prin care Semiramida a pus mâna pe regat si a devenit regina. Uzând de diverse gesturi de afectiune, Semiramida a reusit sa-l convinga pe sotul ei, Nino, regele Asiriei, sa renunte pentru numai o zi la conducerea regatului si sa-i înmâneze ei sceptrul regatului. Dar care a fost prima miscare a reginei? A poruncit ca sotul ei, Nino sa fie executat, ca astfel sa-si asigure o putere pe viata.

Exemplul de mai sus e cum nu se poate mai potrivit, aplicabil în toate situatiile. Pacatul, ca si Semiramida, se lupta prin diferite mijloace pentru a obtine consimtamântul unei persoane. De îndata ce-si împlineste aceasta dorinta, cucereste omul, împresoara si ucide ratiunea, îsi construieste tronul pe inima omului si ramâne la controlul acesteia pentru tot restul vietii acestuia. Iata cum lucreaza pacatul…, iata-i caracteristicile. De aceea, sa nu capitulam în faţa mestesugirilor lui, sa nu-i predam controlul asupra inimii noastre. Sa nu facem ceea ce omul launtric nu doreste. Sa nu ne supunem vointa libera vointei pacatului. Sa nu consimtim la nimic din ceea ce este contrar legii morale. Nimic sa nu ne înmoaie inimile. Fie ca inima noastra sa se dovedeasca mai tare ca otelul chiar si în faţa celor mai mângâietoare cuvinte. Fie ca lacrimile, suspinele, fagaduintele si amenintarile sa nu ne impresioneze cu nimic. Sa stam tari si neclintiti în convingerile noastre, ca nu cumva, dupa putina vreme, sa ne umplem obrajii posomorâti cu lacrimi de regret, zadarnice si neroditoare.

Renuntarea laşă ne va pune în faţa unui îndoit rau: primul, ruşinea; al doilea, deznadejdea. Si invers, împotrivirea curajoasa la rau ne va umple de tarie, slava si stralucire. Sfânta Scriptura ne ofera cele mai graitoare exemple. Dintre barbati, îl avem pe preafrumosul Iosif, care a ales sa sufere orice fel de necazuri – chiar si moartea – pentru a-si pastra principiile morale, pentru a-si pastra libertatea morala si pentru a respecta Legea lui Dumnezeu. Dintre femei, o avem pe virtuoasa Suzana, care a ales mai degraba moartea decât pacatul. Daca Nino nu ar fi cedat mângâierilor Semiramidei, ea i-ar fi ramas supusa pentru toata viata. Deci, statornicie si curaj; numai prin acestea ne vom pastra autoritatea mintii si libertatea morala.

Exemplul lui Nino ne învata ca trebuie sa ne temem nu numai de puterea obisnuintei de a pacatui, ci si ca a pacatui chiar si numai o data este primejdios si înspaimântator. Pentru aceasta, este de trebuinta sa fugim cu toata puterea de pacat. Totusi, daca am pacatuit, sa ne pocaim cât de repede putem ca sa nu devenim robi ai pacatului. Sfântul Vasile cel Mare zice: „daca este atât de înspaimântator a pacatui, cu cât mai înspaimântator este sa starui în pacate?” Dumnezeiescul Gura de Aur zice si el: „Nu este înspaimântator a pacatui, ci dupa caderea în pacat, sa a ramâi la pamânt si sa nu te ridici; a-ti ascunde slabiciunea stărilor tale cu gânduri de disperare, ramânând totodata nesimtitor si ignorant cu buna stiinta faţa de propriile-ti îndatoriri.” Si iarasi: „a pacatui, este, poate, omenesc; dar a starui în pacat, atunci nu mai este omenesc ci cu desavârsire diavolesc”.

Despre adevarata pocainta si roadele sale

Înteleptul Didim [cel Orb] zice ca adevarata pocainta curateste mintea celui ce se pocaieste.

Sfântul Nil afirma ca o pocainta buna este de mare folos pentru mântuire; pentru aceasta, trebuie ca ea sa fie cultivata permanent, ca sa ne putem mântui si sa nu ne pierdem; caci atunci când va întoarceti cu suspine, zice proorocul, (Is. 30: 15) atunci va veti mântui. Caci întristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mântuire, fara parere de rau [Rom. 7: 10]. Nimeni nu a pierit vreodata folosind puternicul leac al pocaintei.

Sfântul Ioan Gura de Aur: „Pocainta este pricina Împaratiei Cerurilor, intrarea în rai, bucuria vesnicei desfatari. Cel ce se pocaieste pentru raul ce l-a savârsit, chiar daca nu dovedeste o pocainta pe masura pacatelor sale, cu toate acestea, el va primi o rasplata pentru pocainta sa.”

