Apa cea Vie » Epistolele Noului Testament

Epistola catre Romani a Sfantului Apostol Pavel
CAPITOLUL 1
Evanghelia arata indreptarea din credinta, pentru neamuri. Judecata lor, pentru ca nu pazesc legea firii.

1. Pavel, rob al lui Iisus Hristos, chemat de El apostol, randuit pentru vestirea Evangheliei lui Dumnezeu,
2. Pe care a fagaduit-o mai inainte, prin proorocii Sai, in Sfintele Scripturi,
3. Despre Fiul Sau, Cel nascut din samanta lui David, dupa trup,
4. Care a fost randuit Fiu al lui Dumnezeu intru putere, dupa Duhul sfinteniei, prin invierea Lui din morti, Iisus Hristos, Domnul nostru,
5. Prin Care am primit har si apostolie, ca sa aduc, in numele Sau, la ascultarea credintei, toate neamurile,
6. Intru care sunteti si voi chemati ai lui Iisus Hristos:
7. Tuturor celor ce sunteti in Roma, iubiti de Dumnezeu, chemati si sfinti: har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
8. Multumesc, intai Dumnezeului meu, prin Iisus Hristos, pentru voi toti, fiindca credinta voastra se vesteste in toata lumea.
9. Caci martor imi este Dumnezeu, Caruia Ii slujesc cu duhul meu, intru Evanghelia Fiului Sau, ca neincetat fac pomenire despre voi,
10. Cerand totdeauna in rugaciunile mele ca sa am cumva, prin vointa Lui, vreodata, bun prilej ca sa vin la voi.
11. Pentru ca doresc mult sa va vad ca sa va impartasesc vreun dar duhovnicesc, spre intarirea voastra.
12. Si aceasta ca sa ma mangai impreuna cu voi prin credinta noastra laolalta, a voastra si a mea.
13. Fratilor, nu vreau ca voi sa nu stiti ca, de multe ori, mi-am pus in gand sa vin la voi, dar am fost pana acum impiedicat, ca sa am si intre voi vreo roada, ca si la celelalte neamuri.
14. Dator sunt si elinilor si barbarilor si invatatilor si neinvatatilor;
15. Astfel, cat despre mine, sunt bucuros sa va vestesc Evanghelia si voua, celor din Roma.
16. Caci nu ma rusinez de Evanghelia lui Hristos, pentru ca este putere a lui Dumnezeu spre mantuirea a tot celui care crede, iudeului intai, si elinului.
17. Caci dreptatea lui Dumnezeu se descopera in ea din credinta spre credinta, precum este scris: “Iar dreptul din credinta va fi viu”.
18. Caci mania lui Dumnezeu se descopera din cer peste toata faradelegea si peste toata nedreptatea oamenilor care tin nedreptatea drept adevar.
19. Pentru ca ceea ce se poate cunoaste despre Dumnezeu este cunoscut de catre ei; fiindca Dumnezeu le-a aratat lor.
20. Cele nevazute ale Lui se vad de la facerea lumii, intelegandu-se din fapturi, adica vesnica Lui putere si dumnezeire, asa ca ei sa fie fara cuvant de aparare,
21. Pentru ca, cunoscand pe Dumnezeu, nu L-au slavit ca pe Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au ratacit in gandurile lor si inima lor cea nesocotita s-a intunecat.
22. Zicand ca sunt intelepti, au ajuns nebuni.
23. Si au schimbat slava lui Dumnezeu Celui nestricacios cu asemanarea chipului omului celui stricacios si al pasarilor si al celor cu patru picioare si al taratoarelor.
24. De aceea Dumnezeu i-a dat necuratiei, dupa poftele inimilor lor, ca sa-si pangareasca trupurile lor intre ei,
25. Ca unii care au schimbat adevarul lui Dumnezeu in minciuna si s-au inchinat si au slujit fapturii, in locul Facatorului, Care este binecuvantat in veci, amin!
26. Pentru aceea, Dumnezeu i-a dat unor patimi de ocara, caci si femeile lor au schimbat fireasca randuiala cu cea impotriva firii;
27. Asemenea si barbatii lasand randuiala cea dupa fire a partii femeiesti, s-au aprins in pofta lor unii pentru altii, barbati cu barbati, savarsind rusinea si luand cu ei rasplata cuvenita ratacirii lor.
28. Si precum n-au incercat sa aiba pe Dumnezeu in cunostinta, asa si Dumnezeu i-a lasat la mintea lor fara judecata, sa faca cele ce nu se cuvine.
29. Plini fiind de toata nedreptatea, de desfranare, de viclenie, de lacomie, de rautate; plini de pizma, de ucidere, de cearta, de inselaciune, de purtari rele, barfitori,
30. Graitori de rau, uratori de Dumnezeu, ocaratori, semeti, trufasi, laudarosi, nascocitori de rele, nesupusi parintilor,
31. Neintelepti, calcatori de cuvant, fara dragoste, fara mila;
32. Acestia, desi au cunoscut dreapta oranduire a lui Dumnezeu, ca cei ce fac unele ca acestea sunt vrednici de moarte, nu numai ca fac ei acestea, ci le si incuviinteaza celor care le fac.

CAPITOLUL 2
Iudeii sunt tot atat de plini de pacate ca si paganii.

1. Pentru aceea, oricine ai fi, o, omule, care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci, in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci acelasi lucruri faci si tu care judeci.
2. Si noi stim ca judecata lui Dumnezeu este dupa adevar, fata de cei ce fac unele ca acestea.
3. Si socotesti tu, oare, omule, care judeci pe cei ce fac unele ca acestea, dar le faci si tu, ca tu vei scapa de judecata lui Dumnezeu?
4. Sau dispretuiesti tu bogatia bunatatii Lui si a ingaduintei si a indelungii Lui rabdari, nestiind ca bunatatea lui Dumnezeu te indeamna la pocainta?
5. Dar dupa invartosarea ta si dupa inima ta nepocaita, iti aduni manie in ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu,
6. Care va rasplati fiecaruia dupa faptele lui:
7. Viata vesnica celor ce, prin staruinta in fapta buna, cauta marire, cinste si nestricaciune,
8. Iar iubitorilor de cearta, care nu se supun adevarului, ci se supun nedreptatii: manie si furie.
9. Necaz si stramtorare peste sufletul oricarui om care savarseste raul, al iudeului mai intai, si al elinului;
10. Dar marire, cinste si pace oricui face binele: iudeului mai intai, si elinului.
11. Caci nu este partinire la Dumnezeu!
12. Cati, deci, fara lege, au pacatuit, fara lege vor si pieri; iar cati au pacatuit in lege, prin lege vor fi judecati.
13. Fiindca nu cei ce aud legea sunt drepti la Dumnezeu, ci cei ce implinesc legea vor fi indreptati.
14. Caci, cand paganii care nu au lege, din fire fac ale legii, acestia, neavand lege, isi sunt lorusi lege,
15. Ceea ce arata fapta legii scrisa in inimile lor, prin marturia constiintei lor si prin judecatile lor, care ii invinovatesc sau ii si apara,
16. In ziua in care Dumnezeu va judeca, prin Iisus Hristos, dupa Evanghelia mea, cele ascunse ale oamenilor.
17. Dar daca tu te numesti iudeu si te reazimi pe lege si te lauzi cu Dumnezeu,
18. Si cunosti voia Lui si stii sa incuviintezi cele bune, fiind invatat din lege,
19. Si esti incredintat ca tu esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric,
20. Povatuitor celor fara de minte, invatator celor nevarstnici, avand in lege dreptarul cunostiintei si al adevarului,
21. Deci tu, cel care inveti pe altul, pe tine insuti nu te inveti? Tu cel care propovaduiesti: Sa nu furi – si tu furi?
22. Tu, cel care zici: Sa nu savarsesti adulter, savarsesti adulter? Tu cel care urasti idolii, furi cele sfinte?
23. Tu, care te lauzi cu legea, Il necinstesti pe Dumnezeu, prin calcarea legii?
24. “Caci numele lui Dumnezeu, din pricina voastra, este hulit intre neamuri”, precum este scris.
25. Caci taierea imprejur foloseste, daca pazesti legea; daca insa esti calcator de lege, taierea ta imprejur s-a facut netaiere imprejur.
26. Deci daca cel netaiat imprejur pazeste hotararile legii, netaierea lui imprejur nu va fi, oare, socotita ca taiere imprejur?
27. Iar el – din fire netaiat imprejur, dar implinitor al legii – nu te va judeca, oare, pe tine, care, prin litera legii si prin taierea imprejur, esti calcator de lege?
28. Pentru ca nu cel ce se arata pe din afara e iudeu, nici cea aratata pe dinafara in trup, este taiere imprejur;
29. Ci este iudeu cel intru ascuns, iar taierea imprejur este aceea a inimii, in duh, nu in litera; a carui lauda nu vine de la oameni, ci de la Dumnezeu.

CAPITOLUL 3
Toti oamenii, fara osebire, sunt pacatosi.

1. Care este deci intaietatea iudeului si folosul taierii imprejur?
2. Este mare in toate privintele. Intai, pentru ca lor li s-au incredintat cuvintele lui Dumnezeu.
3. Caci ce este daca unii n-au crezut? Oare necredinta lor va nimici credinciosia lui Dumnezeu?
4. Nicidecum! Ci Dumnezeu se vadeste in adevarul Sau, pe cand tot omul intru minciuna, precum este scris: “Drept esti Tu intru cuvintele Tale si biruitor cand vei judeca Tu”.
5. Iar daca nedreptatea noastra invedereaza dreptatea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva este nedrept Dumnezeu care aduce mania? – Ca om vorbesc.
6. Nicidecum! Caci atunci cum va judeca Dumnezeu lumea?
7. Caci daca adevarul lui Dumnezeu, prin minciuna mea, a prisosit spre slava Lui, pentru ce dar mai sunt si eu judecat ca pacatos?
8. Si de ce n-am face cele rele, ca sa vina cele bune, precum suntem huliti si precum spun unii ca zicem noi? Osanda aceasta este dreapta.
9. Dar ce? Avem noi vreo precadere? Nicidecum. Caci am invinuit mai inainte si pe iudei, si pe elini, ca toti sunt sub pacat,
10. Dupa cum este scris: “Nu este drept nici unul;
11. Nu este cel ce intelege, nu este cel ce cauta pe Dumnezeu.
12. Toti s-au abatut, impreuna, netrebnici s-au facut. Nu este cine sa faca binele, nici macar unul nu este.
13. Mormant deschis este gatlejul lor; viclenii vorbit-au cu limbile lor; venin de vipera este sub buzele lor;
14. Gura lor e plina de blestem si amaraciune;
15. Iuti sunt picioarele lor sa verse sange;
16. Pustiire si nenorocire sunt in drumurile lor;
17. Si calea pacii ei nu au cunoscut-o;
18. Nu este frica de Dumnezeu inaintea ochilor lor”.
19. Dar stim ca cele cate zice Legea le spune celor care sunt sub Lege, ca orice gura sa fie inchisa si ca toata lumea sa fie vinovata inaintea lui Dumnezeu.
20. Pentru ca din faptele Legii nici un om nu se va indrepta inaintea Lui, caci prin Lege vine cunostinta pacatului.
21. Dar acum, in afara de Lege, s-a aratat dreptatea lui Dumnezeu, fiind marturisita de Lege si de prooroci.
22. Dar dreptatea lui Dumnezeu vine prin credinta in Iisus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred, caci nu este deosebire.
23. Fiindca toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu;
24. Indreptandu-se in dar cu harul Lui, prin rascumpararea cea in Hristos Iisus.
25. Pe Care Dumnezeu L-a randuit (jertfa de) ispasire, prin credinta in sangele Lui, ca sa-Si arate dreptatea Sa, pentru iertarea pacatelor celor mai inainte facute,
26. Intru ingaduinta lui Dumnezeu – ca sa-Si arate dreptatea Sa, in vremea de acum, spre a fi El Insusi drept, si indreptand pe cel ce traieste din credinta in Iisus.
27. Deci, unde este pricina de lauda? A fost inlaturata. Prin care Lege? Prin Legea faptelor? Nu, ci prin Legea credintei.
28. Caci socotim ca prin credinta se va indrepta omul, fara faptele Legii.
29. Oare Dumnezeu este numai al iudeilor? Nu este El si Dumnezeul paganilor? Da, si al paganilor.
30. Fiindca este un singur Dumnezeu, Care va indrepta din credinta pe cei taiati imprejur si, prin credinta, pe cei netaiati imprejur.
31. Desfiintam deci noi Legea prin credinta? Nicidecum! Dimpotriva, intarim Legea.

CAPITOLUL 4
Indreptarea prin credinta e intarita cu pilda lui Avraam si cu marturia lui David.

1. Deci, ce vom zice ca a dobandit dupa trup stramosul nostru Avraam?
2. Caci daca Avraam s-a indreptat din fapte, are de ce sa se laude, dar nu inaintea lui Dumnezeu.
3. Caci, ce spune Scriptura? Si “Avraam a crezut lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate”.
4. Celui care face fapte, nu i se socoteste plata dupa har, ci dupa datorie;
5. Iar celui care nu face fapte, ci crede in Cel ce indrepteaza pe cel pacatos, credinta lui i se socoteste ca dreptate.
6. Precum si David vorbeste despre fericirea omului caruia Dumnezeu ii socoteste dreptatea fara fapte:
7. “Fericiti aceia, carora li s-au iertat faradelegile si ale caror pacate li s-au acoperit!
8. Fericit barbatul caruia Domnul nu-i va socoti pacatul”.
9. Deci fericirea aceasta este ea numai pentru cei taiati imprejur sau si pentru cei netaiati imprejur? Caci zicem: “I s-a socotit lui Avraam credinta ca dreptate”.
10. Dar cum i s-a socotit? Cand era taiat imprejur sau cand era netaiat imprejur? Nu cand era taiat imprejur, ci cand era netaiat imprejur.
11. Iar semnul taierii imprejur l-a primit ca pecete a dreptatii pentru credinta lui din vremea netaierii imprejur, ca sa fie el parinte al tuturor celor ce cred, netaiati imprejur, pentru a li se socoti si lor (credinta) ca dreptate,
12. Si parinte al celor taiati imprejur. Dar nu numai al celor care sunt taiati imprejur, ci si care umbla pe urmele credintei pe care o avea parintele nostru Avraam, pe cand era netaiat imprejur.
13. Pentru ca Avraam si semintia lui nu prin lege au primit fagaduinta ca vor mosteni lumea, ci prin dreptatea cea din credinta.
14. Caci daca mostenitorii sunt cei ce au legea, atunci credinta a ajuns zadarnica, iar fagaduinta s-a desfiintat,
15. Caci legea pricinuieste maine; dar unde nu este lege, nu este nici calcare de lege.
16. De aceea (mostenirea fagaduita) este din credinta, ca sa fie din har si ca fagaduinta sa ramana sigura pentru toti urmasii, nu numai pentru toti cei ce se tin de lege, ci si pentru cei ce se tin de credinta lui Avraam, care este parinte al nostru al tuturor,
17. Precum este scris: “Te-am pus parinte al multor neamuri”, in fata Celui in Care a crezut, a lui Dumnezeu, Care inviaza mortii si cheama la fiinta cele ce inca nu sunt;
18. Impotriva oricarei nadejdi, Avraam a crezut cu nadejde ca el va fi parinte al multor neamuri, dupa cum i s-a spus: “Asa va fi semintia ta”;
19. Si neslabind in credinta, nu s-a uitat la trupul sau amortit – caci era aproape de o suta de ani – si nici la amortirea pantecelui Sarrei;
20. Si nu s-a indoit, prin necredinta, de fagaduinta lui Dumnezeu, ci s-a intarit in credinta, dand slava lui Dumnezeu,
21. Si fiind incredintat ca ceea ce i-a fagaduit are putere sa si faca.
22. De acea, credinta lui i s-a socotit ca dreptate.
23. Si nu s-a scris numai pentru el ca i s-a socotit ca dreptate,
24. Ci se va socoti si pentru noi, cei care credem in Cel ce a inviat din morti pe Iisus, Domnul nostru,
25. Care S-a dat pentru pacatele noastre si a inviat pentru indreptarea noastra.

CAPITOLUL 5
Roadele indreptarii din credinta. Adam si Hristos.

1. Deci fiind indreptati din credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
2. Prin Care am avut si apropiere, prin credinta, la harul acesta, in care stam, si ne laudam intru nadejdea slavei lui Dumnezeu.
3. Si nu numai atat, ci ne laudam si in suferinte, bine stiind ca suferinta aduce rabdare,
4. Si rabdarea incercare, si incercarea nadejde
5. Iar nadejdea nu rusineaza pentru ca iubirea lui Dumnezeu s-a varsat in inimile noastre, prin Duhul Sfant, Cel daruit noua.
6. Caci Hristos, inca fiind noi neputinciosi, la timpul hotarat a murit pentru cei necredinciosi.
7. Caci cu greu va muri cineva pentru un drept; dar pentru cel bun poate se hotaraste cineva sa moara.
8. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea Lui fata de noi prin aceea ca, pentru noi, Hristos a murit cand noi eram inca pacatosi.
9. Cu atat mai vartos, deci, acum, fiind indreptati prin sangele Lui, ne vom izbavi prin El de manie.
10. Caci daca, pe cand eram vrajmasi, ne-am impacat cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu atat mai mult, impacati fiind, ne vom mantui prin viata Lui.
11. Si nu numai atat, ci si ne laudam in Dumnezeu prin Domnul nostru Iisus Hristos, prin Care am primit acum impacarea.
12. De aceea, precum printr-un om a intrat pacatul in lume si prin pacat moartea, asa si moartea a trecut la toti oamenii, pentru ca toti au pacatuit in el.
13. Caci, pana la lege, pacatul era in lume, dar pacatul nu se socoteste cand nu este lege.
14. Ci a imparatit moartea de la Adam pana la Moise si peste cei ce nu pacatuisera, dupa asemanarea greselii lui Adam, care este chip al Celui ce avea sa vina.
15. Dar nu este cu greseala cum este cu harul, caci daca prin greseala unuia cei multi au murit, cu mult mai mult harul lui Dumnezeu si darul Lui au prisosit asupra celor multi, prin harul unui singur om, Iisus Hristos.
16. Si ce aduce darul nu seamana cu ce a adus acel unul care a pacatuit; caci judecata dintr-unul duce la osandire, iar harul din multe greseli duce la indreptare.
17. Caci, daca prin greseala unuia moartea a imparatit printr-unul, cu mult mai mult cei ce primesc prisosinta harului si a darului dreptatii vor imparati in viata prin Unul Iisus Hristos.
18. Asadar, precum prin greseala unuia a venit osanda pentru toti oamenii, asa si prin indreptarea adusa de Unul a venit, pentru toti oamenii, indreptarea care da viata;
19. Caci precum prin neascultarea unui om s-au facut pacatosi cei multi, tot asa prin ascultarea unuia se vor face drepti cei multi.
20. Iar Legea a intrat si ea ca se inmulteasca greseala; iar unde s-a inmultit pacatul, a prisosit harul;
21. Pentru ca precum a imparatit pacatul prin moarte, asa si harul sa imparateasca prin dreptate, spre viata vesnica, prin Iisus Hristos, Domnul nostru.

CAPITOLUL 6
Lucrarea faptelor bune ce se cuvine sa urmeze credintei.

1. Ce vom zice deci? Ramane-vom, oare, in pacat, ca sa se inmulteasca harul?
2. Nicidecum! Noi care am murit pacatului, cum vom mai trai in pacat?
3. Au nu stiti ca toti cati in Hristos Iisus ne-am botezat, intru moartea Lui ne-am botezat?
4. Deci ne-am ingropat cu El, in moarte, prin botez, pentru ca, precum Hristos a inviat din morti, prin slava Tatalui, asa sa umblam si noi intru innoirea vietii;
5. Caci daca am fost altoiti pe El prin asemanarea mortii Lui, atunci vom fi partasi si ai invierii Lui,
6. Cunoscand aceasta, ca omul nostru cel vechi a fost rastignit impreuna cu El, ca sa se nimiceasca trupul pacatului, pentru a nu mai fi robi ai pacatului.
7. Caci Cel care a murit a fost curatit de pacat.
8. Iar daca am murit impreuna cu Hristos, credem ca vom si vietui impreuna cu El,
9. Stiind ca Hristos, inviat din morti, nu mai moare. Moarta nu mai are stapanire asupra Lui.
10. Caci ce a murit, a murit pacatului o data pentru totdeauna, iar ce traieste, traieste lui Dumnezeu.
11. Asa si voi, socotiti-va ca sunteti morti pacatului, dar vii pentru Dumnezeu, in Hristos Iisus, Domnul nostru.
12. Deci sa nu imparateasca pacatul in trupul vostru cel muritor, ca sa va supuneti poftelor lui;
13. Nici sa nu puneti madularele voastre ca arme ale nedreptatii in slujba pacatului, ci, infatisati-va pe voi lui Dumnezeu, ca vii, sculati din morti, si madularele voastre ca arme ale dreptatii lui Dumnezeu.
14. Caci pacatul nu va avea stapanire asupra voastra, fiindca nu sunteti sub lege, ci sub har.
15. Oare, atunci sa pacatuim fiindca nu suntem sub lege, ci sub har? Nicidecum!
16. Au nu stiti ca celui ce va dati spre ascultare robi, sunteti robi aceluia caruia va supuneti: fie ai pacatului spre moarte, fie ai ascultarii spre dreptate?
17. Multumim insa lui Dumnezeu, ca (desi) erati robi ai pacatului, v-ati supus din toata inima dreptarului invataturii careia ati fost incredintati,
18. Si izbavindu-va de pacat, v-ati facut robi ai dreptatii.
19. Omeneste vorbesc, pentru slabiciunea trupului vostru. – Caci precum ati facut madularele voastre roabe necuratiei si faradelegii, spre faradelege, tot asa faceti acum madularele voastre roabe dreptatii, spre sfintire.
20. Caci atunci, cand erati robi ai pacatului, erati liberi fata de dreptate.
21. Deci ce roada aveati atunci? Roade de care acum va e rusine; pentru ca sfarsitul acelora este moartea.
22. Dar acum, izbaviti fiind de pacat si robi facandu-va lui Dumnezeu, aveti roada voastra spre sfintire, iar sfarsitul, viata vesnica.
23. Pentru ca plata pacatului este moartea, iar harul lui Dumnezeu, viata vesnica, in Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAPITOLUL 7
Osanda pacatului sub Lege. Lupta intre carne si duh.

1. Oare nu stiti, fratilor – caci celor ce cunosc Legea vorbesc – ca Legea are putere asupra omului, atata timp cat el traieste?
2. Caci femeia maritata e legata, prin lege, de barbatul sau atata timp cat el traieste; iar daca i-a murit barbatul, este dezlegata de legea barbatului.
3. Deci, traindu-i barbatul, se va numi adultera daca va fi cu alt barbat; iar daca i-a murit barbatul este libera fata de lege, ca sa nu fie adultera, luand un alt barbat.
4. Asa ca, fratii mei, si voi ati murit Legii, prin trupul lui Hristos, spre a fi ai altuia, ai Celui ce a inviat din morti, ca sa aducem roade lui Dumnezeu.
5. Caci pe cand eram in trup, patimile pacatelor, care erau prin Lege, lucrau in madularele noastre, ca sa aducem roade mortii;
6. Dar acum ne-am desfacut de Lege, murind aceluia in care eram tinuti robi, ca noi sa slujim intru innoirea Duhului, iar nu dupa slova cea veche.
7. Ce vom zice deci? Au doara Legea este pacat? Nicidecum. Dar eu n-am cunoscut pacatul, decat prin Lege. Caci n-as fi stiut pofta, daca Legea n-ar fi zis: Sa nu poftesti!
8. Dar pacatul, luand pricina prin porunca, a lucrat in mine tot felul de pofte. Caci fara lege, pacatul era mort.
9. Iar eu candva traiam fara lege, dar dupa ce a venit porunca, pacatul a prins viata;
10. Iar eu am murit! Si porunca, data spre viata, mi s-a aflat a fi spre moarte.
11. Pentru ca pacatul, luand indemn prin porunca, m-a inselat si m-a ucis prin ea.
12. Deci, Legea e sfanta si porunca e sfanta si dreapta si buna.
13. Atunci, ce era bun s-a facut pentru mine pricina mortii? Nicidecum! Ci pacatul, ca sa se arate pacat, mi-a adus moartea, prin ceea ce a fost bun, pentru ca pacatul, prin porunca, sa fie peste masura de pacatos.
14. Caci stim ca Legea e duhovniceasca; dar eu sunt trupesc, vandut sub pacat.
15. Pentru ca ceea ce fac nu stiu; caci nu savarsesc ceea ce voiesc, ci fac ceea ce urasc.
16. Iar daca fac ceea ce nu voiesc, recunosc ca Legea este buna.
17. Dar acum nu eu fac acestea, ci pacatul care locuieste in mine.
18. Fiindca stiu ca nu locuieste in mine, adica in trupul meu, ce este bun. Caci a voi se afla in mine, dar a face binele nu aflu;
19. Caci nu fac binele pe care il voiesc, ci raul pe care nu-l voiesc, pe acela il savarsesc.
20. Iar daca fac ceea ce nu voiesc eu, nu eu fac aceasta, ci pacatul care locuieste in mine.
21. Gasesc deci in mine, care voiesc sa fac bine, legea ca raul este legat de mine.
22. Ca, dupa omul cel launtric, ma bucur de legea lui Dumnezeu;
23. Dar vad in madularele mele o alta lege, luptandu-se impotriva legii mintii mele si facandu-ma rob legii pacatului, care este in madularele mele.
24. Om nenorocit ce sunt! Cine ma va izbavi de trupul mortii acesteia?
25. Multumesc lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos, Domnul nostru! Deci, dar, eu insumi, cu mintea mea, slujesc legii lui Dumnezeu, iar cu trupul, legii pacatului.

CAPITOLUL 8
Credinciosii sunt slobozi fata de osanda. Ei sunt fii ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos. Sfantul Duh Mijlocitorul.

1. Drept aceea nici o osanda nu este acum asupra celor ce sunt in Hristos Iisus.
2. Caci legea duhului vietii in Hristos Iisus m-a eliberat de legea pacatului si a mortii,
3. Pentru ca ceea ce era cu neputinta Legii – fiind slaba prin trup – a savarsit Dumnezeu, trimitand pe Fiul Sau intru asemanarea trupului pacatului si pentru pacat a osandit pacatul in trup,
4. Pentru ca indreptarea din Lege sa se implineasca in noi, care nu umblam dupa trup, ci dupa duh.
5. Caci cei ce sunt dupa trup cugeta cele ale trupului, iar cei ce sunt dupa Duh, cele ale Duhului.
6. Caci dorinta carnii este moarte dar dorinta Duhului este viata si pace;
7. Fiindca dorinta carnii este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci nu se supune legii lui Dumnezeu, ca nici nu poate.
8. Iar cei ce sunt in carne nu pot sa placa lui Dumnezeu.
9. Dar voi nu sunteti in carne, ci in Duh, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi. Iar daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui.
10. Iar daca Hristos este in voi, trupul este mort pentru pacat; iar Duhul, viata pentru dreptate,
11. Iar daca Duhul Celui ce a inviat pe Iisus din morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Iisus din morti va face vii si trupurile voastre cele muritoare, prin Duhul Sau care locuieste in voi.
12. Drept aceea, fratilor, nu suntem datori trupului, ca sa vietuim dupa trup.
13. Caci daca vietuiti dupa trup, veti muri, iar daca ucideti, cu Duhul, faptele trupului, veti fi vii.
14. Caci cati sunt manati de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15. Pentru ca n-ati primit iarasi un duh al robiei, spre temere, ci ati primit Duhul infierii, prin care strigam: Avva! Parinte!
16. Duhul insusi marturiseste impreuna cu duhul nostru ca suntem fii ai lui Dumnezeu.
17. Si daca suntem fii, suntem si mostenitori – mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos, daca patimim impreuna cu El, ca impreuna cu El sa ne si preamarim.
18. Caci socotesc ca patimirile vremii de acum nu sunt vrednice de marirea care ni se va descoperi.
19. Pentru ca faptura asteapta cu nerabdare descoperirea fiilor lui Dumnezeu.
20. Caci faptura a fost supusa desertaciunii – nu din voia ei, ci din cauza aceluia care a supus-o – cu nadejde,
21. Pentru ca si faptura insasi se va izbavi din robia stricaciunii, ca sa fie partasa la libertatea maririi fiilor lui Dumnezeu.
22. Caci stim ca toata faptura impreuna suspina si impreuna are dureri pana acum.
23. Si nu numai atat, ci si noi, care avem parga Duhului, si noi insine suspinam in noi, asteptand infierea, rascumpararea trupului nostru.
24. Caci prin nadejde ne-am mantuit; dar nadejdea care se vede nu mai e nadejde. Cum ar nadajdui cineva ceea ce vede?
25. Iar daca nadajduim ceea ce nu vedem, asteptam prin rabdare.
26. De asemenea si Duhul vine in ajutor slabiciunii noastre, caci noi nu stim sa ne rugam cum trebuie, ci Insusi Duhul Se roaga pentru noi cu suspine negraite.
27. Iar Cel ce cerceteaza inimile stie care este dorinta Duhului, caci dupa Dumnezeu El Se roaga pentru sfinti.
28. Si stim ca Dumnezeu toate le lucreaza spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemati dupa voia Lui;
29. Caci pe cei pe care i-a cunoscut mai inainte, mai inainte i-a si hotarat sa fie asemenea chipului Fiului Sau, ca El sa fie intai nascut intre multi frati.
30. Iar pe care i-a hotarat mai inainte, pe acestia i-a si chemat; si pe care i-a chemat, pe acestia i-a si indreptat; iar pe care i-a indreptat, pe acestia i-a si marit.
31. Ce vom zice deci la acestea? Daca Dumnezeu e pentru noi, cine este impotriva noastra?
32. El, Care pe Insusi Fiul Sau nu L-a crutat, ci L-a dat mortii, pentru noi toti, cum nu ne va da, oare, toate impreuna cu El?
33. Cine va ridica para impotriva alesilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel ce indrepteaza;
34. Cine este Cel ce osandeste? Hristos, Cel ce a murit, si mai ales Cel ce a inviat, Care si este de-a dreapta lui Dumnezeu, Care mijloceste pentru noi!
35. Cine ne va desparti pe noi de iubirea lui Hristos? Necazul, sau stramtorarea, sau prigoana, sau foametea, sau lipsa de imbracaminte, sau primejdia, sau sabia?
36. Precum este scris: “Pentru Tine suntem omorati toata ziua, socotiti am fost ca niste oi de junghiere”.
37. Dar in toate acestea suntem mai mult decat biruitori, prin Acela Care ne-a iubit.
38. Caci sunt incredintat ca nici moartea, nici viata, nici ingerii, nici stapanirile, nici cele de acum, nici cele ce vor fi, nici puterile,
39. Nici inaltimea, nici adancul si nici o alta faptura nu va putea sa ne desparta pe noi de dragostea lui Dumnezeu, cea intru Hristos Iisus, Domnul nostru.

CAPITOLUL 9
Israel cel cazut s-a lepadat. Chemarea neamurilor. Israel cel adevarat.

1. Spun adevarul in Hristos, nu mint, martor fiindu-mi constiinta mea in Duhul Sfant,
2. Ca mare imi este intristarea si necurmata durerea inimii.
3. Caci as fi dorit sa fiu eu insumi anatema de la Hristos pentru fratii mei, cei de un neam cu mine, dupa trup,
4. Care sunt israeliti, ale carora sunt infierea si slava si legamintele si Legea si inchinarea si fagaduintele,
5. Ai carora sunt parintii si din care dupa trup este Hristos, Cel ce este peste toate Dumnezeu, binecuvantat in veci. Amin!
6. Dar nu asa ca ar fi cazut cuvantul lui Dumnezeu: caci nu toti cei din Israel sunt si israeliti;
7. Nici pentru ca sunt urmasii lui Avraam, sunt toti fii, ci “intru Isaac, a zis, se vor chema tie urmasi”,
8. Adica: Nu copiii trupului sunt copii ai lui Dumnezeu, ci fiii fagaduintei se socotesc urmasi.
9. Caci al fagaduintei este cuvantul acesta: “(La anul) pe vremea aceasta voi veni si Sara va avea un fiu”.
10. Dar nu numai ea, ci si Rebeca, avand copii gemeni dintr-unul, Isaac, parintele nostru;
11. Si nefiind ei inca nascuti si nefacand ei ceva bun sau rau, ca sa ramana voia lui Dumnezeu cea dupa alegere, nu din fapte, ci de la Cel care cheama,
12. I s-a zis ei ca “cel mai mare va sluji celui mai mic”,
13. Precum este scris: “Pe Iacov l-am iubit, iar pe Isav l-am urat”.
14. Ce vom zice dar? Nu cumva la Dumnezeu este nedreptate? Nicidecum!
15. Caci graieste catre Moise: “Voi milui pe cine vreau sa-l miluiesc si Ma voi indura de cine vreau sa Ma indur”.
16. Deci, dar, nu este nici de la cel care voieste, nici de la cel ce alearga, ci de la Dumnezeu care miluieste.
17. Caci Scriptura zice lui Faraon: “Pentru aceasta chiar te-am ridicat, ca sa arat in tine puterea Mea si ca numele Meu sa se vesteasca in tot pamantul”.
18. Deci, dar, Dumnezeu pe cine voieste il miluieste, iar pe cine voieste il impietreste.
19. Imi vei zice deci: De ce mai dojeneste? Caci vointei Lui cine i-a stat impotriva?
20. Dar, omule, tu cine esti care raspunzi impotriva lui Dumnezeu? Oare faptura va zice Celui ce a facut-o: De ce m-ai facut asa?
21. Sau nu are olarul putere peste lutul lui, ca din aceeasi framantatura sa faca un vas de cinste, iar altul de necinste?
22. Si ce este daca Dumnezeu, voind sa-Si arate mania si sa faca cunoscuta puterea Sa, a suferit cu multa rabdare vasele maniei Sale, gatite spre pierire,
23. Si ca sa faca cunoscuta bogatia slavei Sale catre vasele milei, pe care mai dinainte le-a gatit spre slava?
24. Adica pe noi, pe care ne-a si chemat, nu numai dintre iudei, ci si dintre pagani,
25. Precum zice El si la Osea: “Chema-voi poporul Meu pe cel ce nu este poporul Meu, si iubita pe cea care nu era iubita;
26. Si va fi in locul unde li s-a zis lor: Nu voi sunteti poporul Meu – acolo se vor chema fii ai Dumnezeului Celui viu”.
27. Iar Isaia striga pentru Israel : “Daca numarul fiilor lui Israel ar fi ca nisipul marii, ramasita se va mantui.
28. Pentru ca implinind si scurtand, Domnul va indeplini, pe pamant, cuvantul Sau”.
29. Si precum a proorocit Isaia: “Daca Domnul Savaot nu ne-ar fi lasat noua urmasi, am fi ajuns ca Sodoma si ne-am fi asemanat cu Gomora”.
30. Ce vom zice, deci? Ca neamurile care nu cautau dreptatea au dobandit dreptatea, insa dreptatea din credinta;
31. Iar Israel, urmarind legea dreptatii, n-a ajuns la legea dreptatii.
32. Pentru ce? Pentru ca nu o cautau din credinta, ci ca din faptele Legii. S-au poticnit de piatra poticnirii,
33. Precum este scris: “Iata pun in Sion piatra de poticnire si piatra de sminteala; si tot cel ce crede in El nu se va rusina”.

CAPITOLUL 10
Iudeii cauta indreptare din faptele Legii, iar nu din sfarsitul Legii, care este Hristos.

1. Fratilor, bunavointa inimii mele si rugaciunea mea catre Dumnezeu, pentru Israel, este spre mantuire.
2. Caci le marturisesc ca au ravna pentru Dumnezeu, dar sunt fara cunostinta.
3. Deoarece, necunoscand dreptatea lui Dumnezeu si cautand sa statorniceasca dreptatea lor, dreptatii lui Dumnezeu ei nu s-au supus.
4. Caci sfarsitul Legii este Hristos, spre dreptate tot celui ce crede.
5. Caci Moise scrie despre dreptatea care vine din lege, ca: “Omul care o va indeplini va trai prin ea”.
6. Iar dreptatea din credinta graieste asa: “Sa nu zici in inima ta: Cine se va sui la cer?”, ca adica sa coboare pe Hristos!
7. Sau: “Cine se va cobori intru adanc?”, ca sa ridice pe Hristos din morti!
8. Dar ce zice Scriptura? “Aproape este de tine cuvantul, in gura ta si in inima ta”, – adica cuvantul credintei pe care-l propovaduim.
9. Ca de vei marturisi cu gura ta ca Iisus este Domnul si vei crede in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat pe El din morti, te vei mantui.
10. Caci cu inima se crede spre dreptate, iar cu gura se marturiseste spre mantuire.
11. Caci zice Scriptura: “Tot cel ce crede in El nu se va rusina”.
12. Caci nu este deosebire intre iudeu si elin, pentru ca Acelasi este Domnul tuturor, Care imbogateste pe toti cei ce-L cheama pe El.
13. Caci: “Oricine va chema numele Domnului se va mantui”.
14. Dar cum vor chema numele Aceluia in Care inca n-au crezut? Si cum vor crede in Acela de Care n-au auzit? Si cum vor auzi, fara propovaduitor?
15. Si cum vor propovadui, de nu vor fi trimisi? Precum este scris: “Cat de frumoase sunt picioarele celor ce vestesc pacea, ale celor ce vestesc cele bune!”
16. Dar nu toti s-au supus Evangheliei, caci Isaia zice: “Doamne, cine a crezut celor auzite de la noi?”
17. Prin urmare, credinta este din auzire, iar auzirea prin cuvantul lui Hristos.
18. Dar intreb: Oare n-au auzit? Dimpotriva: “In tot pamantul a iesit vestirea lor si la marginile lumii cuvintele lor”.
19. Dar zic: Nu cumva Israel n-a inteles? Moise spune cel dintai: “Voi intarata ravna voastra prin cel ce nu este poporul (Meu) si voi atata mania voastra cu un popor nepriceput”.
20. Isaia indrazneste si zice: “Am fost aflat de cei ce nu Ma cautau si M-am facut aratat celor ce nu intrebau de Mine”.
21. Dar catre Israel zice: “Toata ziua intins-am mainile Mele catre un popor neascultator si impotriva graitor”.

CAPITOLUL 11
Alegerea lui Israel ramane neschimbata, dar trecatoarea lui necredinta a adus miluirea paganilor. Caile Domnului sunt de-a pururi minunate si nepatrunse.

1. Intreb deci: Oare lepadat-a Dumnezeu pe poporul Sau? Nicidecum! Caci si eu sunt israelit, din urmasii lui Avraam, din semintia lui Veniamin.
2. Nu a lepadat Dumnezeu pe poporul Sau, pe care mai inainte l-a cunoscut. Nu stiti, oare, ce zice Scriptura despre Ilie? Cum se roaga el impotriva lui Israel, zicand:
3. “Doamne, pe proorocii Tai i-au omorat, jertfelnicele Tale le-au surpat si eu am ramas singur si ei cauta sa-mi ia sufletul!”.
4. Dar ce-i spune dumnezeiescul raspuns? “Mi-am pus deoparte sapte mii de barbati, care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal”.
5. Deci tot asa si in vremea de acum este o ramasita aleasa prin har.
6. Iar daca este prin har, nu mai este din fapte; altfel harul nu mai este har. Iar daca este din fapte, nu mai este har, altfel fapta nu mai este fapta.
7. Ce este deci? Nu tot Israelul a dobandit ceea ce cauta; ci cei alesi au dobandit, iar ceilalti s-au impietrit,
8. Precum este scris: “Dumnezeu le-a dat duh de amortire, ochi ca sa nu vada si urechi ca sa nu auda pana in ziua de azi”.
9. Iar David zice: “Faca-se masa lor cursa si lat si sminteala si rasplatire lor!
10. Intunce-se ochii lor ca sa nu vada si spinarea lor incovoaie-o pentru totdeauna!”
11. Deci, intreb: S-a poticnit, oare, ca sa cada? Nicidecum! Si prin caderea lor, neamurilor le-a venit mantuirea, ca Israel sa-si intarate ravna fata de ele.
12. Dar daca greseala lor a fost bogatie lumii si micsorarea lor bogatie neamurilor, cu cat mai mult intreg numarul lor!
13. Caci v-o spun voua, neamurilor: Intru cat sunt eu, deci, apostol al neamurilor, slavesc slujirea mea,
14. Doar voi izbuti sa atat ravna celor din neamul meu si sa mantuiesc pe unii dintre ei.
15. Caci daca inlaturarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o inviere din morti?
16. Iar daca este parga (de faina) sfanta, si framantatura este sfanta; si daca radacina este sfanta, si ramurile sunt.
17. Iar daca unele din ramuri au fost taiate, si tu, care erai maslin salbatic, ai fost altoit printre cele ramase, si partas te-ai facut radacinii si grasimii maslinului,
18. Nu te mandri fata de ramuri; iar daca te mandresti, nu tu porti radacina, ci radacina pe tine.
19. Dar vei zice: Au fost taiate ramurile, ca sa fiu altoit eu.
20. Bine! Din cauza necredintei au fost taiate, iar tu stai prin credinta. Nu te ingamfa, ci teme-te;
21. Caci daca Dumnezeu n-a crutat ramurile firesti, nici pe tine nu te va cruta.
22. Vezi deci bunatatea si asprimea lui Dumnezeu: Asprimea Lui catre cei ce au cazut in bunatatea Lui catre tine, daca vei starui in aceasta bunatate; altfel si tu vei fi taiat.
23. Dar si aceia, de nu vor starui in necredinta, vor fi altoiti; caci puternic este Dumnezeu sa-i altoiasca iarasi.
24. Caci daca tu ai fost taiat din maslinul cel din fire salbatic si impotriva firii ai fost altoit in maslin bun, cu atat mai vartos acestia, care sunt dupa fire, vor fi altoiti in insusi maslinul lor.
25. Pentru ca nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti taina aceasta, ca sa nu va socotiti pe voi insiva intelepti; ca impietrirea s-a facut lui Israel in parte, pana ce va intra tot numarul neamurilor.
26. Si astfel intregul Israel se va mantui, precum este scris: “Din Sion va veni Izbavitorul si va indeparta nelegiuirile de la Iacov;
27. Si acesta este legamantul Meu cu ei, cand voi ridica pacatele lor”.
28. Cat priveste Evanghelia, ei sunt vrajmasi din pricina voastra, dar cu privire la alegere ei sunt iubiti, din cauza parintilor.
29. Caci darurile si chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua inapoi.
30. Dupa cum voi, candva, n-ati ascultat de Dumnezeu, dar acum ati fost miluiti prin neascultarea acestora,
31. Tot asa si acestia n-au ascultat acum, ca, prin mila catre voi, sa fie miluiti si ei acum.
32. Caci Dumnezeu i-a inchis pe toti in neascultare, pentru ca pe toti sa-i miluiasca.
33. O, adancul bogatiei si al intelepciunii si al stiintei lui Dumnezeu! Cat sunt de necercetate judecatile Lui si cat sunt de nepatrunse caile Lui!
34. Caci cine a cunoscut gandul Domnului sau cine a fost sfetnicul Lui?
35. Sau cine mai inainte I-a dat Lui si va lua inapoi de la El?
36. Pentru ca de la El si prin El si intru El sunt toate. A Lui sa fie marirea in veci. Amin!

CAPITOLUL 12
Indemnuri la sfintenie. Intrebuintarea folositoare a deosebitelor daruri.

