Dogma crestin-ortodoxa se bazeaza pe credinta intr-un singur Dumnezeu in trei ipostaze (Sfanta Treime): Tatal, Fiul si Sfantul Duh. Dumnezeu s-a descoperit oamenilor mai intai incomplet, in Vechiul Testament, prin Moise si prin Profeti si apoi complet, in Noul Testament, prin insusi Fiul Sau, Domnul Iisus Hristos. Unitatea fiintei lui Dumnezeu face ca acolo unde se gaseste una dintre ipostazele Sfintei Treimi sa fie intreaga Dumnezeire. Proprietatile Dumnezeirii sunt si ale fiecarei ipostaze in parte. Singurele caracteristici proprii ipostazelor Sfintei Treimi in parte sunt urmatoarele: Tatal este nenascut, naste din veci pe Fiul si purcede din veci pe Duhul Sfant, Fiul este nascut din veci de Tatal, iar Sfantul Duh este purces din veci de Tatal.

Dumnezeu a adus din nefiinta la fiinta toata lumea, pe cea vazuta cat si pe cea nevazuta (lumea ingerilor). O parte din lumea nevazuta a cazut, din pricina semetiei. Ea a format imparatia intunericului. Odata cu lumea incepe si timpul. Primul om, facut de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, nu a ascultat insa de porunca lui Dumnezeu. Prin neascultarea lui, a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea. In bunatatea si iubirea Sa fata de neamul omenesc, Dumnezeu a dat pe Fiul Sau, Care s-a nascut din Sfantul Duh si din Fecioara Maria, mai presus de fire, ca Dumnezeu adevarat si om adevarat si a salasuit printre oameni, invatandu-i care este Calea cea adevarata, care este Adevarul si care este Viata.

“Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.” (Ioan 14:6)

Dupa cum prin neascultarea lui Adam lumea cazuse in pacat, se departase de Dumnezeu si ca urmare portile imparatiei cerurilor ii fusesera inchise, prin ascultarea care a mers pana la supunerea de buna voie mortii de pe cruce, Fiul lui Dumnezeu apropie din nou lumea de Dumnezeu, deschizandu-i din nou portile Imparatiei cerurilor. Vestea cea buna adusa oamenilor de Iisus Hristos si Jertfa de pe cruce cu corolarul Invierii din morti si Inaltarii la ceruri sunt stancile de granit pe care este cladita temelia Bisericii crestine. Pentru ca oamenii sa se poata impartasi din mantuirea adusa de El lumii, Iisus Hristos a lasat Bisericii Sale mijloacele sfintitoare (Sfintele Taine), asigurand pe urmasii Sai, Sfintii Apostoli, ca si pe urmasii acestora, episcopi si preoti, de asistenta si conlucrarea permanenta a Sfantului Duh.

Sfintele Taine lasate Bisericii Sale de Mantuitorul Iisus Hristos sunt in numar de sapte. Ele imbratiseaza toate nevoile sufletesti ale credinciosilor crestini pe calea cea noua trasata de El, ca si toate nevoile Bisericii crestine pentru propagarea in lume a operei Sale mantuitoare:

1. Prin Taina Sfantului Botez, individul este introdus in sanul comunitatii crestine spalandu-se de pacatul stramosesc (daca este mic) si de toate celelalte pacate facute pana intr’acea clipa (daca este mare).
2. Prin Taina Ungerii cu Sfantul Mir (taina), celui iesit din baia Sfantului Botez i se impartaseste Sfantul Duh spre intarire si progres pe calea virtutilor crestine
3. Prin Taina Sfintei Euharistii credinciosul implineste cuvantul lui Iisus Hrisos: Luati, mancati, acesta este Trupul Meu… Beti dintru acesta toti, acesta este Sangele Meu… (Matei 26, 26-28) caci daca nu veti manca trupul Fiului Omului si nu veti bea sangele Lui, nu veti avea viata in voi (Ioan 6, 53).
4. Prin Taina Pocaintei (Spovedaniei) credinciosul care a calcat legea morala crestina cuprinsa in invatatura evanghelica are putinta de a se ridica iarasi pe planul spiritual inalt pe care se gasea mai inainte de pacat
5. Prin Taina Sfantului Maslu, credinciosul capata iertarea pacatelor si vindecare de suferintele sufletului si trupului
6. Prin Taina Casatoriei se intemeiaza familia crestina si se pun bazele traiului dupa vointa lui Dumnezeu prin dobandirea de prunci si perpetuarea neamului omenesc si intrajutorarea sotilor spre mantuire
7. Prin Taina Preotiei, sunt unsi aceia dintre credinciosi, care voiesc si sunt considerati capabili sa devina propagatori ai operei Mantuitorului Iisus Hristos in lume si impartasitori ai Sfantului Duh.

Sufletul omului este nemuritor. Dupa moartea trupului, sufletul asteapta bucurandu-se daca a facut cele bune in viata si parandu-i rau daca a facut cele rele, pana la a doua venire a lui Iisus Hristos, cand vor fi judecati atat cei vii cat si cei morti si cand fiecare isi va primi rasplata dupa faptele lui: cei buni fericirea vesnica iar cei rai chinurile vesnice. Dupa moarte nu mai este cu putinta pocainta pentru cei care au respins-o cu hotarare in viata. Pentru cei care insa au fost rapiti de greutatile vietii si, fara a dori sa lucreze raul, nu au izbutit a vietui deplin crestineste, rugaciunile Bisericii mijlocesc inaintea lui Dumnezeu imblanzirea pedepsei si chiar iesirea din Iad.

Izvoarele din care isi scoate Biserica Crestina ortodoxa principiile sale morale si adevarurile sale religioase, sunt:

• Sfanta Scriptura a Vechiului si Noului Testament (Biblia)
• Sfanta Traditie (consemnata in scris de Sfintii Parinti si Scriitori bisericesti) si
• Hotararile celor sapte Sinoade Ecumenice

Biserica crestina ortodoxa se simte cu tenacitate legata de acestea si isi face o adevarata onoare din lupta pe care o duce pentru pastrarea lor fara schimbare. Ele sunt norma credintei celei drepte, de accea Biserica crestina ortodoxa , legata exclusiv de aceasta norma, isi merita pe buna dreptate numele ce-l poarta [orthos doxa – credinta cea dreapta].

Citiţi şi:

● Ce sunt si de unde avem DOGMELE?