Dragostea ne incredinteaza launtric
11 Feb 2013
Dragostea adevarata il incredinteaza launtric pe celalalt fara manifestari exterioare.
Dragoste inseamna sa asculti cu durere mahnirea celuilalt. Dragoste inseamna si o privire indurerata si un cuvant pe care il vei spune cu durere celuilalt cand el se confrunta cu o greutate. Dragoste inseamna sa participi la durerea lui, sa-l odihnesti in necazul lui. Dragoste inseamna sa rabzi un cuvant greu pe care ti-l va spune. Toate acestea ajuta mai mult decat cuvintele multe si decat manifestarile exterioare.
Cand suferi launtric pentru celalalt, Dumnezeu il incredinteaza launtric de dragostea ta si atunci el o simte chiar si fara manifestari exterioare.
Tot asa se intampla si cand nu se exteriorizeaza rautatea pe are o avem in launtrul nostru; si in acest caz celalalt tot o simte. Vezi, si diavolul, cand se arata ca un “inger de lumina”, aduce tulburare, pe cand Ingerul adevarat aduce o bucurie negraita.
– Gheronda, de ce nu sunt incredintata launtric de dragostea celorlalti?
– Nu cumva nu ai cultivat dragostea? Cel care iubeste il incredinteaza launtric pe celalalt de dragostea lui.
Celalalt simte daca il iubesti cu adevarat sau te prefaci, fiindca dragostea se transmite ca o telegrama. Daca facem, de pilda, o vizita la un orfelinat, copiii simt indata cu ce dispozitie launtrica ne-am dus la ei. Odata au venit la Coliba ca sa-mi ceara parerea unii care voiau sa infiinteze un asezamant pentru copiii parasiti. “Cel mai important lucru dintre toate, le-am spus, este sa va doara pentru acesti copii ca pentru copii vostri si chiar mai mult. Numai asa copiii vor fi incredintati de dragostea voastra. Daca nu va doare pentru ei, mai bine nu mai faceti nimic”. Atunci un medic, foarte evlavios, mi-a spus: “Ai dreptate, Parinte. Candva am mers sa vizitez pentru prima oara un orfelinat impreuna cu mai multe persoane. Copiii simteau starea launtrica a fiecaruia dintre noi. «Domnul cutare este doar in trecere, domnul cutare a venit la noi ca sa nu stea degeaba, domnul cutare ne iubeste cu adevarat»”. Vedeti cum dragostea vesteste launtric?
* * *
Impreuna lucrarea mintii si a inimii
– Gheronda, uneori inteleg cu mintea ca trebuie sa-l iubesc pe celalalt, dar nu simt inlauntrul meu dragoste.
– Incet, incet, din minte se va duce si in inima si atunci vei simti dragostea. Ca sa-l iubesti pe celalalt trebuie sa lucreze si inima, nu este de ajuns doar mintea. Daca lucrezi numai cu mintea, poti ajunge sa spui: “Acum trebuie sa-l rabd pe acesta” sau ” Trebuie sa iau aminte sa nu-i spun asta, sa nu-i fac cealalta” etc. Asta inseamna ca nu-l iubesti pe celalat. Il vezi ca pe un strain, nu-l vezi ca pe un frate pentru care sa te doara si sa-ti tresalte inima.
– Gheronda, cand exista o departare intre minte si inima, daca iau o atitudine rationala, inima va urma mintea?
– Cat de departe este inima de minte? De ce sa existe departare?
– Pentru ca, desi cu mintea iau o pozitie corecta, inima nu o poate urma, fiindca este stapanita de patimi.
– Este bun diagnosticul pe care il dai, dar nu e de ajuns; este nevoie si de stradanie pentru a te vindeca. Toata lucrarea duhovniceasca o face mintea impreuna cu inima. Mintea este emitatorul, iar inima receptorul. Pe oricare frecventa intorci emitatorul, pe aceeasi frecventa va lucra si receptorul. Daca mintea lucreaza lumeste, trimite inimii semnale lumesti; daca lucreaza duhovniceste, inima se induioseaza si sufera duhovniceste. De pilda, cum poti sa mananci mult, cand te gandesti ca in alta parte oamenii mor de foame sau ca beduinii mananca balegarul de la camile?