1. Va indemn, deci, fratilor, pentru indurarile lui Dumnezeu, sa infatisati trupurile voastre ca pe o jertfa vie, sfanta, bine placuta lui Dumnezeu, ca inchinarea voastra cea duhovniceasca,
2. Si sa nu va potriviti cu acest veac, ci sa va schimbati prin innoirea mintii, ca sa deosebiti care este voia lui Dumnezeu, ce este bun si placut si desavarsit.
3. Caci, prin harul ce mi s-a dat, spun fiecaruia din voi sa nu cugete despre sine mai mult decat trebuie sa cugete, ci sa cugete fiecare spre a fi intelept, precum Dumnezeu i-a impartit masura credintei.
4. Ci precum intr-un singur trup avem multe madulare si madularele nu au toate aceeasi lucrare,
5. Asa si noi, cei multi, un trup suntem in Hristos si fiecare suntem madulare unii altora;
6. Dar avem felurite daruri, dupa harul ce ni s-a dat. Daca avem proorocie, sa proorocim dupa masura credintei;
7. Daca avem slujba, sa staruim in slujba; daca unul invata, sa se sarguiasca in invatatura;
8. Daca indeamna, sa fie la indemnare; daca imparte altora, sa imparta cu fireasca nevinovatie; daca sta in frunte, sa fie cu tragere de inima; daca miluieste, sa miluiasca cu voie buna!
9. Dragostea sa fie nefatarnica. Urati raul, alipiti-va de bine.
10. In iubire frateasca, unii pe altii iubiti-va; in cinste, unii altora dati-va intaietate.
11. La sarguinta, nu pregetati; cu duhul fiti fierbinti; Domnului slujiti.
12. Bucurati-va in nadejde; in suferinta fiti rabdatori; la rugaciune staruiti.
13. Faceti-va partasi la trebuintele sfintilor, iubirea de straini urmand.
14. Binecuvantati pe cei ce va prigonesc, binecuvantati-i si nu-i blestemati.
15. Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang.
16. Cugetati acelasi lucru unii pentru altii; nu cugetati la cele inalte, ci lasati-va dusi de spre cele smerite. Nu va socotiti voi insiva intelepti.
17. Nu rasplatiti nimanui raul cu rau. Purtati grija de cele bune inaintea tuturor oamenilor.
18. Daca se poate, pe cat sta in puterea voastra, traiti in buna pace cu toti oamenii.
19. Nu va razbunati singuri, iubitilor, ci lasati loc maniei (lui Dumnezeu), caci scris este: “A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati, zice Domnul”.
20. Deci, daca vrajmasul tau este flamand, da-i de mancare; daca ii este sete, da-i sa bea, caci, facand acestea, vei gramadi carbuni de foc pe capul lui.
21. Nu te lasa biruit de rau, ci biruieste raul cu binele.

CAPITOLUL 13
Sa ne supunem stapanirilor.

1. Tot sufletul sa se supuna inaltelor stapaniri, caci nu este stapanire decat de la Dumnezeu; iar cele ce sunt, de Dumnezeu sunt randuite.
2. Pentru aceea, cel ce se impotriveste stapanirii se impotriveste randuielii lui Dumnezeu. Iar cel ce se impotrivesc isi vor lua osanda.
3. Caci dregatorii nu sunt frica pentru fapta buna, ci pentru cea rea. Voiesti, deci, sa nu-ti fie frica de stapanire? Fa binele si vei avea lauda de la ea.
4. Caci ea este slujitoare a lui Dumnezeu spre binele tau. Iar daca faci rau, teme-te; caci nu in zadar poarta sabia; pentru ca ea este slujitoare a lui Dumnezeu si razbunatoare a maniei Lui, asupra celui ce savarseste raul.
5. De aceea este nevoie sa va supuneti, nu numai pentru manie, ci si pentru constiinta.
6. Ca pentru aceasta platiti si dari. Caci (dregatorii) sunt slujitorii lui Dumnezeu, staruind in aceasta slujire neincetat.
7. Dati deci tuturor cele ce sunteti datori: celui cu darea, darea; celui cu vama, vama; celui cu teama, teama; celui cu cinstea, cinste.
8. Nimanui cu nimic nu fiti datori, decat cu iubirea unuia fata de altul; ca cel care iubeste pe aproapele a implinit legea.
9. Pentru ca (poruncile): Sa nu savarsesti adulter; sa nu ucizi; sa nu furi; sa nu marturisesti stramb; sa nu poftesti… si orice alta porunca ar mai fi se cuprind in acest cuvant: Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.
10. Iubirea nu face rau aproapelui; iubirea este deci implinirea legii.
11. Si aceasta, fiindca stiti in ce timp ne gasim, caci este chiar ceasul sa va treziti din somn; caci acum mantuirea este mai aproape de noi, decat atunci cand am crezut.
12. Noaptea e pe sfarsite; ziua este aproape. Sa lepadam dar lucrurile intunericului si sa ne imbracam cu armele luminii.
13. Sa umblam cuviincios, ca ziua: nu in ospete si in betii, nu in desfranari si in fapte de rusine, nu in cearta si in pizma;
14. Ci imbracati-va in Domnul Iisus Hristos si grija de trup sa nu o faceti spre pofte.

CAPITOLUL 14
Cum sa ne purtam cu cei slabi si sa nu dam prilej de sminteala nimanui.

1. Primiti-l pe cel slab in credinta fara sa-i judecati gandurile.
2. Unul crede sa manance de toate; cel slab insa mananca legume.
3. Cel ce mananca sa nu dispretuiasca pe cel ce nu mananca; iar cel ce nu mananca sa nu osandeasca pe cel ce mananca, fiindca Dumnezeu l-a primit.
4. Cine esti tu, ca sa judeci pe sluga altuia? Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere ca sa-l faca sa stea.
5. Unul deosebeste o zi de alta, iar altul judeca toate zilele la fel. Fiecare sa fie deplin incredintat in mintea lui.
6. Cel ce tine ziua, o tine pentru Domnul; si cel ce nu tine ziua, nu o tine pentru Domnul. Si cel ce mananca pentru Domnul mananca, caci multumeste lui Dumnezeu; si cel ce nu mananca pentru Domnul nu mananca, si multumeste lui Dumnezeu.
7. Caci nimeni dintre noi nu traieste pentru sine si nimeni nu moare pentru sine.
8. Ca daca traim, pentru Domnul traim, si daca murim, pentru Domnul murim. Deci si daca traim, si daca murim, ai Domnului suntem.
9. Caci pentru aceasta a murit si a inviat Hristos, ca sa stapaneasca si peste morti si peste vii.
10. Dar tu, de ce judeci pe fratele tau? Sau si tu, de ce dispretuiesti pe fratele tau? Caci toti ne vom infatisa inaintea judecatii lui Dumnezeu.
11. Caci scris este: “Viu sunt Eu! – zice Domnul – Tot genunchiul sa Mi se plece si toata limba sa dea slava lui Dumnezeu”.
12. Deci, dar, fiecare din voi va da seama despre sine lui Dumnezeu.
13. Deci sa nu ne mai judecam unii pe altii, ci mai degraba judecati aceasta: Sa nu dati fratelui prilej de poticnire sau de sminteala.
14. Stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat; pentru acela intinat este.
15. Dar daca, pentru mancare, fratele tau se mahneste, nu mai umbli potrivit iubirii. Nu pierde, cu mancarea ta, pe acela pentru care a murit Hristos.
16. Nu lasati ca bunul vostru sa fie defaimat.
17. Caci imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant.
18. Iar cel ce slujeste lui Hristos, in aceasta este placut lui Dumnezeu si cinstit de oameni.
19. Drept aceea sa urmarim cele ale pacii si cele ale zidirii unuia de catre altul.
20. Nu strica, pentru mancare, lucrul lui Dumnezeu. Toate sunt curate, dar rau este pentru omul care mananca spre poticnire.
21. Bine este sa nu mananci carne, nici sa bei vin, nici sa faci ceva de care fratele tau se poticneste, se sminteste sau slabeste (in credinta).
22. Credinta pe care o ai, s-o ai pentru tine insuti, inaintea lui Dumnezeu. Fericit este cel ce nu se judeca pe sine in ceea ce aproba!
23. Iar cel ce se indoieste, daca va manca, se osandeste, fiindca n-a fost din credinta. Si tot ce nu este din credinta este pacat.

CAPITOLUL 15
Indemnuri la rabdare cu cei slabi si la unirea frateasca. Izbanda si raspandirea Evangheliei prin predica apostolului.

1. Datori suntem noi cei tari sa purtam slabiciunile celor neputinciosi si sa nu cautam placerea noastra.
2. Ci fiecare dintre noi sa caute sa placa aproapelui sau, la ce este bine, spre zidire.
3. Ca si Hristos n-a cautat placerea Sa, ci, precum este scris: “Ocarile celor ce Te ocarasc pe Tine, au cazut asupra Mea”.
4. Caci toate cate s-au scris mai inainte, s-au scris spre invatatura noastra, ca prin rabdarea si mangaierea, care vin din Scripturi, sa avem nadejde.
5. Iar Dumnezeul rabdarii si al mangaierii sa va dea voua a gandi la fel unii pentru altii, dupa Iisus Hristos,
6. Pentru ca toti laolalta si cu o singura gura sa slaviti pe Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos.
7. De aceea, primiti-va unii pe altii, precum si Hristos v-a primit pe voi, spre slava lui Dumnezeu.
8. Caci spun: Ca Hristos S-a facut slujitor al taierii imprejur pentru adevarul lui Dumnezeu, ca sa intareasca fagaduintele date parintilor,
9. Iar neamurile sa slaveasca pe Dumnezeu pentru mila Lui, precum este scris: “Pentru aceasta Te voi lauda intre neamuri si voi canta numele Tau”.
10. Si iarasi zice Scriptura: “Veseliti-va, neamuri, cu poporul Lui”.
11. Si iarasi: “Laudati pe Domnul toate neamurile; laudati-L pe El toate popoarele”.
12. Si iarasi Isaia zice: “Si Se va arata radacina lui Iesei, Cel care Se ridica sa domneasca peste neamuri; intru Acela neamurile vor nadajdui”.
13. Iar Dumnezeul nadejdii sa va umple pe voi de toata bucuria si pacea in credinta, ca sa prisoseasca nadejdea voastra, prin puterea Duhului Sfant.
14. Si, fratii mei, sunt incredintat eu insumi despre voi, ca si voi sunteti plini de bunatate, plini de toata cunostinta, putand sa va povatuiti unii pe altii.
15. Si v-am scris, fratilor, mai cu indrazneala, in parte, ca sa va amintesc despre harul ce mi-a fost dat de Dumnezeu,
16. Ca sa fiu slujitor al lui Iisus Hristos la neamuri, slujind Evanghelia lui Dumnezeu, pentru ca prinosul neamurilor, fiind sfintit in Duhul Sfant, sa fie bine primit.
17. Asadar, in Hristos Iisus am lauda, in cele catre Dumnezeu.
18. Caci nu voi cuteza sa spun ceva din cele ce n-a savarsit Hristos prin mine, spre ascultarea neamurilor, prin cuvant si prin fapta,
19. Prin puterea semnelor si a minunilor, prin puterea Duhului Sfant, asa incat de la Ierusalim si din tinuturile de primprejur pana la Iliria, am implinit propovaduirea Evangheliei lui Hristos,
20. Ravnind astfel sa binevestesc acolo unde Hristos nu fusese numit, ca sa nu zidesc pe temelie straina,
21. Ci precum este scris: “Carora nu li s-a vestit despre El, aceia Il vor vedea; si cei ce n-au auzit Il vor intelege”.
22. De aceea am si fost impiedicat, de multe ori, ca sa vin la voi.
23. Dar acum, nemaiavand loc in aceste tinuturi si avand dorinta de multi ani sa vin la voi,
24. Cand ma voi duce in Spania, voi veni la voi. Caci nadajduiesc sa va vad in trecere si, de catre voi, sa fiu insotit pana acolo, dupa ce ma voi bucura intai, in parte, de voi.
25. Acum insa ma duc la Ierusalim, ca sa slujesc sfintilor.
26. Caci Macedonia si Ahaia au binevoit sa faca o strangere de ajutoare pentru saracii dintre sfintii de la Ierusalim.
27. Caci ei au binevoit si sunt datori fata de ei. Caci daca neamurile s-au impartasit de cele duhovnicesti ale lor, datori sunt si ei sa le slujeasca in cele trupesti.
28. Savarsind deci aceasta si incredintandu-le roada aceasta, voi trece pe la voi, in Spania.
29. Si stiu ca, venind la voi, voi veni cu deplinatatea binecuvantarii lui Hristos.
30. Dar va indemn, fratilor, pentru Domnul nostru Iisus Hristos si pentru iubirea Duhului Sfant, ca impreuna cu mine sa luptati in rugaciuni catre Dumnezeu pentru mine,
31. Ca sa scap de necredinciosii din Iudeea si ca ajutorul meu la Ierusalim sa fie bine primit de catre sfinti,
32. Ca sa vin la voi cu bucurie prin voia lui Dumnezeu si sa-mi gasesc linistea impreuna cu voi.
33. Iar Dumnezeul pacii sa fie cu voi cu toti. Amin!

CAPITOLUL 16
Apostolul da in grija pe diaconita Febe. Inchinaciuni celor din Roma. Primejdia dezbinarii.

1. Si va incredintez pe Febe, sora noastra, care este diaconita a Bisericii din Chenhrea,
2. Ca s-o primiti in Domnul, cu vrednicia cuvenita sfintilor si sa-i fiti de ajutor la orice ar avea nevoie de ajutorul vostru. Caci si ea a ajutat pe multi si pe mine insumi.
3. Imbratisati pe Priscila si Acvila, impreuna-lucratori cu mine in Hristos Iisus,
4. Care si-au pus grumazul lor pentru viata mea si carora nu numai eu le multumesc, ci si toate Bisericile dintre neamuri,
5. Si Biserica din casa lor. Imbratisati pe Epenet, iubitul meu, care este parga Asiei, in Hristos.
6. Imbratisati pe Maria care s-a ostenit mult pentru voi.
7. Imbratisati pe Andronic si pe Iunias, cei de un neam cu mine si impreuna inchisi cu mine, care sunt vestiti intre apostoli si care inaintea mea au fost in Hristos.
8. Imbratisati pe Ampliat, iubitul meu in Domnul.
9. Imbratisati pe Urban, impreuna-lucrator cu mine in Hristos, si pe Stahis, iubitul meu.
10. Imbratisati pe Apelles, cel incercat in Hristos. Imbratisati pe cei ce sunt din casa lui Aristobul.
11. Imbratisati pe Irodion, cel de un neam cu mine. Imbratisati pe cei din casa lui Narcis, care sunt in Domnul.
12. Imbratisati pe Trifena si pe Trifosa, care s-au ostenit in Domnul. Imbratisati pe iubita Persida, care mult s-a ostenit in Domnul.
13. Imbratisati pe Ruf, cel ales intru Domnul, si pe mama lui, care este si a mea.
14. Imbratisati pe Asincrit, pe Flegon, pe Hermes, pe Patrova, pe Hermas si pe fratii care sunt impreuna cu ei.
15. Imbratisati pe Filolog si pe Iulia, pe Nereu si pe sora lui, pe Olimpian si pe toti sfintii care sunt impreuna cu ei.
16. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Va imbratiseaza pe voi toate Bisericile lui Hristos.
17. Si va indemn, fratilor, sa va paziti de cei ce fac dezbinari si sminteli impotriva invataturii pe care ati primit-o. Departati-va de ei.
18. Caci unii ca acestia nu slujesc Domnului nostru Iisus Hristos, ci pantecelui lor, si prin vorbele lor frumoase si magulitoare, inseala inimile celor fara de rautate.
19. Caci ascultarea voastra este cunoscuta de toti. Ma bucur deci de voi si voiesc sa fiti intelepti spre bine si nevinovati la rau.
20. Iar Dumnezeul pacii va zdrobi repede sub picioarele voastre pe satana. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi!
21. Va imbratiseaza Timotei, cel impreuna-lucrator cu mine, si Luciu si Iason si Sosipatru, cei de un neam cu mine,
22. Va imbratisez in Domnul eu, Tertius, care am scris epistola.
23. Va imbratiseaza Gaius, gazda mea si a toata Biserica. Va imbratiseaza Erast, vistiernicul cetatii, si fratele Cvartus.
24. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi cu toti. Amin!
25. Iar celui ce poate sa va intareasca dupa Evanghelia mea si dupa propovaduirea lui Iisus Hristos, potrivit cu descoperirea tainei celei ascunse din timpuri vesnice,
26. Iar acum aratata prin Scripturile proorocilor, dupa porunca vesnicului Dumnezeu si cunoscuta la toate neamurile spre ascultarea credintei,
27. Unuia inteleptului Dumnezeu, prin Iisus Hristos, fie slava in vecii vecilor. Amin!

Intaia Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Multumire lui Dumnezeu pentru credinta corintenilor. Raul dezbinarilor. Cuvantul Crucii: nebunie pentru cei ce pier, puterea lui Dumnezeu pentru cei ce se mantuiesc.

1. Pavel, chemat apostol al lui Hristos, prin voia lui Dumnezeu, si fratele Sostene,
2. Bisericii lui Dumnezeu care este in Corint, celor sfintiti in Iisus Hristos, celor numiti sfinti, impreuna cu toti cei ce cheama numele Domnului nostru Iisus Hristos in tot locul, si al lor si al nostru:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Multumesc totdeauna Dumnezeului meu pentru voi, pentru harul lui Dumnezeu, dat voua in Hristos Iisus.
5. Caci intru El v-ati imbogatit deplin intru toate, in tot cuvantul si in toata cunostinta;
6. Astfel marturia lui Hristos s-a intarit in voi,
7. Incat voi nu sunteti lipsiti de nici un dar, asteptand aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,
8. Care va va si intari pana la sfarsit, ca sa fiti nevinovati in ziua Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Credincios este Dumnezeu, prin Care ati fost chemati la impartasirea cu Fiul Sau Iisus Hristos, Domnul nostru.
10. Va indemn, fratilor, pentru numele Domnului nostru Iisus Hristos, ca toti sa vorbiti la fel si sa nu fie dezbinari intre voi; ci sa fiti cu totul uniti in acelasi cuget si in aceeasi intelegere.
11. Caci, fratii mei, despre voi, prin cei din casa lui Hloe mi-a venit stire ca la voi sunt certuri;
12. Si spun aceasta, ca fiecare dintre voi zice: Eu sunt al lui Pavel, iar eu sunt al lui Apollo, iar eu sunt al lui Chefa, iar eu sunt al lui Hristos!
13. Oare s-a impartit Hristos? Nu cumva s-a rastignit Pavel pentru voi? Sau fost-ati botezati in numele lui Pavel?
14. Multumesc lui Dumnezeu ca pe nici unul din voi n-am botezat, decat pe Crispus si pe Gaius,
15. Ca sa nu zica cineva ca ati fost botezati in numele meu.
16. Am botezat si casa lui Stefana; afara de acestia nu stiu sa mai fi botezat pe altcineva.
17. Caci Hristos nu m-a trimis ca sa botez, ci sa binevestesc, dar nu cu intelepciunea cuvantului, ca sa nu ramana zadarnica crucea lui Hristos.
18. Caci cuvantul Crucii, pentru cei ce pier, este nebunie; iar pentru noi, cei ce ne mantuim, este puterea lui Dumnezeu.
19. Caci scris este: “Pierde-voi intelepciunea inteleptilor si stiinta celor invatati voi nimici-o”.
20. Unde este inteleptul? Unde e carturarul? Unde e cercetatorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebuna intelepciunea lumii acesteia?
21. Caci de vreme ce intru intelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin intelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu sa mantuiasca pe cei ce cred prin nebunia propovaduirii.
22. Fiindca si iudeii cer semne, iar elinii cauta intelepciune,
23. Insa noi propovaduim pe Hristos cel rastignit: pentru iudei, sminteala; pentru neamuri, nebunie.
24. Dar pentru cei chemati, si iudei si elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu si intelepciunea lui Dumnezeu.
25. Pentru ca fapta lui Dumnezeu, socotita de catre oameni nebunie, este mai inteleapta decat intelepciunea lor si ceea ce se pare ca slabiciune a lui Dumnezeu, mai puternica decat taria oamenilor.
26. Caci, priviti chemarea voastra, fratilor, ca nu multi sunt intelepti dupa trup, nu multi sunt puternici, nu multi sunt de bun neam;
27. Ci Dumnezeu Si-a ales pe cele nebune ale lumii, ca sa rusineze pe cei intelepti; Dumnezeu Si-a ales pe cele slabe ale lumii, ca sa le rusineze pe cele tari;
28. Dumnezeu Si-a ales pe cele de neam jos ale lumii, pe cele nebagate in seama, pe cele ce nu sunt, ca sa nimiceasca pe cele ce sunt,
29. Ca nici un trup sa nu se laude inaintea lui Dumnezeu.
30. Din El, dar, sunteti voi in Hristos Iisus, Care pentru noi S-a facut intelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintire si rascumparare,
31. Pentru ca, dupa cum este scris: “Cel ce se lauda in Domnul sa se laude”.
CAPITOLUL 2
Propovaduirea Evangheliei nu sta in maiestria cuvintelor, nici in intelepciunea lumeasca, ci in intelepciunea cea dupa Dumnezeu.

1. Si eu, fratilor, cand am venit la voi si v-am vestit taina lui Dumnezeu, n-am venit ca iscusit cuvantator sau ca intelept.
2. Caci am judecat sa nu stiu intre voi altceva, decat pe Iisus Hristos, si pe Acesta rastignit.
3. Si eu intru slabiciune si cu frica si cu cutremur mare am fost la voi.
4. Iar cuvantul meu si propovaduirea mea nu stateau in cuvinte de induplecare ale intelepciunii omenesti, ci in adeverirea Duhului si a puterii,
5. Pentru ca credinta voastra sa nu fie in intelepciunea oamenilor, ci in puterea lui Dumnezeu.
6. Si intelepciunea o propovaduim la cei desavarsiti, dar nu intelepciunea acestui veac, nici a stapanitorilor acestui veac, care sunt pieritori,
7. Ci propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa, pe care Dumnezeu a randuit-o mai inainte de veci, spre slava noastra,
8. Pe care nici unul dintre stapanitorii acestui veac n-a cunoscut-o, caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei;
9. Ci precum este scris: “Cele ce ochiul n-a vazut si urechea n-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a gatit Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El”.
10. Iar noua ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul Sau, fiindca Duhul toate le cerceteaza, chiar si adancurile lui Dumnezeu.
11. Caci cine dintre oameni stie ale omului, decat duhul omului, care este in el? Asa si cele ale lui Dumnezeu, nimeni nu le-a cunoscut, decat Duhul lui Dumnezeu.
12. Iar noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul cel de la Dumnezeu, ca sa cunoastem cele daruite noua de Dumnezeu;
13. Pe care le si graim, dar nu in cuvinte invatate din intelepciunea omeneasca, ci in cuvinte invatate de la Duhul Sfant, lamurind lucruri duhovnicesti oamenilor duhovnicesti.
14. Omul firesc nu primeste cele ale Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt nebunie si nu poate sa le inteleaga, fiindca ele se judeca duhovniceste.
15. Dar omul duhovnicesc toate le judeca, pe el insa nu-l judeca nimeni;
16. Caci “Cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-L invete pe El?” Noi insa avem gandul lui Hristos.
CAPITOLUL 3
Raul dezbinarilor. Temelia Bisericii este Hristos. Crestinii sunt Biserica lui Dumnezeu.

1. Si eu, fratilor, n-am putut sa va vorbesc ca unor oameni duhovnicesti, ci ca unora trupesti, ca unor prunci in Hristos.
2. Cu lapte v-am hranit, nu cu bucate, caci inca nu puteati manca si inca nici acum nu puteti,
3. Fiindca sunteti tot trupesti. Cata vreme este intre voi pizma si cearta si dezbinari, nu sunteti, oare, trupesti si nu dupa firea omeneasca umblati?
4. Caci, cand zice unul: Eu sunt al lui Pavel, iar altul: Eu sunt al lui Apollo, au nu sunteti oameni trupesti?
5. Dar ce este Apollo? Si ce este Pavel? Slujitori prin care ati crezut voi si dupa cum i-a dat Domnul fiecaruia.
6. Eu am sadit, Apollo a udat, dar Dumnezeu a facut sa creasca.
7. Astfel nici cel ce sadeste nu e ceva, nici cel ce uda, ci numai Dumnezeu care face sa creasca.
8. Cel care sadeste si cel care uda sunt una si fiecare isi va lua plata dupa osteneala sa.
9. Caci noi impreuna-lucratori cu Dumnezeu suntem; voi sunteti ogorul lui Dumnezeu, zidirea lui Dumnezeu.
10. Dupa harul lui Dumnezeu, cel dat mie, eu, ca un intelept mester, am pus temelia; iar altul zideste. Dar fiecare sa ia seama cum zideste;
11. Caci nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea pusa, care este Iisus Hristos.
12. Iar de zideste cineva pe aceasta temelie: aur, argint, sau pietre scumpe, lemne, fan, trestie.
13. Lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va vadi ziua (Domnului). Pentru ca in foc se descopera, si focul insusi va lamuri ce fel este lucrul fiecaruia.
14. Daca lucrul cuiva, pe care l-a zidit, va ramane, va lua plata.
15. Daca lucrul cuiva se va arde, el va fi pagubit; el insa se va mantui, dar asa ca prin foc.
16. Nu stiti, oare, ca voi sunteti templu al lui Dumnezeu si ca Duhul lui Dumnezeu locuieste in voi?
17. De va strica cineva templul lui Dumnezeu, il va strica Dumnezeu pe el, pentru ca sfant este templul lui Dumnezeu, care sunteti voi.
18. Nimeni sa nu se amageasca. Daca i se pare cuiva, intre voi, ca este intelept in veacul acesta, sa se faca nebun, ca sa fie intelept.
19. Caci intelepciunea lumii acesteia este nebunie inaintea lui Dumnezeu, pentru ca scris este: “El prinde pe cei intelepti in viclenia lor”.
20. Si iarasi: “Domnul cunoaste gandurile inteleptilor, ca sunt desarte”.
21. Asa ca nimeni sa nu se laude cu oameni. Caci toate sunt ale voastre:
22. Fie Pavel, fie Apollo, fie Chefa, fie lumea, fie viata, fie moartea, fie cele de fata, fie cele viitoare, toate sunt ale voastre.
23. Iar voi sunteti ai lui Hristos, iar Hristos al lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 4
Slujitorii lui Hristos. Apostolul Pavel si corintenii adusi de el la credinta. Timotei trimisul lui Pavel.

1. Asa sa ne socoteasca pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.
2. Iar, la iconomi, mai ales, se cere ca fiecare sa fie aflat credincios.
3. Dar mie prea putin imi este ca sunt judecat de voi sau de vreo omeneasca judecata de toata ziua; fiindca nici eu nu ma judec pe mine insumi.
4. Caci nu ma stiu vinovat cu nimic, dar nu intru aceasta m-am indreptat. Cel care ma judeca pe mine este Domnul.
5. De aceea, nu judecati ceva inainte de vreme, pana ce nu va veni Domnul, Care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfaturile inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
6. Si acestea, fratilor, le-am zis ca despre mine si despre Apollo, dar ele sunt pentru voi, ca sa invatati din pilda noastra, sa nu treceti peste ce e scris, ca sa nu va faliti unul cu altul impotriva celuilalt.
7. Caci cine te deosebeste pe tine? Si ce ai, pe care sa nu-l fi primit? Iar daca l-ai primit, de ce te falesti, ca si cum nu l-ai fi primit?
8. Iata, sunteti satui; iata, v-ati imbogatit; fara de noi ati domnit, si, macar nu ati domnit, ca si noi sa domnim impreuna cu voi.
9. Caci mi se pare ca Dumnezeu, pe noi, apostolii, ne-a aratat ca pe cei din urma oameni, ca pe niste osanditi la moarte, fiindca ne-am facut priveliste lumii si ingerilor si oamenilor.
10. Noi suntem nebuni pentru Hristos; voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti intru slava, iar noi suntem intru necinste!
11. Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam; suntem goi si suntem palmuiti si pribegim,
12. Si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam.
13. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi.
14. Nu ca sa va rusinez va scriu acestea, ci ca sa va dojenesc, ca pe niste copii ai mei iubiti.
15. Caci de ati avea zeci de mii de invatatori in Hristos, totusi nu aveti multi parinti. Caci eu v-am nascut prin Evanghelie in Iisus Hristos.
16. Deci, va rog, sa-mi fiti mie urmatori, precum si eu lui Hristos.
17. Pentru aceasta am trimis la voi pe Timotei, care este fiul meu iubit si credincios in Domnul. El va va aduce aminte caile mele cele in Hristos Iisus, cum invat eu pretutindeni in toata Biserica.
18. Si unii, crezand ca n-am sa mai vin la voi, s-au semetit.
19. Dar eu voi veni la voi degraba – daca Domnul va voi – si voi cunoaste nu cuvantul celor ce s-au semetit, ci puterea lor.
20. Caci imparatia lui Dumnezeu nu sta in cuvant, ci in putere.
21. Ce voiti? Sa vin la voi cu toiagul sau sa vin cu dragoste si cu duhul blandetii?
CAPITOLUL 5
Mustrari impotriva celor desfranati. Izgonirea pacatosilor din Biserica.

1. Indeobste se aude ca la voi e desfranare, si o astfel de desfranare cum nici intre neamuri nu se pomeneste, ca unul sa traiasca cu femeia tatalui sau.
2. Iar voi v-ati semetit, in loc mai degraba sa va fi intristat, ca sa fie scos din mijlocul vostru cel ce a savarsit aceasta fapta.
3. Ci eu, desi departe cu trupul, insa de fata cu duhul, am si judecat, ca si cum as fi de fata, pe cel ce a facut una ca aceasta:
4. In numele Domnului nostru Iisus Hristos, adunandu-va voi si duhul meu, cu puterea Domnului nostru Iisus Hristos,
5. Sa dati pe unul ca acesta satanei, spre pieirea trupului, ca duhul sa se mantuiasca in ziua Domnului Iisus.
6. Semetia voastra nu e buna. Oare nu stiti ca putin aluat dospeste toata framantatura?
7. Curatiti aluatul cel vechi, ca sa fiti framantatura noua, precum si sunteti fara aluat; caci Pastile nostru Hristos S-a jertfit pentru noi.
8. De aceea sa praznuim nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rautatii si al viclesugului, ci cu azimele curatiei si ale adevarului.
9. V-am scris in epistola sa nu va amestecati cu desfranatii;
10. Dar nu am spus, desigur, despre desfranatii acestei lumi, sau despre lacomi, sau despre rapitori, sau despre inchinatorii la idoli, caci altfel ar trebui sa iesiti afara din lume.
11. Dar eu v-am scris acum sa nu va amestecati cu vreunul, care, numindu-se frate, va fi desfranat, sau lacom, sau inchinator la idoli, sau ocarator, sau betiv, sau rapitor. Cu unul ca acesta nici sa nu sedeti la masa.
12. Caci ce am eu ca sa judec si pe cei din afara? Insa pe cei dinauntru, oare, nu-i judecati voi?
13. Iar pe cei din afara ii va judeca Dumnezeu. Scoateti afara dintre voi pe cel rau.
CAPITOLUL 6
Feriti-va de desfranare si de nedreptate

1. Indrazneste, oare, cineva dintre voi, avand vreo para impotriva altuia, sa se judece inaintea celor nedrepti si nu inaintea celor sfinti?
2. Au nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? Si daca lumea este judecata de voi, oare sunteti voi nevrednici sa judecati lucruri atat de mici?
3. Nu stiti, oare, ca noi vom judeca pe ingeri? Cu cat mai mult cele lumesti?
4. Deci daca aveti judecati lumesti, puneti pe cei nebagati in seama din Biserica, ca sa va judece.
5. O spun spre rusinea voastra. Nu este, oare, intre voi nici un om intelept, care sa poata judeca intre frate si frate?
6. Ci frate cu frate se judeca, si aceasta inaintea necredinciosilor?
7. Negresit, si aceasta este o scadere pentru voi, ca aveti judecati unii cu altii. Pentru ce nu suferiti mai bine strambatatea? Pentru ce nu rabdati mai bine paguba?
8. Ci voi insiva faceti strambatate si aduceti paguba, si aceasta, fratilor!
9. Nu stiti, oare, ca nedreptii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu? Nu va amagiti: Nici desfranatii, nici inchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii,
10. Nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
11. Si asa erati unii dintre voi. Dar v-ati spalat, dar v-ati sfintit, dar v-ati indreptat in numele Domnului Iisus Hristos si in Duhul Dumnezeului nostru.
12. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi sunt de folos. Toate imi sunt ingaduite, dar nu ma voi lasa biruit de ceva.
13. Bucatele sunt pentru pantece si pantecele pentru bucate si Dumnezeu va nimici si pe unul si pe celelalte. Trupul insa nu e pentru desfranare, ci pentru Domnul, si Domnul este pentru trup.
14. Iar Dumnezeu, Care a inviat pe Domnul, ne va invia si pe noi prin puterea Sa.
15. Au nu stiti ca trupurile voastre sunt madularele lui Hristos? Luand deci madularele lui Hristos le voi face madularele unei desfranate? Nicidecum!
16. Sau nu stiti ca cel ce se alipeste de desfranate este un singur trup cu ea? “Caci vor fi – zice Scriptura – cei doi un singur trup”.
17. Iar cel ce se alipeste de Domnul este un duh cu El.
18. Fugiti de desfranare! Orice pacat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda insa desfranarii pacatuieste in insusi trupul sau.
19. Sau nu stiti ca trupul vostru este templu al Duhului Sfant care este in voi, pe care-L aveti de la Dumnezeu si ca voi nu sunteti ai vostri?
20. Caci ati fost cumparati cu pret! Slaviti, dar, pe Dumnezeu in trupul vostru si in duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 7
Despre casatorie, necasatorie si vaduvie.

1. Cat despre cele ce mi-ati scris, bine este pentru om sa nu se atinga de femeie.
2. Dar din cauza desfranarii, fiecare sa-si aiba femeia sa si fiecare femeie sa-si aiba barbatul sau.
3. Barbatul sa-i dea femeii iubirea datorata, asemenea si femeia barbatului.
4. Femeia nu este stapana pe trupul sau, ci barbatul; asemenea nici barbatul nu este stapan pe trupul sau, ci femeia.
5. Sa nu va lipsiti unul de altul, decat cu buna invoiala pentru un timp, ca sa va indeletniciti cu postul si cu rugaciunea, si iarasi sa fiti impreuna, ca sa nu va ispiteasca satana, din pricina neinfranarii voastre.
6. Si aceasta o spun ca un sfat, nu ca o porunca.
7. Eu voiesc ca toti oamenii sa fie cum sunt eu insumi. Dar fiecare are de la Dumnezeu darul lui: unul asa, altul intr-alt fel.
8. Celor ce sunt necasatoriti si vaduvelor le spun: Bine este pentru ei sa ramana ca si mine.
9. Daca insa nu pot sa se infraneze, sa se casatoreasca. Fiindca mai bine este sa se casatoreasca, decat sa arda.
10. Iar celor ce sunt casatoriti, le poruncesc, nu eu, ci Domnul: Femeia sa nu se desparta de barbat!
11. Iar daca s-a despartit, sa ramana nemaritata, sau sa se impace cu barbatul sau; tot asa barbatul sa nu-si lase femeia.
12. Celorlalti le graiesc eu, nu Domnul: Daca un frate are o femeie necredincioasa, si ea voieste sa vietuiasca cu el, sa nu o lase.
13. Si o femeie, daca are barbat necredincios, si el binevoieste sa locuiasca cu ea, sa nu-si lase barbatul.
14. Caci barbatul necredincios se sfinteste prin femeia credincioasa si femeia necredincioasa se sfinteste prin barbatul credincios. Altminterea, copiii vostri ar fi necurati, dar acum ei sunt sfinti.
15. Daca insa cel necredincios se desparte, sa se desparta. In astfel de imprejurare, fratele sau sora nu sunt legati; caci Dumnezeu ne-a chemat spre pace.
16. Caci, ce stii tu, femeie, daca iti vei mantui barbatul? Sau ce stii tu, barbate, daca iti vei mantui femeia?
17. Numai ca, asa cum a dat Domnul fiecaruia, asa cum l-a chemat Dumnezeu pe fiecare, astfel sa umble. Si asa randuiesc in toate Bisericile.
18. A fost cineva chemat, fiind taiat imprejur? Sa nu se ascunda. A fost cineva chemat in netaiere imprejur? Sa nu se taie imprejur.
19. Taierea imprejur nu este nimic; si netaierea imprejur nu este nimic, ci paza poruncilor lui Dumnezeu.
20. Fiecare, in chemarea in care a fost chemat, in aceasta sa ramana.
21. Ai fost chemat fiind rob? Fii fara grija. Iar de poti sa fii liber, mai mult foloseste-te!
22. Caci robul, care a fost chemat in Domnul, este un liberat al Domnului. Tot asa cel chemat liber este rob al lui Hristos.
23. Cu pret ati fost cumparati. Nu va faceti robi oamenilor.
24. Fiecare, fratilor, in starea in care a fost chemat, in aceea sa ramana inaintea lui Dumnezeu.
25. Cat despre feciorie, n-am porunca de la Domnul. Va dau insa sfatul meu, ca unul care am fost miluit de Domnul sa fiu vrednic de crezare.
26. Socotesc deci ca aceasta este bine pentru nevoia ceasului de fata: Bine este pentru om sa fie asa.
27. Te-ai legat de femeie? Nu cauta dezlegare. Te-ai dezlegat de femeie? Nu cauta femeie.
28. Daca insa te vei insura, n-ai gresit. Ci fecioara, de se va marita, n-a gresit. Numai ca unii ca acestia vor avea suferinta in trupul lor. Eu insa va crut pe voi.
29. Si aceasta v-o spun, fratilor: Ca vremea s-a scurtat de acum, asa incat si cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea.
30. Si cei ce plang sa fie ca si cum n-ar plange; si cei ce se bucura, ca si cum nu s-ar bucura; si cei ce cumpara, ca si cum n-ar stapani;
31. Si cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca si cum nu s-ar folosi deplin de ea. Caci chipul acestei lumi trece.
32. Dar eu vreau ca voi sa fiti fara de grija. Cel necasatorit se ingrijeste de cele ale Domnului, cum sa placa Domnului.
33. Cel ce s-a casatorit se ingrijeste de cele ale lumii, cum sa placa femeii.
34. Si este impartire: si femeia nemaritata si fecioara poarta de grija de cele ale Domnului, ca sa fie sfanta si cu trupul si cu duhul. Iar cea care s-a maritat poarta de grija de cele ale lumii, cum sa placa barbatului.
35. Si aceasta o spun chiar in folosul vostru, nu ca sa va intind o cursa, ci spre bunul chip si alipirea de Domnul, fara clintire.
36. Iar de socoteste cineva ca i se va face vreo necinste pentru fecioara sa, daca trece de floarea varstei, si ca trebuie sa faca asa, faca ce voieste. Nu pacatuieste; casatoreasca-se.
37. Dar cel ce sta neclintit in inima sa si nu este silit, ci are stapanire peste vointa sa si a hotarat aceasta in inima sa, ca sa-si tina fecioara, bine va face.
38. Asa ca, cel ce isi marita fecioara bine face; dar cel ce n-o marita si mai bine face.
39. Femeia este legata prin lege atata vreme cat traieste barbatul ei. Iar daca barbatul ei va muri, este libera sa se marite cu cine vrea, numai intru Domnul.
40. Dar mai fericita este daca ramane asa, dupa parerea mea. Si socot ca si eu am Duhul lui Dumnezeu.
CAPITOLUL 8
Sa nu fim sminteala celor slabi.

1. Cat despre cele jertfite idolilor, stim ca toti avem cunostinta. Cunostinta insa semeteste, iar iubirea zideste.
2. Iar daca i se pare cuiva ca cunoaste ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca.
3. Dar daca iubeste cineva pe Dumnezeu, acela este cunoscut de El.
4. Iar despre mancarea celor jertfite idolilor, stim ca idolul nu este nimic in lume si ca nu este alt Dumnezeu decat Unul singur.
5. Caci desi sunt asa-zisi dumnezei, fie in cer, fie pe pamant, – precum si sunt dumnezei multi si domni multi, S
6. Totusi, pentru noi, este un singur Dumnezeu, Tatal, din Care sunt toate si noi intru El; si un singur Domn, Iisus Hristos, prin Care sunt toate si noi prin El.
7. Dar nu toti au cunostinta. Caci unii, din obisnuinta de pana acum cu idolul, mananca din carnuri jertfite idolilor, si constiinta lor fiind slaba, se intineaza.
8. Dar nu mancarea ne va pune inaintea lui Dumnezeu. Ca nici daca vom manca, nu ne prisoseste, nici daca nu vom manca, nu ne lipseste.
9. Dar vedeti ca nu cumva aceasta libertate a voastra sa ajunga poticnire pentru cei slabi.
10. Caci daca cineva te-ar vedea pe tine, cel ce ai cunostinta, sezand la masa in templul idolilor, oare constiinta lui, slab fiind el, nu se va intari sa manance din cele jertfite idolilor?
11. Si va pieri prin cunostinta ta cel slab, fratele tau, pentru care a murit Hristos!
12. Si asa, pacatuind impotriva fratilor si lovind constiinta lor slaba, pacatuiti fata de Hristos.
13. De aceea, daca o mancare sminteste pe fratele meu, nu voi manca in veac carne, ca sa nu aduc sminteala fratelui meu.
CAPITOLUL 9
Cum s-a slujit apostolul de puterea-i de apostol, intre credinciosi. Indemn la lupta pentru cununa cea nevestejita.

1. Oare nu sunt eu liber? Nu sunt eu apostol? N-am vazut eu pe Iisus Domnul nostru? Nu sunteti voi lucrul meu intru Domnul?
2. Daca altora nu le sunt apostol, voua, negresit, va sunt. Caci voi sunteti pecetea apostoliei mele in Domnul.
3. Apararea mea catre cei ce ma judeca aceasta este.
4. N-avem, oare, dreptul, sa mancam si sa bem?
5. N-avem, oare, dreptul sa purtam cu noi o femeie sora, ca si ceilalti apostoli, ca si fratii Domnului, ca si Chefa?
6. Sau numai eu si Barnaba nu avem dreptul de a nu lucra?
7. Cine slujeste vreodata, in oaste, cu solda lui? Cine sadeste vie si nu mananca din roada ei? Sau cine paste o turma si nu mananca din laptele turmei?
8. Nu in felul oamenilor spun eu acestea. Nu spune, oare, si legea acestea?
9. Caci in Legea lui Moise este scris: “Sa nu legi gura boului care treiera”. Oare de boi se ingrijeste Dumnezeu?
10. Sau in adevar pentru noi zice? Caci pentru noi s-a scris: “Cel ce ara trebuie sa are cu nadejde, si cel ce treiera, cu nadejdea ca va avea parte de roade”.
11. Daca noi am semanat la voi cele duhovnicesti, este, oare, mare lucru daca noi vom secera cele pamantesti ale voastre?
12. Daca altii se bucura de acest drept asupra voastra, oare, nu cu atat mai mult noi? Dar nu ne-am folosit de dreptul acesta, ci toate le rabdam, ca sa nu punem piedica Evangheliei lui Hristos.
13. Au nu stiti ca cei ce savarsesc cele sfinte mananca de la templu si cei ce slujesc altarului au parte de la altar?
14. Tot asa a poruncit si Domnul celor ce propovaduiesc Evanghelia, ca sa traiasca din Evanghelie.
15. Dar eu nu m-am folosit de nimic din acestea si nu am scris acestea, ca sa se faca cu mine asa. Caci mai bine este pentru mine sa mor, decat sa-mi zadarniceasca cineva lauda.
16. Caci daca vestesc Evanghelia, nu-mi este lauda, pentru ca sta asupra mea datoria. Caci, vai mie daca nu voi binevesti!
17. Caci daca fac aceasta de buna voie, am plata; dar daca o fac fara voie, am numai o slujire incredintata.
18. Care este, deci, plata mea? Ca, binevestind, pun fara plata Evanghelia lui Hristos inaintea oamenilor, fara sa ma folosesc de dreptul meu din Evanghelie.
19. Caci, desi sunt liber fata de toti, m-am facut rob tuturor, ca sa dobandesc pe cei mai multi;
20. Cu iudeii am fost ca un iudeu, ca sa dobandesc pe iudei; cu cei de sub lege, ca unul de sub lege, desi eu nu sunt sub lege, ca sa dobandesc pe cei de sub lege;
21. Cu cei ce n-au Legea, m-am facut ca unul fara lege, desi nu sunt fara Legea lui Dumnezeu, ci avand Legea lui Hristos, ca sa dobandesc pe cei ce n-au Legea;
22. Cu cei slabi m-am facut slab, ca pe cei slabi sa-i dobandesc; tuturor toate m-am facut, ca, in orice chip, sa mantuiesc pe unii.
23. Dar toate le fac pentru Evanghelie, ca sa fiu partas la ea.
24. Nu stiti voi ca acei care alearga in stadion, toti alearga, dar numai unul ia premiul? Alergati asa ca sa-l luati.
25. Si oricine se lupta se infraneaza de la toate. Si aceia, ca sa ia o cununa stricacioasa, iar noi, nestricacioasa.
26. Eu, deci, asa alerg, nu ca la intamplare. Asa ma lupt, nu ca lovind in aer,
27. Ci imi chinuiesc trupul meu si il supun robiei; ca nu cumva, altora propovaduind, eu insumi sa ma fac netrebnic.
CAPITOLUL 10
Iudeii, in pustie, au cunoscut dreapta asprime a lui Dumnezeu. Cina Domnului trebuie tinuta intru sfintenie. Grija pentru cugetul celor slabi.

