Naşterea Maicii Domnului a fost atât după legile firii, căci a născut la nouă luni, cât şi mai presus de firea noastră, căci n-a avut dureri la naştere, n-a cunoscut dulceaţă de bărbat mai înainte, precum celelalte femei şi nici nu i-a stricat bărbatul fecioria.

Părinţilor şi fraţilor şi iubiţi credincioşi,

Fiindcă ne aflăm încă în vremea de prăznuire a Naş­terii lui Iisus Hristos, Mântuitorul nostru şi Dumnezeul nostru, m-am gândit, …, să spunem astăzi câteva cu­vinte în legătură cu acest prealuminat şi Dumnezeiesc praznic al mântuirii întregii lumi, adică despre Naşterea lui Iisus Hristos. Şi iată ce vreau să spun.

Aţi văzut că atunci când vine primăvara – fiecare din noi am apucat atâtea primăveri, câţi ani avem – mai întâi începe să se încălzească vremea, soarele începe să ardă mai cu putere, să străbată cu razele sale până la  noi; apoi începe a încolţi iarba, pământul se umple de iar­bă verde şi de flori, neamul păsărilor începe să cânte fru­­mos în codri, în dumbrăvi, în câmpie şi pe dealuri, do­bi­toacele ies la păşune, păstorii cântă din fluiere bucuria primăverii, soarele străbate cu putere printre vii şi prin li­vezi, codrii înfrunzesc şi toată podoaba pământului se schim­bă spre înnoire şi se face un fel de rai pe pământ. Şi fiecare are o mulţumire sufletească ajungând să vadă această împodobire şi înnoire a stihiilor vremii, a ano­tim­pu­rilor anului şi a tot pământul. Şi de bucurie şi de mul­ţu­mire, dă slavă lui Dumnezeu.

Continuare »