Clement Alexandrinul: „Cel care a avut înainte o viata stricata si ticaloasa, daca în urma se pocaieste, prin timpul de dupa pocainta, sterge pacatele vietuirii sale celei rele de multi ani.” Si iarasi: „A te pocai cu nefatarnicie înseamna a te opri de la pacat si a nu te mai uita în urma.” Si în alta parte: „Nu este bine sa pacatuiesti, dar bine este sa te pocaiesti; la fel cum este de dorit sa fii sanatos în toata vremea, este de dorit sa te si recuperezi dupa boala…, deci cel ce a facut mari fapte bune în viata lui, daca însa la sfârsitul vietii a alunecat spre pacat, zadarnice sunt toate ostenelile lui de dinainte”

Sfântul Vasile cel Mare sfatuieste: „Nu deznadajdui, nici nu înceta a te ruga, ci apropie-te, chiar daca esti pacatos, ca sa-L slavesti pe Stapânul si sa-I dai pricina sa-ti arate bunavointa Lui atunci când pacatele îti sunt iertate. Tot asa, daca îti este teama sa te apropii, ai împiedicat marinimia Sa si ai trecut cu vederea nemasurata Lui bunatate.” Si iarasi: „Am fost vatamati prin pacate? Sa ne vindecam prin pocainta; totusi, pocainta fara post este zadarnica.”

Despre chemarea pacatosilor, adresata de Iubitorul de oameni Dumnezeu

Prin toti proorocii, Dumnezeu i-a chemat la pocainta pe toti cei ce au pacatuit. Prin proorocul Maleahi, El îi cheama astfel: Întoarceti-va catre Mine, si Eu Ma voi întoarce catre voi, zice Domnul Savaot (Mal. 3: 7).

Prin Proorocul Ieremia, El îi mustra astfel: Asadar sa se întoarca fiecare de la calea lui cea rea; îndreptati-va caile si purtarile voastre (Ier. 18: 10).

Prin proorocul Isaia, El zice: Eu sunt Domnul, si nu este alt Dumnezeu afara de Mine. Dumnezeu drept si izbavitor nu este altul decât Mine. Întoarceti-va catre Mine si veti fi mântuiti, voi cei ce locuiti tinuturile cele mai îndepartate ale pamântului ! (Is. 45: 21-22).

Prin proorocul Ioil, Dumnezeu cheama la pocainta zicând: Întoarceti-va la Mine din toata inima voastra, cu postiri, cu plâns, cu tânguire. ’ Sfâsiati inimile si nu hainele voastre, si întoarceti-va catre Domnul Dumnezeul vostru, caci El este milostiv si îndurat, încet la mânie si mult-milostiv si-I pare rau (Se caieste) de raul pe care L-a trimis asupra voastra (Ioil 2: 12-13).

Prin proorocul Zaharia, Dumnezeu cheama la pocainta zicând: Întoarceti-va catre Mine, zice Domnul Savaot (Zah. 1: 2).

Iar prin proorocul Iezechiel, El zice: Caci Eu nu voiesc moartea celui ce moare. Pocaiti-va si va întoarceti de la toata necucernicia si necredinta. De ce sa muriti voi, casa lui Israel ? (Iez. 18: 30-31).

Înaintemergatorul a fost un prooroc al pocaintei. Însusi Mântuitorul a venit si a propovaduit pocainta si iertarea pacatelor: Veniti la Mine, toti cei osteniti si împovarati, si Eu va voi odihni pe voi (Mt. 11: 28). Dumnezeiescul Gura de Aur, tâlcuind acest verset, zice: “Nu cutare si cutare, ci toti veniti la Mine, toti cei împovarati, toti cei întristati, toti cei cu pacate! Veniti , nu ca sa va pedepsesc, ci ca sa va iert pacatele! Veniti , nu pentru ca am nevoie sa Ma slaviti, ci pentru ca doresc mântuirea voastra. Ca Eu va voi odihni pe voi ! N-a spus numai: Va voi mântui , ci ceea ce-i cu mult mai mult: Va voi da deplina odihna ! Mai mult, pentru a-Si arata marea Sa iubire de oameni si pentru a-i face pe pacatosi sa se grabeasca spre pocainta, El le descopera tainele cerului: Ca asa si în cer va fi mai multa bucurie pentru un pacatos care se pocaieste, decât pentru nouazeci si noua de drepti, care n-au nevoie de pocainta” (Lc. 15: 7)

„Dumnezeu nu se pleaca degrab spre cei ce pacatuiesc, ci le da timp de pocainta pentru vindecarea si îndreptarea gresalei” spune Sfântul Nil.

Predica Apostolilor a avut ca scop propovaduirea pocaintei la toate neamurile, începând de la Ierusalim: … ca asa este scris si asa trebuie sa patimeasca Hristos si asa sa învieze din morti a treia zi. Si sa se propovaduiasca în numele Sau pocainta spre iertarea pacatelor la toate neamurile, începând de la Ierusalim (Lc. 24: 47).

Sfantul Nectarie de Eghina

(Din vol. “Despre Pocainţă şi Spovedanie” – Edit. Cartea Ortodoxa – Egumenita 2004)

Iubiţi credincioşi,

În Sfânta Scriptură Dumnezeu se numeşte “Tată al milostivirii” (II Corinteni 1, 3), pentru că pururea Se milostiveşte faţă de cei păcătoşi care se întorc din toată inima către El prin adevărată pocăinţă. Dumnezeu zice prin proorocul Isaia: Când te vei întoarce şi vei suspina, atunci te vei mântui şi vei cunoaşte unde ai fost (Isaia 30, 15). În alt loc, prin acelaşi prooroc, zice Dumnezeu: Spălaţi-vă, curăţiţi-vă, ştergeţi răutăţile din sufletele voastre înaintea ochilor Mei părăsiţi-vă de răutăţile voastre. Şi de vor fi păcatele voastre ca mohorâciunea, ca zăpada le voi albi; şi de vor fi ca roşeala, ca lâna le voi face albe (Isaia 1, 16-18).