1. Caci nu voiesc, fratilor, ca voi sa nu stiti ca parintii nostri au fost toti sub nor si ca toti au trecut prin mare.
2. Si toti, intru Moise, au fost botezati in nor si in mare.
3. Si toti au mancat aceeasi mancare duhovniceasca;
4. Si toti, aceeasi bautura duhovniceasca au baut, pentru ca beau din piatra duhovniceasca ce ii urma. Iar piatra era Hristos.
5. Dar cei mai multi dintre ei nu au placut lui Dumnezeu, caci au cazut in pustie.
6. Si acestea s-au facut pilde pentru noi, ca sa nu poftim la cele rele, cum au poftit aceia;
7. Nici inchinatori la idoli sa nu va faceti, ca unii dintre ei, precum este scris: “A sezut poporul sa manance si sa bea si s-au sculat la joc”;
8. Nici sa ne desfranam cum s-au desfranat unii dintre ei, si au cazut, intr-o zi, douazeci si trei de mii;
9. Nici sa ispitim pe Domnul, precum L-au ispitit unii dintre ei si au pierit de serpi;
10. Nici sa cartiti, precum au cartit unii dintre ei si au fost nimiciti de catre pierzatorul.
11. Si toate acestea li s-au intamplat acelora, ca preinchipuiri ale viitorului, si au fost scrise spre povatuirea noastra, la care au ajuns sfarsiturile veacurilor.
12. De aceea, cel caruia i se pare ca sta neclintit sa ia seama sa nu cada.
13. Nu v-a cuprins ispita care sa fi fost peste puterea omeneasca. Dar credincios este Dumnezeu; El nu va ingadui ca sa fiti ispititi mai mult decat puteti, ci odata cu ispita va aduce si scaparea din ea, ca sa puteti rabda.
14. De aceea, iubitii mei, fugiti de inchinarea la idoli.
15. Ca unor intelepti va vorbesc. Judecati voi ce va spun.
16. Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este, oare, impartasirea cu sangele lui Hristos? Painea pe care o frangem nu este, oare, impartasirea cu trupul lui Hristos?
17. Ca o paine, un trup, suntem cei multi; caci toti ne impartasim dintr-o paine.
18. Priviti pe Israel dupa trup: Cei care mananca jertfele nu sunt ei, oare, partasi altarului?
19. Deci ce spun eu? Ca ce s-a jertfit pentru idol e ceva? Sau idolul este ceva?
20. Ci (zic) ca cele ce jertfesc neamurile, jertfesc demonilor si nu lui Dumnezeu. Si nu voiesc ca voi sa fiti partasi ai demonilor.
21. Nu puteti sa beti paharul Domnului si paharul demonilor; nu puteti sa va impartasiti din masa Domnului si din masa demonilor.
22. Oare vrem sa maniem pe Domnul? Nu cumva suntem mai tari decat El?
23. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate imi folosesc. Toate imi sunt ingaduite, dar nu toate zidesc.
24. Nimeni sa nu caute pe ale sale, ci fiecare pe ale aproapelui.
25. Mancati tot ce se vinde in macelarie, fara sa intrebati nimic pentru cugetul vostru.
26. Caci “al Domnului este pamantul si plinirea lui”.
27. Daca cineva dintre necredinciosi va cheama pe voi la masa si voiti sa va duceti, mancati orice va este pus inainte, fara sa intrebati nimic pentru constiinta.
28. Dar de va va spune cineva: Aceasta este din jertfa idolilor, sa nu mancati pentru cel care v-a spus si pentru constiinta.
29. Iar constiinta, zic, nu a ta insuti, ci a altuia. Caci de ce libertatea mea sa fie judecata de o alta constiinta?
30. Daca eu sunt partas harului, de ce sa fiu hulit pentru ceea ce aduc multumire?
31. De aceea, ori de mancati, ori de beti, ori altceva de faceti, toate spre slava lui Dumnezeu sa le faceti.
32. Nu fiti piatra de poticnire nici iudeilor, nici elinilor, nici Bisericii lui Dumnezeu,
33. Precum si eu plac tuturor in toate, necautand folosul meu, ci pe al celor multi, ca sa se mantuiasca.
CAPITOLUL 11
Despre cuviinta cu care sa stam in Biserica si la Cina Domnului.

1. Fiti urmatori ai mei, precum si eu sunt al lui Hristos.
2. Fratilor, va laud ca in toate va aduceti aminte de mine si tineti predaniile cum vi le-am dat.
3. Dar voiesc ca voi sa stiti ca Hristos este capul oricarui barbat, iar capul femeii este barbatul, iar capul lui Hristos: Dumnezeu.
4. Orice barbat care se roaga sau prooroceste, avand capul acoperit, necinsteste capul sau.
5. Iar orice femeie care se roaga sau prooroceste, cu capul neacoperit, isi necinsteste capul; caci tot una este ca si cum ar fi rasa.
6. Caci daca o femeie nu-si pune val pe cap, atunci sa se si tunda. Iar daca este lucru de rusine pentru femeie ca sa se tunda ori sa se rada, sa-si puna val.
7. Caci barbatul nu trebuie sa-si acopere capul, fiind chip si slava a lui Dumnezeu, iar femeia este slava barbatului.
8. Pentru ca nu barbatul este din femeie, ci femeia din barbat.
9. Si pentru ca n-a fost zidit barbatul pentru femeie, ci femeia pentru barbat.
10. De aceea si femeia este datoare sa aiba (semn de) supunere asupra capului ei, pentru ingeri.
11. Totusi, nici femeia fara barbat, nici barbatul fara femeie, in Domnul.
12. Caci precum femeia este din barbat, asa si barbatul este prin femeie si toate sunt de la Dumnezeu.
13. Judecati in voi insiva: Este, oare, cuviincios ca o femeie sa se roage lui Dumnezeu cu capul descoperit?
14. Nu va invata oare insasi firea ca necinste este pentru un barbat sa-si lase parul lung?
15. Si ca pentru o femeie, daca isi lasa parul lung, este cinste? Caci parul i-a fost dat ca acoperamant.
16. Iar daca se pare cuiva ca aici poate sa ne gaseasca pricina, un astfel de obicei (ca femeile sa se roage cu capul descoperit) noi nu avem, nici Bisericile lui Dumnezeu.
17. Si aceasta poruncindu-va, nu va laud, fiindca voi va adunati nu spre mai bine, ci spre mai rau.
18. Caci mai intai aud ca atunci cand va adunati in biserica, intre voi sunt dezbinari, si in parte cred.
19. Caci trebuie sa fie intre voi si eresuri, ca sa se invedereze intre voi cei incercati.
20. Cand va adunati deci laolalta, nu se poate manca Cina Domnului;
21. Caci, sezand la masa, fiecare se grabeste sa ia mancarea sa, incat unuia ii este foame, iar altul se imbata.
22. N-aveti, oare, case ca sa mancati si sa beti? Sau dispretuiti Biserica lui Dumnezeu si rusinati pe cei ce nu au? Ce sa va zic? Sa va laud? In aceasta nu va laud.
23. Caci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat si voua: Ca Domnul Iisus, in noaptea in care a fost vandut, a luat paine,
24. Si, multumind, a frant si a zis: Luati, mancati; acesta este trupul Meu care se frange pentru voi. Aceasta sa faceti spre pomenirea Mea.
25. Asemenea si paharul dupa Cina, zicand: Acest pahar este Legea cea noua intru sangele Meu. Aceasta sa faceti ori de cate ori veti bea, spre pomenirea Mea.
26. Caci de cate ori veti manca aceasta paine si veti bea acest pahar, moartea Domnului vestiti pana cand va veni.
27. Astfel, oricine va manca painea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat fata de trupul si sangele Domnului.
28. Sa se cerceteze insa omul pe sine si asa sa manance din paine si sa bea din pahar.
29. Caci cel ce mananca si bea cu nevrednicie, osanda isi mananca si bea, nesocotind trupul Domnului.
30. De aceea, multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi au murit.
31. Caci de ne-am fi judecat noi insine, nu am mai fi judecati.
32. Dar, fiind judecati de Domnul, suntem pedepsiti, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea.
33. De aceea, fratii mei, cand va adunati ca sa mancati, asteptati-va unii pe altii.
34. Iar daca ii este cuiva foame, sa manance acasa, ca sa nu va adunati spre osanda. Celelalte insa le voi randui cand voi veni.
CAPITOLUL 12
Despre darurile duhovnicesti si despre dreapta lor intrebuintare.

1. Iar cat priveste darurile duhovnicesti nu vreau, fratilor, sa fiti in necunostinta.
2. Stiti ca, pe cand erati pagani, va duceati la idolii cei muti, ca si cum erati manati.
3. De aceea, va fac cunoscut ca precum nimeni, graind in Duhul lui Dumnezeu, nu zice: Anatema fie Iisus! – tot asa nimeni nu poate sa zica: Domn este Iisus, – decat in Duhul Sfant.
4. Darurile sunt felurite, dar acelasi Duh.
5. Si felurite slujiri sunt, dar acelasi Domn.
6. Si lucrarile sunt felurite, dar este acelasi Dumnezeu, care lucreaza toate in toti.
7. Si fiecaruia se da aratarea Duhului spre folos.
8. Ca unuia i se da prin Duhul Sfant cuvant de intelepciune, iar altuia, dupa acelasi Duh, cuvantul cunostintei.
9. Si unuia i se da intru acelasi Duh credinta, iar altuia, darurile vindecarilor, intru acelasi Duh;
10. Unuia faceri de minuni, iar altuia proorocie; unuia deosebirea duhurilor, iar altuia feluri de limbi si altuia talmacirea limbilor.
11. Si toate acestea le lucreaza unul si acelasi Duh, impartind fiecaruia deosebi, dupa cum voieste.
12. Caci precum trupul unul este, si are madulare multe, iar toate madularele trupului, multe fiind, sunt un trup, asa si Hristos.
13. Pentru ca intr-un Duh ne-am botezat noi toti, ca sa fim un singur trup, fie iudei, fie elini, fie robi, fie liberi, si toti la un Duh ne-am adapat.
14. Caci si trupul nu este un madular, ci multe.
15. Daca piciorul ar zice: Fiindca nu sunt mana nu sunt din trup, pentru aceasta nu este el din trup?
16. Si urechea daca ar zice: Fiindca nu sunt ochi, nu fac parte din trup, – pentru aceasta nu este ea din trup?
17. Daca tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Si daca ar fi tot auz, unde ar fi mirosul?
18. Dar acum Dumnezeu a pus madularele, pe fiecare din ele, in trup, cum a voit.
19. Daca toate ar fi un singur madular, unde ar fi trupul?
20. Dar acum sunt multe madulare, insa un singur trup.
21. Si nu poate ochiul sa zica mainii: N-am trebuinta de tine; sau, iarasi capul sa zica picioarelor: N-am trebuinta de voi.
22. Ci cu mult mai mult madularele trupului, care par a fi mai slabe, sunt mai trebuincioase.
23. Si pe cele ale trupului care ni se par ca sunt mai de necinste, pe acelea cu mai multa evlavie le imbracam; si cele necuviincioase ale noastre au mai multa cuviinta.
24. Iar cele cuviincioase ale noastre n-au nevoie de acoperamant. Dar Dumnezeu a intocmit astfel trupul, dand mai multa cinste celui caruia ii lipseste,
25. Ca sa nu fie dezbinare in trup, ci madularele sa se ingrijeasca deopotriva unele de altele.
26. Si daca un madular sufera, toate madularele sufera impreuna; si daca un madular este cinstit, toate madularele se bucura impreuna.
27. Iar voi sunteti trupul lui Hristos si madulare (fiecare) in parte.
28. Si pe unii i-a pus Dumnezeu, in Biserica: intai apostoli, al doilea prooroci, al treilea invatatori; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecarilor, ajutorarile, carmuirile, felurile limbilor.
29. Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? Oare toti invatatori? Oare toti au putere sa savarseasca minuni?
30. Oare toti au darurile vindecarilor? Oare toti vorbesc in limbi? Oare toti pot sa talmaceasca?
31. Ravniti insa la darurile cele mai bune. Si va arat inca o cale care le intrece pe toate:
CAPITOLUL 13
Dragostea si bunurile ei.

1. De as grai in limbile oamenilor si ale ingerilor, iar dragoste nu am, facutu-m-am arama sunatoare si chimval rasunator.
2. Si de as avea darul proorociei si tainele toate le-as cunoaste si orice stiinta, si de as avea atata credinta incat sa mut si muntii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt.
3. Si de as imparti toata avutia mea si de as da trupul meu ca sa fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseste.
4. Dragostea indelung rabda; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieste, nu se lauda, nu se trufeste.
5. Dragostea nu se poarta cu necuviinta, nu cauta ale sale, nu se aprinde de manie, nu gandeste raul.
6. Nu se bucura de nedreptate, ci se bucura de adevar.
7. Toate le sufera, toate le crede, toate le nadajduieste, toate le rabda.
8. Dragostea nu cade niciodata. Cat despre proorocii – se vor desfiinta; darul limbilor va inceta; stiinta se va sfarsi;
9. Pentru ca in parte cunoastem si in parte proorocim.
10. Dar cand va veni ceea ce e desavarsit, atunci ceea ce este in parte se va desfiinta.
11. Cand eram copil, vorbeam ca un copil, simteam ca un copil; judecam ca un copil; dar cand m-am facut barbat, am lepadat cele ale copilului.
12. Caci vedem acum ca prin oglinda, in ghicitura, iar atunci, fata catre fata; acum cunosc in parte, dar atunci voi cunoaste pe deplin, precum am fost cunoscut si eu.
13. Si acum raman acestea trei: credinta, nadejdea si dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea.
CAPITOLUL 14
Darul limbilor si darul profetiei. Cum sa fie intrebuintat darul limbilor. Femeia trebuie sa taca in biserica.

1. Cautati dragostea. Ravniti insa cele duhovnicesti, dar mai ales ca sa proorociti.
2. Pentru ca cel ce vorbeste intr-o limba straina nu vorbeste oamenilor, ci lui Dumnezeu; si nimeni nu-l intelege, fiindca el, in duh, graieste taine.
3. Cel ce prooroceste vorbeste oamenilor, spre zidire, indemn si mangaiere.
4. Cel ce graieste intr-o limba straina pe sine singur se zideste, iar cel ce prooroceste zideste Biserica.
5. Voiesc ca voi toti sa graiti in limbi; dar mai cu seama sa proorociti. Cel ce prooroceste e mai mare decat cel ce graieste in limbi, afara numai daca talmaceste, ca Biserica sa ia intarire.
6. Iar acum, fratilor, daca as veni la voi, graind in limbi, de ce folos v-as fi, daca nu v-as vorbi – sau in descoperire, sau in cunostinta, sau in proorocie, sau in invatatura?
7. Ca precum cele neinsufletite, care dau sunet, fie fluier, fie chitara, de nu vor da sunete deosebite, cum se va cunoaste ce este din fluier, sau ce este din chitara?
8. Si daca trambita va da sunet nelamurit, cine se va pregati de razboi?
9. Asa si voi: Daca prin limba nu veti da cuvant lesne de inteles, cum se va cunoaste ce ati grait? Veti fi niste oameni care vorbesc in vant.
10. Sunt asa de multe feluri de limbi in lume, dar nici una din ele nu este fara intelesul ei.
11. Deci daca nu voi sti intelesul cuvintelor, voi fi barbar pentru cel care vorbeste, si cel care vorbeste barbar pentru mine.
12. Asa si voi, de vreme ce sunteti ravnitori dupa cele duhovnicesti, cautati sa prisositi in ele, spre zidirea Bisericii.
13. De aceea, cel ce graieste intr-o limba straina sa se roage ca sa si talmaceasca.
14. Caci, daca ma rog intr-o limba straina, duhul meu se roaga, dar mintea mea este neroditoare.
15. Atunci ce voi face? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea.
16. Fiindca daca vei binecuvanta cu duhul, cum va raspunde omul simplu “Amin” la multumirea ta, de vreme ce el nu stie ce zici?
17. Caci tu, intr-adevar, multumesti bine, dar celalalt nu se zideste.
18. Multumesc Dumnezeului meu, ca vorbesc in limbi mai mult decat voi toti;
19. Dar in Biserica vreau sa graiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca sa invat si pe altii, decat zeci de mii de cuvinte intr-o limba straina.
20. Fratilor, nu fiti copii la minte. Fiti copii cand e vorba de rautate. La minte insa, fiti desavarsiti.
21. In Lege este scris: “Voi grai acestui popor in alte limbi si prin buzele altora, si nici asa nu vor asculta de Mine, zice Domnul”.
22. Asa ca vorbirea in limbi este semn nu pentru cei credinciosi ci pentru cei necredinciosi; iar proorocia nu pentru cei necredinciosi, ci pentru cei ce cred.
23. Deci, daca s-ar aduna Biserica toata laolalta si toti ar vorbi in limbi si ar intra nestiutori sau necredinciosi, nu vor zice, oare, ca sunteti nebuni?
24. Iar daca toti ar prooroci si ar intra vreun necredincios sau vreun nestiutor, el este dovedit de toti, el este judecat de toti;
25. Cele ascunse ale inimii lui se invedereaza, si astfel, cazand cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu, marturisind ca Dumnezeu este intr-adevar printre voi.
26. Ce este deci, fratilor? Cand va adunati impreuna, fiecare din voi are psalm, are invatatura, are descoperire, are limba, are talmacire: toate spre zidire sa se faca.
27. Daca graieste cineva intr-o limba straina, sa fie cate doi, sau cel mult trei si pe rand sa graiasca si unul sa talmaceasca.
28. Iar daca nu e talmacitor, sa taca in biserica si sa-si graiasca numai lui si lui Dumnezeu.
29. Iar proorocii sa vorbeasca doi sau trei, iar ceilalti sa judece.
30. Iar daca se va descoperi ceva altuia care sade, sa taca cei dintai.
31. Caci puteti sa proorociti toti cate unul, ca toti sa invete si toti sa se mangaie.
32. Si duhurile proorocilor se supun proorocilor.
33. Pentru ca Dumnezeu nu este al neoranduielii, ci al pacii.
34. Ca in toate Bisericile sfintilor, femeile voastre sa taca in biserica, caci lor nu le este ingaduit sa vorbeasca, ci sa se supuna, precum zice si Legea.
35. Iar daca voiesc sa invete ceva, sa intrebe acasa pe barbatii lor, caci este rusinos ca femeile sa vorbeasca in biserica.
36. Oare de la voi a iesit cuvantul lui Dumnezeu sau a ajuns numai la voi?
37. Daca i se pare cuiva ca este prooroc sau om duhovnicesc, sa cunoasca ca cele ce va scriu sunt porunci ale Domnului.
38. Iar daca cineva nu vrea sa stie, sa nu stie.
39. Asa ca, fratii mei, ravniti a prooroci si nu opriti sa se graiasca in limbi.
40. Dar toate sa se faca cu cuviinta si dupa randuiala.
CAPITOLUL 15
Invierea Domnului si invierea noastra.

1. Va aduc aminte, fratilor, Evanghelia pe care v-am binevestit-o, pe care ati si primit-o, intru care si stati,
2. Prin care si sunteti mantuiti; cu ce cuvant v-am binevestit-o – daca o tineti cu tarie, afara numai daca n-ati crezut in zadar S
3. Caci v-am dat, intai de toate, ceea ce si eu am primit, ca Hristos a murit pentru pacatele noastre dupa Scripturi;
4. Si ca a fost ingropat si ca a inviat a treia zi, dupa Scripturi;
5. Si ca S-a aratat lui Chefa, apoi celor doisprezece;
6. In urma S-a aratat deodata la peste cinci sute de frati, dintre care cei mai multi traiesc pana astazi, iar unii au si adormit;
7. Dupa aceea S-a aratat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor;
8. Iar la urma tuturor, ca unui nascut inainte de vreme, mi S-a aratat si mie.
9. Caci eu sunt cel mai mic dintre apostoli, care nu sunt vrednic sa ma numesc apostol, pentru ca am prigonit Biserica lui Dumnezeu.
10. Dar prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt; si harul Lui care este in mine n-a fost in zadar, ci m-am ostenit mai mult decat ei toti. Dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.
11. Deci ori eu, ori aceia, asa propovaduim si voi asa ati crezut.
12. Iar daca se propovaduieste ca Hristos a inviat din morti, cum zic unii dintre voi ca nu este inviere a mortilor?
13. Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos n-a inviat.
14. Si daca Hristos n-a inviat, zadarnica este atunci propovaduirea noastra, zadarnica este si credinta voastra.
15. Ne aflam inca si martori mincinosi ai lui Dumnezeu, pentru ca am marturisit impotriva lui Dumnezeu ca a inviat pe Hristos, pe Care nu L-a inviat, daca deci mortii nu inviaza.
16. Caci daca mortii nu inviaza, nici Hristos n-a inviat.
17. Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre;
18. Si atunci si cei ce au adormit in Hristos au pierit.
19. Iar daca nadajduim in Hristos numai in viata aceasta, suntem mai de plans decat toti oamenii.
20. Dar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura (a invierii) celor adormiti.
21. Ca de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor.
22. Caci, precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia.
23. Dar fiecare in randul cetei sale: Hristos incepatura, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui,
24. Dupa aceea, sfarsitul, cand Domnul va preda imparatia lui Dumnezeu si Tatalui, cand va desfiinta orice domnie si orice stapanire si orice putere.
25. Caci El trebuie sa imparateasca pana ce va pune pe toti vrajmasii Sai sub picioarele Sale.
26. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, este moartea.
27. “Caci toate le-a supus sub picioarele Lui”. Dar cand zice: “Ca toate I-au fost supuse Lui” – invederat este ca afara de Cel care I-a supus Lui toate.
28. Iar cand toate vor fi supuse Lui, atunci si Fiul insusi Se va supune Celui ce I-a supus Lui toate, ca Dumnezeu sa fie toate in toti.
29. Fiindca ce vor face cei care se boteaza pentru morti? Daca mortii nu inviaza nicidecum, pentru ce se mai boteaza pentru ei?
30. De ce mai suntem si noi in primejdie in tot ceasul?
31. Mor in fiecare zi! V-o spun, fratilor, pe lauda pe care o am pentru voi, in Hristos Iisus, Domnul nostru.
32. Daca m-am luptat, ca om, cu fiarele in Efes, care imi este folosul? Daca mortii nu inviaza, sa bem si sa mancam, caci maine vom muri!
33. Nu va lasati inselati. Tovarasiile rele strica obiceiurile bune.
34. Treziti-va cum se cuvine si nu pacatuiti. Caci unii nu au cunostinta de Dumnezeu; o spun spre rusinea voastra.
35. Dar va zice cineva: Cum inviaza mortii? Si cu ce trup au sa vina?
36. Nebun ce esti! Tu ce semeni nu da viata, daca nu va fi murit.
37. Si ceea ce semeni nu este trupul ce va sa fie, ci graunte gol, poate de grau, sau de altceva din celelalte;
38. Iar Dumnezeu ii da un trup, precum a voit, si fiecarei seminte un trup al sau.
39. Nu toate trupurile sunt acelasi trup, ci unul este trupul oamenilor si altul este trupul dobitoacelor si altul este trupul pasarilor si altul este trupul pestilor.
40. Sunt si trupuri ceresti si trupuri pamantesti; dar alta este slava celor ceresti si alta a celor pamantesti.
41. Alta este stralucirea soarelui si alta stralucirea lunii si alta stralucirea stelelor. Caci stea de stea se deosebeste in stralucire.
42. Asa este si invierea mortilor: Se seamana (trupul) intru stricaciune, inviaza intru nestricaciune;
43. Se seamana intru necinste, inviaza intru slava, se seamana intru slabiciune, inviaza intru putere;
44. Se seamana trup firesc, inviaza trup duhovnicesc. Daca este trup firesc, este si trup duhovnicesc.
45. Precum si este scris: “Facutu-s-a omul cel dintai, Adam, cu suflet viu; iar Adam cel de pe urma cu duh datator de viata”;
46. Dar nu este intai cel duhovnicesc, ci cel firesc, apoi cel duhovnicesc.
47. Omul cel dintai este din pamant, pamantesc; omul cel de-al doilea este din cer.
48. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; si cum este cel ceresc, asa sunt si cei ceresti.
49. Si dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, sa purtam si chipul celui ceresc.
50. Aceasta insa zic, fratilor: Carnea si sangele nu pot sa mosteneasca imparatia lui Dumnezeu, nici stricaciunea nu mosteneste nestricaciunea.
51. Iata, taina va spun voua: Nu toti vom muri, dar toti ne vom schimba,
52. Deodata, intr-o clipeala de ochi la trambita cea de apoi. Caci trambita va suna si mortii vor invia nestricaciosi, iar noi ne vom schimba.
53. Caci trebuie ca acest trup stricacios sa se imbrace in nestricaciune si acest (trup) muritor sa se imbrace in nemurire.
54. Iar cand acest (trup) stricacios se va imbraca in nestricaciune si acest (trup) muritor se va imbraca in nemurire, atunci va fi cuvantul care este scris: “Moartea a fost inghitita de biruinta.
55. Unde iti este, moarte, biruinta ta? Unde iti este, moarte, boldul tau?”.
56. Si boldul mortii este pacatul, iar puterea pacatului este legea.
57. Dar sa dam multumire lui Dumnezeu, Care ne-a dat biruinta prin Domnul nostru Iisus Hristos!
58. Drept aceea, fratii mei iubiti, fiti tari, neclintiti, sporind totdeauna in lucrul Domnului, stiind ca osteneala voastra nu este zadarnica in Domnul.
CAPITOLUL 16
Strangerea de ajutoare pentru frati. Timotei, Apollo, casa lui Stefanas si inchinaciuni.

1. Cat despre strangerea de ajutoare pentru sfinti, precum am randuit pentru Bisericile Galatiei, asa sa faceti si voi.
2. In ziua intai a saptamanii (Duminica), fiecare dintre voi sa-si puna deoparte, strangand cat poate, ca sa nu se faca strangerea abia atunci cand voi veni.
3. Iar cand voi veni, pe cei pe care ii veti socoti, pe aceia ii voi trimite cu scrisori sa duca darul vostru la Ierusalim.
4. Si de se va cuveni sa merg si eu, vor merge impreuna cu mine.
5. Ci voi veni la voi, cand voi trece prin Macedonia, caci prin Macedonia trec.
6. La voi ma voi opri, poate, sau voi si ierna, ca sa ma petreceti in calatoria ce voi face.
7. Caci nu vreau sa va vad acum numai in treacat, ci nadajduiesc sa raman la voi catava vreme, daca va ingadui Domnul.
8. Voi ramane insa in Efes, pana la praznicul Cincizecimii.
9. Caci mi s-a deschis usa mare spre lucru mult, dar sunt multi potrivnici.
10. Iar de va veni Timotei, vedeti sa fie fara teama la voi, caci lucreaza ca si mine lucrul Domnului.
11. Nimeni deci sa nu-l dispretuiasca; ci sa-l petreceti cu pace, ca sa vina la mine; ca il astept cu fratii.
12. Cat despre fratele Apollo, l-am rugat mult sa vina la voi cu fratii; totusi nu i-a fost voia sa vina acum. Ci va veni cand va gasi prilej.
13. Privegheati, stati tari in credinta, imbarbatati-va, intariti-va.
14. Toate ale voastre cu dragoste sa se faca.
15. Va indemn insa, fratilor, – stiti casa lui Stefanas, ca este parga Ahaei si ca spre slujirea sfintilor s-au randuit pe ei insisi S
16. Ca si voi sa va supuneti unora ca acestia si oricui lucreaza si se osteneste impreuna cu ei.
17. Ma bucur de venirea lui Stefanas, a lui Fortunat si a lui Ahaic, pentru ca acestia au implinit lipsa voastra.
18. Si au linistit duhul meu si al vostru. Cunoasteti bine deci pe unii ca acestia.
19. Va imbratiseaza Bisericile Asiei. Va imbratiseaza mult, in Domnul, Acvila si Priscila, impreuna cu Biserica din casa lor.
20. Va imbratiseaza fratii toti. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta.
21. Salutarea cu mana mea, Pavel.
22. Cel ce nu iubeste pe Domnul sa fie anatema! Maran atha! (Domnul vine).
23. Harul Domnului Iisus Hristos cu voi.
24. Dragostea mea cu voi toti, in Hristos Iisus! Amin.

A doua Epistola catre Corinteni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Mangaierile apostolului in mijlocul suferintelor. Apararea lui impotriva invinuirii de nestatornicie.

1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus, prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele: Bisericii lui Dumnezeu celei din Corint, impreuna cu toti sfintii care sunt in toata Ahaia:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu Tatal nostru si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Binecuvantat este Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Parintele indurarilor si Dumnezeul a toata mangaierea,
4. Cel ce ne mangaie pe noi in tot necazul nostru, ca sa putem sa mangaiem si noi pe cei care se afla in tot necazul, prin mangaierea cu care noi insine suntem mangaiati de Dumnezeu.
5. Ca precum prisosesc patimirile lui Hristos intru noi, asa prisoseste prin Hristos si mangaierea noastra.
6. Deci fie ca suntem stramtorati, este pentru a voastra mangaiere si mantuire, fie ca suntem mangaiati, este pentru a voastra mangaiere, care va da putere sa indurati cu rabdare aceleasi suferinte pe care le suferim si noi.
7. Si nadejdea noastra este tare pentru voi, stiind ca precum sunteti partasi suferintelor, asa si mangaierii.
8. Caci nu voim, fratilor, ca voi sa nu stiti de necazul nostru, care ni s-a facut in Asia, ca peste masura, peste puteri, am fost ingreuiati, incat nu mai nadajduiam sa mai scapam cu viata.
9. Ci noi, in noi insine, ne-am socotit ca osanditi la moarte, ca sa nu ne punem increderea in noi, ci in Dumnezeu, Cel ce inviaza pe cei morti,
10. Care ne-a izbavit pe noi dintr-o moarte ca aceasta si ne izbaveste si in Care nadajduim ca inca ne va mai izbavi,
11. Ajutandu-ne si voi cu rugaciunea pentru noi, asa incat darul acesta facut noua, prin rugaciunea multora, sa ne fie prilej de multumire adusa de catre multi, pentru noi.
12. Caci lauda noastra aceasta este: marturia constiintei noastre ca am umblat in lume, si mai ales la voi, in sfintenie si in curatie dumnezeiasca, nu in intelepciune trupeasca, ci in harul lui Dumnezeu.
13. Caci nu va scriem voua altele decat cele ce cititi si intelegeti. Si am nadejde ca pana in sfarsit veti intelege;
14. Dupa cum ne-ati si inteles in parte, – ca noi suntem lauda voastra, precum si voi lauda noastra, in ziua Domnului nostru Iisus.
15. Cu aceasta incredintare voiam sa vin intai la voi, ca sa aveti bucurie a doua oara,
16. Si sa trec pe la voi in Macedonia si din Macedonia iarasi sa vin la voi si sa fiu petrecut de voi in Iudeea.
17. Deci, aceasta voind, m-am purtat, oare, cu usurinta? Sau cele ce hotarasc, le hotarasc trupeste ca la mine da, da sa fie si nu, nu?
18. Credincios este Dumnezeu, ca n-a fost cuvantul nostru catre voi da si nu.
19. Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, Cel propovaduit voua – prin noi, prin mine, prin Silvan si prin Timotei – nu a fost da si nu, ci da a fost in El.
20. Caci toate fagaduintele lui Dumnezeu, in El, sunt da; si prin El, amin, spre slava lui Dumnezeu prin noi.
21. Iar Cel ce ne intareste pe noi impreuna cu voi, in Hristos, si ne-a uns pe noi este Dumnezeu,
22. Care ne-a si pecetluit pe noi si a dat arvuna Duhului, in inimile noastre.
23. Si eu chem pe Dumnezeu marturie asupra sufletului meu, ca din crutare pentru voi n-am venit inca la Corint.
24. Nu ca doar avem stapanire peste credinta voastra, dar suntem impreuna-lucratori ai bucuriei voastre; caci stati tari in credinta.

CAPITOLUL 2
Dragostea lui Pavel catre corinteni. Ii indeamna sa ierte pe cel ce a gresit si s-a pocait. Calatoriile si izbanzile lui Pavel.

1. Si am judecat in mine aceasta, sa nu vin iarasi la voi cu intristare.
2. Caci daca eu va intristez, cine este cel care sa ma inveseleasca, daca nu cel intristat de mine?
3. Si v-am scris voua aceasta, ca nu cumva la venirea mea sa am intristare de la aceia care trebuie sa ma bucure, fiind incredintat despre voi toti ca bucuria mea este si a voastra a tuturor.
4. Caci din multa suparare si cu inima stransa de durere, v-am scris cu multe lacrimi, nu ca sa va intristati, ci ca sa cunoasteti dragostea pe care o am cu prisosinta catre voi.
5. Si daca m-a intristat cineva, nu pe mine m-a intristat, ci in parte – ca sa nu spun mai mult – pe voi toti.
6. Destul este pentru un astfel de om pedeapsa aceasta data de catre cei mai multi.
7. Asa incat voi, dimpotriva, mai bine sa-l iertati si sa-l mangaiati, ca sa nu fie coplesit de prea multa intristare unul ca acesta.
8. De aceea va indemn sa intariti in el dragostea.
9. Caci pentru aceasta v-am si scris, ca sa cunosc incercarea voastra, daca sunteti ascultatori in toate.
10. Iar cui ii iertati ceva, ii iert si eu; pentru ca si eu, daca am iertat ceva, am iertat pentru voi, in fata lui Hristos,
11. Ca sa nu ne lasam covarsiti de satana, caci gandurile lui nu ne sunt necunoscute.
12. Si venind eu la Troa, pentru Evanghelia lui Hristos, si usa fiindu-mi deschisa in Domnul,
13. N-am avut odihna in duhul meu, fiindca n-am gasit pe Tit, fratele meu, ci despartindu-ma de ei, am plecat in Macedonia.
14. Multumire fie adusa deci lui Dumnezeu, Celui ce ne face pururea biruitori in Hristos si descopera prin noi, in tot locul, mireasma cunostintei Sale!
15. Pentru ca suntem lui Dumnezeu buna mireasma a lui Hristos intre cei ce se mantuiesc si intre cei ce pier;
16. Unora, adica, mireasma a mortii spre moarte, iar altora mireasma a vietii spre viata. Si pentru acestea, cine e destoinic?
17. Caci nu suntem ca cei multi, care strica cuvantul lui Dumnezeu, ci graim ca din curatia inimii, ca de la Dumnezeu inaintea lui Dumnezeu, in Hristos.

CAPITOLUL 3
Pavel vorbeste corintenilor despre sine. Litera si duhul. Valul lui Moise se ridica prin Hristos.

1. Au doara incepem iarasi sa spunem cine suntem? Sau nu cumva avem nevoie – cum au unii – de scrisori de lauda catre voi sau de la voi?
2. Scrisoarea noastra sunteti voi, scrisa in inimile noastre, cunoscuta si citita de toti oamenii,
3. Aratandu-va ca sunteti scrisoare a lui Hristos, slujita de noi, scrisa nu cu cerneala, ci cu Duhul Dumnezeului celui viu, nu pe table de piatra, ci pe tablele de carne ale inimii.
4. Si o astfel de incredere avem in Hristos fata de Dumnezeu;
5. Nu ca de la noi insine suntem destoinici sa cugetam ceva ca de la noi insine, ci destoinicia noastra este de la Dumnezeu,
6. Cel ce ne-a invrednicit sa fim slujitori ai Noului Testament, nu ai literei, ci ai duhului; pentru ca litera ucide, iar duhul face viu.
7. Iar daca slujirea cea spre moarte, sapata in litere, pe piatra, s-a facut intru slava, incat fiii lui Israel nu puteau sa-si atinteasca ochii la fata lui Moise, din pricina slavei celei trecatoare a fetei lui,
8. Cum sa nu fie mai mult intru slava slujirea Duhului?
9. Caci de a avut parte de slava slujirea care aduce osanda, cu mult mai mult prisoseste in slava slujirea dreptatii.
10. Si nici macar nu este slavit ceea ce era slavit in aceasta privinta, fata de slava cea covarsitoare.
11. Caci daca ce este trecator s-a savarsit prin slava, cu atat mai mult ce e netrecator va fi in slava.
12. Avand deci o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrazneala,
13. Si nu ca Moise, care isi punea un val pe fata sa, ca fiii lui Israel sa nu priveasca sfarsitul a ceea ce era trecator.
14. Dar mintile lor s-au invartosat, caci pana in ziua de azi, la citirea Vechiului Testament, ramane acelasi val, neridicandu-se, caci el se desfiinteaza prin Hristos;
15. Ci pana astazi, cand se citeste Moise, sta un val pe inima lor;
16. Iar cand se vor intoarce catre Domnul, valul se va ridica.
17. Domnul este Duh, si unde este Duhul Domnului, acolo este libertate.
18. Iar noi toti, privind ca in oglinda, cu fata descoperita, slava Domnului, ne prefacem in acelasi chip din slava in slava, ca de la Duhul Domnului.

CAPITOLUL 4
Sfintii cunosc slava lui Dumnezeu si nadejdea in ea ii intareste a birui toate suferintele.

1. De aceea, avand aceasta slujire, dupa cum am fost miluiti, nu ne pierdem nadejdea,
2. Ci ne-am lepadat de cele ascunse ale rusinii, neumbland in viclesug, nici stricand cuvantul lui Dumnezeu, ci facandu-ne cunoscuti prin aratarea adevarului fata de orice constiinta omeneasca inaintea lui Dumnezeu.
3. Iar daca Evanghelia noastra este inca acoperita, este pentru cei pierduti,
4. In care Dumnezeul veacului acestuia a orbit mintile necredinciosilor, ca sa nu le lumineze lumina Evangheliei slavei lui Hristos, Care este chipul lui Dumnezeu.
5. Caci nu ne propovaduim pe noi insine, ci pe Hristos Iisus, Domnul, iar noi insine suntem slugile voastre, pentru Iisus.
6. Fiindca Dumnezeu, Care a zis: “Straluceasca, din intuneric, lumina” – El a stralucit in inimile noastre, ca sa straluceasca cunostinta slavei lui Dumnezeu, pe fata lui Hristos.
7. Si avem comoara aceasta in vase de lut, ca sa se invedereze ca puterea covarsitoare este a lui Dumnezeu si nu de la noi,
8. In toate patimind necaz, dar nefiind striviti; lipsiti fiind, dar nu deznadajduiti;
9. Prigoniti fiind, dar nu parasiti; doborati, dar nu nimiciti;
10. Purtand totdeauna in trup omorarea lui Iisus, pentru ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru.
11. Caci pururea noi cei vii suntem dati spre moarte pentru Iisus, ca si viata lui Iisus sa se arate in trupul nostru cel muritor.
12. Astfel ca in noi lucreaza moartea, iar in voi viata.
13. Dar avand acelasi duh al credintei, – dupa cum este scris: “Crezut-am, pentru aceea am si grait”, – si noi credem: pentru aceea si graim,
14. Stiind ca Cel ce a inviat pe Domnul Iisus ne va invia si pe noi cu Iisus si ne va infatisa impreuna cu voi.
15. Caci toate sunt pentru voi, pentru ca, inmultindu-se harul sa prisoseasca prin mai multi multumirea, spre slava lui Dumnezeu.
16. De aceea nu ne pierdem curajul si, chiar daca omul nostru cel din afara se trece, cel dinauntru insa se innoieste din zi in zi.
17. Caci necazul nostru de acum, usor si trecator, ne aduce noua, mai presus de orice masura, slava vesnica covarsitoare,
18. Neprivind noi la cele ce se vad, ci la cele ce nu se vad, fiindca cele ce se vad sunt trecatoare, iar cele ce nu se vad sunt vesnice.

CAPITOLUL 5
Trebuie sa ne imbracam cu haina cea noua, cereasca, peste cea pamanteasca. Dorinta dupa viata vesnica. Ispasirea si impacarea noastra.

1. Caci stim ca, daca acest cort, locuinta noastra pamanteasca, se va strica, avem zidire de la Dumnezeu, casa nefacuta de mana, vesnica, in ceruri.
2. Caci de aceea si suspinam, in acest trup, dorind sa ne imbracam cu locuinta noastra cea din cer,
3. Daca totusi vom fi gasiti imbracati, iar nu goi.
4. Ca noi, cei ce suntem in cortul acesta, suspinam ingreuiati, de vreme ce dorim sa nu ne scoatem haina noastra, ci sa ne imbracam cu cealalta pe deasupra, ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata.
5. Iar Cel ce ne-a facut spre aceasta este Dumnezeu, Care ne-a dat noua arvuna Duhului.
6. Indraznind deci totdeauna si stiind ca, petrecand in trup, suntem departe de Domnul,
7. Caci umblam prin credinta, nu prin vedere,
8. Avem incredere si voim mai bine sa plecam din trup si sa petrecem la Domnul.
9. De aceea ne si straduim ca, fie ca petrecem in trup, fie ca plecam din el, sa fim bineplacuti Lui.
10. Pentru ca noi toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, ca sa ia fiecare dupa cele ce a facut prin trup, ori bine, ori rau.
11. Cunoscand deci frica de Domnul, cautam sa induplecam pe oameni, dar lui Dumnezeu Ii suntem binecunoscuti si nadajduiesc ca suntem binecunoscuti si in cugetele voastre.
12. Caci nu va spunem iarasi cine suntem, ci va dam prilej de lauda pentru noi, ca sa aveti ce sa spuneti acelora care se lauda cu fata si nu cu inima.
13. Caci, daca ne-am iesit din fire, este pentru Dumnezeu, iar daca suntem cu mintea intreaga, este pentru voi.
14. Caci dragostea lui Hristos ne stapaneste pe noi care socotim aceasta, ca daca unul a murit pentru toti, au murit deci toti.
15. Si a murit pentru toti, ca cei ce viaza sa nu mai lorusi, ci Aceluia care, pentru ei, a murit si a inviat.
16. De aceea, noi nu mai stim de acum pe nimeni dupa trup; chiar daca am cunoscut pe Hristos dupa trup, acum nu-L mai cunoastem.
17. Deci, daca este cineva in Hristos, este faptura noua; cele vechi au trecut, iata toate s-au facut noi.
18. Si toate sunt de la Dumnezeu, Care ne-a impacat cu Sine prin Hristos si Care ne-a dat noua slujirea impacarii.
19. Pentru ca Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine insusi, nesocotindu-le greselile lor si punand in noi cuvantul impacarii.
20. In numele lui Hristos, asadar, ne infatisam ca mijlocitori, ca si cum Insusi Dumnezeu v-ar indemna prin noi. Va rugam, in numele lui Hristos, impacati-va cu Dumnezeu!
21. Caci pe El, Care n-a cunoscut pacatul, L-a facut pentru noi pacat, ca sa dobandim, intru El, dreptatea lui Dumnezeu.

CAPITOLUL 6
Sfintii lui Dumnezeu.

1. Fiind, dar, impreuna-lucratori cu Hristos, va indemnam sa nu primiti in zadar harul lui Dumnezeu.
2. Caci zice: “La vreme potrivita te-am ascultat si in ziua mantuirii te-am ajutat”; iata acum vreme potrivita, iata acum ziua mantuirii,
3. Nedand nici o sminteala intru nimic, ca sa nu fie slujirea noastra defaimata,
4. Ci in toate infatisandu-ne pe noi insine ca slujitori ai lui Dumnezeu, in multa rabdare, in necazuri, in nevoi, in stramtorari,
5. In batai, in temnita, in tulburari, in osteneli, in privegheri, in posturi;
6. In curatie, in cunostinta, in indelunga-rabdare, in bunatate, in Duhul Sfant, in dragoste nefatarnica;
7. In cuvantul adevarului, in puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptatii, cele de-a dreapta si cele de-a stanga,
8. Prin slava si necinste, prin defaimare si lauda; ca niste amagitori, desi iubitori de adevar,
9. Ca niste necunoscuti, desi bine cunoscuti, ca fiind pe pragul mortii, desi iata ca traim, ca niste pedepsiti, dar nu ucisi;
10. Ca niste intristati, dar pururea bucurandu-ne; ca niste saraci, dar pe multi imbogatind; ca unii care n-au nimic, dar toate le stapanesc.
11. O, corintenilor, gura noastra s-a deschis catre voi, inima noastra s-a largit.
12. In inima noastra nu sunteti la stramtorare; dar stramtorare este pentru noi, in inimile voastre.
13. Platiti-mi si voi aceeasi plata, va vorbesc ca unor copii ai mei – largiti si voi inimile voastre!
14. Nu va injugati la jug strain cu cei necredinciosi, caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? Sau ce impartasire are lumina cu intunericul?
15. Si ce invoire este intre Hristos si Veliar sau ce parte are un credincios cu un necredincios?
16. Sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli? Caci noi suntem templu al Dumnezeului celui viu, precum Dumnezeu a zis ca: “Voi locui in ei si voi umbla si voi fi Dumnezeul lor si ei vor fi poporul Meu”.
17. De aceea: “Iesiti din mijlocul lor si va osebiti, zice Domnul, si de ce este necurat sa nu va atingeti si Eu va voi primi pe voi.
18. Si voi fi voua tata, si veti fi Mie fii si fiice”, zice Domnul Atottiitorul.