– Am observat ca eu nu iubesc cu inima, ci doar cu mintea. Cum va putea inima sa lucreze?
– Nu stii? Medicii de astazi, ca sa faca inima sa lucreze, gauresc pieputul si pun inanuntru o … baterie. Si noi trebuie sa lucram cu mintea noastra, astfel incat ea sa gaureasca inima pentru ca s-o ia din loc si sa inceapa sa lucreze.
– Cum se poate face aceasta, Gheronda?
– Dupa mine, aceasta se face in trei moduri: fie simti multa recunostinta pentru binefacerile lui Dumnezeu, incat se dezgeata si-i da slava lui Dumnezeu, fie iti simti greutatea pacatelor tale si ceri cu durere iertare de la Dumnezeu, fie te pui in situatia celuilalt aflat la ananghie si suferi pentru el.
– Gheronda, care este masura dragostei?
– “Sa va iubiti unii pe altii, precum si Eu v-am iubit pe voi”. (Ioan 13:34, 15:12). Prin aceasta Hristos vrea sa spuna ca trebuie intotdeauna sa ne jertfim pentru ceilalti, precum si El S-a jertfit pentru noi. […]
Nu-ti amintesti ce spuen Apostolul Pavel? “Daca dragoste nu am, nimic nu sunt.” (I Corinteni 13:2). Jertfa, ca sa fie placuta lui Dumnezeu, nu trebuie sa aiba elemente omenesti, interes, mandrie etc. Cand cineva se jertfeste cu smerenie, aunci are dragoste si Il induioseaza pe Dumnezeu. Cand vorbesc despre dragoste, vorbesc despre dragostea adevarata, autentica, care are noblete. Caci te poti impaca la gandul ca ai dragoste pentru ca dai totul, si cu toate acestea dragoste sa nu ai, din cauza ca prin aceasta dragoste vrei sa iesi in evidenta, adica urmaresti interesul tau personal.
Pentru ca dragostea noastra sa fie autentica, trebuie sa o purificam, sa indepartam propriul eu din dragostea noastra. Iar cand toti isi indeparteaza propriul eu din dragostea lor, atunci unul este in celalalt si toti sunt unul, fiind de acum inainte uniti de dragostea cea una a lui Hristos. Si in Hristos toate problemele sunt rezolvate, fiindca dragostea lui Hristos dezleaga toate problemele.
(“Patimi si virtuti” – Edit. Evanghelismos, 2007)
11th February 2013 - 11:42 pm | postat de admin | Categorii: Cuviosul Paisie Aghioritul, Despre dragoste
“cand toti isi indeparteaza propriul eu din dragostea lor”
Despre ce realitate se vorbeste aici? Cine ar putea fi “TOTI”? O parohie, mai putini , pana la 2 sau 3, sau doar monahii?
Si mai sus exista acest avertisment parca prea aspru, adica dupa ce ajungi sa dai TOT? Cam ce perspective au mirenii? Sau lor nu li se cere, pentru ca nu au cum sa dea tot? Pot da numai cu sufletul, dar poate nu se ajunge la desavarsire?:
“Caci te poti impaca la gandul ca ai dragoste pentru ca dai totul, si cu toate acestea dragoste sa nu ai, din cauza ca prin aceasta dragoste vrei sa iesi in evidenta, adica urmaresti interesul tau personal.”
@inceputbun,
Sa vedem contextul, deci zice:
“Pentru ca dragostea noastra sa fie autentica, trebuie sa o purificam, sa indepartam propriul eu din dragostea noastra. Iar cand toti isi indeparteaza propriul eu din dragostea lor, atunci unul este in celalalt si toti sunt unul, fiind de acum inainte uniti de dragostea cea una a lui Hristos.”