Acest adevăr s-a petrecut şi cu fiul risipitor din Sfânta Evanghelie care s-a citit astăzi. El mai întâi şi-a venit întru sine, a suspinat după fericirea ce o avusese când era în casa tatălui său, apoi a zis: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame! (Luca 15, 17). Acestea au fost cuvintele fiului risipitor când şi-a venit întru sine, adică a început a-şi cunoaşte greutatea păcatelor sale. Fără această simţire şi trezire nimeni dintre păcătoşi nu va putea să se întoarcă din toată inima către Preabunul Dumnezeu.

Care era foamea fiului risipitor care a zis: “iar eu pier aici de foame?” Oare la hrana cea trupească se gândea el? Nu, Dumnezeu zice prin Sfântul Prooroc Isaia: Iată, cei ce slujesc Mie vor mânca, iar voi veţi flămânzi. Iată, cei ce slujesc Mie vor bea, iar voi veţi înseta. Iată, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi vă veţi vă veţi ruşina. Iată, cei ce slujesc Mie cu bucurie se vor bucura, iar voi veţi întrista. Iată, cei ce slujesc Mie se vor veseli, iar voi veţi striga pentru zdrobirea duhului vostru (Isaia 65, 13-14).

Aceasta era foamea cea mare a fiului risipitor. El şi-a adus aminte de vremea când petrecea în casa tatălui său şi de hrana şi desfătarea duhovnicească ce o avea lângă el. Ajungând păzitor de porci în ţară străină, departe de Dumnezeu, foamea sufletului său după dreptate l-a făcut să zică: Câţi argaţi ai tatălui meu sunt îndestulaţi de pâine, iar eu pier aici de foame!

Care a fost hrana lui câtă vreme era la casa părintească? Această hrană duhovnicească pe care acum o pierduse, o formau faptele sale cele bune: credinţa, nădejdea, dragostea, rugăciunea, înfrânarea, curăţia şi toate celelalte virtuţi care cu adevărat sunt hrană a sufletului. Mântuitorul în vorbirea Lui cu samarineanca la fântâna din Sichem a hrănit-o prin darul Său, câştigându-i sufletul. De aceea când Apostolii Îl rugau să mănânce, El le-a zis: Eu am de mâncat o mâncare pe care voi nu o ştiţi (Ioan 4, 32). Mâncarea Mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui (Ioan 4, 34). Căci oricine face o faptă bună pentru sufletul său, sau pentru mântuirea aproapelui său, cu adevărat îşi hrăneşte sufletul său cu darul lui Dumnezeu. Fiul risipitor, cunoscându-şi starea lui vrednică de plâns şi gândind să se întoarcă la Părintele său cu mare smerenie, nu se mai socotea vrednic a fi fiul tatălui său. De aceea când a venit către tatăl său, a zis: Nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi (Luca 15, 19).

Trei sunt stările celor ce se mântuiesc. Starea celor dintâi este a fiilor, adică a celor care cu mare dragoste slujesc lui Dumnezeu din toată inima lor şi cu toată puterea voinţei lor se sârguiesc să facă poruncile Lui. Despre aceştia spune dumnezeiasca Scriptură: Cât am iubit Legea Ta, Doamne, ea toată ziua cugetarea mea este (Psalm 118, 97).

A doua ceată este a argaţilor, care, căutând plată, se silesc a lucra poruncile lui Dumnezeu pentru a dobândi fericirea cea veşnică a Împărăţiei Sale. Despre aceştia scrie: Plecat-am inima mea ca să facă îndreptările Tale în veac pentru răsplătire (Psalm 118, 112). Starea a treia este a robilor, adică a celor care, temându-se de pedeapsa lui Dumnezeu pentru călcarea poruncilor Lui se silesc a păzi toate poruncile Lui după mărturia care zice: Străpunge cu frica Ta trupul meu, că de judecăţile Tale m-am temut (Psalm 118, 120).

Deci, fiul risipitor, gândindu-se că şi argaţii, adică cei ce fac poruncile lui Dumnezeu, pentru răsplătire primesc daruri duhovniceşti şi se împărtăşesc de ele, a cerut Tatălui său să fie primit în casa părintească măcar ca un argat. Această întoarcere a lui din toată inima către părintele său, şi smerenia cea mare să fie primit ca un argat de Tatăl său, i-a fost pricină de mare folos, căci nu ca pe un argat l-a primit, ci ca pe un adevărat fiu al său care se întoarce cu toată inima către El. Vedem din cuvintele Sfintei Evanghelii de azi că, încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său şi i s-a făcut milă şi, alergând, a căzut pe grumazul lui şi l-a sărutat (Luca 15, 20).

Iubiţi credincioşi,

Dar ce înţelegem prin acest cuvânt: “Încă departe fiind el, l-a văzut tatăl său”? Aceasta ne arată că Preabunul şi Atotştiutorul Dumnezeu, mai înainte de a striga omul păcătos “greşit-am”, cunoaşte hotărârea lui cea din inimă de a se întoarce către El. De aceea l-a primit cu atâta bucurie şi nu i-a mai pomenit greutatea păcatelor lui cu care l-a supărat. I-a dat haina cea dintâi, adică nepătimirea cu care a fost îmbrăcat când era lângă tatăl său. Şi inel i-a pus pe mâna lui, semnul legăturii celei dintâi când petrecea în viaţă curată şi neprihănită, mai înainte de a se despărţi de tatăl său. Iar după ce i-a dat lui haina cea dintâi şi inel şi încălţăminte în picioarele lui, adică voinţa tare de a merge pe calea poruncilor lui Dumnezeu, a zis slugilor sale: Aduceţi viţelul cel îngrăşat şi-l junghiaţi să mâncăm şi să ne veselim; căci fiul meu acesta, pierdut a fost şi s-a aflat, mort a fost şi a înviat (Luca 15, 23-24).