CAPITOLUL 7
Pavel lauda ascultarea corintenilor si se bucura de dragostea lor.

1. Avand deci aceste fagaduinte, iubitilor, sa ne curatim pe noi de toata intinarea trupului si a duhului, desavarsind sfintenia in frica lui Dumnezeu.
2. Faceti-ne loc in inimile voastre! N-am nedreptatit pe nimeni; n-am vatamat pe nimeni, n-am inselat pe nimeni.
3. Nu o spun spre osandirea voastra, caci v-am spus inainte ca sunteti in inimile noastre, ca impreuna sa murim si impreuna sa traim.
4. Multa imi este increderea in voi! Multa imi este lauda pentru voi! Umplutu-m-am de mangaiere! Cu tot necazul nostru, sunt covarsit de bucurie!
5. Caci, dupa ce am sosit in Macedonia, trupul nostru n-a avut nici o odihna, necajiti fiind in tot felul: din afara lupte, dinauntru temeri.
6. Dar Dumnezeu, Cel ce mangaie pe cei smeriti, ne-a mangaiat pe noi cu venirea lui Tit.
7. Si nu numai cu venirea lui, ci si cu mangaierea cu care el a fost mangaiat la voi, vestindu-ne noua dorinta voastra, plansul vostru, ravna voastra pentru mine, ca eu mai mult sa ma bucur.
8. Ca, chiar daca v-am intristat prin scrisoare, nu-mi pare rau, desi imi parea rau; caci vad ca scrisoarea aceea, fie si numai pentru un timp, v-a intristat.
9. Acum ma bucur, nu pentru ca v-ati intristat, ci pentru ca v-ati intristat spre pocainta. Caci v-ati intristat dupa Dumnezeu, ca sa nu fiti intru nimic pagubiti de catre noi.
10. Caci intristarea cea dupa Dumnezeu aduce pocainta spre mantuire, fara parere de rau; iar intristarea lumii aduce moarte.
11. Ca iata, insasi aceasta, ca v-ati intristat dupa Dumnezeu, cata sarguinta v-a adus, ba inca si dezvinovatire si mahnire si teama si dorinta si ravna si ispasire! Intru totul ati dovedit ca voi insiva sunteti curati in acest lucru.
12. Deci, desi v-am scris, aceasta n-a fost din cauza celui ce a nedreptatit, nici din cauza celui ce a fost nedreptatit, ci ca sa ne invedereze la voi sarguinta voastra pentru noi, inaintea lui Dumnezeu.
13. De aceea, ne-am mangaiat; dar pe langa mangaierea noastra, ne-am bucurat peste masura mai ales de bucuria lui Tit, caci duhul lui s-a linistit din partea voastra a tuturor.
14. Caci daca m-am laudat inaintea lui cu ceva pentru voi, n-am fost dat de rusine; ci precum toate vi le-am grait intru adevar, asa si lauda noastra pentru Tit s-a facut adevar.
15. Si inima lui este si mai mult la voi, aducandu-si aminte de ascultarea voastra a tuturor, cum l-ati primit cu frica si cu cutremur.
16. Ma bucur ca in toate pot sa ma incred in voi.

CAPITOLUL 8
Pavel lauda pe crestinii din Macedonia pentru strangerea de ajutoare si indeamna si pe corinteni sa faca si ei asemenea.

1. Si va fac cunoscut, fratilor, harul lui Dumnezeu cel daruit in Bisericile Macedoniei;
2. Ca in multa lor incercare de necaz, prisosul bucuriei lor si saracia lor cea adanca au sporit in bogatia darniciei lor,
3. Caci marturisesc ca de voia lor au dat, dupa putere si peste putere,
4. Cu multa rugaminte cerand har de a lua si ei parte la ajutorarea sfintilor.
5. Si au facut nu dupa cum au nadajduit, ci s-au dat pe ei insisi intai Domnului si apoi noua, prin voia lui Dumnezeu,
6. Incat am rugat pe Tit ca, precum a inceput dinainte, asa sa si desavarseasca, la voi, si darul acesta.
7. Ci precum intru toate prisositi: in credinta, in cuvant, in cunostinta, in orice sarguinta, in iubirea voastra catre noi, asa si in acest dar sa prisositi.
8. Nu cu porunca o spun, ci incercand si curatia dragostei voastre, prin sarguinta altora.
9. Caci cunoasteti harul Domnului nostru Iisus Hristos, ca El, bogat fiind, pentru voi a saracit, ca voi cu saracia Lui sa va imbogatiti.
10. Si sfat va dau in aceasta: ca aceasta va este de folos voua, care inca de anul trecut ati inceput nu numai sa faceti, ci sa si voiti.
11. Duceti dar acum pana la capat fapta, ca precum ati fost gata sa voiti, tot asa sa si indepliniti din ce aveti.
12. Caci daca este bunavointa, bine primit este darul, dupa cat are cineva, nu dupa cat nu are.
13. Nu doar ca sa fie altora usurare, iar voua necaz, ci ca sa fie potrivire:
14. Prisosinta voastra sa implineasca lipsa acelora, pentru ca si prisosinta lor sa implineasca lipsa voastra, spre a fi potrivire,
15. Precum este scris: “Celui cu mult nu i-a prisosit, si celui cu putin nu i-a lipsit”.
16. Multumire fie adusa lui Dumnezeu, Care a dat aceeasi ravna pentru voi in inima lui Tit.
17. Caci, pe de o parte, a primit indemnul nostru, iar, pe de alta parte, facandu-se si mai sarguitor, de buna voie a plecat catre voi.
18. Si am trimis impreuna cu el si pe fratele a carui lauda, intru Evanghelie, este in toate Bisericile;
19. Dar nu numai atat, ci este si ales de catre Biserici ca impreuna-calator cu noi la darul acesta, slujit de noi, spre slava Domnului insusi si spre osardia noastra.
20. Prin aceasta ne ferim ca sa nu ne defaimeze cineva, in aceasta imbelsugata strangere de daruri, de care ne ingrijim noi.
21. Pentru ca ne ingrijim de cele bune nu numai inaintea Domnului, ci si inaintea oamenilor.
22. Si l-am trimis impreuna cu ei si pe fratele nostru, pe care l-am incercat in multe, de multe ori, ca fiind sarguitor, iar acum este si mai sarguitor, prin multa incredere in voi.
23. Astfel, daca e vorba de Tit, el este insotitorul meu si impreuna-lucrator la voi; daca e vorba despre fratii nostri, ei sunt apostoli ai Bisericilor, slava a lui Hristos.
24. Aratati deci catre ei, in fata Bisericilor, dovada dragostei voastre, ca si a laudei noastre pentru voi.

CAPITOLUL 9
Strangerea de ajutoare trebuie facuta in graba. Rasplata binefacerilor.

1. Despre strangerea de ajutoare pentru sfinti imi este de prisos sa va scriu.
2. Ca stiu bunavointa voastra, cu care, pentru voi, ma laud catre macedoneni; ca Ahaia s-a pregatit din anul trecut, si ravna voastra a insufletit pe cei mai multi.
3. Am trimis dar pe frati, ca lauda noastra pentru voi, in privinta aceasta, sa nu fie zadarnica, ci sa fiti gata, precum ziceam,
4. Ca nu cumva, cand macedonenii vor veni impreuna cu mine si va vor gasi nepregatiti, sa fim rusinati noi, ca sa nu zicem voi, in aceasta lauda increzatoare.
5. Am socotit deci ca este nevoie sa indemn pe frati sa vina intai la voi si sa pregateasca darul vostru cel dinainte fagaduit, ca el sa fie gata, asa ca un dar, nu ca o fapta de zgarcenie.
6. Aceasta insa zic: Cel ce seamana cu zgarcenie, cu zgarcenie va si secera, iar cel ce seamana cu darnicie, cu darnicie va si secera.
7. Fiecare sa dea cum socoteste cu inima sa, nu cu parere de rau, sau de sila, caci Dumnezeu iubeste pe cel care da cu voie buna.
8. Si Dumnezeu poate sa inmulteasca tot harul la voi, ca, avand totdeauna toata indestularea in toate, sa prisositi spre tot lucrul bun,
9. Precum este scris: “Impartit-a, dat-a saracilor; dreptatea Lui ramane in veac”.
10. Iar Cel ce da samanta semanatorului si paine spre mancare, va va da si va inmulti samanta voastra si va face sa creasca roadele dreptatii voastre,
11. Ca intru toate sa va imbogatiti, spre toata darnicia care aduce prin noi multumire lui Dumnezeu.
12. Pentru ca slujirea acestui dar nu numai ca implineste lipsurile sfintilor, ci prisoseste prin multe multumiri in fata lui Dumnezeu;
13. Slavind ei pe Dumnezeu, prin adeverirea acestei ajutorari, pentru supunerea marturisirii voastre Evangheliei lui Hristos si pentru darnicia impartasirii catre ei si catre toti,
14. Se roaga pentru voi, si va iubesc pentru harul lui Dumnezeu cel ce prisoseste la voi.
15. Iar lui Dumnezeu multumire pentru darul Sau cel negrait.

CAPITOLUL 10
Pavel este acelasi – si fiind de fata si lipsind. Ferirea de cei mincinosi.

1. Insumi eu, Pavel, va indemn prin blandetea si ingaduinta lui Hristos – eu care de fata sunt smerit intre voi, dar, in lipsa, indraznesc fata de voi S
2. Va rog, dar, sa nu ma siliti, cand voi fi de fata, sa indraznesc cu increderea cu care gandesc ca voi indrazni impotriva unora care ne socotesc ca umblam dupa trup.
3. Pentru ca, desi umblam in trup, nu ne luptam trupeste.
4. Caci armele luptei noastre nu sunt trupesti, ci puternice inaintea lui Dumnezeu, spre daramarea intariturilor. Noi surpam iscodirile mintii,
5. Si toata trufia care se ridica impotriva cunoasterii lui Dumnezeu si tot gandul il robim, spre ascultarea lui Hristos,
6. Si gata suntem sa pedepsim toata neascultarea, atunci cand supunerea voastra va fi deplina.
7. Judecati lucrurile asa cum se arata: daca cineva are incredere in sine ca este al lui Hristos, sa gandeasca iarasi de la sine aceasta, ca precum este el al lui Hristos, tot asa suntem si noi.
8. Si chiar de ma voi lauda, ceva mai mult, cu puterea noastra, pe care ne-a dat-o Domnul spre zidirea, iar nu spre daramarea voastra, nu ma voi rusina,
9. Ca sa nu par ca v-as infricosa prin scrisori.
10. Ca scrisorile lui, zic ei, sunt grele si tari, dar infatisarea trupului este slaba si cuvantul lui este dispretuit.
11. Cel ce vorbeste astfel sa-si dea seama ca asa cum suntem cu cuvantul prin scrisori, cand nu suntem de fata, tot asa suntem si cu fapta, cand suntem de fata.
12. Caci nu indraznim sa ne numaram sau sa ne asemanam cu unii care se lauda singuri; dar aceia, masurandu-se si asemanandu-se pe ei cu ei insisi, nu au pricepere.
13. Iar noi nu ne vom lauda fara masura, ci dupa masura dreptarului cu care ne-a masurat noua Dumnezeu, ca sa ajungem si pana la voi.
14. Caci nu ne intindem peste masura, ca si cum n-am fi ajuns la voi, caci am si ajuns cu Evanghelia lui Hristos pana la voi.
15. Nu ne laudam peste masura cu ostenelile altora, ci avem nadejde ca, tot crescand credinta voastra, ne vom mari in voi cu prisosinta, dupa masura noastra,
16. Ca sa propovaduim Evanghelia si in tinuturile de dincolo de voi, dar fara sa ne laudam cu masura straina, in cele de-a gata.
17. Iar cel ce se lauda, in Domnul sa se laude.
18. Pentru ca nu cel ce se lauda singur este dovedit bun, ci acela pe care Domnul il lauda.

CAPITOLUL 11
Impotriva apostolilor mincinosi. Pavel arata virtutile si ostenelile sale.

1. O, de mi-ati ingadui putina neinteleptie! Dar imi si ingaduiti,
2. Caci va ravnesc pe voi cu ravna lui Dumnezeu, pentru ca v-am logodit unui singur barbat, ca sa va infatisez lui Hristos fecioara neprihanita.
3. Dar ma tem ca nu cumva, precum sarpele a amagit pe Eva in viclenia lui, tot asa sa se abata si gandurile voastre de la curatia si nevinovatia cea in Hristos.
4. Caci daca cel ce vine va propovaduieste un alt Iisus, pe care nu l-am propovaduit noi, sau luati un alt duh, pe care nu l-ati luat, sau alta evanghelie pe care nu ati primit-o, – voi l-ati ingadui foarte bine.
5. Dar eu socotesc ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli.
6. Si chiar daca sunt neiscusit in cuvant, nu insa in cunostinta, ci v-am dovedit-o in totul fata de voi toti.
7. Sau am facut pacat ca v-am propovaduit in dar Evanghelia lui Dumnezeu, smerindu-ma pe mine insumi, pentru ca voi sa va inaltati?
8. Alte Biserici am pradat, luand plata ca sa va slujesc pe voi.
9. Si de fata fiind la voi si in lipsuri aflandu-ma, n-am facut suparare nimanui. Caci in cele ce mi-au lipsit, m-au indestulat fratii veniti din Macedonia. Si in toate m-am pazit si ma voi pazi, sa nu va fiu povara.
10. Este in mine adevarul lui Hristos, ca lauda aceasta nu-mi va fi ingradita in tinuturile Ahaei.
11. Pentru ce? Pentru ca nu va iubesc? Dumnezeu stie!
12. Dar ceea ce fac, voi face si in viitor, ca sa tai pricina celor ce poftesc pricina, pentru a se afla ca si noi in ceea ce se lauda.
13. Pentru ca unii ca acestia sunt apostoli mincinosi, lucratori vicleni, care iau chip de apostoli ai lui Hristos.
14. Nu este de mirare, deoarece insusi satana se preface in inger al luminii.
15. Nu este deci lucru mare daca si slujitorii lui iau chip de slujitori ai dreptatii, al caror sfarsit va fi dupa faptele lor.
16. Iarasi zic: Sa nu ma socoteasca cineva ca sunt fara minte, iar de nu primiti-ma macar ca pe un fara-de-minte, ca sa ma laud si eu putin.
17. Ceea ce graiesc, nu dupa Domnul graiesc, ci ca in neinteleptie, in aceasta stare de lauda.
18. Deoarece multi se lauda dupa trup, ma voi lauda si eu.
19. Pentru ca voi, intelepti fiind, ingaduiti bucuros pe cei neintelepti.
20. Caci de va robeste cineva, de va mananca cineva, de va ia ce e al vostru, de va priveste cineva cu mandrie, de va loveste cineva peste obraz, – rabdati.
21. Spre necinste o spun, ca noi ne-am aratat slabi. Dar in orice ar cuteza cineva – intru neinteleptie zic, – cutez si eu!
22. Sunt ei evrei? Sunt si eu. Sunt ei israeliti? Israelit sunt si eu. Sunt ei samanta lui Avraam? Sunt si eu.
23. Sunt ei slujitori ai lui Hristos? Nebuneste spun: eu nu mai mult ca ei! In osteneli mai mult, in inchisori mai mult, in batai peste masura, la moarte adeseori.
24. De la iudei, de cinci ori am luat patruzeci de lovituri de bici fara una.
25. De trei ori am fost batut cu vergi; o data am fost batut cu pietre; de trei ori s-a sfaramat corabia cu mine; o noapte si o zi am petrecut in largul marii.
26. In calatorii adeseori, in primejdii de rauri, in primejdii de la talhari, in primejdii de la neamul meu, in primejdii de la pagani; in primejdii in cetati, in primejdii in pustie, in primejdii pe mare, in primejdii intre fratii cei mincinosi;
27. In osteneala si in truda, in privegheri adeseori, in foame si in sete, in posturi de multe ori, in frig si in lipsa de haine.
28. Pe langa cele din afara, ceea ce ma impresoara in toate zilele este grija de toate Bisericile.
29. Cine este slab si eu sa nu fiu slab? Cine se sminteste si eu sa nu ard?
30. Daca trebuie sa ma laud, ma voi lauda cu cele ale slabiciunii mele!
31. Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus, Cel ce este binecuvantat in veci, stie ca nu mint!
32. In Damasc, dregatorul regelui Areta pazea cetatea Damascului, ca sa ma prinda,
33. Si printr-o fereastra am fost lasat in jos, peste zid, intr-un cos, si am scapat din mainile lui.

CAPITOLUL 12
Vedeniile ceresti ale lui Pavel. Boldul carnii. Pavel va veni in curand la Corint.

1. Daca trebuie sa ma laud, nu-mi este de folos, dar voi veni totusi la vedenii si la descoperiri de la Domnul.
2. Cunosc un om in Hristos, care acum paisprezece ani – fie in trup, nu stiu; fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie – a fost rapit unul ca acesta pana la al treilea cer.
3. Si-l stiu pe un astfel de om – fie in trup, fie in afara de trup, nu stiu, Dumnezeu stie S
4. Ca a fost rapit in rai si a auzit cuvinte de nespus, pe care nu se cuvine omului sa le graiasca.
5. Pentru unul ca acesta ma voi lauda; iar pentru mine insumi nu ma voi lauda decat numai in slabiciunile mele.
6. Caci chiar daca as vrea sa ma laud, nu voi fi fara minte, caci voi spune adevarul; dar ma feresc de aceasta, ca sa nu ma socoteasca nimeni mai presus decat ceea ce vede sau aude de la mine.
7. Si pentru ca sa nu ma trufesc cu maretia descoperirilor, datu-mi-s-a mie un ghimpe in trup, un inger al satanei, sa ma bata peste obraz, ca sa nu ma trufesc.
8. Pentru aceasta de trei ori am rugat pe Domnul ca sa-l indeparteze de la mine;
9. Si mi-a zis: Iti este de ajuns harul Meu, caci puterea Mea se desavarseste in slabiciune. Deci, foarte bucuros, ma voi lauda mai ales intru slabiciunile mele, ca sa locuiasca in mine puterea lui Hristos.
10. De aceea ma bucur in slabiciuni, in defaimari, in nevoi, in prigoniri, in stramtorari pentru Hristos, caci, cand sunt slab, atunci sunt tare.
11. M-am facut ca unul fara minte, laudandu-ma. Voi m-ati silit! Caci se cuvenea sa vorbiti voi de bine despre mine, pentru ca nu sunt cu nimic mai prejos decat cei mai de frunte dintre apostoli, desi nu sunt nimic.
12. Dovezile mele de apostol s-au aratat la voi in toata rabdarea, prin semne, prin minuni si prin puteri.
13. Caci cu ce sunteti voi mai prejos decat celelalte Biserici, decat numai ca eu nu v-am fost povara? Daruiti-mi mie aceasta nedreptate.
14. Iata, a treia oara sunt gata sa vin la voi si nu va voi fi povara, caci nu caut ale voastre, ci pe voi. Pentru ca nu copiii sunt datori sa agoniseasca pentru parinti, ci parintii pentru copii.
15. Deci eu foarte bucuros voi cheltui si ma voi cheltui pentru sufletele voastre, desi, iubindu-va mai mult, eu sunt iubit mai putin.
16. Dar fie! Eu nu v-am impovarat. Ci, fiind istet, v-am prins cu inselaciune.
17. Am tras eu folos de la voi, prin vreunul din aceia pe care i-am trimis?
18. L-am rugat pe Tit si am trimis, impreuna cu el, pe fratele. V-a asuprit Tit cu ceva? N-am umblat noi in acelasi duh? N-am calcat noi pe aceleasi urme?
19. De mult vi se pare ca ne aparam fata de voi. Dar noi graim in Hristos, inaintea lui Dumnezeu. Si toate acestea, iubitii mei, pentru zidirea voastra.
20. Caci ma tem ca nu cumva venind, sa nu va gasesc pe voi asa precum voiesc, iar eu sa fiu gasit de voi asa precum nu voiti; ma tem adica de certuri, de pizma, de manii, de intaratari, de clevetiri, de murmure, de ingamfari, de tulburari;
21. Ma tem ca nu cumva, venind iarasi, sa ma umileasca Dumnezeul meu la voi si sa plang pe multi care au pacatuit inainte si nu s-au pocait de necuratia si de desfranarea si de necumpatarea pe care le-au facut.

CAPITOLUL 13
Apropiata venire in Corint. Indemnuri la viata de buna oranduiala.

1. A treia oara vin la voi. In gura a doi sau trei martori va sta tot cuvantul.
2. Am spus dinainte si spun iarasi dinainte, ca atunci cand am fost de fata a doua oara, si acum, nefiind de fata, scriu celor ce au pacatuit inainte si tuturor celorlalti ca, de voi veni iarasi, nu voi cruta,
3. De vreme ce voi cautati dovada ca Hristos graieste intru mine, Care nu este slab fata de voi, ci puternic in voi.
4. Caci, desi a fost rastignit din slabiciune, din puterea lui Dumnezeu este insa viu. Si noi suntem slabi intru El, dar vom fi impreuna cu El, din puterea lui Dumnezeu fata de voi.
5. Cercetati-va pe voi insiva daca sunteti in credinta; incercati-va pe voi insiva. Sau nu va cunoasteti voi singuri bine ca Hristos Iisus este intru voi? Afara numai daca nu sunteti netrebnici.
6. Nadajduiesc insa ca veti cunoaste ca noi nu suntem netrebnici.
7. Si ne rugam lui Dumnezeu ca sa nu savarsiti voi nici un rau, nu ca sa ne aratam noi incercati, ci pentru ca voi sa faceti binele, iar noi sa fim ca niste netrebnici.
8. Caci impotriva adevarului n-avem nici o putere; avem pentru adevar.
9. Caci ne bucuram cand noi suntem slabi, iar voi sunteti tari. Acesta si cerem in rugaciunea noastra: desavarsirea voastra.
10. Pentru aceea va scriu acestea, nefiind de fata, ca atunci, cand voi fi de fata, sa nu cutez cu asprime, dupa puterea pe care mi-a dat-o Domnul spre zidire, iar nu spre daramare.
11. Deci, fratilor, bucurati-va! Desavarsiti-va, mangaiati-va, fiti uniti in cuget, traiti in pace si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi.
12. Imbratisati-va unii pe altii cu sarutare sfanta. Sfintii toti va imbratiseaza.
13. Harul Domnului nostru Iisus Hristos si dragostea lui Dumnezeu si impartasirea Sfantului Duh sa fie cu voi cu toti!

Epistola catre Galateni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Nestatornicia galatenilor. Viata lui Pavel inainte si dupa drumul facut la Damasc.

1. Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin vreun om, ci prin Iisus Hristos si prin Dumnezeu-Tatal, Care L-a inviat pe El din morti.
2. Si toti fratii care sunt impreuna cu mine – Bisericilor Galatiei:
3. Har voua si pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul nostru Iisus Hristos,
4. Cel ce S-a dat pe Sine pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata pe noi din acest veac rau de acum, dupa voia lui Dumnezeu si a Tatalui nostru,
5. Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
6. Ma mir ca asa degraba treceti de la cel ce v-a chemat pe voi, prin harul lui Hristos, la alta Evanghelie,
7. Care nu este alta, decat ca sunt unii care va tulbura si voiesc sa schimbe Evanghelia lui Hristos.
8. Dar chiar daca noi sau un inger din cer v-ar vesti alta Evanghelie decat aceea pe care v-am vestit-o – sa fie anatema!
9. Precum v-am spus mai inainte, si acum va spun iarasi: Daca va propovaduieste cineva altceva decat ati primit – sa fie anatema!
10. Caci acum caut bunavointa oamenilor sau pe a lui Dumnezeu? Sau caut sa plac oamenilor? Daca as placea insa oamenilor, n-as fi rob al lui Hristos.
11. Dar va fac cunoscut, fratilor, ca Evanghelia cea binevestita de mine nu este dupa om;
12. Pentru ca nici eu n-am primit-o de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos.
13. Caci ati auzit despre purtarea mea de altadata intru iudaism, ca prigoneam peste masura Biserica lui Dumnezeu si o pustiiam.
14. Si spoream in iudaism mai mult decat multi dintre cei care erau de varsta mea in neamul meu, fiind mult ravnitor al datinilor mele parintesti.
15. Dar cand a binevoit Dumnezeu Care m-a ales din pantecele mamei mele si m-a chemat prin harul Sau,
16. Sa descopere pe Fiul Sau intru mine, pentru ca sa-L binevestesc la neamuri, indata nu am primit sfat de la trup si de la sange,
17. Nici nu m-am suit la Ierusalim, la Apostolii cei dinainte de mine, ci m-am dus in Arabia si m-am intors iarasi la Damasc.
18. Apoi, dupa trei ani, m-am suit la Ierusalim, ca sa-l cunosc pe Chefa si am ramas la el cincisprezece zile.
19. Iar pe altul din apostoli n-am vazut decat numai pe Iacov, fratele Domnului.
20. Dar cele ce va scriu, iata (spun) inaintea lui Dumnezeu, ca nu va mint. Dupa aceea am venit in tinuturile Siriei si ale Ciliciei.
21. Si dupa fata eram necunoscut Bisericilor lui Hristos celor din Iudeea.
22. Ci numai auzisera ca cel ce ne prigonea pe noi, odinioara, acum binevesteste credinta pe care altadata o nimicea;
23. Si slaveau pe Dumnezeu in mine.

CAPITOLUL 2
Adunarea apostolilor in Ierusalim. Disputa lui Pavel cu Petru in Antiohia. Legea si credinta.

1. Apoi, dupa paisprezece ani, m-am suit iarasi la Ierusalim cu Barnaba, luand cu mine si pe Tit.
2. M-am suit, potrivit unei descoperiri, si le-am aratat Evanghelia pe care o propovaduiesc la neamuri, indeosebi celor mai de seama, ca nu cumva sa alerg sau sa fi alergat in zadar.
3. Dar nici Tit, care era cu mine si care era elin, n-a fost silit sa se taie imprejur,
4. Din cauza fratilor mincinosi, care venisera, furisandu-se, sa iscodeasca libertatea noastra, pe care o avem in Hristos Iisus, ca sa ne robeasca,
5. Carora nici macar un ceas nu ne-am plecat cu supunere, pentru ca adevarul Evangheliei sa ramana neclintit la voi.
6. Iar de cei ce sunt mai de seama – oricine ar fi fost ei candva, nu ma priveste; Dumnezeu nu cauta la fata omului, – cei mai de seama n-au adaugat nimic la Evanghelia mea,
7. Ci dimpotriva, vazand ca mie mi-a fost incredintata Evanghelia pentru cei netaiati imprejur, dupa cum lui Petru, Evanghelia pentru cei taiati imprejur,
8. Caci Cel ce a lucrat prin Petru in apostolia taierii imprejur a lucrat si prin mine la neamuri;
9. Si cunoscand harul ce mi-a fost dat mie, Iacov si Chefa si Ioan, cei socotiti a fi stalpi, mi-au dat mie si lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi sa binevestim la neamuri, iar ei la cei taiati imprejur,
10. Numai sa ne aducem aminte de saraci, ceea ce tocmai m-am si silit sa fac.
11. Iar cand Chefa a venit in Antiohia, pe fata i-am stat impotriva, caci era vrednic de infruntare.
12. Caci inainte de a veni unii de la Iacov, el manca cu cei dintre neamuri; dar cand au venit ei, se ferea si se osebea, temandu-se de cei din taierea imprejur.
13. Si, impreuna cu el, s-au fatarnicit si ceilalti iudei, incat si Barnaba a fost atras in fatarnicia lor.
14. Dar cand am vazut ca ei nu calca drept, dupa adevarul Evangheliei, am zis lui Chefa, inaintea tuturor: Daca tu, care esti iudeu, traiesti ca paganii si nu ca iudeii, de ce silesti pe pagani sa traiasca ca iudeii?
15. Noi suntem din fire iudei, iar nu pacatosi dintre neamuri.
16. Stiind insa ca omul nu se indrepteaza din faptele Legii, ci prin credinta in Hristos Iisus, am crezut si noi in Hristos Iisus, ca sa ne indrepta din credinta in Hristos, iar nu din faptele Legii, caci din faptele Legii, nimeni nu se va indrepta.
17. Daca insa, cautand sa ne indreptam in Hristos, ne-am aflat si noi insine pacatosi, este, oare, Hristos slujitor al pacatului? Nicidecum!
18. Caci daca zidesc iarasi ceea ce am daramat, ma arat pe mine insumi calcator (de porunca).
19. Caci, eu, prin Lege, am murit fata de Lege, ca sa traiesc lui Dumnezeu.
20. M-am rastignit impreuna cu Hristos; si nu eu mai traiesc, ci Hristos traieste in mine. Si viata de acum, in trup, o traiesc in credinta in Fiul lui Dumnezeu, Care m-a iubit si S-a dat pe Sine insusi pentru mine.
21. Nu lepad harul lui Dumnezeu; caci daca dreptatea vine prin Lege, atunci Hristos a murit in zadar.

CAPITOLUL 3
Credinta lui Avraam. Fiii lui Avraam. Fagaduinta lui Dumnezeu. Legea. Hristos. Legea duce la Hristos. Fiii credintei sunt fiii lui Avraam.

1. O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi, sa nu va incredeti adevarului, – pe voi, in ochii carora a fost zugravit Iisus Hristos rastignit?
2. Numai aceasta voiesc sa aflu de la voi: Din faptele Legii primit-ati voi Duhul, sau din ascultarea credintei?
3. Atat de fara de minte sunteti? Dupa ce ati inceput in Duh, sfarsiti acum in trup?
4. Ati patimit atatea in zadar? – daca a fost in zadar, cu adevarat.
5. Deci Cel care va da voua Duhul si savarseste minuni la voi, le face, oare, din faptele Legii, sau din ascultarea credintei?
6. Precum si Avraam a crezut in Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate.
7. Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam.
8. Iar Scriptura, vazand dinainte ca Dumnezeu indrepteaza neamurile din credinta, dinainte a binevestit lui Avraam: “Ca se vor binecuvanta in tine toate neamurile”.
9. Deci cei ce sunt din credinta se binecuvinteaza impreuna cu credinciosul Avraam.
10. Caci toti cati sunt din faptele Legii sub blestem sunt, ca scris este: “Blestemat este oricine nu staruie intru toate cele scrise in cartea Legii, ca sa le faca”.
11. Iar acum ca, prin Lege, nu se indrepteaza nimeni inaintea lui Dumnezeu este lucru lamurit, deoarece “dreptul din credinta va fi viu”.
12. Legea insa nu este din credinta, dar cel care va face acestea, va fi viu prin ele.
13. Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se pentru noi blestem; pentru ca scris este: “Blestemat este tot cel spanzurat pe lemn”.
14. Ca, prin Hristos Iisus, sa vina la neamuri binecuvantarea lui Avraam, ca sa primim, prin credinta, fagaduinta Duhului.
15. Fratilor, ca un om graiesc; ca si testamentul intarit al unui om nimeni nu-l strica, sau ii mai adauga ceva.
16. Fagaduintele au fost rostite lui Avraam si urmasului sau. Nu zice: “si urmasilor”, – ca de mai multi, – ci ca de unul singur: “si Urmasului tau”, Care este Hristos.
17. Aceasta zic dar: Un testament intarit dinainte de Dumnezeu in Hristos nu desfiinteaza Legea, care a venit dupa patru sute treizeci de ani, ca sa desfiinteze fagaduinta.
18. Caci daca mostenirea este din Lege, nu mai este din fagaduinta, dar Dumnezeu i-a daruit lui Avraam mostenirea prin fagaduinta.
19. Deci ce este Legea? Ea a fost adaugata pentru calcarile de lege, pana cand era sa vina Urmasul, Caruia I s-a dat fagaduinta, si a fost randuita prin ingeri, in mana unui Mijlocitor.
20. Mijlocitorul insa nu este al unuia singur, iar Dumnezeu este unul.
21. Este deci Legea impotriva fagaduintelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Caci daca s-ar fi dat Lege, care sa poata da viata, cu adevarat dreptatea ar veni din Lege.
22. Dar Scriptura a inchis toate sub pacat, pentru ca fagaduinta sa se dea din credinta in Iisus Hristos celor ce cred.
23. Iar inainte de venirea credintei, noi eram paziti sub Lege, fiind inchisi pentru credinta care avea sa se descopere.
24. Astfel ca Legea ne-a fost calauza spre Hristos, pentru ca sa ne indreptam din credinta.
25. Iar daca a venit credinta, nu mai suntem sub calauza.
26. Caci toti sunteti fii ai lui Dumnezeu prin credinta in Hristos Iisus.
27. Caci, cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat.
28. Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte barbateasca si parte femeiasca, pentru ca voi toti una sunteti in Hristos Iisus.
29. Iar daca voi sunteti ai lui Hristos, sunteti deci urmasii lui Avraam, mostenitori dupa fagaduinta.

CAPITOLUL 4
In Hristos suntem fiii lui Dumnezeu, deci liberi fata de Lege. Agar si Sara sunt icoana celor doua testamente.

1. Zic insa: Cata vreme mostenitorul este copil, nu se deosebeste cu nimic de rob, desi este stapan peste toate;
2. Ci este sub epitropi si iconomi, pana la vremea randuita de tatal sau.
3. Tot asa si noi, cand eram copii, eram robi intelesurilor celor slabe ale lumii;
4. Iar cand a venit plinirea vremii, Dumnezeu, a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub Lege,
5. Ca pe cei de sub Lege sa-i rascumpere, ca sa dobandim infierea.
6. Si pentru ca sunteti fii, a trimis Dumnezeu pe Duhul Fiului Sau in inimile noastre, care striga: Avva, Parinte!
7. Astfel dar, nu mai esti rob, ci fiu; iar de esti fiu, esti si mostenitor al lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos.
8. Dar atunci necunoscand pe Dumnezeu, slujeati celor ce din fire nu sunt dumnezei;
9. Acum insa, dupa ce ati cunoscut pe Dumnezeu, sau mai degraba dupa ce ati fost cunoscuti de Dumnezeu, cum va intoarceti iarasi la intelesurile cele slabe si sarace, carora iarasi voiti sa le slujiti ca inainte?
10. Tineti zile si luni si timpuri si ani?
11. Ma tem de voi, sa nu ma fi ostenit la voi, in zadar.
12. Fiti, va rog, fratilor, precum sunt eu, ca si eu am fost precum sunteti voi. Nu mi-ati facut nici un rau;
13. Dar stiti ca din cauza unei slabiciuni a trupului, am binevestit voua mai intai,
14. Si voi nu ati dispretuit incercarea mea, ce era in trupul meu, nici nu v-ati scarbit, ci m-ati primit ca pe un inger al lui Dumnezeu, ca pe Hristos Iisus.
15. Unde este deci fericirea voastra? Caci va marturisesc ca, de ar fi fost cu putinta, v-ati fi scos ochii vostri si mi i-ati fi dat mie.
16. Am ajuns deci vrajmasul vostru spunandu-va adevarul?
17. Aceia va ravnesc, dar nu cu gand bun; ci vor sa va desparta (de mine), ca sa-i iubiti pe ei.
18. Dar e bine sa ravniti totdeauna binele, si nu numai atunci cand eu sunt de fata la voi.
19. O, copiii mei, pentru care sufar iarasi durerile nasterii, pana ce Hristos va lua chip in voi!
20. As vrea acum sa ma gasesc la voi si glasul sa mi-l schimb, caci nu stiu ce sa cred despre voi!
21. Spuneti-mi voi, care vreti sa fiti sub Lege, nu auziti Legea?
22. Caci scris este ca Avraam a avut doi fii: unul din femeia roaba si altul din femeia libera.
23. Dar cel din roaba s-a nascut dupa trup, iar cel din cea libera s-a nascut dupa fagaduinta.
24. Unele ca acestea au alta insemnare, caci acestea (femei) sunt doua testamente: Unul de la Muntele Sinai, in Arabia, si raspunde Ierusalimului de acum, care zace in robie cu copiii lui;
25. Iar cea libera este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastra.
26. Caci scris este: “Veseleste-te, tu, cea stearpa, care nu nasti! Izbucneste de bucurie si striga, tu care nu ai durerile nasterii, caci multi sunt copiii celei parasite, mai multi decat ai celei care are barbat”.
27. Iar noi, fratilor, suntem dupa Isaac, fii ai fagaduintei.
28. Ci precum atunci cel ce se nascuse dupa trup prigonea pe cel ce se nascuse dupa Duh, tot asa si acum.
29. Dar ce zice Scriptura? “Izgoneste pe roaba si fiul ei, caci nu va mosteni fiul roabei, impreuna cu fiul celei libere”.
30. Deci, fratilor, nu suntem copii ai roabei, ci copii ai celei libere.

CAPITOLUL 5
Legea e desavarsita prin credinta, iubire si sfintenie. Libertatea cea dupa duh.

1. Stati deci tari in libertatea cu care Hristos ne-a facut liberi si nu va prindeti iarasi in jugul robiei.
2. Iata eu, Pavel, va spun voua: Ca de va veti taia imprejur, Hristos nu va va folosi la nimic.
3. Si marturisesc, iarasi, oricarui om ce se taie imprejur, ca el este dator sa implineasca toata Legea.
4. Cei ce voiti sa va indreptati prin Lege v-ati indepartat de Hristos, ati cazut din har;
5. Caci noi asteptam in Duh nadejdea dreptatii din credinta.
6. Caci in Hristos Iisus, nici taierea imprejur nu poate ceva, nici netaierea imprejur, ci credinta care este lucratoare prin iubire.
7. Voi alergati bine. Cine v-a oprit ca sa nu va supuneti adevarului?
8. Induplecarea aceasta nu este de la cel care va cheama.
9. Putin aluat dospeste toata framantatura.
10. Eu am incredere in voi, intru Domnul, ca nimic altceva nu veti cugeta; dar cel ce va tulbura pe voi isi va purta osanda, oricine ar fi el.
11. Dar eu, fratilor, daca propovaduiesc inca taierea imprejur, pentru ce mai sunt prigonit? Deci, sminteala crucii a incetat!
12. O, de s-ar taia de tot cei ce va razvratesc pe voi!
13. Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate; numai sa nu folositi libertatea ca prilej de a sluji trupului, ci slujiti unul altuia prin iubire.
14. Caci toata Legea se cuprinde intr-un singur cuvant, in acesta: Iubeste pe aproapele tau ca pe tine insuti.
15. Iar daca va muscati unul pe altul si va mancati, vedeti sa nu va nimiciti voi intre voi.
16. Zic dar: In Duhul sa umblati si sa nu impliniti pofta trupului.
17. Caci trupul pofteste impotriva duhului, iar duhul impotriva trupului; caci acestea se impotrivesc unul altuia, ca sa nu faceti cele ce ati voi.
18. Iar de va purtati in Duhul nu sunteti sub Lege.
19. Iar faptele trupului sunt cunoscute, si ele sunt: adulter, desfranare, necuratie, destrabalare,
20. Inchinare la idoli, fermecatorie, vrajbe, certuri, zavistii, manii, galcevi, dezbinari, eresuri,
21. Pizmuiri, ucideri, betii, chefuri si cele asemenea acestora, pe care vi le spun dinainte, precum dinainte v-am si spus, ca cei ce fac unele ca acestea nu vor mosteni imparatia lui Dumnezeu.
22. Iar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, indelunga-rabdarea, bunatatea, facerea de bine, credinta,
23. Blandetea, infranarea, curatia; impotriva unora ca acestea nu este lege.
24. Iar cei ce sunt ai lui Hristos Iisus si-au rastignit trupul impreuna cu patimile si cu poftele.
25. Daca traim in Duhul, in Duhul sa si umblam.
26. Sa nu fim iubitori de marire desarta, suparandu-ne unii pe altii si pizmuindu-ne unii pe altii.

CAPITOLUL 6
Trebuie sa mangaiem pe fratii rataciti. Lauda lui Pavel este crucea lui Hristos.

1. Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi cei duhovnicesti indreptati-l, pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand seama la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita.
2. Purtati-va sarcinile unii altora si asa veti implini legea lui Hristos.
3. Caci de se socoteste cineva ca este ceva, desi nu este nimic, se inseala pe sine insusi.
4. Iar fapta lui insusi sa si-o cerceteze fiecare si atunci va avea lauda, dar numai fata de sine insusi si nu fata de altul.
5. Caci fiecare isi va purta sarcina sa.
6. Cel care primeste cuvantul invataturii sa faca parte invatatorului sau din toate bunurile.
7. Nu va amagiti: Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera.
8. Cel ce seamana in trupul sau insusi, din trup va secera stricaciune; iar cel ce seamana in Duhul, din Duh va secera viata vesnica.
9. Sa nu incetam de a face binele, caci vom secera la timpul sau, daca nu ne vom lenevi.
10. Deci, dar, pana cand avem vreme, sa facem binele catre toti, dar mai ales catre cei de o credinta cu noi.
11. Vedeti cu ce fel de litere v-am scris eu, cu mana mea.
12. Cati vor sa placa in trup, aceia va silesc sa va taiati imprejur, numai ca sa nu fie prigoniti pentru crucea lui Hristos.
13. Caci nici ei singuri, cei ce se taie imprejur, nu pazesc Legea, ci voiesc sa va taiati voi imprejur, ca sa se laude ei in trupul vostru.
14. Iar mie, sa nu-mi fie a ma lauda, decat numai in crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este rastignita pentru mine, si eu pentru lume!
15. Ca in Hristos Iisus nici taierea imprejur nu este ceva, nici netaierea imprejur, ci faptura cea noua.
16. Si cati vor umbla dupa dreptarul acesta, – pace si mila asupra lor si asupra Israelului lui Dumnezeu!
17. De acum inainte, nimeni sa nu-mi mai faca suparare, caci eu port in trupul meu, semnele Domnului Iisus.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru, fratilor! Amin.

Intaia Epistola catre Efeseni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Binefacerile lui Dumnezeu catre cei alesi. Pavel se roaga ca efesenii sa ajunga sa cunoasca desavarsit mantuirea, cea intru Hristos si a Lui dumnezeire.

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos prin vointa lui Dumnezeu, sfintilor care sunt in Efes si credinciosilor intru Hristos Iisus:
2. Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Cel ce, intru Hristos, ne-a binecuvantat pe noi, in ceruri, cu toata binecuvantarea duhovniceasca;
4. Precum intru El ne-a si ales, inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara de prihana inaintea Lui,
5. Mai inainte randuindu-ne, in a Sa iubire, spre infierea intru El, prin Iisus Hristos, dupa buna socotinta a voii Sale,
6. Spre lauda slavei harului Sau, cu care ne-a daruit pe noi prin Fiul Sau cel iubit;
7. Intru El avem rascumpararea prin sangele Lui si iertarea pacatelor, dupa bogatia harului Lui,
8. Pe care l-a facut sa prisoseasca in noi, in toata intelepciunea si priceperea;
9. Facandu-ne cunoscuta taina voii Sale, dupa buna Lui socotinta, astfel cum hotarase in Sine mai inainte,
10. Spre iconomia plinirii vremilor, ca toate sa fie iarasi unite in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant – toate intru El,
11. Intru Care si mostenire am primit, randuiti fiind mai inainte – dupa randuiala Celui ce toate le lucreaza, potrivit sfatului voii Sale, –
12. Ca sa fim spre lauda slavei Sale, noi cei ce mai inainte am nadajduit intru Hristos.
13. Intru Care si voi, auzind cuvantul adevarului, Evanghelia mantuirii voastre, crezand in El, ati fost pecetluiti cu Sfantul Duh al fagaduintei,
14. Care este arvuna mostenirii noastre, spre rascumpararea celor dobanditi de El si spre lauda slavei Sale.
15. Drept aceea, si eu auzind de credinta voastra in Domnul Iisus si de dragostea cea catre toti sfintii,
16. Nu incetez a multumi pentru voi, pomenindu-va in rugaciunile mele,
17. Ca Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos, Tatal slavei, sa va dea voua duhul intelepciunii si al descoperirii, spre deplina Lui cunoastere,
18. Si sa va lumineze ochii inimii, ca sa pricepeti care este nadejdea la care v-a chemat, care este bogatia slavei mostenirii Lui, in cei sfinti,
19. Si cat de covarsitoare este marimea puterii Lui fata de noi, dupa lucrarea puterii tariei Lui, pentru noi cei ce credem.
20. Pe aceasta, Dumnezeu a lucrat-o in Hristos, sculandu-L din morti si asezandu-L de-a dreapta Sa, in ceruri,
21. Mai presus decat toata incepatoria si stapania si puterea si domnia si decat tot numele ce se numeste, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor.
22. Si toate le-a supus sub picioarele Lui si, mai presus de toate, L-a dat pe El cap Bisericii,
23. Care este trupul Lui, plinirea Celui ce plineste toate intru toti.