Vorbeste la modul general (acum depinde si cat de corect s-a facut traducerea). Dar “toti” se refera la noi toti (adica cei din Biserica, caci altfel nu am putea fi uniti in Hristos), si cei din Biserica sunt cei care asculta de Biserica si de poruncile lui Hristos, sau macar incearca, nu sunt nepasatori cu viata lor duhovniceasca. Si atunci cand fiecare dintre noi ne indepartam propriul eu, adica egoismul, dorinta de a ni se face pe plac, de a urmari satisfacerea propriilor dorinte, atunci putem spune ca iubim cu adevarat dezinteresat pe celalalt (ca pe noi insine – asta ar fi idealul), atunci putem deveni uniti in dragostea lui Hristos, madulare ale aceluiasi trup:
“4. Ci precum intr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare,
5. Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora;” (Romani, cap.12)
“6. Anume ca neamurile sunt impreuna mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreuna-partasi ai fagaduintei, in Hristos Iisus, prin Evanghelie” (1 Efeseni, cap.3)
“Au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos? “ (1 Corinteni 6:15)
Nu sa dai tot, ci el da un exemplu, ca exista posibilitatea pt cineva sa ajunga sa dea totul altora, dar sa faca aceasta dintr-un anumit interes (pt a primi slava de la oameni, sau sa se mandreasca in sinea lui cu gestul sau), dar totusi sa nu aibe dragoste, sa nu faca aceasta din chemarea inimii (ci calculat, interesat). Deci a dat doar un exemplu extrem, ca cineva ar putea ajunge sa faca si astfel de sacrificiu si totusi sa nu iubeasca cu adevarat pe celalalt.
Eu vizam nivelul urmator de talcuire, de dupa cel general dogmatic, de dupa cel eshatologic, prin invierea de obste, adica niste realitati date de har acum, o aplicare in viata launtrica.
Spre acest fel de inteles duce ultima propozitie :
“Si in Hristos toate problemele sunt rezolvate, fiindca dragostea lui Hristos dezleaga toate problemele.” Eul nu va mai fi in cer, nici problemele. Si in plus stim ca trebuie inceput de pe pamant ceea ce vom avea in cer, ni se da acum ARVUNA celor ce le vom mosteni. Si mai stim ca TOTI se refera la o RAMASITA, adica PUTINI din cei aflati acum in bisericile de zid vor fi si in Biserica din cer, si surprinzator pentru acestia, vor fi unii in cer care n-au frecventat bisericile de zid.
Ceea ce pun spre cercetare este daca acesti TOTI apropiindu-se de caracteristicile ramasitei, cu aceasta dragoste adevarata, se pot recunoaste intre ei, si eventual daca se pot arata ca fiind impreuna fara sa sminteasca pe ceilalti. Si vorbesc de nivelul mirenilor , nu al monahilor. Am citit ca Sfantul Ioan Gura de Aur formase grupuri de crestini ravnitori numiti SPUDEI, (nu sunt sigur ca asa se scrie cuvantul). Si este clar ca ei se vor arata ca fiind uniti de o anume lucrare vazuta in parohie, de ex cateheze pentru adulti, dar tendinta spre a fi TOTI ajutati sa creasca, spre a fi TOTI uniti in modul si intensitatea iubirii, cat de inflacarata sa isi doreasca sa fie, adica poate spera la aratari ale harului pentru TOTI? Si totusi smerenia, acel Doamne faca-se voia TA, nu a mea, vizand suferinta pentru adevar, prigoana, razboiul cu fariseii, aparitia lui Iuda, totdeauna va aparea intr-un grup ce se indreapta spre jertfa si invierea fie si numai a unui membru al lui.
@inceputbun,
Prin “toti” se intelege aceia care se afla in Hristos, care il au pe El in inima lor (si asta, dupa mine, ar include o lucrare duhovniceasca pe care o fac asupra lor, sa fie impartasiti cu Sfintele Taine, sa nu fie cazuti din Har), indiferent cine ar fi acestia si unde s-ar gasi, daca implinesc aceasta conditie. Deci n-ar trebui sa fie prea complicat, cei asemenea lui Iuda sau fariseii se exclud singur din acei “toti” intrucat nu mai implinesc conditiile de a ramane in Domnul, datorita cugetarii si/sau faptelor lor gresite care ii indeparteaza de El.