O, bunătatea şi dragostea cea părintească a Preabunului nostru Dumnezeu! Cât este de negrăită Mila Lui şi cât de nenumărate sunt îndurările Lui asupra celor ce se întorc către El cu toată inima lor! Cu câtă părintească iubire primeşte El pe fiii Lui cei pierduţi prin păcat, care se întorc cu mare căinţă şi umilinţă către El şi câtă bucurie se face în cer când un păcătos se întoarce la pocăinţă!

Mare şi nemărginită este milostivirea lui Dumnezeu faţă de cei păcătoşi care se întorc către El din toată inima şi cu toată smerenia şi hotărârea de a-şi îndrepta viaţa!

În pilda Fiului Risipitor vedem că el nu făcuse fapte de pocăinţă, adică încă nu-şi făcuse canonul păcatelor sale cu care a supărat pe părintele său. Ci numai venindu-şi în sine şi cunoscându-şi starea jalnică în care ajunsese prin depărtarea de părintele său a atras asupra sa mila şi îndurarea Părintelui său care cu atâta bucurie şi cu prăznuire l-a primit. Cu adevărat, fraţii mei, smerenia şi pocăinţa iartă multe păcate şi fără alte fapte bune. Ce fapte bune putea să facă tâlharul răstignit alături de Hristos când mâinile şi picioarele lui erau legate? Dar strigarea lui din inimă i-a fost deajuns: Pomeneşte-mă, Doamne, când vei veni întru Împărăţia Ta (Luca 23, 42). Iar Mântuitorul îndată i-a răspuns: Adevăr grăiesc ţie, astăzi vei fi cu Mine în rai (Luca 23, 43).

Bine a zis dumnezeiescul Apostol Pavel: Duhul se roagă pentru noi cu suspinuri negrăite. Bine a zis şi Sfântul Efrem Sirul: “Pocăinţa, fără jertfe şi fără cheltuieli, poate să împace şi să milostivească pe Dumnezeu. Pocăinţa a oprit jertfa sângeroasă, aducând jertfa conştiinţei. Ea nu caută ied, ci mărturisire. Nu cere oaie pentru jertfă, ci mărturisire din conştiinţă. Nu ai turturea de jertfă tu cel ce ai păcătuit? Suspină şi Dumnezeu, mai presus de turturea, îţi socoteşte ţie aceasta. Nu ai pasăre? Lăcrimează şi, în loc de jertfă, ţi se va socoti ţie. Nu ai porumbel? Vesteşte-ţi păcatele tale lui Dumnezeu şi-ţi vor fi ţie ardere de tot. Dacă te vei ruga, ca pe un viţel de jertfă va primi Dumnezeu rugăciunea ta. O, cât de mare este pocăinţa! O, cât de minunate sunt lucrurile cele dintru dânsa! Că una fiind, pe toate le poate”. “O, darul Evangheliei, că pe toată Legea a îndreptat-o Iisus! Poporul se face lui preot în Biserică; căci are conştiinţa care jertfeşte pentru dânsul. Din inimă se roagă şi milostiveşte pe Dumnezeu pentru sine“.

Iubiţi credincioşi,

Duminica de azi, a Fiului Risipitor, este a doua Duminică a Triodului, care ne pregăteşte duhovniceşte pentru începerea şi trecerea cu folos a Sfântului şi marelui Post al Paştelui. Evanghelia ce s-a citit astăzi este foarte frumoasă şi ziditoare de suflet. Părintele care avea doi fii este Tatăl nostru cel ceresc. Fiul mai mare simbolizează pe creştinii buni şi ascultători de Dumnezeu, iar fiul mai mic, pe creştinii răi şi neascultători, asemenea lui.

Din ceata creştinilor ascultători fac parte toţi fii Bisericii lui Hristos care împlinesc cu sfinţenie poruncile Lui. Aceştia merg regulat la slujbele Bisericii, se roagă ziua şi noaptea, ascultă de Dumnezeu şi de păstorii rânduiţi, nasc şi cresc copii în frica Domnului, se spovedesc şi se împărtăşesc cu Sfintele Taine regulat, duc viaţă smerită şi fac milostenie la cei săraci. Toate le fac cu bucurie, cu binecuvântare şi cu rugăciune. De aceea Dumnezeu le ajută în toate.

Nu aşa însă se întâmplă cu creştinii neascultători şi robiţi de păcate ca fiul cel mai mic din Evanghelie. Dintre aceştia fac parte cei ce nu merg Duminica la biserică, cei ce-şi ucid copiii, beţivii, hulitorii de Dumnezeu care înjură de cele sfinte, desfrânaţii, lacomii, zgârciţii, şi mai ales mândrii, în frunte cu sectele, că ce sunt sectanţii, decât creştini răzvrătiţi, mândri şi neascultători care nu vor să asculte de Biserica întemeiată de Hristos, ci îşi fac legi şi dogme, după mintea lor, asemenea fiului mai tânăr din Evanghelie. Toţi aceştia sunt căzuţi din ascultare, sunt departe de Hristos, de Biserică, de Sfinţi şi se ceartă pe seama Sfintei Scripturi, pe care o explică după voia lor. Dar cine cade din ascultare şi din Biserică, acela cade şi din Dumnezeu.