CAPITOLUL 2
Hristos este mantuirea pacatosilor

1. Iar pe voi v-a facut vii, cei ce erati morti prin gresealele si prin pacatele voastre,
2. In care ati umblat mai inainte, potrivit veacului lumii acesteia, potrivit stapanitorului puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii,
3. Intru care si noi toti am petrecut odinioara, in poftele trupului nostru, facand voile trupului si ale simturilor si, din fire, eram fiii maniei ca si ceilalti.
4. Dar Dumnezeu, bogat fiind in mila, pentru multa Sa iubire cu care ne-a iubit,
5. Pe noi cei ce eram morti prin gresealele noastre, ne-a facut vii impreuna cu Hristos – prin har sunteti mantuiti! –
6. Si impreuna cu El ne-a sculat si impreuna ne-a asezat intru ceruri, in Hristos Iisus,
7. Ca sa arate in veacurile viitoare covarsitoarea bogatie a harului Sau, prin bunatatea ce a avut catre noi intru Hristos Iisus.
8. Caci in har sunteti mantuiti, prin credinta, si aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu;
9. Nu din fapte, ca sa nu se laude nimeni.
10. Pentru ca a Lui faptura suntem, ziditi in Hristos Iisus spre fapte bune, pe care Dumnezeu le-a gatit mai inainte, ca sa umblam intru ele.
11. De aceea, aduceti-va aminte ca, odinioara, voi, paganii cu trupul, numiti netaiere-imprejur de catre cei numiti taiere-imprejur, facuta de mana in trup,
12. Erati, in vremea aceea, in afara de Hristos, instrainati de cetatenia lui Israel, lipsiti de nadejde si fara de Dumnezeu, in lume.
13. Acum insa, fiind in Hristos Iisus, voi care altadata erati departe, v-ati apropiat prin sangele lui Hristos,
14. Caci El este pacea noastra, El care a facut din cele doua – una, surpand peretele din mijloc al despartiturii,
15. Desfiintand vrajmasia in trupul Sau, legea poruncilor si invataturile ei, ca, intru Sine, pe cei doi sa-i zideasca intr-un singur om nou si sa intemeieze pacea,
16. Si sa-i impace cu Dumnezeu pe amandoi, uniti intr-un trup, prin cruce, omorand prin ea vrajmasia.
17. Si, venind, a binevestit pace, voua celor de departe si pace celor de aproape;
18. Ca prin El avem si unii si altii apropierea catre Tatal, intr-un Duh.
19. Deci, dar, nu mai sunteti straini si locuitori vremelnici, ci sunteti impreuna cetateni cu sfintii si casnici ai lui Dumnezeu,
20. Ziditi fiind pe temelia apostolilor si a proorocilor, piatra cea din capul unghiului fiind insusi Iisus Hristos.
21. Intru El, orice zidire bine alcatuita creste ca sa ajunga un locas sfant in Domnul,
22. In Care voi impreuna sunteti ziditi, spre a fi locas al lui Dumnezeu in Duh.

CAPITOLUL 3
Taina mantuirii neamurilor. Pavel este apostolul lor. Hristos salasluieste in inimile credinciosilor.

1. Pentru aceasta, eu Pavel, intemnitatul lui Iisus Hristos pentru voi, neamurile,
2. Daca in adevar ati auzit de iconomia harului lui Dumnezeu care mi-a fost dat mie pentru voi,
3. Ca prin descoperire mi s-a dat in cunostinta aceasta taina, precum v-am scris inainte pe scurt.
4. De unde, citind, puteti sa cunoasteti intelegerea mea in taina lui Hristos,
5. Care, in alte veacuri, nu s-a facut cunoscuta fiilor oamenilor, cum s-a descoperit acum sfintilor Sai apostoli si prooroci, prin Duhul:
6. Anume ca neamurile sunt impreuna mostenitoare (cu iudeii) si madulare ale aceluiasi trup si impreuna-partasi ai fagaduintei, in Hristos Iisus, prin Evanghelie,
7. Al carei slujitor m-am facut dupa darul harului lui Dumnezeu, ce mi-a fost dat mie, prin lucrarea puterii Sale;
8. Mie, celui mai mic decat toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta, ca sa binevestesc neamurilor bogatia lui Hristos, de nepatruns,
9. Si sa descopar tuturor care este iconomia tainei celei din veci ascunse in Dumnezeu, Ziditorul a toate, prin Iisus Hristos,
10. Pentru ca intelepciunea lui Dumnezeu cea de multe feluri sa se faca cunoscuta acum, prin Biserica, incepatoriilor si stapaniilor, in ceruri,
11. Dupa sfatul cel din veci, pe care El l-a implinit in Hristos Iisus, Domnul nostru,
12. Intru Care avem, prin credinta in El, indrazneala si apropiere de Dumnezeu, cu deplina incredere.
13. De aceea, va rog sa nu va pierdeti cumpatul, din pricina necazurilor mele pentru voi; ele sunt slava voastra.
14. Pentru aceasta, imi plec genunchii inaintea Tatalui Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Din Care isi trage numele orice neam in cer si pe pamant,
16. Sa va daruiasca, dupa bogatia slavei Sale, ca sa fiti puternic intariti, prin Duhul Sau, in omul dinauntru,
17. Si Hristos sa Se salasluiasca, prin credinta, in inimile voastre, inradacinati si intemeiati fiind in iubire,
18. Ca sa puteti intelege impreuna cu toti sfintii care este largimea si lungimea si inaltimea si adancimea,
19. Si sa cunoasteti iubirea lui Hristos, cea mai presus de cunostinta, ca sa va umpleti de toata plinatatea lui Dumnezeu.
20. Iar Celui ce poate sa faca, prin puterea cea lucratoare in noi, cu mult mai presus decat toate cate cerem sau pricepem noi,
21. Lui fie slava in Biserica si intru Hristos Iisus in toate neamurile veacului veacurilor. Amin!

CAPITOLUL 4
Biserica este trupul lui Hristos

1. De aceea, va indemn, eu cel intemnitat pentru Domnul, sa umblati cu vrednicie, dupa chemarea cu care ati fost chemati,
2. Cu toata smerenia si blandetea, cu indelunga-rabdare, ingaduindu-va unii pe altii in iubire,
3. Silindu-va sa paziti unitatea Duhului, intru legatura pacii.
4. Este un trup si un Duh, precum si chemati ati fost la o singura nadejde a chemarii voastre;
5. Este un Domn, o credinta, un botez,
6. Un Dumnezeu si Tatal tuturor, Care este peste toate si prin toate si intru toti.
7. Iar fiecaruia dintre noi, i s-a dat harul dupa masura darului lui Hristos.
8. Pentru aceea zice: “Suindu-Se la inaltime, a robit robime si a dat daruri oamenilor”.
9. Iar aceea ca “S-a suit” – ce inseamna decat ca S-a pogorat in partile cele mai de jos ale pamantului?
10. Cel ce S-a pogorat, Acela este Care S-a suit mai presus de toate cerurile, ca pe toate sa le umple.
11. Si el a dat pe unii apostoli, pe altii prooroci, pe altii evanghelisti, pe altii pastori si invatatori,
12. Spre desavarsirea sfintilor, la lucrul slujirii, la zidirea trupului lui Hristos,
13. Pana vom ajunge toti la unitatea credintei si a cunoasterii Fiului lui Dumnezeu, la starea barbatului desavarsit, la masura varstei deplinatatii lui Hristos.
14. Ca sa nu mai fim copii dusi de valuri, purtati incoace si incolo de orice vant al invataturii, prin inselaciunea oamenilor, prin viclesugul lor, spre uneltirea ratacirii,
15. Ci tinand adevarul, in iubire, sa crestem intru toate pentru El, Care este capul – Hristos.
16. Din El, tot trupul bine alcatuit si bine incheiat, prin toate legaturile care ii dau tarie, isi savarseste cresterea, potrivit lucrarii masurate fiecaruia din madulare, si se zideste intru dragoste.
17. Asadar, aceasta zic si marturisesc in Domnul, ca voi sa nu mai umblati de acum cum umbla neamurile, in desertaciunea mintii lor,
18. Intunecati fiind la cuget, instrainati fiind de viata lui Dumnezeu, din pricina necunostintei care este in ei, din pricina impietririi inimii lor;
19. Acestia petrec in nesimtire si s-au dat pe sine desfranarii, savarsind cu nesat toate faptele necuratiei.
20. Voi insa n-ati invatat asa pe Hristos,
21. Daca, intr-adevar, L-ati ascultat si ati fost invatati intru El, asa cum este adevarul intru Iisus;
22. Sa va dezbracati de vietuirea voastra de mai inainte, de omul cel vechi, care se strica prin poftele amagitoare,
23. Si sa va innoiti in duhul mintii voastre,
24. Si sa va imbracati in omul cel nou, cel dupa Dumnezeu, zidit intru dreptate si in sfintenia adevarului.
25. Pentru aceea, lepadand minciuna, graiti adevarul fiecare cu aproapele sau, caci unul altuia suntem madulare.
26. Maniati-va si nu gresiti; soarele sa nu apuna peste mania voastra.
27. Nici nu dati loc diavolului.
28. Cel ce fura sa nu mai fure, ci mai vartos sa se osteneasca lucrand cu mainile sale, lucrul cel bun, ca sa aiba sa dea si celui ce are nevoie.
29. Din gura voastra sa nu iasa nici un cuvant rau, ci numai ce este bun, spre zidirea cea de trebuinta, ca sa dea har celor ce asculta.
30. Sa nu intristati Duhul cel Sfant al lui Dumnezeu, intru Care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii.
31. Orice amaraciune si suparare si manie si izbucnire si defaimare sa piara de la voi, impreuna cu orice rautate.
32. Ci fiti buni intre voi si milostivi, iertand unul altuia, precum si Dumnezeu v-a iertat voua, in Hristos.

CAPITOLUL 5
Indemnuri cum sa ne purtam in viata cu sfintenie. Datoriile sotilor.

1. Fiti dar urmatori ai lui Dumnezeu, ca niste fii iubiti,
2. Si umblati intru iubire, precum si Hristos ne-a iubit pe noi si S-a dat pe Sine pentru noi, prinos si jertfa lui Dumnezeu, intru miros cu buna mireasma.
3. Iar desfrau si orice necuratie si lacomie de avere nici sa se pomeneasca intre voi, cum se cuvine sfintilor;
4. Nici vorbe de rusine, nici vorbe nebunesti, nici glume care nu se cuvin, ci mai degraba multumire.
5. Caci aceasta s-o stiti bine, ca nici un desfranat, sau necurat, sau lacom de avere, care este un inchinator la idoli, nu are mostenire in imparatia lui Hristos si a lui Dumnezeu.
6. Nimeni sa nu va amageasca cu cuvinte desarte, caci pentru acestea vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii.
7. Deci sa nu va faceti partasi cu ei.
8. Altadata erati intuneric, iar acum sunteti lumina intru Domnul; umblati ca fii ai luminii!
9. Pentru ca roada luminii e in orice bunatate, dreptate si adevar.
10. Incercand ce este bineplacut Domnului.
11. Si nu fiti partasi la faptele cele fara roada ale intunericului, ci mai degraba, osanditi-le pe fata.
12. Caci cele ce se fac intru ascuns de ei, rusine este a le si grai.
13. Iar tot ce este pe fata, se descopera prin lumina,
14. Caci tot ceea ce este descoperit, lumina este. Pentru aceea zice: “Desteapta-te cel ce dormi si te scoala din morti si te va lumina Hristos”.
15. Deci luati seama cu grija, cum umblati, nu ca niste neintelepti, ci ca cei intelepti,
16. Rascumparand vremea, caci zilele rele sunt.
17. Drept aceea, nu fiti fara de minte, ci intelegeti care este voia Domnului.
18. Si nu va imbatati de vin, in care este pierzare, ci va umpleti de Duhul.
19. Vorbiti intre voi in psalmi si in laude si in cantari duhovnicesti, laudand si cantand Domnului, in inimile voastre,
20. Multumind totdeauna pentru toate intru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu (si) Tatal.
21. Supuneti-va unul altuia, intru frica lui Hristos.
22. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului,
23. Pentru ca barbatul este cap femeii, precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.
24. Ci precum Biserica se supune lui Hristos, asa si femeile barbatilor lor, intru totul.
25. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre, dupa cum si Hristos a iubit Biserica, si S-a dat pe Sine pentru ea,
26. Ca s-o sfinteasca, curatind-o cu baia apei prin cuvant,
27. Si ca s-o infatiseze Siesi, Biserica slavita, neavand pata sau zbarcitura, ori altceva de acest fel, ci ca sa fie sfanta si fara de prihana.
28. Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia pe sine se iubeste.
29. Caci nimeni vreodata nu si-a urat trupul sau, ci fiecare il hraneste si il incalzeste, precum si Hristos Biserica,
30. Pentru ca suntem madulare ale trupului Lui, din carnea Lui si din oasele Lui.
31. De aceea, va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
32. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica.
33. Astfel si voi, fiecare asa sa-si iubeasca femeia ca pe sine insusi; iar femeia sa se teama de barbat.

CAPITOLUL 6
Sfaturi catre copii, parinti, slujitori si conducatori. Armele Duhului. Ostirea lui Hristos.

1. Copii, ascultati pe parintii vostri in Domnul ca aceasta este cu dreptate.
2. “Cinsteste pe tatal tau si pe mama ta, care este porunca cea dintai cu fagaduinta:
3. Ca sa-ti fie tie bine si sa traiesti ani multi pe pamant”.
4. Si voi, parintilor, nu intaratati la manie pe copiii vostri, ci cresteti-i intru invatatura si certarea Domnului.
5. Slugilor, ascultati de stapanii vostri cei dupa trup, cu frica si cu cutremur, intru curatia inimii voastre, ca si de Hristos,
6. Nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci ca slugile lui Hristos, facand din suflet voia lui Dumnezeu,
7. Slujind cu bunavointa, ca si Domnului si nu ca oamenilor,
8. Stiind fiecare, fie rob, fie de sine stapan, ca faptele bune pe care le va face, pe acelea le va lua ca plata de la Domnul.
9. Iar voi, stapanilor, faceti tot asa fata de ei, lasand la o parte amenintarea, stiind ca Domnul lor si al vostru este in ceruri si ca la El nu incape partinire.
10. In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui.
11. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti sta impotriva uneltirilor diavolului.
12. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.
13. Pentru aceea, luati toate armele lui Dumnezeu, ca sa puteti impotriva in ziua cea rea, si, toate biruindu-le, sa ramaneti in picioare.
14. Stati deci tari, avand mijlocul vostru incins cu adevarul si imbracandu-va cu platosa dreptatii,
15. Si incaltati picioarele voastre, gata fiind pentru Evanghelia pacii.
16. In toate luati pavaza credintei, cu care veti putea sa stingeti toate sagetile cele arzatoare ale vicleanului.
17. Luati si coiful mantuirii si sabia Duhului, care este cuvantul lui Dumnezeu.
18. Faceti in toata vremea, in Duhul, tot felul de rugaciuni si de cereri, si intru aceasta priveghind cu toata staruinta si rugaciunea pentru toti sfintii.
19. Rugati-va si pentru mine, ca sa mi se dea mie cuvant, cand voi deschide gura mea, sa fac cunoscuta cu indrazneala taina Evangheliei,
20. Pe care o binevestesc, in lanturi, ca sa vorbesc despre Evanghelie, fara sfiala, precum si trebuie sa vorbesc.
21. Iar ca sa stiti si voi cele despre mine si ce fac, Tihic, iubitul frate si credinciosul slujitor intru Domnul, vi le va aduce la cunostinta pe toate;
22. L-am trimis pe el la voi, pentru aceasta, ca sa aflati cele despre noi si sa mangaie inimile voastre.
23. Pace fratilor si dragoste, cu credinta de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos.
24. Harul fie cu toti care iubesc pe Domnul nostru Iisus Hristos intru curatie.

Epistola catre Filipeni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Iubirea apostolului pentru filipeni. Roadele lanturilor lui. Sfantul Pavel numai pentru Biserica voieste sa mai traiasca. Suferintele pentru Hristos.

1. Pavel si Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfintilor intru Hristos Iisus, celor ce sunt in Filipi, impreuna cu episcopii si diaconii:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Multumesc Dumnezeului meu, ori de cate ori imi amintesc de voi,
4. Caci totdeauna, in toate rugaciunile mele, ma rog pentru voi toti, cu bucurie,
5. Pentru impartasirea voastra intru Evanghelie, din ziua dintai pana acum.
6. Sunt incredintat de aceasta, ca cel ce a inceput in voi lucrul cel bun il va duce la capat, pana in ziua lui Hristos Iisus,
7. Precum este cu dreptate sa gandesc astfel despre voi toti; caci va port in inima mea, si in lanturile mele, si in apararea si in intarirea Evangheliei, fiindca voi toti sunteti partasi la acelasi har cu mine.
8. Caci martor imi este Dumnezeu, ca va doresc pe voi pe toti, cu dragostea lui Hristos Iisus.
9. Si aceasta ma rog, ca iubirea voastra sa prisoseasca tot mai mult si mai mult, intru cunostinta si intru orice pricepere,
10. Ca sa cercati voi cele ce sunt mai de folos si ca sa fiti curati si fara poticnire in ziua lui Hristos,
11. Plini de roada dreptatii, care este prin Iisus Hristos, spre slava si lauda lui Dumnezeu.
12. Voiesc ca voi sa stiti, fratilor, ca cele petrecute cu mine s-au intors mai degraba spre sporirea Evangheliei,
13. In asa fel ca lanturile mele, pentru Hristos, au ajuns cunoscute in tot pretoriul si tuturor celorlalti;
14. Si cei mai multi dintre fratii intru Domnul, imbarbatati prin lanturile mele, au mai multa indrazneala sa propovaduiasca fara teama cuvantul lui Dumnezeu.
15. Unii, e drept, vestesc pe Hristos din pizma si din duh de cearta, altii insa din bunavointa.
16. Unii o fac din iubire, stiind ca stau aici pentru apararea Evangheliei;
17. Ceilalti, insa, – din zavistie – vestesc pe Hristos, nu cu ganduri curate, ci socotind sa-mi sporeasca necazul in lanturile mele.
18. Dar ce este? Nimic altceva decat ca, in tot chipul, fie din fatarie, fie in adevar, Hristos se propovaduieste si intru aceasta ma bucur. Si mereu ma voi bucura.
19. Caci stiu ca aceasta imi va fi mie spre mantuire, prin rugaciunile voastre si cu ajutorul Duhului lui Iisus Hristos,
20. Dupa asteptarea si nadejdea mea ca intru nimic nu voi fi rusinat, ci, intru toata indrazneala, precum totdeauna, asa si acum, Hristos va fi preaslavit in trupul meu, fie prin viata, fie prin moarte;
21. Caci pentru mine viata este Hristos si moartea un castig.
22. Daca insa a vietui in trup inseamna a da roada lucrului meu, nu stiu ce voi alege.
23. Sunt strans din doua parti: doresc sa ma despart de trup si sa fiu impreuna cu Hristos, si aceasta e cu mult mai bine;
24. Dar este mai de folos pentru voi sa zabovesc in trup.
25. Si avand aceasta incredintare, stiu ca voi ramane si impreuna voi petrece cu voi cu toti, spre sporirea voastra si spre bucuria credintei,
26. Pentru ca lauda voastra sa prisoseasca in Hristos Iisus prin mine, atunci cand voi veni iarasi intre voi.
27. Sa va purtati numai in chip vrednic de Evanghelia lui Hristos, pentru ca, fie venind eu si vazandu-va, fie nefiind de fata, sa aud despre voi ca stati intr-un duh, nevoindu-va impreuna intru-un suflet, pentru credinta Evangheliei,
28. Fara sa va infricosati intru nimic de cei potrivnici, ceea ce pentru ei este un semn de pierzare, iar pentru voi de mantuire, si aceasta este de la Dumnezeu.
29. Caci voua vi s-a daruit, pentru Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si patimiti pentru El,
30. Ducand aceeasi lupta, pe care ati vazut-o la mine si o auziti acum despre mine.
CAPITOLUL 2
Sa urmam pilda iubirii lui Iisus Hristos. Smerenia si slava lui Hristos. Sa ne silim sa dobandim mantuirea.

1. Deci, daca este vreun indemn in Hristos, daca este vreo mangaiere a dragostei, daca este vreo impartasire a Duhului, daca este vreo milostivire si indurare,
2. Faceti-mi bucuria deplina, ca sa ganditi la fel, avand aceeasi iubire, aceleasi simtiri, aceeasi cugetare.
3. Nu faceti nimic din duh de cearta, nici din slava desarta, ci cu smerenie unul pe altul socoteasca-l mai de cinste decat el insusi.
4. Sa nu caute nimeni numai ale sale, ci fiecare si ale altuia.
5. Gandul acesta sa fie in voi care era si in Hristos Iisus,
6. Care, Dumnezeu fiind in chip, n-a socotit o stirbire a fi El intocmai cu Dumnezeu,
7. Ci S-a desertat pe Sine, chip de rob luand, facandu-Se asemenea oamenilor, si la infatisare aflandu-Se ca un om,
8. S-a smerit pe Sine, ascultator facandu-Se pana la moarte, si inca moarte pe cruce.
9. Pentru aceea, si Dumnezeu L-a preainaltat si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de orice nume;
10. Ca intru numele lui Iisus tot genunchiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti si al celor de dedesubt.
11. Si sa marturiseasca toata limba ca Domn este Iisus Hristos, intru slava lui Dumnezeu-Tatal.
12. Drept aceea, iubitii mei, precum totdeauna m-ati ascultat, nu numai cand eram de fata, ci cu atat mai mult acum cand sunt departe, cu frica si cu cutremur lucrati mantuirea voastra;
13. Caci Dumnezeu este Cel ce lucreaza in voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa.
14. Toate sa le faceti fara de cartire si fara de indoiala,
15. Ca sa fiti fara de prihana si curati, fii ai lui Dumnezeu neintinati in mijlocul unui neam rau si stricat si intru care straluciti ca niste luminatori in lume,
16. Tinand cu putere cuvantul vietii, spre lauda mea in ziua lui Hristos, ca nu in zadar am alergat, nici in zadar m-am ostenit.
17. Si chiar daca mi-as varsa sangele pentru jertfa si slujirea credintei voastre, ma bucur si va fericesc pe voi pe toti.
18. Asemenea si voi bucurati-va si fericiti-ma.
19. Ci nadajduiesc intru Domnul Iisus, ca voi trimite pe Timotei la voi, fara de zabava, ca si eu sa fiu cu inima buna, afland vesti despre voi.
20. Caci nu am pe nimeni altul, la un gand cu mine si care sa va poarte grija cu adevarat,
21. Fiindca toti cauta ale lor, nu ale lui Iisus Hristos.
22. Dar incercarea lui o cunoasteti, caci impreuna cu mine a slujit Evanghelia, intocmai ca un copil langa tatal sau.
23. Pe el deci nadajduiesc sa-l trimit, indata ce voi vedea ce va fi cu mine.
24. Sunt, insa, incredintat in Domnul ca eu insumi voi veni in curand.
25. Am socotit de grabnica nevoie sa va trimit pe Epafrodit, fratele si impreuna cu mine lucrator si luptator, cum si trimisul vostru si slujitorul nevoilor mele,
26. Fiindca avea mare dor de voi toti si era mahnit fiindca ati auzit ca a fost bolnav.
27. Intr-adevar, bolnav a fost aproape de moarte, dar Dumnezeu a avut mila de el si nu numai de el, ci si de mine, ca sa nu am intristare peste intristare.
28. Deci l-am trimis mai degraba, ca, vazandu-l, voi iarasi sa va bucurati, iar eu sa fiu mai putin mahnit.
29. Primiti-l dar intru Domnul, cu toata bucuria si pe unii ca acestia intru cinste sa-i aveti,
30. Fiindca pentru lucrul lui Hristos a mers pana aproape de moarte, punandu-si viata in primejdie, ca sa implineasca lipsa voastra in slujirea mea.
CAPITOLUL 3
Indemnul catre filipeni sa se fereasca de apostolii mincinosi. Urmarea lui Hristos pana la jertfire.

1. Mai departe, fratii mei, bucurati-va intru Domnul. Ca sa va scriu aceleasi lucruri, mie nu-mi este anevoie, iar voua va este de folos.
2. Paziti-va de caini! Paziti-va de lucratorii cei rai! Paziti-va de taierea imprejur.
3. Pentru ca noi suntem taierea imprejur, noi cei ce slujim in Duhul lui Dumnezeu, si ne laudam intru Hristos Iisus si nu ne bizuim pe trup,
4. Desi eu as putea sa ma bizui si pe trup. Daca vreun altul socoteste ca se poate bizui pe trup, eu cu atat mai mult!
5. La opt zile, am fost taiat imprejur; sunt din neamul lui Israel, din semintia lui Veniamin, evreu din evrei, dupa lege fariseu;
6. In ce priveste ravna, prigonitor al Bisericii; in ce priveste dreptatea cea din Lege, fara de prihana.
7. Dar cele ce imi erau mie castig, acestea le-am socotit pentru Hristos paguba.
8. Ba mai mult: eu pe toate le socotesc ca sunt paguba, fata de inaltimea cunoasterii lui Hristos Iisus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate si le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos sa dobandesc,
9. Si sa ma aflu intru El, nu avand dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credintei,
10. Ca sa-L cunosc pe El si puterea invierii Lui si sa fiu primit partas la patimile Lui, facandu-ma asemenea cu El in moartea Lui,
11. Ca, doar, sa pot ajunge la invierea cea din morti.
12. Nu (zic) ca am si dobandit indreptarea, ori ca sunt desavarsit; dar o urmaresc ca doar o voi prinde, intrucat si eu am fost prins de Hristos Iisus.
13. Fratilor, eu inca nu socotesc sa o fi cucerit,
14. Dar una fac: uitand cele ce sunt in urma mea, si tinzand catre cele dinainte, alerg la tinta, la rasplata chemarii de sus, a lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus.
15. Asadar, cati suntem desavarsiti aceasta sa gandim; si daca ganditi ceva in alt fel, Dumnezeu va va descoperi si aceea.
16. Dar de acolo unde am ajuns, sa urmam acelasi dreptar, sa gandim la fel.
17. Fratilor, faceti-va urmaritorii mei si uitati-va la aceia care umbla astfel precum ne aveti pilda pe noi.
18. Caci multi, despre care v-am vorbit adeseori, iar acum va spun si plangand, se poarta ca dusmani ai crucii lui Hristos.
19. Sfarsitul acestora este pieirea. Pantecele este dumnezeul lor, iar marirea lor este intru rusinea lor, ca unii care au in gand cele pamantesti.
20. Cat despre noi, cetatea noastra este in ceruri, de unde si asteptam Mantuitor, pe Domnul Iisus Hristos,
21. Care va schimba la infatisare trupul smereniei noastre ca sa fie asemenea trupului slavei Sale, lucrand cu puterea ce are de a-Si supune Siesi toate.
CAPITOLUL 4
Sfaturi si indemnuri. Darnicia filipenilor este de laudat. Urari si salutari.

1. Deci, fratii mei iubiti si mult doriti, bucuria si cununa mea, asa sa stati intru Domnul, iubitii mei.
2. Rog pe Evodia si rog pe Sintihi sa aiba aceleasi ganduri in Domnul.
3. Inca te rog si pe tine, credinciosule Sizig, ajuta-le lor, ca pe unele care au luptat pentru Evanghelie, impreuna cu mine si cu Clement si cu ceilalti impreuna-lucratori cu mine, ale caror nume sunt scrise in cartea vietii.
4. Bucurati-va pururea intru Domnul. Si iarasi zic: Bucurati-va.
5. Ingaduinta voastra sa se faca stiuta tuturor oamenilor. Domnul este aproape.
6. Nu va impovarati cu nici o grija. Ci intru toate, prin inchinaciune si prin ruga cu multumire, cererile voastre sa fie aratate lui Dumnezeu.
7. Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa pazeasca inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus.
8. Mai departe, fratilor, cate sunt adevarate, cate sunt de cinste, cate sunt drepte, cate sunt curate, cate sunt vrednice de iubit, cate sunt cu nume bun, orice virtute si orice lauda, la acestea sa va fie gandul.
9. Cele ce ati invatat si ati primit si ati auzit si ati vazut la mine, acestea sa le faceti, si Dumnezeul pacii va fi cu voi.
10. M-am bucurat mult in Domnul, ca a inflorit iarasi purtarea voastra de grija pentru mine, precum o si aveati, dar v-a lipsit prilejul.
11. N-o spun ca si cum as duce lipsa, fiindca eu m-am deprins sa fiu indestulat cu ceea ce am.
12. Stiu sa fiu si smerit, stiu sa am si de prisos; in orice si in toate m-am invatat sa fiu si satul si flamand, si in belsug si in lipsa.
13. Toate le pot intru Hristos, Cel care ma intareste.
14. Insa bine ati facut ca ati impartasit cu mine necazul.
15. Doar si voi stiti, filipenilor, ca la inceputul Evangheliei, cand am plecat din Macedonia, nici o Biserica nu s-a unit cu mine, cand era vorba de dat si de primit, decat voi singuri.
16. Pentru ca si in Tesalonic, o data si a doua oara, mi-ati trimis ca sa am cele trebuincioase.
17. Nu ca doar caut darul vostru, dar caut rodul care prisoseste, in folosul vostru.
18. Am de toate si am si de prisos; m-am indestulat primind de la Epafrodit cele ce mi-ati trimis, miros cu buna mireasma, jertfa primita, bineplacuta lui Dumnezeu.
19. Iar Dumnezeul meu sa implineasca toata lipsa voastra dupa bogatia Sa, cu slava, intru Hristos Iisus.
20. Iar lui Dumnezeu si Tatalui nostru, slava in vecii vecilor! Amin.
21. Imbratisati in Hristos Iisus pe toti sfintii. Va imbratiseaza pe voi fratii care sunt impreuna cu mine.
22. Va imbratiseaza pe voi toti sfintii, mai ales cei din casa Cesarului.
23. Harul Domnului Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru!

A doua Epistola catre Coloseni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Pavel lauda pe coloseni si-i indeamna sa sporeasca in credinta. Dumnezeiasca vrednicie a lui Hristos, Izbavitorul nostru al tuturor. Pavel se bucura in suferintele sale.

1. Pavel, apostol al lui Hristos Iisus prin vointa lui Dumnezeu, si Timotei, fratele nostru,
2. Sfintilor si credinciosilor frati intru Hristos, care sunt in Colose: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul nostru Iisus Hristos.
3. Multumim lui Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, rugandu-ne totdeauna pentru voi,
4. Caci am auzit despre credinta voastra in Hristos Iisus si despre dragostea ce aveti catre toti sfintii,
5. Pentru nadejdea cea gatita voua in ceruri, de care ati auzit mai inainte in cuvantul adevarului Evangheliei,
6. Care, ajungand la voi, precum si in toata lumea, aduce roada si sporeste intocmai ca la voi, din ziua in care ati auzit si ati cunoscut, intru adevar, harul lui Dumnezeu.
7. Precum ati primit invatatura de la Epafras, iubitul, impreuna-slujitor cu noi, care este pentru voi credincios slujitor al lui Hristos,
8. Si care ne-a aratat iubirea voastra cea intru Duhul.
9. De aceea si noi, din ziua in care am auzit aceasta, nu incetam sa ne rugam pentru voi si sa cerem sa va umpleti de cunoasterea voii Lui, intru toata intelepciunea si priceperea duhovniceasca,
10. Ca voi sa umblati cu vrednicie intru Domnul, placuti Lui in toate, aducand roada in orice lucru bun si sporind in cunoasterea lui Dumnezeu.
11. Si intariti fiind cu toata puterea, dupa puterea slavei Lui, spre toata staruinta si indelunga-rabdare,
12. Multumind cu bucurie Tatalui celui ce ne-a invrednicit pe noi sa luam parte la mostenirea sfintilor, intru lumina.
13. El ne-a scos de sub puterea intunericului si ne-a stramutat in imparatia Fiului iubirii Sale,
14. Intru Care avem rascumpararea prin sangele Lui, adica iertarea pacatelor;
15. Acesta este chipul lui Dumnezeu celui nevazut, mai intai nascut decat toata faptura.
16. Pentru ca intru El au fost facute toate, cele din ceruri si cele de pe pamant, cele vazute, si cele nevazute, fie tronuri, fie domnii, fie incepatorii, fie stapanii. Toate s-au facut prin El si pentru El.
17. El este mai inainte decat toate si toate prin El sunt asezate.
18. Si El este capul trupului, al Bisericii; El este inceputul, intaiul nascut din morti, ca sa fie El cel dintai intru toate.
19. Caci in El a binevoit (Dumnezeu) sa salasluiasca toata plinirea.
20. Si printr-Insul toate cu Sine sa le impace, fie cele de pe pamant, fie cele din ceruri, facand pace prin El, prin sangele crucii Sale.
21. Dar pe voi, care oarecand erati instrainati si vrajmasi cu mintea voastra catre lucrurile rele, de acum v-a impacat,
22. Prin moartea (Fiului Sau) in trupul carnii Lui, ca sa va puna inaintea Sa sfinti, fara de prihana si nevinovati,
23. Daca, intr-adevar, ramaneti intemeiati in credinta, intariti si neclintiti de la nadejdea Evangheliei pe care ati auzit-o, care a fost propovaduita la toata faptura de sub cer si al carei slujitor m-am facut eu, Pavel.
24. Acum ma bucur de suferintele mele pentru voi si implinesc, in trupul meu, lipsurile necazurilor lui Hristos, pentru trupul Lui, adica Biserica,
25. Al carei slujitor m-am facut, potrivit iconomiei lui Dumnezeu, ce mi-a fost data mie pentru voi, ca sa aduc la indeplinire cuvantul lui Dumnezeu,
26. Taina cea din veci ascunsa neamurilor, iar acum descoperita sfintilor Sai,
27. Carora a voit Dumnezeu sa le arate care este bogatia slavei acestei taine intre neamuri, adica Hristos cel dintru voi, nadejdea slavei.
28. Pe El noi Il vestim, sfatuind pe orice om si invatand pe orice om, intru toata intelepciunea, ca sa infatisam pe tot omul, desavarsit, in Hristos Iisus.
29. Spre aceasta ma si ostenesc si ma lupt, potrivit lucrarii Lui, care se savarseste in mine cu putere.
CAPITOLUL 2
Impotriva invatatorilor mincinosi. Viata cea intru Hristos.

1. Caci voiesc ca voi sa stiti cat de mare lupta am pentru voi si pentru cei din Laodiceea si pentru toti cati n-au vazut fata mea in trup,
2. Ca sa se mangaie inimile lor, si ca ei, strans uniti in iubire, sa aiba belsugul deplinei intelegeri pentru cunoasterea tainei lui Dumnezeu-Tatal si a lui Hristos,
3. Intru care sunt ascunse toate vistieriile intelepciunii si ale cunostintei.
4. Va spun aceasta, ca nimeni sa nu va insele prin cuvinte amagitoare.
5. Caci desi cu trupul sunt departe, cu duhul insa sunt impreuna cu voi, bucurandu-ma si vazand buna voastra randuiala si taria credintei voastre in Hristos.
6. Deci, precum ati primit pe Hristos Iisus, Domnul, asa sa umblati intru El.
7. Inradacinati si ziditi fiind intr-Insul, intariti in credinta, dupa cum ati fost invatati, si prisosind in ea cu multumire.
8. Luati aminte sa nu va fure mintile cineva cu filozofia si cu desarta inselaciune din predania omeneasca, dupa intelesurile cele slabe ale lumii si nu dupa Hristos.
9. Caci intru El locuieste, trupeste, toata plinatatea Dumnezeirii,
10. Si sunteti deplini intru El, Care este cap a toata domnia si stapanirea.
11. In El ati si fost taiati imprejur, cu taiere imprejur nefacuta de mana, prin dezbracarea de trupul carnii, intru taierea imprejur a lui Hristos.
12. Ingropati fiind impreuna cu El prin botez, cu El ati si inviat prin credinta in lucrarea lui Dumnezeu, Cel ce L-a inviat pe El din morti.
13. Iar pe voi care erati morti, in faradelegile si in netaierea imprejur a trupului vostru, v-a facut vii, impreuna cu Sine, iertandu-ne toate gresealele;
14. Stergand zapisul ce era asupra noastra, care ne era potrivnic cu randuielile lui, si l-a luat din mijloc, pironindu-l pe cruce.
15. Dezbracand (de putere) incepatoriile si stapaniile, le-a dat de ocara in vazul tuturor, biruind asupra lor prin cruce.
16. Nimeni deci sa nu va judece pentru mancare sau bautura, sau cu privire la vreo sarbatoare, sau luna noua, sau la sambete,
17. Care sunt umbra celor viitoare iar trupul (este) al lui Hristos.
18. Nimeni sa nu va smulga biruinta printr-o prefacuta smerenie si printr-o fatarnica inchinare la ingeri, incercand sa patrunda in cele ce n-a vazut, si ingamfandu-se zadarnic cu inchipuirea lui trupeasca,
19. In loc sa se tina strans de capul de la care trupul tot, – prin incheieturi si legaturi, indestulandu-se si intocmindu-se S, sporeste in cresterea lui Dumnezeu.
20. Daca deci ati murit impreuna cu Hristos pentru intelesurile cele slabe ale lumii, pentru ce atunci, ca si cum ati vietui in lume, rabdati porunci ca acestea:
21. Nu lua, nu gusta, nu te atinge!
22. – Toate lucruri menite sa piara prin intrebuintare – potrivit unor randuieli si invataturi omenesti?
23. Unele ca acestea au oarecare infatisare de intelepciune, in paruta lor cucernicie, in smerenie si in necrutarea trupului, dar n-au nici un pret si sunt numai pentru satiul trupului.
CAPITOLUL 3
Omul cel nou trebuie sa se imbrace cu viata cea noua. Datoriile sotilor, copiilor, parintilor, slugilor, stapanilor.

1. Asadar, daca ati inviat impreuna cu Hristos, cautati cele de sus, unde se afla Hristos, sezand de-a dreapta lui Dumnezeu;
2. Cugetati cele de sus, nu cele de pe pamant;
3. Caci voi ati murit si viata voastra este ascunsa cu Hristos intru Dumnezeu.
4. Iar cand Hristos, Care este viata voastra, Se va arata, atunci si voi, impreuna cu El, va veti arata intru slava.
5. Drept aceea, omorati madularele voastre, cele pamantesti: desfranarea, necuratia, patima, pofta rea si lacomia, care este inchinare la idoli,
6. Pentru care vine mania lui Dumnezeu peste fiii neascultarii,
7. In care pacate ati umblat si voi odinioara, pe cand traiati in ele.
8. Acum deci va lepadati si voi de toate acestea: mania, iutimea, rautatea, defaimarea, cuvantul de rusine din gura voastra.
9. Nu va mintiti unul pe altul, fiindca v-ati dezbracat de omul cel vechi, dimpreuna cu faptele lui,
10. Si v-ati imbracat cu cel nou, care se innoieste, spre deplina cunostinta, dupa chipul Celui ce l-a zidit,
11. Unde nu mai este elin si iudeu, taiere imprejur si netaiere imprejur, barbar, scit, rob ori liber, ci toate si intru toti Hristos.
12. Imbracati-va, dar, ca alesi ai lui Dumnezeu, sfinti si prea iubiti, cu milostivirile indurarii, cu bunatate, cu smerenie, cu blandete, cu indelunga-rabdare,
13. Ingaduindu-va unii pe altii si iertand unii altora, daca are cineva vreo plangere impotriva cuiva; dupa cum si Hristos v-a iertat voua, asa sa iertati si voi.
14. Iar peste toate acestea, imbracati-va intru dragoste, care este legatura desavarsirii.
15. Si pacea lui Hristos, intru care ati fost chemati, ca sa fiti un singur trup, sa stapaneasca in inimile voastre; si fiti multumitori.
16. Cuvantul lui Hristos sa locuiasca intru voi cu bogatie. Invatati-va si povatuiti-va intre voi, cu toata intelepciunea. Cantati in inimile voastre lui Dumnezeu, multumindu-I, in psalmi, in laude si in cantari duhovnicesti.
17. Orice ati face, cu cuvantul sau cu lucrul, toate sa le faceti in numele Domnului Iisus si prin El sa multumiti lui Dumnezeu-Tatal.
18. Femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, precum se cuvine, in Domnul.
19. Barbatilor, iubiti pe femeile voastre si nu fiti aspri cu ele.
20. Copiilor, ascultati pe parintii vostri intru toate, caci aceasta este bine-placut Domnului.
21. Parintilor, nu atatati la manie pe copiii vostri, ca sa nu se deznadajduiasca.
22. Slugilor, ascultati intru toate pe stapanii vostri cei trupesti, nu slujind numai cand sunt cu ochii pe voi, ca cei ce cauta sa placa oamenilor, ci in curatia inimii, temandu-va de Domnul.
23. Orice ati face, lucrati din toata inima, ca pentru Domnul si nu ca pentru oameni,
24. Bine stiind ca de la Domnul veti primi rasplata mostenirii; caci Domnului Hristos slujiti.
25. Iar cel ce face nedreptate isi va lua plata nedreptatii, intrucat la Dumnezeu nu este partinire.
CAPITOLUL 4
Rugaciunea este de trebuinta. Trebuie sa ne purtam intelepteste. Tihic si Onisim.

1. Stapanilor, dati slugilor voastre ce este drept si potrivit, stiind ca si voi aveti Stapan in ceruri.
2. Staruiti in rugaciune, priveghind in ea cu multumire,
3. Rugandu-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida usa cuvantului, spre a vesti taina lui Hristos, pentru care ma si gasesc in lanturi,
4. Ca sa o arat asa cum se cuvine sa graiesc.
5. Umblati cu intelepciune fata de cei ce sunt afara (de Biserica), pretuind vremea.
6. Vorba voastra sa fie totdeauna placuta, dreasa cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia.
7. Toate cate ma privesc pe mine le va face cunoscute Tihic, iubitul frate, credincios slujitor si impreuna-rob cu mine in Domnul.
8. L-am trimis pe el la voi tocmai pentru aceasta, ca sa stiti cum ne aflam si ca sa mangaie inimile voastre,
9. Impreuna cu Onisim, credinciosul si iubitul frate, care este dintre voi; ei va vor aduce la cunostinta toate cele de aici.
10. Va imbratiseaza Aristarh, cel intemnitat impreuna cu mine, si Marcu, varul lui Barnaba – in privinta caruia ati primit porunci; de va veni la voi primiti-l -,
11. Asemenea si Iisus, cel ce se numeste Iustus, care sunt din taierea imprejur; numai acestia au lucrat impreuna cu mine pentru imparatia lui Dumnezeu. Ei au fost cei ce mi-au adus mangaiere.
12. Va imbratiseaza Epafras, care este dintre voi, rob al lui Iisus Hristos, pururea luptand pentru voi in rugaciunile sale, ca sa stati desavarsiti si plini de tot ce este vointa lui Dumnezeu.
13. Caci martor ii sunt ca are multa ravna pentru voi si pentru cei din Laodiceea si din Ierapole.
14. Va imbratiseaza Luca, doctorul cel iubit, si Dima.
15. Imbratisati pe fratii din Laodiceea si pe Nimfas si pe Biserica din casa lui.
16. Si dupa ce scrisoarea aceasta se va citi de catre voi, faceti sa se citeasca si in Biserica laodiceenilor, iar pe cea din Laodiceea sa o cititi si voi.
17. Si spuneti lui Arhip: Vezi de slujba pe care ai primit-o intru Domnul, ca sa o indeplinesti.
18. Salutarea cu mana mea, a lui Pavel. Aduceti-va aminte de lanturile mele. Harul fie cu voi! Amin.

