Invatatura Sf. Ioan Damaschin despre cinstirea Sfintelor icoane">Invatatura Sf. Ioan Damaschin despre cinstirea Sfintelor icoane
20 Mar 2016Una dintre ultimele mari controverse legate de sfarsitul epocii sinoadelor ecumenice si al perioadei patristice este aceea legata de problema sfintelor icoane. Secolele al VIII-lea si al IX-lea au pus la grea incercare Biserica crestina prin erezia iconoclasta. (…)
Iconoclasmul apare sub imparatul Leon III Isaurul (717-741), care in anul 726 promulga un edict impotriva icoanelor . Se pare ca acest edict a fost precedat “de o veritabila campanie de propaganda, condusa chiar de imparat si destinata a convinge poporul ca cultul icoanelor este o manifestare de idolatrie care provoaca mania lui Dumnezeu si explica toate nenorocirile imperiului” [Sf. Ioan Damaschin].
Pentru a intelege caracterul evenimentelor care au tulburat imperiul de Rasarit in timpul secolelor VIII si IX, ar trebui sa mergem mai departe decat inceputul secolului al VIII-lea. Daca luam in considerare originea siriaca a imparatilor iconoclasti , provincie in care tendintele iconoclaste erau vechi, influentate atat de iudei cat si de musulmani, cat si “lupta intre puterea civila si comunitatile religioase”, iconoclasmul apare din punct de vedere politic, ca o “reactie impotriva clasei monahale cu tot ceea ce avea ea, cu tot ceea ce ea lucrase, cu toate pretentiile si incalcarile ei“.
Dar iconoclasmul a fost un “fenomen complex”, cu un pronuntat caracter religios. El ne apare ca un ecou al luptelor hristologice din secolele IV-VII, caci se punea in discutie legitimitatea pictarii Mantuitorului, ceea ce in ochii iconoclastilor parea “nestorianism“. Mai mult, al doilea imparat iconoclast, Constantin V Copronimul (741-775) “condamna chiar cultul Sfintei Fecioare si al Sfintilor“. Sa nu uitam ca “monofizitii erau ostili cultului icoanelor“.