Ce cumplit este păcatul neascultării! Ce greu este să trăieşti după mintea ta, să nu asculţi de nimeni, să te depărtezi de Dumnezeu, de credinţă, de rugăciune, de Biserică, de preot, şi de părinţii care te-au născut. Aşa a făcut tânărul din Evanghelie: Tată, dă-mi partea ce mi se cuvine din avere… şi s-a dus într-o ţară depărtată şi acolo şi-a risipit averea, trăind în desfrânări (Luca 15, 12-13).

Neascultarea este fiica mândriei. De aceea cel mândru şi neascultător este lăsat de Dumnezeu să cadă în păcate grele, ca să se smerească şi să se întoarcă la pocăinţă. Cel dintâi păcat în care cad mândrii şi neascultătorii este desfrânarea, o patimă grea, urâtă, ruşinoasă. Dar dacă omul căzut se căieşte, îl mustră conştiinţa şi vrea să se întoarcă, Tatăl nostru cel ceresc nu-l lasă, ci îi întinde mâna, îl aşteaptă, îi iese înainte, îl sărută cu lacrimi de bucurie şi îl iartă. Aşa a făcut Tatăl ceresc cu fiul risipitor din Evanghelie. I-a ieşit înainte, l-a sărutat, i-a iertat păcatele, i-a dat inel şi haină şi a ospătat cu el.

Vedeţi bunătatea şi mila lui Dumnezeu? Vedeţi roadele căinţei celui ce se întoarce la Hristos? Vedeţi că toţi păcătoşii au pocăinţă şi iertare? Vedeţi că şi pe noi ne aşteaptă Domnul la pocăinţă în uşa bisericii? Numai să ne pară rău de cele făcute, să ne spovedim cu căinţă, să părăsim păcatele şi să zicem ca fiul desfrânat: Scula-mă-voi şi mă voi duce la tatăl meu şi-i voi zice: Tată, am greşit la cer şi înaintea ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău; primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi (Luca 15, 18-19). Dacă ar zice aceste cuvinte din inimă, beţivii, desfrânaţii şi creştinii robiţi de păcate din zilele noastre, pe toţi i-ar primi, i-ar săruta şi i-ar ierta Dumnezeu! Însă puţini sunt din creştinii noştri care se tem cu adevărat de Dumnezeu, care se întorc din nou la biserică, la pocăinţă şi aleargă la preoţi să-şi mărturisească păcatele.

Pocăinţa fiului risipitor să ne fie pildă, îndreptare şi îndemn pentru toţi, iar neascultarea şi căderea lui în desfrâu să ne aducă aminte de marea primejdie ce ameninţă pe copiii loviţi de necredinţă şi desfrâu. Ne uităm câţi părinţi şi câte mame vin plângând la biserică şi mănăstiri pentru copiii lor. Toţi ne spun acelaşi lucru: Nu ne mai ascultă copiii; se duc la tot felul de distracţii rele, la filme cu ucideri şi filme cu desfrânare; nu mai vor să înveţe, să meargă la biserică şi la spovedanie, nu vor să se mai roage lui Dumnezeu şi sunt nervoşi. S-au împrietenit cu copii răi; trăiesc în desfrâu cu fete rele ca şi ei, fumează şi se îmbată, ce să facem cu ei? Cum să-i scăpăm de desfrâu şi să-i întoarcem la credinţă, la biserică, la o viaţă creştinească normală?

Iată marea problemă a copiilor noştri. Iată durerea de astăzi a multor părinţi. Iată că s-au înmulţit în lume şi în familiile noastre fiii risipitori, neascultători şi desfrânaţi, ca cel din Sfânta Evanghelie. Ce se mai poate face pentru ei, după ce au căzut în toate păcatele? Ce trebuie să răspundem acestor părinţi care vin plângând la noi?

Răspunsul este unul: să-i ajutăm pe copiii noştri mai întâi să nu cadă în păcatele cele grele care sunt: necredinţa, neascultarea şi desfrânarea. Iar dacă au căzut ca fiul risipitor din Evanghelie, să-i ajutăm să se ridice din prăpastia necredinţei şi a desfrâului. Cum? Mai întâi să-i ducem la un duhovnic bun să-şi mărturisească păcatele. Apoi să-i îndemnăm din nou la biserică, la o viaţă socială normală, şi să-i deprindem să se roage şi să citească cărţi sfinte. Numai să luaţi aminte ca nu cumva chiar părinţii, tata şi mama, să fie aceia care îşi smintesc copiii şi-i împing la tot felul de păcate prin exemplul rău pe care îl văd în casă.

Avem, însă, multe familii bune, model, prin satele şi oraşele noastre. Avem încă multe mame creştine devotate care îşi cresc frumos copiii lor. Avem biserici, mănăstiri şi preoţi buni peste tot în ţară. Numai să-i căutăm, să ne spovedim regulat, să le urmăm sfatul. De aceea să nu deznădăjduiască nimeni.