Intaia Epistola catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor

1. Pavel si Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor in Dumnezeu-Tatal si in Domnul Iisus Hristos: Har voua si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
2. Multumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toti si va pomenim in rugaciunile noastre,
3. Aducandu-ne aminte neincetat, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, de lucrul credintei voastre si de osteneala iubirii si de staruinta nadejdii voastre in Domnul nostru Iisus Hristos.
4. Fratilor de Dumnezeu iubiti, noi stim cum ati fost alesi;
5. Ca Evanghelia noastra n-a fost la voi numai in cuvant, ci si intru putere si in Duhul Sfant si in deplina incredintare, precum bine stiti ce fel am fost intre voi, pentru voi.
6. Si voi v-ati facut urmatori ai nostri si ai Domnului, primind cuvantul cu bucuria Duhului Sfant, desi ati avut multe necazuri.
7. Asa incat v-ati facut pilda tuturor celor ce cred din Macedonia si din Ahaia,
8. Caci, de la voi, cuvantul Domnului a rasunat nu numai in Macedonia si in Ahaia, ci credinta voastra in Dumnezeu s-a raspandit in tot locul, astfel ca nu e nevoie sa mai spunem noi ceva.
9. Caci ei insisi istorisesc despre noi cum am fost primiti la voi si cum v-ati intors la Dumnezeu, de la idoli, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu si adevarat,
10. Si sa asteptati pe Fiul Sau din ceruri, pe Care L-a inviat din morti, pe Iisus, Cel ce ne izbaveste de mania cea viitoare.

CAPITOLUL 2
Ravna pentru predicarea Evangheliei.

1. Caci stiti voi insiva, fratilor, ca venirea noastra la voi n-a fost zadarnica.
2. Ci, dupa ce am suferit si am fost, precum stiti, ocarati in Filipi, am indraznit intru Dumnezeul nostru sa graim in fata voastra, cu multa lupta, Evanghelia lui Dumnezeu.
3. Pentru ca indemnul nostru nu venea din ratacire, nici din ganduri necurate, nici din inselaciune,
4. Ci, dupa cum am fost socotiti vrednici de Dumnezeu ca sa ni se incredinteze Evanghelia, asa vorbim, nu cautand sa placem oamenilor, ci lui Dumnezeu care ne incearca inimile.
5. Caci niciodata nu ne-am aratat cu cuvinte de lingusire, dupa cum stiti, nici cu ascunse porniri de lacomie. Dumnezeu imi este martor.
6. Nici n-am cautat slava de la oameni, nici de la voi, nici de la altii, desi puteam sa fim cu greutate, ca apostoli ai lui Hristos.
7. Noi insa am fost blanzi in mijlocul vostru, asa precum o doica ingrijeste pe fiii sai;
8. Astfel, iubindu-va, eram bucurosi sa va dam nu numai Evanghelia lui Dumnezeu, ci chiar si sufletele noastre pentru ca ne-ati devenit iubiti.
9. Va aduceti aminte, fratilor, de osteneala si de truda noastra; lucrand zi si noapte, ca sa nu fim povara nici unuia din voi, asa v-am propovaduit Evanghelia lui Dumnezeu.
10. Voi sunteti martori, si Dumnezeu de asemenea, cat de sfant si cat de drept si fara de prihana ne-am purtat intre voi credinciosii;
11. Ca un parinte pe copiii sai, precum stiti, asa v-am rugat si v-am mangaiat.
12. Si v-am rugat cu staruinta sa umblati cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu, Celui ce va cheama la imparatia si la slava Sa.
13. De aceea si noi multumim lui Dumnezeu neincetat, ca luand voi cuvantul ascultarii de Dumnezeu de la noi, nu l-ati primit ca pe un cuvant al oamenilor, ci, asa precum este intr-adevar, ca pe un cuvant al lui Dumnezeu, care si lucreaza intru voi cei ce credeti.
14. Caci voi, fratilor, v-ati facut urmatori ai Bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Iudeea, intru Hristos Iisus, pentru ca ati suferit si voi aceleasi de la cei de un neam cu voi, dupa cum si ele de la iudei,
15. Care si pe Domnul Iisus L-au omorat ca si pe proorocii lor; si pe noi ne-au prigonit si sunt neplacuti lui Dumnezeu si tuturor oamenilor sunt potrivnici,
16. Fiindca ne opresc sa vorbim neamurilor, ca sa se mantuiasca, spre a se implini pururea masura pacatelor lor. Dar la urma, i-a ajuns mania lui Dumnezeu.
17. Iar noi, fratilor, fiind despartiti de voi, o bucata de vreme, cu ochii nu cu inima, ne-am sarguit cu atat mai mult, cu mare dor, sa vedem fata voastra.
18. Pentru aceea, am voit sa venim la voi, indeosebi eu Pavel – o data si inca alta data, – dar ne-a impiedicat satana.
19. Caci care este nadejdea noastra, sau bucuria, sau cununa laudei noastre, daca nu chiar voi, inaintea Domnului nostru Iisus, intru a Lui venire?
20. Caci voi sunteti slava si bucuria noastra.

CAPITOLUL 3
Rugaciune pentru sporirea si intarirea in credinta a tesalonicenilor.

1. De aceea, nemaiputand rabda, noi am hotarat sa ramanem singuri la Atena.
2. Si am trimis pe Timotei, fratele nostru si slujitorul lui Dumnezeu si impreuna-lucrator cu noi la Evanghelia lui Hristos, ca sa va intareasca si sa va indemne in credinta voastra,
3. Ca nimeni sa nu se clatine in aceste necazuri, caci singuri stiti ca spre aceasta suntem pusi.
4. Caci si cand eram la voi, v-am spus de mai inainte ca vom avea de suferit necazuri, precum s-a si intamplat si stiti prea bine.
5. Pentru aceea si eu, fiind nerabdator, am trimis ca sa cunosc credinta voastra, ca nu cumva sa va fi ispitit ispititorul si in zadar sa ne fie osteneala.
6. Acum insa, venind Timotei de la voi la noi si dandu-ne vestea buna despre credinta si dragostea voastra si ca aveti buna amintire de noi totdeauna, dorind sa ne vedeti; la fel si noi pe voi,
7. De aceea, fratilor, ne-am simtit mangaiati intru voi, prin credinta voastra, in toata nevoia si stramtorarea noastra.
8. Caci acum noi suntem vii, daca voi stati neclintiti intru Domnul.
9. Si ce multumire, pentru voi, putem sa dam in schimb lui Dumnezeu, pentru toata bucuria cu care ne bucuram pentru voi, inaintea Dumnezeului nostru?
10. Noaptea si ziua ne rugam cu prisosinta, ca sa vedem fata voastra si sa implinim lipsurile credintei voastre.
11. Dar insusi Dumnezeu si Tatal nostru, si Domnul nostru Iisus Hristos sa indrepteze calea noastra catre voi!
12. Iar pe voi, Domnul sa va inmulteasca si sa prisositi in dragoste unul catre altul si catre toti, precum si noi fata de voi,
13. Spre intarirea inimilor voastre, ca sa fiti fara de prihana intru sfintenie, inaintea lui Dumnezeu, Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos, cu toti sfintii Sai.

CAPITOLUL 4
Trebuie sa staruim in curatie si in iubire. Despre cei adormiti si despre cei ramasi vii, la venirea Domnului.

1. In sfarsit, fratilor, va rugam si va indemnam in Domnul Iisus, ca asa cum ati primit de la noi dreptar cum se cuvine sa umblati si sa placeti lui Dumnezeu – in care chip si umblati – asa sa sporiti tot mai mult.
2. Fiindca stiti ce porunci v-am dat, prin Domnul Iisus.
3. Caci voia lui Dumnezeu aceasta este: sfintirea voastra; sa va feriti de desfranare,
4. Ca sa stie fiecare dintre voi sa-si stapaneasca vasul sau in sfintenie si cinste,
5. Nu in patima poftei cum fac neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
6. Si nimeni sa nu intreaca masura si sa nu nedreptateasca pe fratele sau, in aceasta privinta, caci Domnul este razbunator pentru toate acestea, dupa cum v-am si spus mai inainte si v-am dat marturie.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a chemat la necuratie, ci la sfintire.
8. De aceea, cel ce dispretuieste (acestea), nu dispretuieste un om, ci pe Dumnezeu, Care v-a dat pe Duhul Sau cel Sfant.
9. Despre iubirea frateasca nu aveti trebuinta sa va scriu, pentru ca voi insiva sunteti invatati de Dumnezeu ca sa va iubiti unul pe altul.
10. Aceasta o si faceti, fata de toti fratii, din intreaga Macedonie. Dar va indemnam, fratilor, sa prisositi mai mult!
11. Si sa ravniti ca sa traiti in liniste, sa faceti fiecare cele ale sale si sa lucrati cu mainile voastre precum v-am dat porunca,
12. Ca sa umblati cuviincios fata de cei din afara (de Biserica) si sa nu aveti trebuinta de nimeni.
13. Fratilor, despre cei ce au adormit, nu voim sa fiti in nestiinta, ca sa nu va intristati, ca ceilalti, care nu au nadejde,
14. Pentru ca de credem ca Iisus a murit si a inviat, tot asa (credem) ca Dumnezeu, pe cei adormiti intru Iisus, ii va aduce impreuna cu El.
15. Caci aceasta va spunem, dupa cuvantul Domnului, ca noi cei vii, care vom fi ramas pana la venirea Domnului, nu vom lua inainte celor adormiti,
16. Pentru ca Insusi Domnul, intru porunca, la glasul arhanghelului si intru trambita lui Dumnezeu, Se va pogori din cer, si cei morti intru Hristos vor invia intai,
17. Dupa aceea, noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti, impreuna cu ei, in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh, si asa pururea vom fi cu Domnul.
18. De aceea, mangaiati-va unii pe altii cu aceste cuvinte.

CAPITOLUL 5
A doua venire a lui Hristos. Cuviincioasa pregatire pentru ea.

1. Iar despre ani si despre vremuri, fratilor, nu aveti nevoie sa va scriem,
2. Caci voi insiva stiti bine ca ziua Domnului vine asa, ca un fur noaptea.
3. Atunci cand vor zice: pace si liniste, atunci, fara de veste, va veni peste ei pieirea, ca si durerile peste cea insarcinata, si scapare nu vor avea.
4. Voi insa, fratilor, nu sunteti in intuneric, ca sa va apuce ziua aceea ca un fur.
5. Caci voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; nu suntem ai noptii, nici ai intunericului.
6. De aceea sa nu dormim ca si ceilalti, ci sa priveghem si sa fim treji.
7. Fiindca cei ce dorm, noaptea dorm; si cei ce se imbata, noaptea se imbata.
8. Dar noi, fiind ai zilei, sa fim treji, imbracandu-ne in platosa credintei si a dragostei si punand coiful nadejdii de mantuire;
9. Ca Dumnezeu nu ne-a randuit spre manie, ci spre dobandirea mantuirii, prin Domnul nostru Iisus Hristos,
10. Care a murit pentru noi, pentru ca noi, fie ca veghem, fie ca dormim, cu El impreuna sa vietuim.
11. De aceea, indemnati-va si ziditi-va unul pe altul, asa precum si faceti.
12. Va mai rugam, fratilor, sa cinstiti pe cei ce se ostenesc intre voi, care sunt mai-marii vostri in Domnul si va povatuiesc;
13. Si pentru lucrarea lor, sa-i socotiti pe ei vrednici de dragoste prisositoare. Traiti intre voi in buna pace.
14. Va rugam insa, fratilor, dojeniti pe cei fara de randuiala, imbarbatati pe cei slabi la suflet, sprijiniti pe cei neputinciosi, fiti indelung-rabdatori fata de toti.
15. Luati seama sa nu rasplateasca cineva cuiva raul cu rau, ci totdeauna sa urmati cele bune unul fata de altul si fata de toti.
16. Bucurati-va pururea.
17. Rugati-va neincetat.
18. Dati multumire pentru toate, caci aceasta este voia lui Dumnezeu, intru Hristos Iisus, pentru voi.
19. Duhul sa nu-l stingeti.
20. Proorociile sa nu le dispretuiti.
21. Toate sa le incercati; tineti ce este bine;
22. Feriti-va de orice infatisare a raului.
23. Insusi Dumnezeul pacii sa va sfinteasca pe voi desavarsit, si intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.
24. Credincios este Cel care va cheama. El va si indeplini.
25. Fratilor, rugati-va pentru noi.
26. Imbratisati pe toti fratii cu sarutare sfanta.
27. Va indemn staruitor pe voi intru Domnul, ca sa cititi scrisoarea aceasta tuturor sfintilor frati.
28. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu voi. Amin!

A doua Epistola catre Tesaloniceni a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta tesalonicenilor. Rasplata lui Hristos.

1. Pavel, Silvan si Timotei, Bisericii tesalonicenilor intru Dumnezeu, Tatal nostru, si intru Domnul Iisus Hristos:
2. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos.
3. Datori suntem, fratilor, sa multumim pentru voi pururea lui Dumnezeu, precum se cuvine, fiindca mult creste credinta voastra si dragostea fiecaruia dintre voi toti prisoseste, a unuia fata de altul,
4. Incat noi insine ne laudam cu voi, in Bisericile lui Dumnezeu, pentru statornicia si credinta voastra, in toate prigonirile voastre si in stramtorarile pe care le suferiti.
5. Ele sunt o dovada a dreptei judecati a lui Dumnezeu, ca sa va invredniciti de imparatia lui Dumnezeu, pentru care si patimiti,
6. De vreme ce drept este inaintea lui Dumnezeu sa rasplateasca cu necaz celor ce va necajesc pe voi,
7. Iar voua celor necajiti, sa va dea odihna, impreuna cu noi, la aratarea Domnului Iisus din cer, cu ingerii puterii Sale,
8. In vapaie de foc, osandind pe cei ce nu cunosc pe Dumnezeu si pe cei ce nu se supun Evangheliei Domnului nostru Iisus.
9. Ei vor lua ca pedeapsa pieirea vesnica de la fata Domnului si de la slava puterii Lui,
10. Cand va veni sa se preamareasca intru sfintii Sai si sa fie privit cu uimire de catre toti cei ce au crezut, pentru ca marturia noastra catre voi a gasit crezare in ziua aceea.
11. Pentru aceasta, ne si rugam pururea pentru voi, ca Dumnezeul nostru sa va faca vrednici de chemarea Sa si sa implineasca cu putere toata pornirea voastra spre bunatate si orice lucrare a credintei voastre,
12. Ca sa se preaslaveasca in voi numele Domnului nostru Iisus si voi intru El, prin harul Dumnezeului nostru si al Domnului Iisus Hristos.
CAPITOLUL 2
Antihrist se arata inaintea venirii lui Hristos. Staruinta in dreapta credinta.

1. In privinta venirii Domnului nostru Iisus Hristos si a adunarii noastre impreuna cu El, va rugam, fratilor,
2. Sa nu va clintiti degraba cu mintea, nici sa va spaimantati – nici de vreun duh, nici de vreun cuvant, nici de vreo scrisoare ca pornita de la noi, cum ca ziua Domnului a si sosit.
3. Sa nu va amageasca nimeni, cu nici un chip; caci ziua Domnului nu va sosi pana ce mai intai nu va veni lepadarea de credinta si nu se va da pe fata omul nelegiuirii, fiul pierzarii,
4. Potrivnicul, care se inalta mai presus de tot ce se numeste Dumnezeu, sau se cinsteste cu inchinare, asa incat sa se aseze el in templul lui Dumnezeu, dandu-se pe sine drept dumnezeu.
5. Nu va aduceti aminte ca, pe cand eram inca la voi, va spuneam aceste lucruri?
6. Si acum stiti ce-l opreste, ca sa nu se arate decat la vremea lui.
7. Pentru ca taina faradelegii se si lucreaza, pana cand cel care o impiedica acum va fi dat la o parte.
8. Si atunci se va arata cel fara de lege, pe care Domnul Iisus il va ucide cu suflarea gurii Sale si-l va nimici cu stralucirea venirii Sale.
9. Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, insotita de tot felul de puteri si de semne si de minuni mincinoase,
10. Si de amagiri nelegiuite, pentru fiii pierzarii, fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca.
11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni,
12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea.
13. Iar noi, fratilor, iubiti de Domnul, datori suntem totdeauna sa multumim lui Dumnezeu pentru voi, ca v-a ales Dumnezeu dintru inceput, spre mantuire, intru sfintirea duhului si intru credinta adevarului,
14. La care v-a chemat prin Evanghelia noastra, spre dobandirea slavei Domnului nostru Iisus Hristos.
15. Deci, dar, fratilor, stati neclintiti si tineti predaniile pe care le-ati invatat, fie prin cuvant, fie prin epistola noastra.
16. Insusi Domnul nostru Iisus Hristos si Dumnezeu Tatal nostru, Care ne-a iubit pe noi si ne-a dat, prin har, vesnica mangaiere si buna nadejde,
17. Sa mangaie inimile voastre si sa va intareasca, la tot lucrul si cuvantul bun.
CAPITOLUL 3
Indemn la rugaciune pentru raspandirea cuvantului Evangheliei.

1. In sfarsit, fratilor, rugati-va pentru noi, ca cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa se preamareasca, ca si la voi,
2. Si ca sa ne izbavim de oamenii cei nesocotiti si vicleni. Caci credinta nu este a tuturor;
3. Dar credincios este Domnul, Care va va intari si va va pazi de cel viclean.
4. Despre voi, incredintati suntem in Domnul, ca cele ce va poruncim, voi le faceti si le veti face.
5. Iar Domnul sa indrepteze inimile voastre spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos!
6. Fratilor, va poruncim in numele Domnului nostru Iisus Hristos, sa va feriti de orice frate care umbla fara randuiala si nu dupa predania pe care ati primit-o de la noi.
7. Caci voi insiva stiti cum trebuie sa va asemanati noua, ca noi n-am umblat fara randuiala intre voi,
8. Nici n-am mancat de la cineva paine in dar, ci, cu munca si cu truda, am lucrat noaptea si ziua, ca sa nu impovaram pe nimeni dintre voi.
9. Nu doar ca n-avem putere, ci ca sa ne dam pe noi insine pilda voua, spre a ne urma.
10. Caci si cand ne aflam la voi, v-am dat porunca aceasta: daca cineva nu vrea sa lucreze, acela nici sa nu manance.
11. Pentru ca auzim ca unii de la voi umbla fara randuiala, nelucrand nimic, ci iscodind.
12. Dar unora ca acestia le poruncim si-i rugam, in Domnul Iisus Hristos, ca sa munceasca in liniste si sa-si manance painea lor.
13. Iar voi, fratilor, nu pregetati sa faceti ce e bine.
14. Si daca vreunul nu asculta de cuvantul nostru prin epistola, pe acela sa-l insemnati si sa nu mai aveti cu el nici un amestec, ca sa-i fie rusine.
15. Dar sa nu-l socotiti ca pe un vrajmas, ci povatuiti-l ca pe un frate.
16. Si Insusi Domnul pacii sa va daruiasca voua pace totdeauna si in tot chipul! Domnul fie cu voi cu toti!
17. Salutarea cu mana mea – a lui Pavel; acesta este semnul meu in orice scrisoare. Asa scriu.
18. Harul Domnului nostru Iisus Hristos cu voi cu toti! Amin.

Epistola Intaia catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Invatatura Evangheliei trebuie ferita de invataturi false. Legea si harul lui Hristos. Pavel se da ca pilda.

1. Pavel, apostol al lui Iisus Hristos, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, si a lui Iisus Hristos, nadejdea noastra,
2. Lui Timotei, adevarat fiu in credinta: Har, mila, pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru.
3. Cand am plecat in Macedonia, te-am indemnat sa ramai in Efes, ca sa poruncesti unora sa nu invete o alta invatatura,
4. Nici sa ia aminte la basme si la nesfarsite insirari de neamuri, care aduc mai degraba certuri, decat lucrarea mantuitoare a lui Dumnezeu, cea intru credinta;
5. Iar tinta poruncii este dragostea din inima curata, din cuget bun si din credinta nefatarnica,
6. De la care unii ratacind s-au intors spre desarta vorbire,
7. Voind sa fie invatatori ai Legii, dar neintelegand nici cele ce spun, nici cele pentru care dau adeverire.
8. Noi stim ca legea este buna, daca se foloseste cineva de ea potrivit legii;
9. Stiind aceasta, ca legea nu este pusa pentru cel drept, ci pentru cei fara de lege si razvratiti, pentru necredinciosi si pacatosi, pentru necuviosi si spurcati, pentru ucigasii de tata si ucigasii de mama, pentru omoratorii de oameni,
10. Pentru desfranati, pentru sodomiti, pentru vanzatorii de oameni, pentru mincinosi, pentru cei care jura stramb si pentru tot ce sta impotriva sanatoase,
11. Dupa Evanghelia slavei fericitului Dumnezeu, cea incredintata mie.
12. Multumesc Celui ce m-a intarit, lui Hristos Iisus, Domnul nostru, ca m-a socotit credincios si m-a pus sa-I slujesc,
13. Pe mine, care mai inainte huleam, prigoneam si batjocoream. Totusi am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta.
14. Si a prisosit foarte harul Domnului nostru, impreuna cu credinta si cu dragostea cea intru Hristos Iisus.
15. Vrednic de credinta si de toata primirea e cuvantul ca Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu.
16. Si tocmai pentru aceea am fost miluit, ca Iisus Hristos sa arate mai intai in mine toata indelunga Sa rabdare, ca pilda celor ce vor crede in El, spre viata vesnica.
17. Iar Imparatul veacurilor, Celui nestricacios, nevazutului, singurului Dumnezeu fie cinste si slava in vecii vecilor. Amin!
18. Aceasta porunca iti incredintez, fiule Timotei, ca potrivit proorociilor facute mai inainte asupra ta, sa te lupti lupta cea buna, dupa cuvantul lor,
19. Avand credinta si cuget bun, pe care unii, lepadandu-le, au cazut din credinta;
20. Dintre acestia sunt Imeneu si Alexandru, pe care i-am dat satanei, ca sa se invete sa nu huleasca.
CAPITOLUL 2
Rugaciuni pentru toti. Dumnezeu este unul si Mijlocitorul unul. Cuviosia celor care se roaga. Femeia in Biserica.

1. Va indemn deci, inainte de toate, sa faceti cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri, pentru toti oamenii,
2. Pentru imparati si pentru toti care sunt in inalte dregatorii, ca sa petrecem viata pasnica si linistita intru toata cuviosia si buna-cuviinta,
3. Ca acesta este lucru bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru,
4. Care voieste ca toti oamenii sa se mantuiasca si la cunostinta adevarului sa vina.
5. Caci unul este Dumnezeu, unul este si Mijlocitorul intre Dumnezeu si oameni: omul Hristos Iisus,
6. Care S-a dat pe Sine pret de rascumparare pentru toti, marturia adusa la timpul sau.
7. Spre aceasta am fost pus propovaduitor si apostol (adevar graiesc in Hristos, nu mint) – invatator neamurilor, in credinta si adevar.
8. Vreau deci ca barbatii sa se roage in tot locul, ridicand maini sfinte, fara de manie si fara sovaire.
9. Asemenea si femeile, in imbracaminte cuviincioasa, facandu-si lor podoaba din sfiala si din cumintenie, nu din par impletit si din aur, sau din margaritare, sau din vesminte de mult pret;
10. Ci, din fapte bune, precum se cuvine unor femei tematoare de Dumnezeu.
11. Femeia sa se invete in liniste, cu toata ascultarea.
12. Nu ingaduiesc femeii nici sa invete pe altul, nici sa stapaneasca pe barbat, ci sa stea linistita.
13. Caci Adam a fost zidit intai, apoi Eva.
14. Si nu Adam a fost amagit, ci femeia, amagita fiind, s-a facut calcatoare de porunca.
15. Dar ea se va mantui prin nastere de fii, daca va starui, cu intelepciune, in credinta, in iubire si in sfintenie.
CAPITOLUL 3
Insusirile slujitorilor bisericesti. Taina dumnezeiestii intrupari.

1. Vrednic de crezare, este cuvantul: de pofteste cineva episcopie, bun lucru doreste.
2. Se cuvine, dar, ca episcopul sa fie fara de prihana, barbat al unei singure femei, veghetor, intelept, cuviincios, iubitor de straini, destoinic sa invete pe altii,
3. Nebetiv, nedeprins sa bata, neagonisitor de castig urat, ci bland, pasnic, neiubitor de argint,
4. Bine chivernisind casa lui, avand copii ascultatori, cu toata buna-cuviinta;
5. Caci daca nu stie cineva sa-si randuiasca propria lui casa, cum va purta grija de Biserica lui Dumnezeu?
6. Episcopul sa nu fie de curand botezat, ca nu cumva, trufindu-se, sa cada in osanda diavolului.
7. Dar el trebuie sa aiba si marturie buna de la cei din afara, ca sa nu cada in ocara si in cursa diavolului.
8. Diaconii, de asemenea, trebuie sa fie cucernici, nu vorbind in doua feluri, nu dedati la vin mult, neagonisitori de castig urat,
9. Pastrand taina credintei in cuget curat.
10. Dar si acestia sa fie mai intai pusi la incercare, apoi, daca se dovedesc fara prihana, sa fie diaconiti.
11. Femeile (lor) de asemenea sa fie cuviincioase, neclevetitoare, cumpatate, credincioase intru toate.
12. Diaconii sa fie barbati ai unei singure femei, sa-si chiverniseasca bine casele si pe copiii lor.
13. Caci cei ce slujesc bine, rang bun dobandesc si mult curaj in credinta cea intru Hristos Iisus.
14. Iti scriu aceasta nadajduind ca voi veni la tine fara intarziere;
15. Ca sa stii, daca zabovesc, cum trebuie sa petreci in casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului.
16. Si cu adevarat, mare este taina dreptei credinte: Dumnezeu S-a aratat in trup, S-a indreptat in Duhul, a fost vazut de ingeri, S-a propovaduit intre neamuri, a fost crezut in lume, S-a inaltat intru slava.
CAPITOLUL 4
Invatatorii mincinosi ce au sa vina. Sfaturi date lui Timotei.

1. Dar Duhul graieste lamurit ca, in vremurile cele de apoi, unii se vor departa de la credinta, luand aminte la duhurile cele inselatoare si la invataturile demonilor,
2. Prin fatarnicia unor mincinosi, care sunt infierati in cugetul lor.
3. Acestia opresc de la casatorie si de la unele bucate, pe care Dumnezeu le-a facut, spre gustare cu multumire, pentru cei credinciosi si pentru cei ce au cunoscut adevarul,
4. Pentru ca orice faptura a lui Dumnezeu este buna si nimic nu este de lepadat, daca se ia cu multumire;
5. Caci se sfinteste prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.
6. Punandu-le inaintea fratilor acestea, vei fi bun slujitor al lui Hristos Iisus, hranindu-te cu cuvintele credintei si ale bunei invataturi careia ai urmat;
7. Iar de basmele cele lumesti si babesti, fereste-te si deprinde-te cu dreapta credinta.
8. Caci deprinderea trupeasca la putin foloseste, dar dreapta credinta spre toate este de folos, avand fagaduinta vietii de acum si a celei ce va sa vina.
9. Vrednic de credinta este acest cuvant si vrednic de toata primirea,
10. Fiindca pentru aceasta ne si ostenim si suntem ocarati si ne luptam, caci ne-am pus nadejdea in Dumnezeul cel viu, Care este Mantuitorul tuturor oamenilor, mai ales al credinciosilor.
11. Acestea sa le poruncesti si sa-i inveti.
12. Nimeni sa nu dispretuiasca tineretile tale, ci fa-te pilda credinciosilor cu cuvantul, cu purtarea, cu dragostea, cu duhul, cu credinta, cu curatia.
13. Pana voi veni eu, ia aminte la citit, la indemnat, la invatatura.
14. Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor.
15. Cugeta la acestea, tine-te de acestea, ca propasirea ta sa fie vadita tuturor.
16. Ia aminte la tine insuti si la invatatura; staruie in acestea, caci, facand aceasta, si pe tine te vei mantui si pe cei care te asculta.
CAPITOLUL 5
Cum trebuie a indemna. Care vaduve trebuie ajutate. Despre preoti. Despre pacatosi.

1. Pe cel batran sa nu-l infrunti, ci sa-l indemni ca pe un parinte; pe cei tineri, ca pe frati.
2. Pe femeile batrane indeamna-le ca pe niste mame, pe cele tinere ca pe surori, in toata curatia.
3. Pe vaduve cinsteste-le, dar pe cele cu adevarat vaduve.
4. Daca vreo vaduva are copii sau nepoti, acestia sa se invete sa cinsteasca mai intai casa lor si sa dea rasplatire parintilor, pentru ca lucrul acesta este bun si primit inaintea lui Dumnezeu.
5. Cea cu adevarat vaduva si ramasa singura are nadejdea in Dumnezeu si staruieste in cereri si in rugaciuni, noaptea si ziua.
6. Iar cea care traieste in desfatari, desi e vie, e moarta.
7. Si acestea porunceste-le, ca ele sa fie fara de prihana.
8. Daca insa cineva nu poarta grija de ai sai si mai ales de casnicii sai, s-a lepadat de credinta si este mai rau decat un necredincios.
9. Sa fie inscrisa intre vaduve cea care nu are mai putin de saizeci de ani si a fost femeia unui singur barbat;
10. Daca are marturie de fapte bune: daca a crescut copii, daca a fost primitoare de straini, daca a spalat picioarele sfintilor, daca a venit in ajutorul celor stramtorati, daca s-a tinut staruitor de tot ce este lucru bun.
11. Iar de vaduvele tinere fereste-te. Caci, atunci cand poftele le indeparteaza de Hristos, vor sa se marite.
12. Si isi agonisesc osanda, fiindca si-au calcat credinta cea dintai.
13. Dar in acelasi timp se invata sa fie lenese, cutreierand casele, si nu numai lenese, ci si guralive si iscoditoare, graind cele ce nu se cuvin.
14. Vreau deci ca vaduvele tinere sa se marite, sa aiba copii, sa-si vada de case, si sa nu dea potrivnicului nici un prilej de ocara.
15. Caci unele s-au si abatut, ca sa se duca dupa satana.
16. Daca vreun credincios sau vreo credincioasa are in casa vaduve, sa aiba grija lor, ca Biserica sa nu fie impovarata, ci sa poata ajuta pe cele cu adevarat vaduve.
17. Preotii, care isi tin bine dregatoria, sa se invredniceasca de indoita cinste, mai ales cei care se ostenesc cu cuvantul si cu invatatura.
18. Pentru ca Scriptura zice: “Sa nu legi gura boului care treiera”, si: “Vrednic este lucratorul de plata sa”.
19. Para impotriva preotului sa nu primesti, fara numai de la doi sau trei martori.
20. Pe cei ce pacatuiesc mustra-i de fata cu toti, ca si ceilalti sa aiba teama.
21. Te indemn staruitor inaintea lui Dumnezeu si a lui Iisus Hristos si a ingerilor alesi, ca sa pazesti acestea, fara a lua o hotarare dinainte, nefacand nimic cu partinire.
22. Nu-ti pune mainile degraba pe nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora. Pastreaza-te curat.
23. De acum nu bea numai apa, ci foloseste putin vin, pentru stomacul tau si pentru desele tale slabiciuni.
24. Pacatele unor oameni sunt vadite, mergand inaintea lor la judecata, ale altora insa vin in urma lor.
25. Tot asa si faptele cele bune sunt vadite, si cele ce nu sunt altfel nu se pot ascunde.
CAPITOLUL 6
Despre slugi. Invatatorii mincinosi. Despre cei poftitori de avutie. Despre datoriile celor bogati.

1. Cei ce se gasesc sub jugul robiei sa socoteasca pe stapanii lor vrednici de toata cinstea, ca sa nu fie hulite numele si invatatura lui Dumnezeu.
2. Iar cei ce au stapani credinciosi sa nu-i dispretuiasca, sub cuvant ca sunt frati; ci mai mult sa-i slujeasca, fiindca primitorii bunei lor slujiri sunt credinciosi si iubiti. Acestea invata-i si porunceste-le.
3. Iar de invata cineva alta invatatura si nu se tine de cuvintele cele sanatoase ale Domnului nostru Iisus Hristos si de invatatura cea dupa dreapta credinta,
4. Acela e un ingamfat, care nu stie nimic, suferind de boala discutiilor si a certurilor de cuvinte, din care pornesc: cearta, pizma, defaimari, banuieli viclene,
5. Galcevi necurmate ale oamenilor stricati la minte si lipsiti de adevar, care socotesc ca evlavia este un mijloc de castig. Departeaza-te de unii ca acestia.
6. Si, in adevar, evlavia este mare castig, dar atunci cand ea se indestuleaza cu ce are.
7. Pentru ca noi n-am adus nimic in lume, tot asa cum nici nu putem sa scoatem ceva din ea afara;
8. Ci, avand hrana si imbracaminte cu acestea vom fi indestulati.
9. Cei ce vor sa se imbogateasca, dimpotriva, cad in ispita si in cursa si in multe pofte nebunesti si vatamatoare, ca unele care cufunda pe oameni in ruina si in pierzare.
10. Ca iubirea de argint este radacina tuturor relelor si cei ce au poftit-o cu infocare au ratacit de la credinta, si s-au strapuns cu multe dureri.
11. Dar tu, o, omule al lui Dumnezeu, fugi de acestea si urmeaza dreptatea, evlavia, credinta, dragostea, rabdarea, blandetea.
12. Lupta-te lupta cea buna a credintei, cucereste viata vesnica la care ai fost chemat si pentru care ai dat buna marturie inaintea multor martori.
13. Iti poruncesc inaintea lui Dumnezeu, Cel ce aduce toate la viata, si inaintea lui Iisus Hristos, Cel ce, in fata lui Pontiu Pilat, a marturisit marturisirea cea buna:
14. Sa pazesti porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Iisus Hristos,
15. Pe care, la timpul cuvenit, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor,
16. Cel ce singur are nemurire si locuieste intru lumina neapropiata; pe Care nu L-a vazut nimeni dintre oameni, nici nu poate sa-L vada; a Caruia este cinstea si puterea vesnica! Amin.
17. Celor bogati in veacul de acum porunceste-le sa nu se semeteasca, nici sa-si puna nadejdea in bogatia cea nestatornica, ci in Dumnezeul cel viu, Care ne da cu belsug toate, spre indulcirea noastra,
18. Sa faca ce e bine, sa se inavuteasca in fapte bune, sa fie darnici, sa fie cu inima larga,
19. Agonisindu-si lor buna temelie in veacul viitor, ca sa dobandeasca, cu adevarat, viata vesnica.
20. O, Timotei, pazeste comoara ce ti s-a incredintat, departandu-te de vorbirile desarte si lumesti si de impotrivirile stiintei mincinoase,
21. Pe care unii, marturisind-o, au ratacit de la credinta. Harul fie cu tine! Amin.

Epistola A Doua catre Timotei a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Pavel lauda credinta lui Timotei. Credinta si invatatura sanatoasa trebuie pazite.

1. Pavel, apostolul lui Hristos Iisus, prin voia lui Dumnezeu, dupa fagaduinta vietii care este in Hristos Iisus,
2. Lui Timotei, iubitului fiu: Har, mila, pace de la Dumnezeu-Tatal si de la Hristos Iisus, Domnul nostru!
3. Multumesc lui Dumnezeu, Caruia Ii slujesc din stramosi, cu cuget curat, ca te pomenesc neincetat, zi si noapte, in rugaciunile mele.
4. Si pentru ca imi aduc aminte de lacrimile tale, doresc mult sa te vad, ca sa ma umplu de bucurie;
5. Imi aduc iarasi aminte de credinta ta neprefacuta, care, precum s-a salasluit intai in bunica ta Loida si in mama Eunichi, tot asa, sunt incredintat, ca si intru tine.
6. Din aceasta pricina, iti amintesc sa aprinzi si mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este in tine, prin punerea mainilor mele.
7. Caci Dumnezeu nu ne-a dat duhul temerii, ci al puterii si al dragostei si al intelepciunii.
8. Deci, nu te rusina de a marturisi pe Domnul nostru, nici de mine, cel pus in lanturi pentru El, ci patimeste impreuna cu mine pentru Evanghelie dupa puterea de la Dumnezeu.
9. El ne-a mantuit si ne-a chemat cu chemare sfanta, nu dupa faptele noastre, ci dupa a Sa hotarare si dupa harul ce ne-a fost dat in Hristos Iisus, mai inainte de inceputul veacurilor,
10. Iar acum s-a dat pe fata prin aratarea Mantuitorului nostru Iisus Hristos, Cel ce a nimicit moartea si a adus la lumina viata si nemurirea, prin Evanghelie.
11. Spre aceasta am fost pus eu propovaduitor si apostol si invatator al neamurilor.
12. Din aceasta pricina si sufar toate acestea, dar nu ma rusinez, ca stiu in cine am crezut si sunt incredintat ca puternic este sa pazeasca comoara ce mi-a incredintat, pana in ziua aceea.
13. Tine dreptarul cuvintelor sanatoase pe care le-ai auzit de la mine, cu credinta si cu iubirea ce este in Hristos Iisus.
14. Comoara cea buna ce ti s-a incredintat, pazeste-o cu ajutorul Sfantului Duh, Care salasluieste intru noi.
15. Tu stii ca toti cei din Asia s-au lepadat de mine, intre care Fighel si Ermoghen.
16. Domnul sa aiba mila de casa lui Onisifor, caci de multe ori m-a insufletit si de lanturile mele nu s-a rusinat,
17. Ci venind in Roma, cu multa osardie m-a cautat si m-a gasit.
18. Sa-i dea Domnul ca, in ziua aceea, el sa afle mila de la Domnul. Si cat de mult mi-a slujit el in Efes, tu stii prea bine.
CAPITOLUL 2
Cununa celor ce se ostesc pentru Hristos. Cum trebuie sa petreaca invatatorii cei buni. Impotriva lui Imeneu si a altor invatatori mincinosi.

1. Tu, deci, fiul meu, intareste-te in harul care e in Hristos Iisus,
2. Si cele ce ai auzit de la mine, cu multi martori de fata, acestea le incredinteaza la oameni credinciosi, care vor fi destoinici sa invete si pe altii.
3. Sufera impreuna cu mine, ca un bun ostas al lui Hristos Iisus.
4. Nici un ostas nu se incurca cu treburile vietii, ca sa fie pe plac celui care strange oaste.
5. Iar cand se lupta cineva, la jocuri, nu ia cununa, daca nu s-a luptat dupa regulile jocului.
6. Cuvine-se ca plugarul ce se osteneste sa manance el mai intai din roade.
7. Intelege cele ce-ti graiesc, caci Domnul iti va da pricepere in toate.
8. Adu-ti aminte de Iisus Hristos, Care a inviat din morti, din neamul lui David, dupa Evanghelia mea,
9. Pentru Care sufar pana si lanturi ca un facator de rele, dar cuvantul lui Dumnezeu nu se leaga.
10. De aceea toate le rabd, pentru cei alesi, ca si ei sa aiba parte de mantuirea care este intru Hristos Iisus si de slava vesnica.
11. Vrednic de crezare este cuvantul: caci daca am murit impreuna cu El, vom si invia impreuna cu El.
12. Daca ramanem intru El, vom si imparati impreuna cu El; de-L vom tagadui, si El ne va tagadui pe noi.
13. Daca nu-I suntem credinciosi, El ramane credincios, caci nu poate sa Se tagaduiasca pe Sine insusi.
14. Aminteste-le acestea si indeamna staruitor inaintea lui Dumnezeu sa nu se certe pe cuvinte, ceea ce la nimic nu foloseste, decat la pierzarea ascultatorilor.
15. Sileste-te sa te arati incercat, inaintea lui Dumnezeu lucrator cu fata curata, drept invatand cuvantul adevarului.
16. Iar de desartele vorbiri lumesti fereste-te, caci ele vor spori nelegiuirea tot mai mult.
17. Cuvantul lor va roade ca o cangrena. Dintre ei sunt Imeneu si Filet,
18. Care au ratacit de la adevar, zicand ca invierea s-a si petrecut, si rastoarna credinta unora.
19. Dar temelia cea tare a lui Dumnezeu sta neclintita, avand pecetea aceasta: “Cunoscut-a Domnul pe cei ce sunt ai Sai”; si “sa se departeze de la nedreptate oricine cheama numele Domnului”.
20. Iar intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de lut; si unele sunt spre cinste, iar altele spre necinste.
21. Deci, de se va curati cineva pe sine de acestea, va fi vas de cinste, sfintit, de buna trebuinta stapanului, potrivit pentru tot lucrul bun.
22. Fugi de poftele tineretilor si urmeaza dreptatea, credinta, dragostea, pacea cu cei ce cheama pe Domnul din inima curata.
23. Fereste-te de intrebarile nebunesti, stiind ca dau prilej de cearta.
24. Un slujitor al Domnului nu trebuie sa se certe, ci sa fie bland fata cu toti, destoinic sa dea invatatura, ingaduitor,
25. Certand cu blandete pe cei ce stau impotriva, ca doar le va da Dumnezeu pocainta spre cunoasterea adevarului,
26. Si ei sa scape din cursa diavolului, de care sunt prinsi, pentru a-i face voia.
CAPITOLUL 3
Rautatea si pacatele vremurilor din urma. Timotei, urmas credincios al lui Pavel. Scriptura insuflata de Dumnezeu.

1. Si aceasta sa stii ca, in zilele din urma, vor veni vremuri grele;
2. Ca vor fi oameni iubitori de sine, iubitori de arginti, laudarosi, trufasi, hulitori, neascultatori de parinti, nemultumitori, fara cucernicie,
3. Lipsiti de dragoste, neinduplecati, clevetitori, neinfranati, cruzi, neiubitori de bine,
4. Tradatori, necuviinciosi, ingamfati, iubitori de desfatari mai mult decat iubitori de Dumnezeu,
5. Avand infatisarea adevaratei credinte, dar tagaduind puterea ei. Departeaza-te si de acestia.
6. Caci dintre acestia sunt cei ce se vara prin case si robesc femeiusti impovarate de pacate si purtate de multe feluri de pofte,
7. Mereu invatand si neputand niciodata sa ajunga la cunoasterea adevarului.
8. Dupa cum Iannes si Iambres s-au impotrivit lui Moise, asa si acestia stau impotriva adevarului, oameni stricati la minte si netrebnici pentru credinta.
9. Dar nu vor merge mai departe, pentru ca nebunia lor va fi vadita tuturor, precum a fost si a acelora.
10. Tu insa mi-ai urmat in invatatura, in purtare, in nazuinta, in credinta, in indelunga rabdare, in dragoste, in staruinta,
11. In prigonirile si suferintele care mi s-au facut in Antiohia, in Iconiu, in Listra; cate prigoniri am rabdat! si din toate m-a izbavit Domnul.
12. Si toti care voiesc sa traiasca cucernic in Hristos Iisus vor fi prigoniti.
13. Iar oamenii rai si amagitori vor merge spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi.
14. Tu insa ramai in cele ce ai invatat si de care esti incredintat, deoarece stii de la cine le-ai invatat,
15. Si fiindca de mic copil cunosti Sfintele Scripturi, care pot sa te intelepteasca spre mantuire, prin credinta cea intru Hristos Iisus.
16. Toata Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos spre invatatura, spre mustrare, spre indreptare, spre inteleptirea cea intru dreptate,
17. Astfel ca omul lui Dumnezeu sa fie desavarsit, bine pregatit pentru orice lucru bun.
CAPITOLUL 4
Staruinta impotriva celor abatuti de la credinta.

1. Eu te indemn deci staruitor in fata lui Dumnezeu si a lui Hristos Iisus, Care va sa judece viii si mortii, la aratarea Lui si in imparatia Lui;
2. Propovaduieste cuvantul, staruieste cu timp si fara de timp, mustra, cearta, indeamna, cu toata indelunga-rabdare si invatatura.
3. Caci va veni o vreme cand nu vor mai suferi invatatura sanatoasa, ci – dornici sa-si desfateze auzul – isi vor gramadi invatatori dupa poftele lor,
4. Si isi vor intoarce auzul de la adevar si se vor abate catre basme.
5. Tu fii treaz in toate, sufera raul, fa lucru de evanghelist, slujba ta fa-o deplin!
6. Ca eu de-acum ma jertfesc si vremea despartirii mele s-a apropiat.
7. Lupta cea buna m-am luptat, calatoria am savarsit, credinta am pazit.
8. De acum mi s-a gatit cununa dreptatii, pe care Domnul imi va da-o in ziua aceea, El, Dreptul Judecator, si nu numai mie, ci si tuturor celor ce au iubit aratarea Lui.
9. Sileste-te sa vii curand la mine,
10. Ca Dimas, iubind veacul de acum, m-a lasat si s-a dus la Tesalonic, Crescent in Galatia, Tit in Dalmatia;
11. Numai Luca este cu mine. Ia pe Marcu si adu-l cu tine, caci imi este de folos in slujire.
12. Pe Tihic l-am trimis la Efes.
13. Cand vei veni, adu-mi felonul pe care l-am lasat in Troada, la Carp, precum si cartile, mai ales pergamentele.
14. Alexandru aramarul mi-a facut multe rele; Domnul sa-i rasplateasca dupa faptele lui.
15. Pazeste-te si tu de el, caci s-a impotrivit foarte mult cuvantarilor noastre.
16. La intaia mea aparare, nimeni nu mi-a venit intr-ajutor, ci toti m-au parasit. Sa nu li se tina in socoteala!
17. Dar Domnul mi-a stat intr-ajutor si m-a intarit, pentru ca, prin mine, Evanghelia sa fie pe deplin vestita si s-o auda toate neamurile; iar eu am fost izbavit din gura leului.
18. Domnul ma va izbavi de orice lucru rau si ma va mantui, in imparatia Sa cereasca. Lui fie slava in vecii vecilor. Amin!
19. Imbratiseaza pe Priscila si pe Acvila si casa lui Onisifor.
20. Erast a ramas in Corint; pe Trofim l-am lasat in Milet, fiind bolnav.
21. Sileste-te sa vii mai inainte de inceputul iernii. Te imbratiseaza Eubul si Pudentiu si Linos si Claudia si fratii toti.
22. Domnul Iisus Hristos sa fie cu duhul tau! Harul fie cu voi! Amin.

Epistola catre Tit a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Lucrul lui Tit intru injghebarea Bisericii din Creta. Ce fel sunt cretanii. Toate sunt curate pentru cei curati.

1. Pavel, robul lui Dumnezeu si apostol al lui Iisus Hristos, dupa credinta alesilor lui Dumnezeu si dupa cunostinta adevarului cel intocmai cu dreapta credinta,
2. – Intru nadejdea vietii vesnice, pe care a fagaduit-o mai inainte de anii veacurilor Dumnezeu, Care nu minte,
3. Si Care, la timpul cuvenit, Si-a facut cunoscut cuvantul Sau, prin propovaduirea incredintata mie, dupa porunca Mantuitorului nostru Dumnezeu –
4. Lui Tit, adevaratul fiu dupa credinta cea de obste: Har, mila si pace, de la Dumnezeu-Tatal si de la Domnul Iisus Hristos, Mantuitorul nostru.
5. Pentru aceasta te-am lasat in Creta, ca sa indreptezi cele ce mai lipsesc si sa asezi preoti prin cetati, precum ti-am randuit:
6. De este cineva fara de prihana, barbat al unei femei, avand fii credinciosi, nu sub invinuire de desfranare sau neascultatori.
7. Caci se cuvine ca episcopul sa fie fara de prihana, ca un iconom al lui Dumnezeu, neingamfat, nu grabnic la manie, nu dat la bautura, pasnic, nepoftitor de castig urat,
8. Ci iubitor de straini, iubitor de bine, intelept, drept, cuvios, cumpatat,
9. Tinandu-se de cuvantul cel credincios al invataturii, ca sa fie destoinic si sa indemne la invatatura cea sanatoasa si sa mustre pe cei potrivnici.
10. Pentru ca multi sunt razvratiti, graitori in desert si inselatori, mai ales cei din taierea imprejur,
11. Carora trebuie sa li se inchida gura ca unora care razvratesc case intregi, invatand, pentru castig urat, cele ce nu se cuvin.
12. Unul dintre ei, chiar un prooroc al lor, a rostit: Cretanii sunt pururea mincinosi, fiare rele, pantece lenese.
13. Marturia aceasta este adevarata; pentru care pricina, mustra-i cu asprime, ca sa fie sanatosi in credinta,
14. Si sa nu dea ascultare basmelor iudaicesti si poruncilor unor oameni, care se intorc de la adevar.
15. Toate sunt curate pentru cei curati; iar pentru cei intinati si necredinciosi nimeni nu este curat, ci li s-au intinat lor si mintea si cugetul.
16. Ei marturisesc ca Il cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele lor Il tagaduiesc, uraciosi fiind, nesupusi, si la orice lucru bun, netrebnici.
CAPITOLUL 2
Sfaturi batranilor, batranelor, tinerilor, slugilor. Darul cel mantuitor s-a aratat tuturor.

1. Dar tu graieste cele ce se cuvin invataturii sanatoase.
2. Batranii sa fie treji, cinstiti, intregi la minte, sanatosi in credinta, in dragoste, in rabdare;
3. Batranele de asemenea sa aiba, in infatisare, sfintita cuviinta, sa fie neclevetitoare, nerobite de vin mult, sa invete de bine,
4. Ca sa intelepteasca pe cele tinere sa-si iubeasca barbatii, sa-si iubeasca copiii,
5. Si sa fie cumpatate, curate, gospodine, bune, plecate barbatilor lor, ca sa nu fie defaimat cuvantul lui Dumnezeu.
6. Indeamna, de asemenea, pe cei tineri sa fie cumpatati.
7. Intru toate arata-te pe tine pilda de fapte bune, dovedind in invatatura neschimbare, cuviinta,
8. Cuvant sanatos si fara prihana, pentru ca cel potrivnic sa se rusineze, neavand de zis nimic rau despre noi.
9. Slugile sa se supuna stapanilor lor, intru toate, ca sa fie bine-placute, neintorcandu-le vorba,
10. Sa nu doseasca ceva, ci sa le arate toata buna credinta, ca sa faca de cinste intru toate invatatura Mantuitorului nostru Dumnezeu.
11. Caci harul mantuitor al lui Dumnezeu s-a aratat tuturor oamenilor,
12. Invatandu-ne pe noi sa lepadam faradelegea si poftele lumesti si, in veacul de acum, sa traim cu intelepciune, cu dreptate si cu cucernicie;
13. Si sa asteptam fericita nadejde si aratarea slavei marelui Dumnezeu si Mantuitorului nostru Hristos Iisus,
14. Care S-a dat pe Sine pentru noi, ca sa ne izbaveasca de toata faradelegea si sa-Si curateasca Lui popor ales, ravnitor de fapte bune.
15. Acestea graieste, indeamna si mustra cu toata taria. Nimeni sa nu te dispretuiasca.
CAPITOLUL 3
Cum trebuie sa fie cei innoiti prin Duhul. Dezbinatorul trebuie ocolit.

1. Adu-le aminte sa se supuna stapanirilor si dregatorilor, sa asculte, sa fie gata la orice lucru bun,
2. Sa nu defaime pe nimeni, sa fie pasnici, sa fie ingaduitori, aratand intreaga blandete fata de toti oamenii.
3. Caci si noi eram altadata fara de minte, neascultatori, amagiti, slujind poftelor si multor feluri de desfatari, petrecand viata in rautate si pizmuire, urati fiind si urandu-ne unul pe altul;
4. Iar cand bunatatea si iubirea de oameni a Mantuitorului nostru Dumnezeu s-au aratat,
5. El ne-a mantuit, nu din faptele cele intru dreptate, savarsite de noi, ci dupa a Lui indurare, prin baia nasterii celei de a doua si prin innoirea Duhului Sfant,
6. Pe Care L-a varsat peste noi, din belsug, prin Iisus Hristos, Mantuitorul nostru,
7. Ca indreptandu-ne prin harul Lui, sa ne facem, dupa nadejde, mostenitorii vietii celei vesnice.
8. Vrednic de crezare este cuvantul, si voiesc sa adeveresti acestea cu tarie, pentru ca acei ce au crezut in Dumnezeu sa aiba grija sa fie in frunte la fapte bune. Ca acestea sunt cele bune si de folos oamenilor.
9. Iar de intrebarile nebunesti si de insirari de neamuri si de certuri si de sfadirile pentru lege, fereste-te, caci sunt nefolositoare si desarte.
10. De omul eretic, dupa intaia si a doua mustrare, departeaza-te,
11. Stiind ca unul ca acesta s-a abatut si a cazut in pacat, fiind singur de sine osandit.
12. Cand voi trimite pe Artemas la tine sau pe Tihic, sarguieste-te sa vii la mine la Nicopole, caci acolo m-am hotarat sa iernez.
13. Pe Zenas, cunoscatorul de lege, si pe Apollo trimite-i mai inainte, cu buna grija, ca nimic sa nu le lipseasca.
14. Sa invete si ai nostri sa poarte grija de lucrurile bune, spre treburile cele de neaparata nevoie, ca ei sa nu fie fara de roada.
15. Te imbratiseaza toti care sunt cu mine. Imbratiseaza pe cei ce ne iubesc intru credinta. Harul fie cu voi cu toti! Amin.

Epistola catre Filimon a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Pavel lauda pe Filimon si mijloceste ca sa ierte pe Onisim, robul sau, primindu-l iarasi ca pe un frate in Domnul.

1. Pavel, cel pus in lanturi pentru Iisus Hristos, si fratele Timotei, iubitului Filimon, impreuna-lucrator cu noi,
2. Si surorii Apfia, si lui Arhip, cel impreuna-ostean cu noi, si Bisericii din casa ta:
3. Har voua si pace, de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Iisus Hristos!
4. Multumesc pururea Dumnezeului meu, pomenindu-te in rugaciunile mele,
5. Auzind despre dragostea ta si despre credinta pe care o ai catre Domnul Iisus si catre toti sfintii,
6. Ca partasia ta la credinta sa se faca lucratoare in deplina cunostinta a oricarei fapte bune, pe care o faceti pentru Hristos Iisus;
7. Caci am avut multa bucurie si mangaiere, din dragostea ta, intrucat inimile sfintilor s-au odihnit prin tine, frate.
8. De aceea, desi avand intru Hristos tot dreptul sa-ti poruncesc ce se cuvine,
9. Pentru dragoste, iti fac mai degraba o rugaminte. Asa cum sunt eu, Pavel, ca un batran, iar acum si pus in lanturi pentru Iisus Hristos,
10. Te rog pe tine pentru fiul meu, pe care l-am nascut fiind in lanturi, Onisim,
11. Cel ce altadata nu-ti era de folos, dar acum si tie si mie de folos,
12. Pentru aceasta ti l-am trimis, pe el insusi, adica inima mea; primeste-l.
13. Eu vream sa-l tin la mine, ca, in locul tau, sa-mi slujeasca mie, care sunt in lanturi pentru Evanghelie,
14. Dar n-am voit sa fac nimic fara de incuviintarea ta, ca fapta ta cea buna sa nu fie ca de sila, ci de bunavoie.
15. Caci poate pentru aceea a fost despartit de tine catva timp, ca vesnic sa fie al tau,
16. Dar nu ca un rob, ci mai presus de rob, ca pe un frate iubit, mai ales pentru mine, dar cu atat mai vartos pentru tine, si dupa trup si in Domnul.
17. Deci, daca ma socotesti partas cu tine, primeste-l pe el, ca pe mine.
18. Iar de te-a pagubit cu ceva, sau iti este dator ceva, pune aceasta in socoteala mea.
19. Eu, Pavel, am scris cu mana mea; eu iti voi plati, ca sa nu-ti spun ca si tu imi esti dator cu tine insuti.
20. Da, frate, eu te rog, fa-mi binele acesta in Domnul; linisteste inima mea in Hristos!
21. Bine incredintat de ascultarea ta, ti-am scris tie, stiind ca vei face chiar mai mult decat cele ce-ti spun.
22. Ci odata cu aceasta pregateste-mi loc de gazduit, fiindca nadajduiesc ca, prin rugaciunile voastre, voi fi daruit voua.
23. Te imbratiseaza Epafras, cel inchis impreuna cu mine pentru Hristos Iisus,
24. Marcu, Aristarh, Dimas, Luca cei impreuna-lucratori cu mine.
25. Harul Domnului nostru Iisus Hristos sa fie cu duhul vostru! Amin.

Epistola catre Evrei a Sfantului Apostol Pavel

CAPITOLUL 1
Dumnezeu a trimis oamenilor pe Fiul Sau, Care este peste toate, mai presus decat ingerii si decat toata faptura.

1. Dupa ce Dumnezeu odinioara, in multe randuri si in multe chipuri, a vorbit parintilor nostri prin prooroci,
2. In zilele acestea mai de pe urma ne-a grait noua prin Fiul, pe Care L-a pus mostenitor a toate si prin Care a facut si veacurile;
3. Care, fiind stralucirea slavei si chipul fiintei Lui si Care tine toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit, prin El insusi, curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei, intru cele prea inalte,
4. Facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit un nume mai deosebit decat ei.
5. Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”; si iarasi: “Eu Ii voi fi Lui Tata si El Imi va fi Mie Fiu”?
6. Si iarasi, cand aduce in lume pe Cel intai nascut, El zice: “Si sa se inchine Lui toti ingerii lui Dumnezeu”.
7. Si de ingeri zice: “Cel ce face pe ingerii Sai duhuri si pe slujitorii Sai para de foc”;
8. Iar catre Fiul: “Tronul Tau, Dumnezeule, in veacul veacului; si toiagul dreptatii este toiagul imparatiei Tale.
9. Iubit-ai dreptatea si ai urat faradelegea; pentru aceea Te-a uns pe Tine, Dumnezeule, Dumnezeul Tau cu untdelemnul bucuriei, mai mult decat pe partasii Tai”.
10. Si: “Intru inceput Tu, Doamne, pamantul l-ai intemeiat si cerurile sunt lucrul mainilor Tale;
11. Ele vor pieri, dar Tu ramai, si toate ca o haina se vor invechi;
12. Si ca un pe un vesmant le vei strange si ca o haina vor fi schimbate. Dar Tu acelasi esti si anii Tai nu se vor sfarsi”.
13. Si caruia dintre ingeri a zis Dumnezeu vreodata: “Sezi de-a dreapta Mea pana cand voi pune pe vrajmasii tai asternut picioarelor Tale”?
14. Ingerii oare nu sunt toti duhuri slujitoare, trimise ca sa slujeasca, pentru cei ce vor fi mostenitorii mantuirii?
CAPITOLUL 2
Precum s-au pedepsit ingerii pentru neascultare, asa se vor pedepsi si cei ce calca poruncile lui Hristos, Care este incepatorul mantuirii noastre!

1. Pentru aceea se cuvine ca noi sa luam aminte cu atat mai mult la cele auzite, ca nu cumva sa ne pierdem.
2. Caci, daca s-a adeverit cuvantul grait prin ingeri si orice calcare de porunca si orice neascultare si-a primit dreapta rasplatire,
3. Cum vom scapa noi, daca vom fi nepasatori la astfel de mantuire care, luand obarsie din propovaduirea Domnului, ne-a fost adeverita de cei ce au ascultat-o,
4. Impreuna marturisind si Dumnezeu cu semne si cu minuni si cu multe feluri de puteri si cu darurile Duhului Sfant, impartite dupa a Sa vointa?
5. Pentru ca nu ingerilor a supus Dumnezeu lumea viitoare, despre care vorbim.
6. Iar cineva a marturisit undeva, zicand: “Ce este omul, ca-l pomenesti pe el, sau fiul omului, ca-l cercetezi pe el?
7. L-ai micsorat pe el cu putin fata de ingeri; si cu marire si cu cinste l-ai incununat si l-ai pus peste lucrurile mainilor Tale.
8. Toate le-ai supus sub picioarele lui”. Dar prin faptul ca a supus lui toate (intelegem) ca nimic nu i-a lasat nesupus. Acum insa, inca nu vedem cum toate i-au fost supuse.
9. Ci pe Cel micsorat cu putin fata de ingeri, pe Iisus, Il vedem incununat cu slava si cu cinste, din pricina mortii pe care a suferit-o, astfel ca, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru fiecare om.
10. Caci ducand pe multi fii la marire, I se cadea Aceluia, pentru Care sunt toate si prin Care sunt toate, ca sa desavarseasca prin patimire pe Incepatorul mantuirii lor.
11. Pentru ca si Cel ce sfinteste si cei ce se sfintesc, dintr-Unul sunt toti; de aceea nu se rusineaza sa-i numeasca pe ei frati,
12. Zicand: “Spune-voi fratilor mei numele Tau. In mijlocul Bisericii Te voi lauda”.
13. Si iarasi: “Eu voi fi increzator in El”; si iarasi: “Iata Eu si pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu”.
14. Deci, de vreme ce pruncii s-au facut partasi sangelui si trupului, in acelasi fel si El S-a impartasit de acestea, ca sa surpe prin moartea Sa pe cel ce are stapanirea mortii, adica pe diavolul,
15. Si sa izbaveasca pe acei pe care frica mortii ii tinea in robie toata viata.
16. Caci, intr-adevar, nu a luat firea ingerilor, ci samanta lui Avraam a luat.
17. Pentru aceea, dator era intru toate sa Se asemene fratilor, ca sa fie milostiv si credincios arhiereu in cele catre Dumnezeu, pentru curatirea pacatelor poporului.
18. Caci prin ceea ce a patimit, fiind El insusi ispitit, poate si celor ce se ispitesc sa le ajute.
CAPITOLUL 3
Hristos este mai presus decat Moise. Daca neascultarea de Moise aduce pedeapsa, cu atat mai mult neascultarea de Hristos.

1. Pentru aceea, frati sfinti, partasi chemarii ceresti, luati aminte la Apostolul si Arhiereul marturisirii noastre, la Iisus Hristos,
2. Care credincios a fost Celui ce L-a randuit, precum si Moise in toata casa Lui.
3. Pentru ca Acesta (Iisus) S-a invrednicit de mai multa slava decat Moise, dupa cum are mai multa cinste decat casa cel ce a zidit-o.
4. Caci orice casa e zidita de catre cineva, iar Ziditorul a toate este Dumnezeu.
5. Moise a fost credincios in toata casa Domnului, ca o sluga, spre marturia celor ce erau sa fie descoperite in viitor,
6. Iar Hristos a fost credincios ca Fiu peste casa Sa. Si casa Lui suntem noi, numai daca tinem pana la sfarsit cu neclintire, indrazneala marturisirii si lauda nadejdii noastre.
7. De aceea, precum zice Duhul Sfant: “Daca veti auzi astazi glasul Lui,
8. Nu va invartosati inimile voastre, ca la razvratire in ziua ispitirii din pustie,
9. Unde M-au ispitit parintii vostri, M-au incercat, si au vazut faptele Mele, timp de patruzeci de ani.
10. De aceea M-am maniat pe neamul acesta si am zis: Pururea ei ratacesc cu inima si caile Mele nu le-au cunoscut,
11. Ca M-am jurat in mania Mea: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
12. Luati seama, fratilor, sa nu fie cumva, in vreunul din voi, o inima vicleana a necredintei, ca sa va departeze de la Dumnezeul cel viu.
13. Ci indemnati-va unii pe altii, in fiecare zi, pana ce putem sa zicem: astazi! ca nimeni dintre voi sa nu se invartoseze cu inselaciunea pacatului;
14. Caci ne-am facut partasi ai lui Hristos, numai daca vom pastra temeinic, pana la urma, inceputul starii noastre intru El,
15. De vreme ce se zice: Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre, ca la razvratire.
16. Cine sunt cei care, auzind, s-au razvratit? Oare nu toti care au iesit din Egipt, prin Moise?
17. Si impotriva cui a tinut maine timp de patruzeci de ani? Au nu impotriva celor ce au pacatuit, ale caror oase au cazut in pustie?
18. Si cui S-a jurat ca nu vor intra intru odihna Sa, decat numai celor ce au fost neascultatori?
19. Vedem dar ca n-au putut sa intre, din pricina necredintei lor.
CAPITOLUL 4
Odihna este data celor ce cred in Hristos. Puterea cuvantului lui Dumnezeu. Hristos Arhiereu.

1. Sa ne temem, deci, ca nu cumva, cata vreme ni se lasa fagaduinta sa intram in odihna Lui, sa para ca a ramas pe urma cineva dintre voi.
2. Pentru ca si noua ni s-a binevestit ca si acelora, dar cuvantul propovaduirii nu le-a fost lor de folos, nefiind unit cu credinta la cei care l-au auzit.
3. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in odihna, precum s-a zis: “M-am jurat intru mania Mea: nu vor intra intru odihna Mea”, macar ca lucrurile erau savarsite de la intemeierea lumii.
4. Caci undeva, despre ziua a saptea, a zis astfel: “Si S-a odihnit Dumnezeu in ziua a saptea de toate lucrurile Sale”.
5. Si in acelasi loc, zice iarasi: “Nu vor intra intru odihna Mea!”.
6. Deci, de vreme ce ramane ca unii sa intre in odihna, iar aceia carora mai dinainte li s-a binevestit, pentru nesupunerea lor, n-au intrat,
7. Dumnezeu hotaraste din nou o zi, astazi rostind prin gura lui David, dupa atata vreme, precum s-a zis mai sus: “Daca veti auzi astazi glasul Lui, nu invartosati inimile voastre”.
8. Caci daca Iosua le-ar fi adus odihna, Dumnezeu n-ar mai fi vorbit, dupa acestea, de o alta zi de odihna.
9. Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna poporului lui Dumnezeu.
10. Pentru ca cine a intrat in odihna lui Dumnezeu s-a odihnit si el de lucrurile lui, precum Dumnezeu de ale Sale.
11. Sa ne silim, deci, ca sa intram in acea odihna, ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda a neascultarii,
12. Caci cuvantul lui Dumnezeu e viu si lucrator si mai ascutit decat orice sabie cu doua taisuri, si patrunde pana la despartitura sufletului si duhului, dintre incheieturi si maduva, si destoinic este sa judece simtirile si cugetarile inimii,
13. Si nu este nici o faptura ascunsa inaintea Lui, ci toate sunt goale si descoperite, pentru ochii Celui in fata Caruia noi vom da socoteala.
14. Drept aceea, avand Arhiereu mare, Care a strabatut cerurile, pe Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sa tinem cu tarie marturisirea.
15. Ca nu avem Arhiereu care sa nu poata suferi cu noi in slabiciunile noastre, ci ispitit intru toate dupa asemanarea noastra, afara de pacat.
16. Sa ne apropiem, deci, cu incredere de tronul harului, ca sa luam mila si sa aflam har, spre ajutor, la timp potrivit.
CAPITOLUL 5
Hristos este Arhiereu in veci, Preot dupa Randuiala lui Melchisedec. Pentru cei tari trebuie hrana tare, pentru cei mici, lapte.

1. Caci orice arhiereu, fiind luat dintre oameni, este pus pentru oameni, spre cele catre Dumnezeu, ca sa aduca daruri si jertfe pentru pacate;
2. El poate sa fie ingaduitor cu cei nestiutori si rataciti, de vreme ce si el este cuprins de slabiciune.
3. Din aceasta pricina dator este, precum pentru popor, asa si pentru sine sa jertfeasca pentru pacate.
4. Si nimeni nu-si ia singur cinstea aceasta, ci daca este chemat de Dumnezeu dupa cum si Aaron.
5. Asa si Hristos nu S-a preaslavit pe Sine insusi, ca sa Se faca arhiereu, ci Cel ce a grait catre El: “Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut”.
6. In alt loc se zice: “Tu esti Preot in veac dupa randuiala lui Melchisedec”.
7. El, in zilele trupului Sau, a adus, cu strigat si cu lacrimi, cereri si rugaciuni catre Cel ce putea sa-L mantuiasca din moarte si auzit a fost pentru evlavia Sa,
8. Si desi era Fiu, a invatat ascultarea din cele ce a patimit,
9. Si desavarsindu-Se, S-a facut tuturor celor ce-L asculta pricina de mantuire vesnica.
10. Iar de Dumnezeu a fost numit: Arhiereu dupa randuiala lui Melchisedec.
11. In privinta aceasta avem mult de vorbit si lucruri grele de talcuit, de vreme ce v-ati facut greoi la auzit.
12. Caci voi, care de multa vreme s-ar fi cuvenit sa fiti invatatori, aveti iarasi trebuinta ca cineva sa va invete cele dintai inceputuri ale cuvintelor lui Dumnezeu si ati ajuns sa aveti nevoie de lapte, nu de hrana tare.
13. Pentru ca oricine se hraneste cu lapte este nepriceput in cuvantul dreptatii, de vreme ce este prunc.
14. Iar hrana tare este pentru cei desavarsiti, care au prin obisnuinta simturile invatate sa deosebeasca binele si raul.
CAPITOLUL 6
Trebuie sa tindem catre desavarsire. Credinta lui Avraam si juramantul lui Dumnezeu.

1. De aceea, lasand cuvantul de inceput despre Hristos, sa ne ridicam spre ceea ce este desavarsit, fara sa mai punem din nou temelia invataturii despre pocainta de faptele moarte si despre credinta in Dumnezeu,
2. A invataturii despre botezuri, despre punerea mainilor, despre invierea mortilor si despre judecata vesnica.
3. Si aceasta vom face-o cu voia lui Dumnezeu.
4. Caci este cu neputinta pentru cei ce s-au luminat odata si au gustat darul cel ceresc si partasi s-au facut Duhului Sfant,
5. Si au gustat cuvantul cel bun al lui Dumnezeu si puterile veacului viitor,
6. Cu neputinta este pentru ei, daca au cazut, sa se innoiasca iarasi spre pocainta, fiindca ei rastignesc lorusi, a doua oara, pe Fiul lui Dumnezeu si-L fac de batjocura.
7. Tarina, cand absoarbe ploaia ce se coboara adeseori asupra ei si rodeste iarba folositoare celor pentru care a fost muncita, primeste binecuvantarea de la Dumnezeu;
8. Dar daca aduce spini si ciulini, se face netrebnica si blestemul ii sta aproape iar la urma focul o asteapta.
9. Despre voi, iubitilor, desi vorbim astfel, suntem incredintati de lucruri mai bune si aducatoare de mantuire.
10. Caci Dumnezeu nu este nedrept, ca sa uite lucrul vostru si dragostea pe care ati aratat-o pentru numele Lui, voi, care ati slujit si slujiti sfintilor.
11. Dorind dar, ca fiecare dintre voi sa arate aceeasi ravna spre adeverirea nadejdii, pana la sfarsit,
12. Ca sa nu fiti greoi, ci urmatori ai celor ce, prin credinta si indelunga-rabdare, mostenesc fagaduintele.
13. Caci Dumnezeu, cand a dat fagaduinta lui Avraam, de vreme ce n-avea pe nimeni mai mare, pe care sa Se jure, S-a jurat pe Sine insusi,
14. Zicand: “Cu adevarat, binecuvantand te voi binecuvanta, si inmultind te voi inmulti”.
15. Si asa, avand Avraam indelunga-rabdare, a dobandit fagaduinta.
16. Pentru ca oamenii se jura pe cel ce e mai mare si juramantul e la ei o chezasie si sfarsitul oricarei neintelegeri.
17. In aceasta, Dumnezeu voind sa arate si mai mult, mostenitorilor fagaduintei, nestramutarea hotararii Sale, a pus la mijloc juramantul:
18. Ca prin doua fapte nestramutate – fagaduinta si juramantul – in care e cu neputinta ca Dumnezeu sa fi mintit, noi, cei ce cautam scapare, sa avem indemn puternic ca sa tinem nadejdea pusa inainte,
19. Pe care o avem ca o ancora a sufletului, neclintita si tare, intrand dincolo de catapeteasma,
20. Unde Iisus a intrat pentru noi ca inaintemergator, fiind facut Arhiereu in veac, dupa randuiala lui Melchisedec.
CAPITOLUL 7
Melchisedec este mai mare decat Avraam si decat Levitii. Hristos este, in veac, Arhiereul nostru desavarsit.

1. Caci acest Melchisedec, rege al Salemului, preot al lui Dumnezeu cel Preainalt, care a intampinat pe Avraam, pe cand se intorcea de la nimicirea regilor si l-a binecuvantat,
2. Caruia Avraam i-a dat si zeciuiala din toate, se talcuieste mai intai: rege al dreptatii, apoi si rege al Salemului, adica rege al pacii,
3. Fara tata, fara mama, fara spita de neam, neavand nici inceput al zilelor, nici sfarsit al vietii, ci, asemanat fiind Fiului lui Dumnezeu, el ramane preot pururea.
4. Vedeti, dar, cat de mare e acesta, caruia chiar patriarhul Avraam i-a dat zeciuiala din prada de razboi.
5. Si cei dintre fiii lui Levi, care primesc preotia, au porunca dupa lege, ca sa ia zeciuiala de la popor, adica de la fratii lor, macar ca si acestia au iesit din coapsele lui Avraam;
6. Iar Melchisedec, care nu-si trage neamul din ei, a primit zeciuiala de la Avraam si pe Avraam, care avea fagaduintele, l-a binecuvantat.
7. Fara de nici o indoiala, cel mai mic ia binecuvantare de la cel mai mare.
8. Si aici iau zeciuiala niste oameni muritori, pe cand dincolo, unul care e dovedit ca este viu.
9. Si ca sa spun asa, prin Avraam, a dat zeciuiala si Levi, cel ce lua zeciuiala,
10. Fiindca el era inca in coapsele lui Avraam, cand l-a intampinat Melchisedec.
11. Daca deci desavarsirea ar fi fost prin preotia Levitilor (caci legea s-a dat poporului pe temeiul preotiei lor), ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot dupa randuiala lui Melchisedec, si sa nu se zica dupa randuiala lui Aaron?
12. Iar daca preotia s-a schimbat urmeaza numaidecat si schimbarea Legii.
13. Caci Acela, despre Care se spun acestea, isi ia obarsia dintr-o alta semintie, de unde nimeni n-a slujit altarului,
14. Stiut fiind ca Domnul nostru a rasarit din Iuda, iar despre semintia acestora, cu privire la preoti, Moise n-a vorbit nimic.
15. Apoi este lucru si mai lamurit ca, daca se ridica un alt preot dupa asemanarea lui Melchisedec,
16. El s-a facut nu dupa legea unei porunci trupesti, ci cu puterea unei vieti nepieritoare,
17. Caci se marturiseste: “Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
18. Astfel, porunca data intai se desfiinteaza, pentru neputinta si nefolosul ei;
19. Caci Legea n-a desavarsit nimic, iar in locul ei isi face cale o nadejde mai buna, prin care ne apropiem de Dumnezeu.
20. Ci inca a fost la mijloc si un juramant, caci pe cand aceia s-au facut preoti fara de juramant,
21. El S-a facut cu juramantul Celui ce I-a grait: “Juratu-S-a Domnul si nu Se va cai: Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melchisedec”.
22. Cu aceasta, Iisus S-a facut chezasul unui mai bun testament.
23. Apoi acolo s-a ridicat un sir de preoti, fiindca moartea ii impiedica sa dainuiasca.
24. Aici insa, Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare (vesnica).
25. Pentru aceasta, si poate sa mantuiasca desavarsit pe cei ce se apropie prin El de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei.
26. Un astfel de Arhiereu se cuvenea sa avem: sfant, fara de rautate, fara de pata, osebit de cei pacatosi, si fiind mai presus decat cerurile.
27. El nu are nevoie sa aduca zilnic jertfe, ca arhiereii: intai pentru pacatele lor, apoi pentru ale poporului, caci El a facut aceasta o data pentru totdeauna, aducandu-Se jertfa pe Sine insusi.
28. Caci Legea pune ca arhierei oameni care au slabiciune, pe cand cuvantul juramantului, venit in urma Legii, pune pe Fiul, desavarsit in veacul veacului.
CAPITOLUL 8
Arhiereul nostru cel ceresc este Mijlocitorul unui nou asezamant, mult mai bun decat cel vechi.

1. Lucru de capetenie din cele spuse este ca avem astfel de Arhiereu care a sezut de-a dreapta tronului slavei in ceruri,
2. Slujitor Altarului si Cortului celui adevarat, pe care l-a infipt Dumnezeu si nu omul.
3. Apoi, orice arhiereu este pus ca sa aduca daruri si jertfe; de aceea trebuincios era ca si acest Arhiereu sa fi avut ceva ce sa aduca.
4. Daca ar fi pe pamant, nici n-ar fi preot, fiindca aici sunt aceia care aduc darurile potrivit Legii,
5. Care slujesc inchipuirii si umbrei celor ceresti, precum a primit porunca Moise, cand era sa faca cortul: “Ia seama, zice Domnul, sa faci toate dupa chipul ce ti-a fost aratat in munte”.
6. Acum insa, Arhiereul nostru a dobandit o slujire cu atat mai osebita, cu cat este si Mijlocitorul unui testament mai bun, ca unul care este intemeiat pe mai bune fagaduinte.
7. Caci daca (testamentul) cel dintai ar fi fost fara de prihana, nu s-ar mai fi cautat loc pentru al doilea;
8. Ci Dumnezeu ii mustra si le zice: “Iata vin zile, zice Domnul, cand voi face, cu casa lui Israel si cu casa lui Iuda, testament nou,
9. Nu ca testamentul pe care l-am facut cu parintii lor, in ziua cand i-am apucat de mana ca sa-i scot din pamantul Egiptului; caci ei n-au ramas in testamentul Meu, de aceea si Eu i-am parasit – zice Domnul.
10. Ca acesta e testamentul pe care il voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: Pune-voi legile Mele in cugetul lor si in inima lor le voi scrie, si voi fi lor Dumnezeu si ei vor fi poporul Meu.
11. Si nu va mai invata fiecare pe vecinul sau si fiecare pe fratele sau zicand: Cunoaste pe Domnul! – caci toti Ma vor cunoaste, de la cel mai mic pana la cel mai mare al lor;
12. Caci voi fi milostiv cu nedreptatile lor si de pacatele lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
13. Si zicand: “Nou”, Domnul a invechit pe cel dintai. Iar ce se invecheste si imbatraneste, aproape este de pieire.
CAPITOLUL 9
Cortul Marturiei si jertfele Legii vechi. Ispasirea dupa Legea veche nu este indestulatoare. Ispasirea facuta de Hristos este desavarsita.

1. Deci si cei dintai (Asezamant) avea oranduieli pentru slujba dumnezeiasca si un altar pamantesc,
2. Caci s-a pregatit cortul marturiei. In el se aflau, mai intai, sfesnicul si masa si painile punerii inainte; partea aceasta se numeste Sfanta.
3. Apoi, dupa catapeteasma a doua, era cortul numit Sfanta Sfintelor,
4. Avand altarul tamaierii de aur si chivotul Asezamantului ferecat peste tot cu aur, in care era nastrapa de aur, care avea mana, era toiagul lui Aaron ce odraslise si tablele Legii.
5. Deasupra chivotului erau heruvimii slavei, care umbreau altarul impacarii; despre acestea nu putem acum sa vorbim cu de-amanuntul.
6. Astfel fiind intocmite aceste incaperi, preotii intrau totdeauna in cortul cel dintai, savarsind slujbele dumnezeiesti;
7. In cel de-al doilea insa numai arhiereul, o data pe an, si nu fara de sange, pe care il aducea pentru sine insusi si pentru gresealele poporului.
8. Prin aceasta, Duhul Sfant ne lamureste ca drumul catre Sfanta Sfintelor nu era sa fie aratat, cata vreme cortul intai mai sta in picioare,
9. Care era o pilda pentru timpul de fata si insemna ca darurile si jertfele ce se aduceau n-aveau putere sa desavarseasca cugetul inchinatorului.
10. Acestea erau numai legiuiri pamantesti – despre mancaruri, despre bauturi, despre felurite spalari – si erau porunci pana la vremea indreptarii.
11. Iar Hristos, venind Arhiereu al bunatatilor celor viitoare, a trecut prin cortul cel mai mare si mai desavarsit, nu facut de mana, adica nu din zidirea aceasta;
12. El a intrat o data pentru totdeauna in Sfanta Sfintelor, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, si a dobandit o vesnica rascumparare.
13. Caci daca sangele tapilor si al taurilor si cenusa junincii, stropind pe cei spurcati, ii sfinteste spre curatirea trupului,
14. Cu cat mai mult sangele lui Hristos, Care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus lui Dumnezeu pe Sine, jertfa fara de prihana, va curati cugetul vostru de faptele cele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui viu?
15. Si pentru aceasta El este Mijlocitorul unui nou testament, ca prin moartea suferita spre rascumpararea gresealelor de sub intaiul testament, cei chemati sa ia fagaduinta mostenirii vesnice.
16. Caci unde este testament, trebuie neaparat sa fie vorba despre moartea celui ce a facut testamentul.
17. Un testament ajunge temeinic dupa moarte, fiindca nu are nici o putere, cata vreme traieste cel ce l-a facut.
18. De aceea, nici cel dintai n-a fost sfintit fara sange.
19. Intr-adevar Moise, dupa ce a rostit fata cu tot poporul toate poruncile din Lege, luand sangele cel de vitei si de tapi, cu apa si cu lana rosie si cu isop, a stropit si cartea si pe tot poporul,
20. Si a zis: “Acesta este sangele testamentului pe care l-a poruncit voua Dumnezeu”.
21. Si a stropit, de asemenea, cu sange, cortul si toate vasele pentru slujba.
22. Dupa Lege, aproape toate se curatesc cu sange, si fara varsare de sange nu se da iertare.
23. Trebuie dar ca chipurile celor din ceruri sa fie curatite prin acestea, iar cele ceresti insesi cu jertfe mai bune decat acestea.
24. Caci Hristos n-a intrat intr-o Sfanta a Sfintelor facuta de maini – inchipuirea celei adevarate – ci chiar in cer, ca sa Se infatiseze pentru noi inaintea lui Dumnezeu;
25. Iar nu ca sa Se aduca pe Sine insusi jertfa de mai multe ori – ca arhiereul care intra in Sfanta Sfintelor cu sange strain, in fiecare an.
26. Altfel, ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori, de la intemeierea lumii; ci acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o data, spre stergerea pacatului, prin jertfa Sa.
27. Si precum este randuit oamenilor o data sa moara, iar dupa aceea sa fie judecata,
28. Tot asa si Hristos, dupa ce a fost adus o data jertfa, ca sa ridice pacatele multora, a doua oara fara de pacat Se va arata celor ce cu staruinta Il asteapta spre mantuire.
CAPITOLUL 10
Legea este umbra Noului Testament. Lauda credintei statornice.

1. In adevar, Legea avand umbra bunurilor viitoare, iar nu insusi chipul lucrurilor, nu poate niciodata – cu aceleasi jertfe, aduse neincetat in fiecare an – sa faca desavarsiti pe cei ce se apropie.
2. Altfel, n-ar fi incetat oare jertfele aduse, daca cei ce savarsesc slujba dumnezeiasca, fiind o data curatiti, n-ar mai avea nici o constiinta a pacatelor?
3. Ci prin ele, an de an, se face amintirea pacatelor.
4. Pentru ca este cu neputinta ca sangele de tauri si de tapi sa inlature pacatele.
5. Drept aceea, intrand in lume, zice: “Jertfa si prinos n-ai voit, dar mi-ai intocmit trup.
6. Arderi de tot si jertfe pentru pacat nu ti-au placut;
7. Atunci am zis: Iata vin, in sulul cartii este scris despre mine, sa fac voia Ta, Dumnezeule”.
8. Zicand mai sus ca: “Jertfa si prinoase si arderile de tot si jertfele pentru pacat n-ai voit, nici nu Ti-au placut”, care se aduc dupa Lege,
9. Atunci a zis: “Iata vin ca sa fac voia Ta, Dumnezeule”. El desfiinteaza deci pe cei dintai ca sa statorniceasca pe al doilea.
10. Intru aceasta vointa suntem sfintiti, prin jertfa trupului lui Iisus Hristos, o data pentru totdeauna.
11. Si orice preot sta si slujeste in fiecare zi si aceleasi jertfe aduce de multe ori, ca unele care niciodata nu pot sa inlature pacatele.
12. Acesta dimpotriva, aducand o singura jertfa pentru pacate, a sezut in vecii vecilor, de-a dreapta lui Dumnezeu,
13. Si asteapta pana ce vrajmasii Lui vor fi pusi asternut picioarelor Lui.
14. Caci printr-o singura jertfa adusa, a adus la vesnica desavarsire pe cei ce se sfintesc;
15. Dar si Duhul cel Sfant ne marturiseste aceasta, fiindca dupa ce a zis:
16. “Acesta este asezamantul pe care il voi intocmi cu ei, dupa acele zile – zice Domnul: Da-voi legile Mele in inimile lor si le voi scrie in cugetele lor”.
17. Si adauga: “Iar de pacatele lor si de faradelegile lor nu-Mi voi mai aduce aminte”.
18. Unde este dar iertarea acestora, nu mai este jertfa pentru pacate.
19. Drept aceea, fratilor, avand indrazneala, sa intram in Sfanta Sfintelor, prin sangele lui Iisus,
20. Pe calea cea noua si vie pe care pentru noi a innoit-o, prin catapeteasma, adica prin trupul Sau,
21. Si avand mare preot peste casa lui Dumnezeu,
22. Sa ne apropiem cu inima curata, intru plinatatea credintei, curatindu-ne prin stropire inimile de orice cuget rau, si spalandu-ne trupul in apa curata,
23. Sa tinem marturisirea nadejdii cu neclintire, pentru ca credincios este Cel ce a fagaduit,
24. Si sa luam seama unul altuia, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune,
25. Fara sa parasim Biserica noastra, precum le este obiceiul unora, ci indemnatori facandu-ne, cu atat mai mult, cu cat vedeti ca se apropie ziua aceea.
26. Caci daca pacatuim de voia noastra, dupa ce am luat cunostiinta despre adevar, nu ne mai ramane, pentru pacate, nici o jertfa,
27. Ci o infricosata asteptare a judecatii si iutimea focului care va mistui pe cei potrivnici.
28. Calcand cineva Legea lui Moise, e ucis fara de mila, pe cuvantul a doi sau trei martori;
29. Ganditi-va: cu cat mai aspra fi-va pedeapsa cuvenita celui ce a calcat in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, si a nesocotit sangele testamentului cu care s-a sfintit, si a batjocorit duhul harului.
30. Caci cunoastem pe Cel ce a zis: “A Mea este razbunarea; Eu voi rasplati”. Si iarasi: “Domnul va judeca pe poporul Sau”.
31. Infricosator lucru este sa cadem in mainile Dumnezeului celui viu.
32. Aduceti-va, dar, aminte mai intai de zilele in care, dupa ce ati fost luminati, ati rabdat lupta grea de suferinte,
33. Parte facandu-va priveliste cu ocarile si cu necazurile indurate, parte suferind impreuna cu cei ce treceau prin unele ca acestea,
34. Caci ati avut mila de cei inchisi, iar rapirea averilor voastre ati primit-o cu bucurie, bine stiind ca voi aveti o mai buna si statornica avere.
35. Nu lepadati dar increderea voastra, care are mare rasplatire.
36. Caci aveti nevoie de rabdare ca, facand voia lui Dumnezeu, sa dobanditi fagaduinta.
37. “Caci mai este putin timp, prea putin, si Cel ce e sa vina, va veni si nu va intarzia;
38. Iar dreptul din credinta va fi viu; si de se va indoi cineva, nu va binevoi sufletul Meu intru el”.
39. Noi nu suntem (fii) ai indoielii spre pieire, ci ai credintei spre dobandirea sufletului.
CAPITOLUL 11
Credinta si roadele ei, dovedite cu pilda dreptilor din Vechiul Testament.

1. Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna lor marturie.
3. Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad.
4. Prin credinta, Abel a adus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain, pentru care a luat marturie ca este drept, marturisind Dumnezeu despre darurile lui; si prin credinta graieste si azi, desi a murit.
5. Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea, si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu.
6. Fara credinta, dar, nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca Se face rasplatitor celor care Il cauta.
7. Prin credinta, luand Noe instiintare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit, cu evlavie, o corabie spre mantuirea casei sale; prin credinta el a osandit lumea si dreptatii celei din credinta s-a facut mostenitor.
8. Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat si a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.
9. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleiasi fagaduinte;
10. Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carei mester si lucrator este Dumnezeu.
11. Prin credinta, si Sara insasi a primit putere sa zamisleasca fiu, desi trecuse de varsta cuvenita, pentru ca ea L-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om, si acela ca si mort, s-au nascut atatia urmasi – multi “ca stelele cerului si ca nisipul cel fara de numar de pe tarmul marii”.
13. Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori.
14. Iar cei ce graiesc unele ca acestea dovedesc ca ei isi cauta lor patrie.
15. Intr-adevar, daca ar fi avut in minte pe aceea din care iesisera, aveau vreme sa se intoarca.
16. Dar acum ei doresc una mai buna, adica pe cea cereasca. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rusineaza de ei ca sa Se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a gatit lor cetate.
17. Prin credinta, Avraam, cand a fost incercat, a adus pe Isaac (jertfa). Cel ce primise fagaduintele aducea jertfa pe fiul sau unul nascut!
18. Catre el graise Dumnezeu: “Ca in Isaac ti se va chema tie urmas”.
19. Dar Avraam a socotit ca Dumnezeu este puternic sa-l invieze si din morti; drept aceea l-a dobandit inapoi ca un fel de pilda (a invierii) Lui.
20. Prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat Isaac pe Iacov si pe Esau.
21. Prin credinta Iacov, cand a fost sa moara, a binecuvantat pe fiecare din fiii lui Iosif si s-a inchinat, rezemandu-se pe varful toiagului sau.
22. Prin credinta Iosif, la sfarsitul vietii, a pomenit despre iesirea fiilor lui Israel si a dat porunci cu privire la oasele sale.
23. Prin credinta, cand s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinta, Moise, cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon,
25. Ci a ales mai bine sa patimeasca cu poporul lui Dumnezeu, decat sa aiba dulceata cea trecatoare a pacatului,
26. Socotind ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului, fiindca se uita la rasplatire.
27. Prin credinta, a parasit Egiptul, fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevazut.
28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai-nascuti ai lor.
29. Prin credinta au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe care egiptenii, incercand si ei s-o treaca, s-au inecat.
30. Prin credinta, zidurile Ierihonului au cazut, dupa ce au fost inconjurate sapte zile.
31. Prin credinta Rahav, desfranata, fiindca primise cu pace iscoadele, n-a pierit impreuna cu cei neascultatori.
32. Si ce voi mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunge, ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33. Care prin credinta, au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor,
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti, neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, si in munti, si in pesteri, si in crapaturile pamantului.
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,
40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.
CAPITOLUL 12
Rabdare si sfintenie.