Să ne întoarcem la Tatăl ceresc care ne-a zidit. Dumnezeu ne aşteaptă în pragul bisericilor. Să venim cât avem vreme, că ne aşteaptă şi ne cheamă. Şi căzând înaintea Lui, să zicem cu căinţă şi lacrimi: “Iată, am greşit la cer şi înaintea Ta. Am rătăcit pe căile păcatului. Ne-am depărtat de Tine şi de biserica Ta. Am căzut în cumplite fărădelegi. Acum ne căim, ne pare rău, ne temem de veşnica osândă care ne aşteaptă, că nu mai suntem vrednici să ne numim fiii tăi. Ci primeşte-ne înapoi ca pe cei mai de pe urmă robi ai Tăi!” Amin.

Parintele Cleopa

Dumnezeu i-a dat minte omului ca sa se gandeasca la greseala sa, sa se pocaiasca si sa ceara iertare. Omul nepocait este nespus de crud cu sine insusi. Este si foarte lipsit de minte, deoarece nu vrea sa se pocaiasca si astfel sa se slobozeasca din iadul cel mic in care traieste, care il duce la cel mai mare si rau, la cel vesnic. Astfel el se lipseste si de bucuriile paradisiace pamantesti, care se continua in rai langa Dumnezeu cu bucurii mult mai mari si vesnice.

Cat timp omul se afla departe de Dumnezeu, este in afara si de sine. Vezi, in Evanghelie ca fiul risipitor “venindu-si in sine, a spus: Merge-voi la tatal meu“.

Adica atunci cand si-a revenit, cand s-a pocait, atunci a zis: “Merge-voi la tatal meu“. Cat timp traise in pacat, era in afara de el, nu era rational, deoarece pacatul este in afara de ratiune.

– Parinte, Avva Alonie spune: “De va vrea omul, de dimineata pana seara vine la masura dumnezeiasca” (Pateric, Avva Alonie, 3, p.37) La ce se refera?

– Viata duhovniceasca nu are trebuinta de ani. Intr-o secunda cineva se poate muta din iad in rai, daca se pocaieste. Omul este schimbator. Se poate face inger, dar se poate face si diavol. Mai, mai, mai, ce putere are pocainta! Absoarbe harul dumnezeiesc. Un gand smerit sa-si aduca omul in minte si s-a mantuit. Un gand de mandrie sa-si aduca si s-a dus, s-a pierdut, daca nu se pocaieste si il afla moartea asa. Desigur, gandul smerit trebuie sa fie insotit si de suspinul launtric, de zdrobirea launtrica. Pentru ca gandul este gand, dar exista si inima. “Si cu sufletul si cu inima si cu gandul“, spune cantaretul. Mi se pare ca Avva se refera la o stare mai permanenta. Este trebuinta de un interval de timp ca sa ajunga cineva intr-o stare buna. Daca gresesc si ma pocaiesc, sunt iertat in aceeasi clipa. Daca am duh de nevointa, incet-incet pot consolida o stare, dar pana atunci oscilez.

– Parinte, un om in varsta se poate ajuta duhovniceste pe sine insusi?

– Da, caci mai ales atunci cand cineva imbatraneste, i se da posibilitatea sa se pocaiasca, pentru ca il parasesc iluziile. Mai intai, deoarece odinioara, cand a avut puteri trupesti si n-a intampinat greutati, nu si-a dat seama de slabiciunile lui si credea ca se afla intr-o stare buna. Acum, cand intampina greutati si se plange, este ajutat sa inteleaga ca nu este in regula, ca schiopateaza si ca trebuie sa se pocaiasca. Daca pune in valoare duhovniceste putinii ani ai vietii ce i-au mai ramas si foloseste si experienta ce a dobandit-o in numerosii ani ai vietii sale trecute, nu-l va lasa Hristos, ci il va milui.

Lacrimile pocaintei

Pocainta este botezul lacrimilor. Prin pocainta omul se reboteaza, renaste. Sfantul Apostol Petru, prin lepadarea sa, L-a tradat intr-un fel pe Hristos, dar deoarece “a plans cu amar” (Mt.26, 75 si Lc. 22, 62), a primit iertare pentru caderea sa. Adica pocainta sincera ce a aratat-o l-a spalat, l-a curatit iarasi. Vezi, Dumnezeu mai intai a facut pamantul, marea, toata creatia si dupa aceea a luat pamant si l-a plasmuit pe om. Omul mai intai se naste trupeste si dupa aceea, la botez, se naste duhovniceste din zidirea lui Dumnezeu, din apa, si de la Duhul Sfant, din harul dumnezeiesc – “din apa si din duh” (In.3,5) – si se face om nou.

– Parinte, adica precum atunci Dumnezeu a luat pamant si a plasmuit, tot astfel si acum, la Botez, foloseste apa ca sa-l plasmuiasca din nou?

– Da, apa are semnificatia curatirii, de aceea preotul, in timpul Botezului, il afunda pe om in apa. Omul se spala de pacatul stramosesc, se curata de pacate, il umbreste harul lui Dumnezeu, se imbraca in Hristos si devine un om nou, renascut. Aceasta este lucrarea Botezului. I-a spus-o clar Hristos lui Nicodim, atunci cand acesta l-a intrebat cum se poate renaste omul: “Amin, amin, spun tie, daca nu se va naste cineva din apa si din Duh, nu va putea intra in Imparatia lui Dumnezeu” (In. 3, 5). Prin Botez, faptura cazuta devine o creatura noua si desavarsita a lui Dumnezeu. De aceea, omul care nu intineaza Sfantul Botez are mult har dumnezeiesc. Dar si cand il murdareste, exista Botezul pocaintei. Daca isi simte greseala si il doare pentru ea, se spala intr-un fel cu lacrimile pocaintei si vine (Nota editorului: “vine harul” – Staretul foloseste expresia aceasta in sensul de “se activeaza, se vede manifestandu-se in chip activ“) iarasi harul lui Dumnezeu.

– Parinte, am multi ani de cand nu am plans pentru vreo greseala de a mea; nu am nicio lacrima. Oare aceasta inseamna ca nu am pocainta adevarata?

– Nu te doare pentru o greseala ce o faci?

– Ma doare, dar poate durerea este de suprafata.

– Nu trage concluzii numai din lacrimi. Desigur, lacrimile sunt o caracteristica a pocaintei, dar nu singura. Unii acum plang, apoi rad. Durerea din inima si suspinul launtric sunt lacrimile launtrice, care sunt mai inalte decat cele exterioare. Unul, sarmanul, spunea: “Ce aspru sunt, Parinte! N-am nicio lacrima! Inima imi este ca o piatra. Ce inima impietrita am! Vai mie!“. Desi era foarte sensibil, se simtea foarte aspru pentru ca nu plangea. Suspina insa din adanc, gemea sarmanul si auzeai un oftat iesind din adancul inimii lui! In timp ce celalalt plange-rade si este ca vremea de primavara. Vede, de pilda, pe unul nefericit, este miscat, plange putin si isi spune: “O, cum particip eu la durerea celuilalt!“. Sau daca se roaga si varsa putine lacrimi, iarasi spune: “O, rugaciunea mea se aude, pentru ca se face cu lacrimi!“, si astfel isi odihneste gandul sau.

Exista si lacrimi nemangaiate. Acestea sunt diavolesti. Nu au pocainta, ci egoism ranit. Atunci omul plange in chip egoist pentru caderea sa. Il doare pentru ca din pricina neatentiei lui a scazut in ochii oamenilor, iar nu pentru ca a mahnit pe Dumnezeu, si de aceea sufera indoit.

In timpul razboiului razvratitilor, un capitan al razvratitilor – Dumnezeu sa-i harazeasca pocainta – a prins un familist sarac care avea noua copii, l-a pus jos si il batea fara mila pentru ca nu era de acord cu ideologia lui. Omul acesta fusese candva in subordinea lui. Si sarmanul acela striga: “Dar bine, nu ti-e mila de mine? Am noua copii! Nu iti aduci aminte ca te-am dus si in spate? Ce ti-am facut?“. Cineva dintre tovarasii capitanului, cand a vazut ca il bate atat de aspru pe acel om, i-a strigat: “Ei, ce ti-a facut? Nu ti-e mila de el? Este om cu familie“. Acela imediat incepu sa planga foarte tare, deoarece i-a fost ranit egoismul sau de observatia tovarasului lui. Dar plansul acela era egoist; era ca pocainta lui Iuda. L-a vandut pe Hristos si dupa aceea s-a dus la farisei sa le spuna “am gresit“, dar aceia i-au spus: “Ce ne spui ca ai gresit?“. Atunci s-a simtit jignit, s-a umplut de pizma, le-a aruncat argintii si s-a dus si s-a spanzurat din egoism (Mt. 27, 3-5). Insa daca s-ar fi pocait si mergand la Hristos I-ar fi spus “Iarta-ma“, s-ar fi mantuit.

Rucodelia (lucrarea) care nu se termina niciodata

– Parinte, ce este intristarea cea datatoare de bucurie?

– Este bucuria ce provine din intristarea pentru vreo greseala de-a noastra. In intristarea datatoare de bucurie exista si durere si bucurie, de aceea se si numeste “intristare vesela”. Se intristeaza omul din marime de suflet, pentru ca L-a mahnit pe Hristos, insa se bucura deoarece simte mangaiere dumnezeiasca. Pacatosul, atunci cand se pocaieste sincer, il iarta Dumnezeu, simte inlauntrul sau mangaiere dumnezeiasca si poate ajunge la veselia duhovniceasca.

– Parinte, omul care se nevoieste poate trai pocainta in toata viata lui?

– Da, daca se nevoieste corect nu-si vede sporirea sa, ci numai caderile si traieste in pocainta continua. Nu stie ca la inceput se lupta cu un diavol, iar dupa aceea poate se lupta cu o ceata. Deoarece cu cat cineva depune mai multa putere ca sa-si dezradacineze o patima si sa dobandeasca o virtute, cu atat mai multi vrajmasi se aduna si trag si ei in jos de radacini. Atunci, desi nu isi vede sporirea, cu toate acestea sporeste destul de bine. Si se poate ca pana la moarte sa traiasca aceasta stare, sa nu-si vada sporirea, sa creada ca nu sporeste deoarece are caderi, dar in realitate exista sporire, pentru ca mereu isi mareste nevointa si se lupta cu tot mai multi diavoli. Pocainta pentru nevoitor este o rucodelie care nu se termina niciodata. Pe cei morti ii plangem, ii ingropam, ii uitam… Pacatele noastre insa le plangem mereu, pana ce vom muri, dar cu discernamant si nadejde in Hristos, Care S-a rastignit ca sa ne invieze duhovniceste.

Schimbarea vietii

Pentru ca omul sa inceteze sa faca un pacat trebuie sa incerce sa evite orice prilej care pricinuieste acest pacat. Betivul, de pilda, daca vrea sa se ajute pe sine si sa nu mai bea, nu trebuie sa mai treaca nici pe dinaintea tavernei. Este nevoie de putina straduinta si de intentie buna, si Bunul Dumnezeu ne va ajuta sa depasim greutatile. Sa spunem ca cineva are o patima. O recunoaste, se nevoieste s-o taie, se pocaieste, se smereste. Intentia ce o are ca sa-si taie patima sa Il vesteste pe Dumnezeu, care Il ajuta. Dar daca nu depune straduinta ca sa se schimbe si continua sa pacatuiasca, atunci Dumnezeu cum sa-i dea harul Sau? Harul lui Dumnezeu nu vine intr-o stare gresita, pentru ca lucrul acesta nu l-ar ajuta pe om. Daca ar fi fost asa, Dumnezeu ar fi dat harul Sau si diavolului. Omul care nu mai vrea sa ramana in caderea sa, in gandurile lui pacatoase, ci se pocaieste pentru gresalele lui si se nevoieste sa nu mai pacatuiasca, primeste harul lui Dumnezeu si este ajutat. Insa atunci cand nu exista pocainta si pacatul este considerat moda, acesta este o stare demonica.

– Parinte, cum s-a mantuit unul din cei doi talhari care a fost rastignit impreuna cu Hristos?

– Acela a urcat pe zid si a sarit in Rai! “Pocainta talharului raiul a deschis“. Adica a furat si raiul prin marea lui pocainta.

– Parinte, daca cineva si-a schimbat viata si nu mai ramane in vechile lui obisnuinte pacatoase, dar uneori mai cade in vreunul din vechile lui pacate, asta inseamna ca nu are pocainta?

– Ei, daca depune straduinta care trebuie si totusi mai cade, are o oarecare circumstanta atenuanta. La inceput nu este tocmai usor. Dar atunci cand cineva isi da seama cu adevarat cat de grav este ceea ce a facut, nu va mai cadea. Mai demult, exista pocainta sincera. Atunci cand cineva se pocaia, nu se mai intorcea inapoi. Imi aduc aminte cat m-a ajutat o femeie prin pocainta ei adevarata. Avea multa zdrobire, nici nu vorbea. Se imbracase in negru – era ca o calugarita – si ingrijea de o bisericuta unde aprindea candelele… Chiar si numai cand o vedeai, te foloseai mult. Acum insa ii vad pe cate unii care, de indata ce-si schimba putin viata, incep sa faca pe dascalii cu altii, desi inauntru lor exista omul lor cel vechi. Desigur, sa se pocaiasca cineva, sa-si inceteze viata sa cea pacatoasa de pana atunci si sa inceapa sa traiasca duhovniceste, toate acestea constituie ajutoare eficiente si pentru ceilalti. Insa din acea stare in care se afla sa se prezinte imediat ca om duhovnicesc si sa inceapa sa predice, ei bine, aceasta este inselare.

– Adica, Parinte, ei fac aceasta cu intentia sa-i ajute pe ceilalti?

– Da, ca sa-i ajute. Insa in spatele acestei actiuni a lor, mai ales daca erau intrucatva si cunoscuti in lume, se ascunde gandul cel mandru: “Acum oamenii vor inceta sa mai vorbeasca despre Karaiskaki si Kolokotroni (La 1821, conducatori si eroi nationali ai grecilor in razboiul de eliberare dus impotriva turcilor) si vor discuta despre mine“. De aici poti intelege cat de gresit merg unii ca acestia. Daca isi simt cu adevarat greseala lor, pentru un interval de timp ei nu trebuie s-o uite si sa se incurajeze, ci sa ia aminte tot mai mult. Iar atunci cand le trec diferite idei sau ganduri din viata lor de mai inainte, sa le alunge ca pe niste ganduri de hula. Si dovada ca nu le mai primesc este ca organismul reactioneaza. Adica trebuie sa aiba cineva multa smerenie si sa se fi ingretosat de toate cele vechi ca sa se schimbe cu adevarat. Daca din viata lui de mai inainte mai pastreaza ceva pe care el il considera bun, le murdareste si pe celelalte. Din clipa in care are fie si cea mai mica parere despre sine, Dumnezeu nu ajuta si orice ar face nu este curat.

– Parinte, atunci cand cineva isi schimba viata, trebuie sa se ingrijeasca sa indrepteze gandul ce l-au avut mai inainte ceilalti despre el?

– Nu va cauta in chip egoist sa indrepteze gandul celorlalti, ci va cauta sa se indrepte el insusi si atunci se vor schimba de la sine si gandurile acelora. Daca pata pricinuita de viata lui pacatoasa va ramane in societate sau in mediul lui restrans, ea se va sterge prin buna lui purtare. Nu este trebuinta sa vorbeasca nimic. Va vorbi Dumnezeu prin pocainta lui.

Articol preluat de pe site-ul Război întru Cuvânt

(Extras din volumul “Nevointa duhovniceasca“, Editura Evanghelismos, Bucuresti, 2003)