1. De aceea si noi, avand imprejurul nostru atata nor de marturii, sa lepadam orice povara si pacatul ce grabnic ne impresoara si sa alergam cu staruinta in lupta care ne sta inainte.
2. Cu ochii atintiti asupra lui Iisus, incepatorul si plinitorul credintei, Care, pentru bucuria pusa inainte-I, a suferit crucea, n-a tinut seama de ocara ei si a sezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu.
3. Luati aminte, dar, la Cel ce a rabdat de la pacatosi, asupra Sa, o atat de mare impotrivire, ca sa nu va lasati osteniti, slabind in sufletele voastre.
4. In lupta voastra cu pacatul, nu v-ati impotrivit inca pana la sange.
5. Si ati uitat indemnul care va graieste ca unor fii: “Fiul meu, nu dispretui certarea Domnului, nici nu te descuraja, cand esti mustrat de El.
6. Caci pe cine il iubeste Domnul il cearta, si biciuieste pe tot fiul pe care il primeste”.
7. Rabdati spre inteleptire, Dumnezeu se poarta cu voi ca fata de fii. Caci care este fiul pe care tatal sau nu-l pedepseste?
8. Iar daca sunteti fara de certare, de care toti au parte, atunci sunteti fii nelegitimi si nu fii adevarati.
9. Apoi daca am avut pe parintii nostri dupa trup, care sa ne certe, si ne sfiam de ei, oare nu ne vom supune cu atat mai vartos Tatalui duhurilor, ca sa avem viata?
10. Pentru ca ei, precum gaseau cu cale, ne pedepseau pentru putine zile, iar Acesta, spre folosul nostru, ca sa ne impartasim de sfintenia Lui.
11. Orice mustrare, la inceput, nu pare ca e de bucurie, ci de intristare, dar mai pe urma da celor incercati cu ea roada pasnica a dreptatii.
12. Pentru aceea, “indreptati mainile cele ostenite si genunchii cei slabanogiti.
13. Faceti carari drepte pentru picioarele voastre”, asa incat cine este schiop sa nu se abata, ci mai vartos sa se vindece.
14. Cautati pacea cu toti si sfintenia, fara de care nimeni nu va vedea pe Domnul,
15. Veghind cu luare aminte ca nimeni sa nu ramana lipsit de harul lui Dumnezeu si ca nu cumva, odraslind vreo pricina de amaraciune, sa va tulbure, si prin ea multi sa se molipseasca.
16. Si sa nu fie vreunul desfranat sau intinat ca Esau, care pentru o mancare si-a vandut dreptul de intai nascut.
17. Stiti ca mai pe urma, cand a dorit sa mosteneasca binecuvantarea, nu a fost luat in seama, caci, desi cu lacrimi a cautat, n-a mai avut cum sa schimbe hotararea.
18. Caci voi nu v-ati apropiat nici de muntele ce putea fi pipait, nici de focul care ardea cu flacara, nici de nor, nici de bezna, nici de vijelie,
19. Nici de glasul trambitei, nici de rasunetul cuvintelor despre care cei ce il auzeau s-au rugat sa nu li se mai graiasca,
20. Deoarece nu puteau sa sufere porunca: “Chiar daca si fiara de s-ar atinge de munte, sa fie ucisa cu pietre, sau sa fie strapunsa cu sageata”,
21. Si atat de infricosatoare era aratarea, incat Moise a zis: “Sunt inspaimantat si ma cutremur!”.
22. Ci v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca,
23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti,
24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel.
25. Luati seama sa nu va lepadati de Cel care vorbeste. Caci daca aceia n-au scapat de pedeapsa, nevoind sa asculte pe cel ce le graia pe pamant, cu atat mai mult noi – indepartandu-ne de Cel ce ne graieste din ceruri –
26. Al Carui glas, odinioara, a zguduit pamantul, iar acum, vorbind, a fagaduit: “Inca o data voi clatina nu numai pamantul, ci si cerul”.
27. Iar prin aceea ca zice: “Inca o data” arata schimbarea celor clatinate, ca a unor lucruri facute, ca sa ramana cele neclintite.
28. De aceea, fiindca primim o imparatie neclintita, sa fim multumitori, si asa sa-I aducem lui Dumnezeu inchinare placuta, cu evlavie si cu sfiala.
29. Caci “Dumnezeul nostru este si foc mistuitor”.
CAPITOLUL 13
Indemn la viata crestineasca si la credinta curata.

1. Ramaneti intru dragostea frateasca.
2. Primirea de oaspeti sa n-o uitati caci prin aceasta unii, fara ca sa stie, au primit in gazda, ingeri.
3. Aduceti-va aminte de cei inchisi, ca si cum ati fi inchisi cu ei; aduceti-va aminte de cei ce indura rele, intrucat si voi sunteti in trup.
4. Cinstita sa fie nunta intru toate si patul nespurcat. Iar pe desfranati ii va judeca Dumnezeu.
5. Feriti-va de iubirea de argint si indestulati-va cu cele ce aveti, caci insusi Dumnezeu a zis: “Nu te voi lasa, nici nu te voi parasi”.
6. Pentru aceea, avand buna indrazneala, sa zicem: “Domnul este intr-ajutorul meu; nu ma voi teme! Ce-mi va face mie omul?”.
7. Aduceti-va aminte de mai-marii vostri, care v-au grait voua cuvantul lui Dumnezeu; priviti cu luare aminte cum si-au incheiat viata si urmati-le credinta.
8. Iisus Hristos, ieri si azi si in veci, este acelasi.
9. Nu va lasati furati de invataturile straine cele de multe feluri; caci bine este sa va intariti prin har inima voastra, nu cu mancaruri, de la care n-au avut nici un folos cei ce au umblat cu ele.
10. Avem altar, de la care nu au dreptul sa manance cei ce slujesc cortului.
11. Intr-adevar, trupurile dobitoacelor – al caror sange e adus de arhiereu, pentru impacare, in Sfanta Sfintelor – sunt arse afara din tabara.
12. Pentru aceea si Iisus, ca sa sfinteasca poporul cu sangele Sau, a patimit in afara portii.
13. Deci dar sa iesim la El, afara din tabara, luand asupra noastra ocara Lui.
14. Caci nu avem aici cetate statatoare, ci o cautam pe aceea ce va sa fie.
15. Asadar, prin El sa aducem pururea lui Dumnezeu jertfa de lauda, adica rodul buzelor, care preaslavesc numele Lui.
16. Iar facerea de bine si intrajutorarea nu le dati uitarii; caci astfel de jertfe sunt bine placute lui Dumnezeu.
17. Ascultati pe mai-marii vostri si va supuneti lor, fiindca ei privegheaza pentru sufletele voastre, avand sa dea de ele seama, ca sa faca aceasta cu bucurie si nu suspinand, caci aceasta nu v-ar fi de folos.
18. Rugati-va pentru noi; caci suntem incredintati ca avem un cuget bun, dorind ca intru toate cu cinste sa traim.
19. Si mai mult va rog sa faceti aceasta, ca sa va fiu dat inapoi mai curand.
20. Iar Dumnezeul pacii, Cel ce, prin sangele unui testament vesnic, a sculat din morti pe Pastorul cel mare al oilor, pe Domnul nostru Iisus,
21. Sa va intareasca in orice lucru bun, ca sa faceti voia Lui, si sa lucreze in noi ceea ce este bine placut in fata Lui, prin Iisus Hristos, Caruia fie slava in vecii vecilor. Amin!
22. Si va rog, fratilor, sa ingaduiti acest cuvant de indemn, caci vi l-am scris pe scurt.
23. Sa stiti ca fratele Timotei este slobod. Daca vine mai degraba, va voi vedea impreuna cu el.
24. Imbratisati pe toti mai-marii vostri si pe toti sfintii. Va imbratiseaza cei din Italia.
25. Harul fie cu voi cu toti! Amin.

Sf. Apostol Iacov, ruda Domnului
Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov

CAPITOLUL 1
Ispitele sunt folositoare. Avutiile trec degraba. Ascultarea si implinirea Legii. Limba trebuie tinuta in frau.
1. Iacov, robul lui Dumnezeu si al Domnului Iisus Hristos, celor douasprezece semintii, care sunt in imprastiere, salutare.
2. Mare bucurie sa socotiti, fratii mei, cand cadeti in felurite ispite,
3. Stiind ca incercarea credintei voastre lucreaza rabdarea;
4. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, nelipsiti fiind de nimic.
5. Si de este cineva din voi lipsit de intelepciune, sa o ceara de la Dumnezeu, Cel ce da tuturor fara deosebire si fara infruntare; si i se va da.
6. Sa ceara insa cu credinta, fara sa aiba nici o indoiala, pentru ca cine se indoieste este asemenea valului marii, miscat de vant si aruncat incoace si incolo.
7. Sa nu gandeasca omul acela ca va lua ceva de la Dumnezeu.
8. Barbatul indoielnic este nestatornic in toate caile sale.
9. Iar fratele cel smerit sa se laude intru inaltimea sa,
10. Si cel bogat intru smerenia sa, pentru ca va trece ca floarea ierbii.
11. Caci a rasarit soarele arzator si a uscat iarba si floarea ei a cazut si frumusetea fetei ei a pierit; tot asa se va vesteji si bogatul in alergaturile sale.
12. Fericit este barbatul care rabda ispita, caci lamurit facandu-se va lua cununa vietii, pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce Il iubesc pe El.
13. Nimeni sa nu zica, atunci cand este ispitit: De la Dumnezeu sunt ispitit, pentru ca Dumnezeu nu este ispitit de rele si El insusi nu ispiteste pe nimeni.
14. Ci fiecare este ispitit cand este tras si momit de insasi pofta sa.
15. Apoi pofta, zamislind, naste pacat, iar pacatul, odata savarsit, aduce moarte.
16. Nu va inselati, fratii mei prea iubiti:
17. Toata darea cea buna si tot darul desavarsit de sus este, pogorandu-se de la Parintele luminilor, la Care nu este schimbare sau umbra de mutare.
18. Dupa voia Sa ne-a nascut prin cuvantul adevarului, ca sa fim incepatura fapturilor Lui.
19. Sa stiti, iubitii mei frati: orice om sa fie grabnic la ascultare, zabavnic la vorbire, zabavnic la manie.
20. Caci mania omului nu lucreaza dreptatea lui Dumnezeu.
21. Pentru aceea, lepadand toata spurcaciunea si prisosinta rautatii, primiti cu blandete cuvantul sadit in voi, care poate sa mantuiasca sufletele voastre.
22. Dar faceti-va implinitori ai cuvantului, nu numai ascultatori ai lui, amagindu-va pe voi insiva.
23. Caci daca cineva este ascultator al cuvantului, iar nu si implinitor, el seamana cu omul care priveste in oglinda fata firii sale;
24. S-a privit pe sine si s-a dus si indata a uitat ce fel era.
25. Cine s-a uitat, insa, de aproape in legea cea desavarsita a libertatii si a staruit in ea, facandu-se nu ascultator care uita, ci implinitor al lucrului, acela fericit va fi in lucrarea sa.
26. Daca cineva socoteste ca e cucernic, dar nu isi tine limba in frau, ci isi amageste inima, cucernicia acestuia este zadarnica.
27. Cucernicia curata si neintinata inaintea lui Dumnezeu si Tatal, aceasta este: sa cercetam pe orfani si pe vaduve in necazurile lor, si sa ne pazim pe noi fara de pata din partea lumii.
CAPITOLUL 2
Credinta fara de fapte, moarta este.

1. Fratii mei, nu cautand la fata omului sa aveti credinta in Domnul nostru Iisus Hristos, Domnul slavei.
2. Caci, daca va intra in adunarea voastra un om cu inele de aur in degete, in haina stralucita, si va intra si un sarac, in haina murdara,
3. Iar voi puneti ochii pe cel care poarta haina stralucita si-i ziceti: Tu sezi bine aici, pe cand saracului ii ziceti: Tu stai acolo, in picioare, sau: Sezi jos, la picioarele mele,
4. N-ati facut voi, oare, in gandul vostru, deosebire intre unul si altul si nu v-ati facut judecatori cu socoteli viclene?
5. Ascultati, iubitii mei frati: Au nu Dumnezeu i-a ales pe cei ce sunt saraci in ochii lumii, dar bogati in credinta si mostenitori ai imparatiei pe care a fagaduit-o El celor ce Il iubesc?
6. Iar voi ati necinstit pe cel sarac! Oare nu bogatii va asupresc pe voi si nu ei va tarasc la judecati?
7. Nu sunt ei cei ce hulesc numele cel bun intru care ati fost chemati?
8. Daca, intr-adevar, impliniti legea imparateasca, potrivit Scripturii: “Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”, bine faceti;
9. Iar de cautati la fata omului, faceti pacat si legea va osandeste ca pe niste calcatori de lege.
10. Pentru ca cine va pazi toata legea, dar va gresi intr-o singura porunca, s-a facut vinovat fata de toate poruncile.
11. Caci Cel ce a zis: “Sa nu savarsesti adulter”, a zis si: “Sa nu ucizi”. Si daca nu savarsesti adulter, dar ucizi, te-ai facut calcator de lege.
12. Asa sa graiti si asa sa lucrati, ca unii care veti fi judecati prin legea libertatii.
13. Caci judecata este fara mila pentru cel care n-a facut mila. Si mila biruieste in fata judecatii.
14. Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?
15. Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
16. Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
17. Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
18. Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
19. Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
20. Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
21. Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
22. Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
23. Si s-a implinit Scriptura care zice: “Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate” si “a fost numit prieten al lui Dumnezeu”.
24. Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta.
25. La fel si Rahav, desfranata, au nu din fapte s-a indreptat cand a primit pe cei trimisi si i-a scos afara, pe alta cale?
26. Caci precum trupul fara suflet mort este, astfel si credinta fara de fapte, moarta este.
CAPITOLUL 3
Infranarea limbii. Adevarata intelepciune.

1. Nu va faceti voi multi invatatori, fratii mei, stiind ca (noi, invatatorii) mai mare osanda vom lua.
2. Pentru ca toti gresim in multe chipuri; daca nu greseste cineva in cuvant, acela este barbat desavarsit, in stare sa infraneze si tot trupul.
3. Dar, daca noi punem in gura cailor fraul, ca sa ni-i supunem, ducem dupa noi si trupul lor intreg.
4. Iata si corabiile, desi sunt atat de mari si impinse de vanturi aprige, sunt totusi purtate de o carma foarte mica incotro hotaraste vrerea carmaciului.
5. Asa si limba: mic madular este, dar cu mari lucruri se faleste! Iata putin foc si cat codru aprinde!
6. Foc este si limba, lume a faradelegii! Limba isi are locul ei intre madularele noastre, dar spurca tot trupul si arunca in foc drumul vietii, dupa ce aprinsa a fost ea de flacarile gheenei.
7. Pentru ca orice fel de fiare si de pasari, de taratoare si de vietati din mare se domoleste si s-a domolit de firea omeneasca,
8. Dar limba, nimeni dintre oameni nu poate s-o domoleasca! Ea este un rau fara astampar; ea este plina de venin aducator de moarte.
9. Cu ea binecuvantam pe Dumnezeu si Tatal, si cu ea blestemam pe oameni, care sunt facuti dupa asemanarea lui Dumnezeu.
10. Din aceeasi gura ies binecuvantarea si blestemul. Nu trebuie, fratii mei, sa fie acestea asa.
11. Oare izvorul arunca din aceeasi vana, si apa dulce si pe cea amara?
12. Nu cumva poate smochinul, fratilor, sa faca masline, sau vita de vie sa faca smochine? Tot asa, izvorul sarat nu poate sa dea apa dulce.
13. Cine este, intre voi, intelept si priceput? Sa arate, din buna-i purtare, faptele lui, in blandetea intelepciunii.
14. Iar daca aveti ravnire amara si zavistie, in inimile voastre, nu va laudati, nici nu mintiti impotriva adevarului.
15. Intelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pamanteasca, trupeasca, demonica.
16. Deci, unde este pizma si zavistie, acolo este neoranduiala si orice lucru rau.
17. Iar intelepciunea cea de sus intai este curata, apoi pasnica, ingaduitoare, ascultatoare, plina de mila si de roade bune, neindoielnica si nefatarnica.
18. Si roada dreptatii se seamana intru pace de cei ce lucreaza pacea.
CAPITOLUL 4
Sa fugim de placerile desarte. Impotriva barfitorilor si a celor ingamfati.

1. De unde vin razboaiele si de unde certurile dintre voi? Oare, nu de aici: din poftele voastre care se lupta in madularele voastre?
2. Poftiti si nu aveti; ucideti si pizmuiti si nu puteti dobandi ce doriti; va sfatuiti si va razboiti, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
3. Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca voi sa risipiti in placeri.
4. Preadesfranatilor! Nu stiti, oare, ca prietenia lumii este dusmanie fata de Dumnezeu? Cine deci va voi sa fie prieten cu lumea se face vrajmas lui Dumnezeu.
5. Sau vi se pare ca Scriptura graieste in desert? Duhul, care salasluieste in noi, ne pofteste spre zavistie?
6. Nu, ci da mai mare har. Pentru aceea, zice: “Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har”.
7. Supuneti-va deci lui Dumnezeu. Stati impotriva diavolului si el va fugi de la voi.
8. Apropiati-va de Dumnezeu si Se va apropia si El de voi. Curatiti-va mainile, pacatosilor, si sfintiti-va inimile, voi cei indoielnici.
9. Patrundeti-va de durere. Intristati-va si va jeliti. Rasul intoarca-se in plans si bucuria voastra in intristare.
10. Smeriti-va inaintea Domnului si El va va inalta.
11. Nu va graiti de rau unul pe altul, fratilor. Cel ce graieste de rau pe frate, ori judeca pe fratele sau, graieste de rau legea si judeca legea; iar daca judeci legea nu esti implinitor al legii, ci judecator.
12. Unul este Datatorul legii si Judecatorul: Cel ce poate sa mantuiasca si sa piarda. Iar tu cine esti, care judeci pe aproapele?
13. Veniti acum cei care ziceti: Astazi sau maine vom merge in cutare cetate, vom sta acolo un an si vom face negot si vom castiga,
14. Voi, care nu stiti ce se va intampla maine, ca ce este viata voastra? Abur sunteti, care se arata o clipa, apoi piere.
15. In loc ca voi sa ziceti: Daca Domnul voieste, vom trai si vom face aceasta sau aceea.
16. Si acum va laudati in trufia voastra. Orice lauda de acest fel este rea.
17. Drept aceea, cine stie sa faca ce e bine si nu face pacat are.
CAPITOLUL 5
Sfaturi catre cei avuti. Rabdarea, juramantul, ingrijirea bolnavilor. Puterea rugaciunilor. Despre cei cazuti.

1. Veniti acum, voi bogatilor, plangeti si va tanguiti de necazurile care vor sa vina asupra voastra.
2. Bogatia voastra a putrezit si hainele voastre le-au mancat moliile.
3. Aurul vostru si argintul au ruginit si rugina lor va fi marturie asupra voastra si ca focul va mistui trupurile voastre; ati strans comori in vremea din urma.
4. Dar, iata, plata lucratorilor care au secerat tarinile voastre, pe care voi ati oprit-o, striga; si strigatele seceratorilor au intrat in urechile Domnului Sabaot.
5. V-ati desfatat pe pamant si v-ati dezmierdat; hranit-ati inimile voastre in ziua injunghierii.
6. Osandit-ati, omorat-ati pe cel drept; el nu vi se impotriveste.
7. Drept aceea, fiti indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului. Iata, plugarul asteapta roada cea scumpa a pamantului, indelung rabdand, pana ce primeste ploaia timpurie si tarzie.
8. Fiti, dar, si voi indelung-rabdatori, intariti inimile voastre, caci venirea Domnului s-a apropiat.
9. Nu va plangeti, fratilor, unul impotriva celuilalt, ca sa nu fiti judecati; iata judecatorul sta inaintea usilor.
10. Luati, fratilor, pilda de suferinta si de indelunga rabdare pe proorocii care au grait in numele Domnului.
11. Iata, noi fericim pe cei ce au rabdat: ati auzit de rabdarea lui Iov si ati vazut sfarsitul harazit lui de Domnul; ca mult-milostiv este Domnul si indurator.
12. Iar inainte de toate, fratii mei, sa nu va jurati nici pe cer, nici pe pamant, nici cu orice alt juramant, ci sa va fie voua ce este da, da, si ce este nu, nu, ca sa nu cadeti sub judecata.
13. Este vreunul dintre voi in suferinta? Sa se roage. Este cineva cu inima buna? Sa cante psalmi.
14. Este cineva bolnav intre voi? Sa cheme preotii Bisericii si sa se roage pentru el, ungandu-l cu untdelemn, in numele Domnului.
15. Si rugaciunea credintei va mantui pe cel bolnav si Domnul il va ridica, si de va fi facut pacate se vor ierta lui.
16. Marturisiti-va deci unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului.
17. Ilie era om, cu slabiciuni asemenea noua, dar cu rugaciune s-a rugat ca sa nu ploua si nu a plouat trei ani si sase luni.
18. Si iarasi s-a rugat si cerul a dat ploaie si pamantul a odraslit roada sa.
19. Fratii mei, daca vreunul va rataci de la adevar si-l va intoarce cineva,
20. Sa stie ca cel ce a intors pe pacatos de la ratacirea caii lui isi va mantui sufletul din moarte si va acoperi multime de pacate.

Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru

CAPITOLUL 1
Hristos este mantuirea si nadejdea noastra. Durerile de azi lamuresc credinta. Mantuirea aceasta a fost vestita de prooroci. Indemnuri la viata sfanta.

1. Petru, apostol al lui Iisus Hristos, catre cei ce traiesc imprastiati printre straini, in Pont, in Galatia, in Capadocia, in Asia si in Bitinia,
2. Alesi dupa cea mai dinainte stiinta a lui Dumnezeu-Tatal, si prin sfintirea de catre Duhul, spre ascultare si stropirea cu sangele lui Iisus Hristos: har voua si pacea sa se inmulteasca!
3. Binecuvantat fie Dumnezeu si Tatal Domnului nostru Iisus Hristos, Care, dupa mare mila Sa, prin invierea lui Iisus Hristos din morti, ne-a nascut din nou, spre nadejde vie,
4. Spre mostenire nestricacioasa si neintinata si nevestejita, pastrata in ceruri pentru voi,
5. Cei ce sunteti paziti cu puterea lui Dumnezeu, prin credinta, spre mantuire, gata sa se dea pe fata in vremea de apoi.
6. Intru aceasta va bucurati, macar ca acum ar trebui sa fiti tristi, incercati fiind de multe feluri de ispite pentru putina vreme,
7. Pentru ca credinta voastra incercata, mult mai de pret decat aurul cel pieritor, dar lamurit prin foc, sa fie gasita spre lauda si spre slava si spre cinste, la aratarea lui Iisus Hristos.
8. Pe El, fara sa-L fi vazut, Il iubiti; intru El, desi acum nu-L vedeti, voi credeti si va bucurati cu bucurie negraita si preamarita,
9. Dobandind rasplata credintei voastre, mantuirea sufletelor.
10. Aceasta mantuire au cautat-o cu staruinta si au cercetat-o cu de-amanuntul proorocii, care au proorocit despre harul ce avea sa vina la voi.
11. Cercetand in care si in ce fel de vreme le arata Duhul lui Hristos, Care era intru ei, cand le marturisea de mai inainte despre patimile lui Hristos si despre maririle cele de dupa ele,
12. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi slujeau ei aceste lucruri, care acum vi s-au vestit prin cei ce, intru Duhul Sfant trimis din cer, v-au propovaduit Evanghelia, spre care si ingerii doresc sa priveasca.
13. Pentru aceea, incingand mijloacele cugetului vostru, trezindu-va, nadajduiti desavarsit in harul care vi se va da voua, la aratarea lui Iisus Hristos.
14. Ca fii ascultatori, nu va potriviti poftelor de mai inainte, din vremea nestiintei voastre,
15. Ci, dupa Sfantul Care v-a chemat pe voi, fiti si voi insiva sfinti in toata petrecerea vietii.
16. Ca scris este: “Fiti sfinti, pentru ca Eu sunt Sfant”.
17. Si daca chemati Tata pe Cel ce judeca cu nepartinire, dupa lucrul fiecaruia, petreceti in frica zilele vremelniciei voastre,
18. Stiind ca nu cu lucruri stricacioase, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din viata voastra desarta, lasata de la parinti,
19. Ci cu scumpul sange al lui Hristos, ca al unui miel nevinovat si neprihanit,
20. Care a fost cunoscut mai dinainte de intemeierea lumii, dar Care S-a aratat, in anii cei mai de pe urma, pentru voi,
21. Cei ce prin El ati crezut in Dumnezeu, Care L-a inviat pe El din morti, si I-a dat Lui slava, ca sa va fie credinta si nadejdea voastra in Dumnezeu.
22. Curatindu-va sufletele prin ascultarea de adevar, spre nefatarnica iubire de frati, iubiti-va unul pe altul, din toata inima, cu toata staruinta,
23. Fiind nascuti din nou nu din samanta stricacioasa, ci din nestricacioasa, prin cuvantul lui Dumnezeu cel viu si care ramane in veac.
24. Pentru ca tot trupul este ca iarba si toata slava lui ca floarea ierbii: uscatu-s-a iarba si floarea a cazut,
25. Iar cuvantul Domnului ramane in veac. Si acesta este cuvantul, care vi s-a binevestit.
CAPITOLUL 2
Hristos este piatra cea din capul unghiului.

1. Deci, lepadand toata rautatea si tot viclesugul si fatarniciile si pizmele si toate clevetirile,
2. Ca niste prunci de curand nascuti, sa doriti laptele cel duhovnicesc si neprefacut, ca prin el sa cresteti spre mantuire,
3. De vreme ce ati gustat si ati vazut ca bun este Domnul.
4. Apropiati-va de El, piatra cea vie, de oameni intr-adevar neluata in seama, dar la Dumnezeu aleasa si de pret;
5. Si voi insiva, ca pietre vii, ziditi-va drept casa duhovniceasca, preotie sfanta, ca sa aduceti jertfe duhovnicesti, bine-placute lui Dumnezeu, prin Iisus Hristos;
6. Pentru ca scris este in Scriptura: “Iata, pun in Sion Piatra din capul unghiului, aleasa, de mare pret, si cel ce va crede in ea nu se va rusina”.
7. Pentru voi, deci, care credeti, (Piatra) este cinstea; iar pentru cei ce nu cred, piatra pe care n-au bagat-o in seama ziditorii, aceasta a ajuns sa fie in capul unghiului,
8. Si piatra de poticnire si stanca de sminteala, de care se poticnesc, fiindca n-au dat ascultare cuvantului, spre care au si fost pusi.
9. Iar voi sunteti semintie aleasa, preotie imparateasca, neam sfant, popor agonisit de Dumnezeu, ca sa vestiti in lume bunatatile Celui ce v-a chemat din intuneric, la lumina Sa cea minunata,
10. Voi care odinioara nu erati popor, iar acum sunteti poporul lui Dumnezeu; voi care odinioara n-aveati parte de mila, iar acum sunteti miluiti.
11. Iubitilor, va indemn ca pe niste straini ce sunteti si calatori aici pe pamant, sa va feriti de poftele cele trupesti care se razboiesc impotriva sufletului.
12. Purtati-va cu cinste intre neamuri, ca in ceea ce ei acum va barfesc ca pe niste facatori de rele, privind ei mai de aproape faptele voastre cele bune, sa preamareasca pe Dumnezeu, in ziua cand ii va cerceta.
13. Supuneti-va, pentru Domnul, oricarei oranduiri omenesti, fie imparatului, ca inalt stapanitor,
14. Fie dregatorilor, ca unora ce sunt trimisi de el, spre pedepsirea facatorilor de rele si spre lauda facatorilor de bine;
15. Caci asa este voia lui Dumnezeu, ca voi, prin faptele voastre cele bune, sa inchideti gura oamenilor fara minte si fara cunostinta.
16. Traiti ca oamenii liberi, dar nu ca si cum ati avea libertatea drept acoperamant al rautatii, ci ca robi ai lui Dumnezeu.
17. Dati tuturor cinste, iubiti fratia, temeti-va de Dumnezeu, cinstiti pe imparat.
18. Slugilor, supuneti-va stapanilor vostri, cu toata frica, nu numai celor buni si blanzi, ci si celor uraciosi.
19. Caci aceasta este placut lui Dumnezeu, sa sufere cineva intristari, pe nedrept, cu gandul la El.
20. Caci, ce lauda este daca, pentru greseala, primiti bataie intru rabdare? Iar daca, pentru binele facut, veti patimi si veti rabda, aceasta este placut lui Dumnezeu.
21. Caci spre aceasta ati fost chemati, ca si Hristos a patimit pentru voi, lasandu-va pilda, ca sa pasiti pe urmele Lui,
22. Care n-a savarsit nici un pacat, nici s-a aflat viclesug in gura Lui,
23. Si Care, ocarat fiind, nu raspundea cu ocara; suferind, nu ameninta, ci Se lasa in stirea Celui ce judeca cu dreptate.
24. El a purtat pacatele noastre, in trupul Sau, pe lemn, pentru ca noi, murind fata de pacate, sa vietuim dreptatii: cu a Carui rana v-ati vindecat.
25. Caci erati ca niste oi ratacite, dar v-ati intors acum la Pastorul si la Pazitorul sufletelor voastre.
CAPITOLUL 3
Indemnuri catre soti. Indemnuri tuturor spre dragoste si blandete. Suferinta Domnului si pogorarea Lui in iad. Puterea Botezului.

1. Asemenea si voi, femeilor, supuneti-va barbatilor vostri, asa incat, chiar daca sunt unii care nu se pleaca cuvantului, sa fie castigati, fara propovaduire, prin purtarea femeilor lor,
2. Vazand de aproape viata voastra curata si plina de sfiala.
3. Podoaba voastra sa nu fie cea din afara: impletirea parului, podoabele de aur si imbracarea hainelor scumpe,
4. Ci sa fie omul cel tainic al inimii, intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit, care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.
5. Ca asa se impodobeau, odinioara, si sfintele femei, care nadajduiau in Dumnezeu, supunandu-se barbatilor lor,
6. Precum Sarra asculta de Avraam si-l numea pe el domn, ale carei fiice sunteti, daca faceti ce e bine si nu va temeti de nimic.
7. Voi, barbatilor, de asemenea, traiti intelepteste cu femeile voastre, ca fiind fapturi mai slabe, si faceti-le parte de cinste, ca unora care, impreuna cu voi, sunt mostenitoare ale harului vietii, asa incat rugaciunile voastre sa nu fie impiedicate.
8. In sfarsit, fiti toti intr-un gand, impreuna-patimitori, iubitori de frati, milostivi, smeriti.
9. Nu rasplatiti raul cu rau sau ocara cu ocara, ci, dimpotriva, binecuvantati, caci spre aceasta ati fost chemati, ca sa mosteniti binecuvantarea.
10. Cel ce voieste sa iubeasca viata si sa vada zile bune sa-si opreasca limba de la rau si buzele sale sa nu graiasca viclesug;
11. Sa se fereasca de rau si sa faca bine; sa caute pacea si s-o urmeze;
12. Caci ochii Domnului sunt peste cei drepti si urechile Lui spre rugaciunile lor, iar fata Domnului este impotriva celor ce fac rele.
13. Si cine va va face voua rau, daca sunteti plini de ravna pentru bine?
14. Dar de veti si patimi pentru dreptate, fericiti veti fi. Iar de frica lor sa nu va temeti, nici sa va tulburati.
15. Ci pe Domnul, pe Hristos, sa-L sfintiti in inimile voastre si sa fiti gata totdeauna sa raspundeti oricui va cere socoteala despre nadejdea voastra,
16. Dar cu blandete si cu frica, avand cuget curat, ca, tocmai in ceea ce sunteti clevetiti, sa iasa de rusine cei ce graiesc de rau purtarea voastra cea buna intru Hristos.
17. Caci e mai bine, daca asa este voia lui Dumnezeu, sa patimiti facand cele bune, decat facand cele rele.
18. Pentru ca si Hristos a suferit odata moartea pentru pacatele noastre, El cel drept pentru cei nedrepti, ca sa ne aduca pe noi la Dumnezeu, omorat fiind cu trupul, dar viu facut cu duhul,
19. Cu care S-a coborat si a propovaduit si duhurilor tinute in inchisoare,
20. Care fusesera neascultatoare altadata, cand indelunga-rabdare a lui Dumnezeu astepta, in zilele lui Noe, si se pregatea corabia in care putine suflete, adica opt, s-au mantuit prin apa.
21. Iar aceasta mantuire prin apa inchipuia botezul, care va mantuieste astazi si pe voi, nu ca stergere a necuratiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun catre Dumnezeu, prin invierea lui Iisus Hristos,
22. Care, dupa ce S-a suit la cer, este de-a dreapta lui Dumnezeu, si se supun Lui ingerii si stapaniile si puterile.
CAPITOLUL 4
Indemnuri catre credinciosi sa se lase de pacat, sa aiba mereu pilda pe Domnul si sa ia aminte la obstescul sfarsit care se apropie. Mangaieri in ziua prigoanelor.

1. Asadar, fiindca Hristos a patimit cu trupul, inarmati-va si voi cu gandul acesta: ca cine a suferit cu trupul a ispravit cu pacatul,
2. Ca sa nu mai traiasca timpul ce mai are de trait in trup dupa poftele oamenilor, ci dupa voia lui Dumnezeu.
3. Destul este ca, in vremurile trecute, ati facut cu desavarsire voia neamurilor, umbland in desfranari, in pofte, in betii, in ospete fara masura, in petreceri cu vin mult si in neiertate slujiri idolesti.
4. De aceea ei se mira ca voi nu mai alergati cu ei in aceeasi revarsare a desfraului si va hulesc.
5. Ei isi vor da seama inaintea Celui ce este gata sa judece viii si mortii.
6. Ca spre aceasta s-a binevestit mortilor, ca sa fie judecati ca oameni, dupa trup, dar sa vieze, dupa Dumnezeu cu duhul.
7. Iar sfarsitul tuturor s-a apropiat; fiti dar cu mintea intreaga si privegheati in rugaciuni.
8. Dar mai presus de toate, tineti din rasputeri la dragostea dintre voi, pentru ca dragostea acopera multime de pacate.
9. Fiti, intre voi, iubitori de straini, fara cartire.
10. Dupa darul pe care l-a primit fiecare, slujiti unii altora, ca niste buni iconomi ai harului celui de multe feluri al lui Dumnezeu.
11. Daca vorbeste cineva, cuvintele lui sa fie ca ale lui Dumnezeu; daca slujeste cineva, slujba lui sa fie ca din puterea pe care o da Dumnezeu, pentru ca intru toate Dumnezeu sa se slaveasca prin Iisus Hristos, Caruia Ii este slava si stapanirea in vecii vecilor. Amin.
12. Iubitilor, nu va mirati de focul aprins intre voi spre ispitire, ca si cum vi s-ar intampla ceva strain,
13. Ci, intrucat sunteti partasi la suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la aratarea slavei Lui sa va bucurati cu bucurie mare.
14. De sunteti ocarati pentru numele lui Hristos, fericiti sunteti, caci Duhul slavei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi; de catre unii El se huleste, iar de voi se preaslaveste.
15. Nimeni dintre voi sa nu sufere ca ucigas, sau fur, sau facator de rele, sau ca un ravnitor de lucruri straine.
16. Iar de sufera ca crestin, sa nu se rusineze, ci sa preamareasca pe Dumnezeu, pentru numele acesta.
17. Caci vremea este ca sa inceapa judecata de la casa lui Dumnezeu; si daca incepe intai de la noi, care va fi sfarsitul celor care nu asculta de Evanghelia lui Dumnezeu?
18. Si daca dreptul abia se mantuieste, ce va fi cu cel necredincios si pacatos?
19. Pentru aceea, si cei ce sufera, dupa voia lui Dumnezeu, sa-si incredinteze Lui, credinciosului Ziditor, sufletele lor, savarsind fapte bune.
CAPITOLUL 5
Datoriile preotilor si ale credinciosilor. Indemnuri la umilinta si la priveghere. Urari de bine si inchinaciune.

1. Pe preotii cei dintre voi ii rog ca unul ce sunt impreuna-preot si martor al patimilor lui Hristos si partas al slavei celei ce va sa se descopere:
2. Pastoriti turma lui Dumnezeu, data in paza voastra, cercetand-o, nu cu silnicie, ci cu voie buna, dupa Dumnezeu, nu pentru castig urat, ci din dragoste;
3. Nu ca si cum ati fi stapani peste Biserici, ci pilde facandu-va turmei.
4. Iar cand Se va arata Mai-marele pastorilor, veti lua cununa cea nevestejita a maririi.
5. Tot asa si voi, fiilor duhovnicesti, supuneti-va preotilor; si toti, unii fata de altii, imbracati-va intru smerenie, pentru ca Dumnezeu celor mandri le sta impotriva, iar celor smeriti le da har.
6. Deci, smeriti-va sub mana cea tare a lui Dumnezeu, ca El sa va inalte la timpul cuvenit.
7. Lasati-I Lui toata grija voastra, caci El are grija de voi.
8. Fiti treji, privegheati. Potrivnicul vostru, diavolul, umbla, racnind ca un leu, cautand pe cine sa inghita,
9. Caruia stati impotriva, tari in credinta, stiind ca aceleasi suferinte indura si fratii vostri in lume.
10. Iar Dumnezeul a tot harul, Care v-a chemat la slava Sa cea vesnica, intru Hristos Iisus, El insusi, dupa ce veti suferi putina vreme, va va duce la desavarsire, va va intari, va va imputernici, va va face neclintiti.
11. A Lui fie slava si puterea in vecii vecilor. Amin!
12. V-am scris aceste putine lucruri, prin Silvan, pe care il socotesc frate credincios, ca sa va indemn si sa va marturisesc ca adevaratul har al lui Dumnezeu este acesta, in care stati.
13. Biserica cea aleasa din Babilon si Marcu, fiul meu, va imbratiseaza.
14. Imbratisati-va unul pe altul cu sarutarea dragostei. Pace voua tuturor, celor intru Hristos Iisus. Amin.

A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Petru

CAPITOLUL 1
Scara virtutilor crestine. Petru, cel ce a vazut Schimbarea la Fata, isi vesteste sfarsitul. Cuvantul proorocesc.

1. Simon Petru, slujitor si apostol al lui Iisus Hristos, celor ce prin dreptatea Dumnezeului nostru si a Mantuitorului Iisus Hristos au dobandit o credinta de acelasi pret cu a noastra:
2. Har voua si pacea sa se inmulteasca, intru cunostinta lui Dumnezeu si a lui Iisus, Domnul nostru.
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit toate cele ce sunt spre viata si spre buna cucernicie, facandu-ne sa cunoastem pe Cel ce ne-a chemat prin slava Sa si prin puterea Sa,
4. Prin care El ne-a harazit mari si pretioase fagaduinte, ca prin ele sa va faceti partasi dumnezeiestii firi, scapand de stricaciunea poftei celei din lume.
5. Pentru aceasta, puneti si din partea voastra toata sarguinta si adaugati la credinta voastra: fapta buna, iar la fapta buna: cunostinta,
6. La cunostinta: infranarea; la infranare: rabdarea; la rabdare: evlavia;
7. La evlavie: iubirea frateasca, iar la iubirea frateasca: dragostea.
8. Caci daca aceste lucruri sunt in voi si tot sporesc, ele nu va vor lasa nici trandavi, nici fara roade in cunoasterea Domnului nostru Iisus Hristos.
9. Iar cel ce nu are acestea este slab vazator si orb si a uitat de curatirea pacatelor lui de demult.
10. Pentru aceea, fratilor, siliti-va cu atat mai vartos sa faceti temeinica chemarea si alegerea voastra, caci, facand acestea, nu veti gresi niciodata.
11. Ca asa vi se va da cu bogatie intrarea in vesnica imparatie a Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos.
12. Drept aceea, va voi aminti pururea de acestea, cu toate ca le stiti si sunteti intariti intru adevarul in care stati.
13. Socotesc, dar, ca este drept, cata vreme sunt in acest cort, sa va tin treji, prin aducerea aminte,
14. Fiindca stiu ca degraba voi lepada cortul acesta, precum mi-a aratat Domnul nostru Iisus Hristos.
15. Dar ma voi sili ca, si dupa plecarea mea, sa va amintiti necontenit de acestea,
16. Pentru ca noi v-am adus la cunostinta puterea Domnului nostru Iisus Hristos si venirea Lui, nu luandu-ne dupa basme mestesugite, ci fiindca am vazut slava Lui cu ochii nostri.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu-Tatal cinste si slava atunci cand, din inaltimea slavei, un glas ca acesta a venit catre El: “Acesta este Fiul Meu cel iubit, intru Care am binevoit”.
18. Si acest glas noi l-am auzit, pogorandu-se din cer, pe cand eram cu Domnul in muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul proorocesc mai intarit, la care bine faceti luand aminte, ca la o faclie ce straluceste in loc intunecos, pana cand va straluci ziua si Luceafarul va rasari in inimile voastre,
20. Aceasta stiind mai dinainte ca nici o proorocie a Scripturii nu se talcuieste dupa socotinta fiecaruia;
21. Pentru ca niciodata proorocia nu s-a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.
CAPITOLUL 2
Venirea invatatorilor mincinosi. Pilde de pedepse ce asteapta pe desfranati si pe amagitori. Pacatul celor ce se leapada de credinta.

1. Dar au fost in popor si prooroci mincinosi, dupa cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura eresuri pierzatoare si, tagaduind chiar pe Stapanul Care i-a rascumparat, isi vor aduce lor grabnica pieire;
2. Si multi se vor lua dupa invataturile lor ratacite si, din pricina lor, calea adevarului va fi hulita;
3. Si din pofta de avere si cu cuvinte amagitoare, ei va vor momi pe voi. Dar osanda lor, de mult pregatita, nu zaboveste si pierzarea lor nu dormiteaza.
4. Caci daca Dumnezeu n-a crutat pe ingerii care au pacatuit, ci, legandu-i cu legaturile intunericului in iad, i-a dat sa fie paziti spre judecata,
5. Si n-a crutat lumea veche, ci a pastrat numai pe Noe, ca al optulea propovaduitor al dreptatii, cand a adus potopul peste cei fara de credinta,
6. Si cetatile Sodomei si Gomorei, osandindu-le la nimicire, le-a prefacut in cenusa, dandu-le ca o pilda nelegiuitilor din viitor;
7. Iar pe dreptul Lot, chinuit de petrecerea in desfranare a celor nelegiuiti, l-a izbavit,
8. Pentru ca dreptul acesta, locuind intre ei, prin ce vedea si auzea, zi de zi, chinuia sufletul sau cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite.
9. Domnul poate sa scape din ispite pe cei credinciosi, iar pe cei nedrepti sa-i pastreze, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii,
10. Si mai vartos pe cei ce umbla dupa imboldirile carnii, in pofte spurcate si dispretuiesc domnia cereasca. Indrazneti, ingamfati, ei nu se cutremura sa huleasca maririle (din cer),
11. Pe cand ingerii, desi sunt mai mari in tarie si in putere, nu aduc in fata Domnului judecata defaimatoare impotriva lor.
12. Acestia insa, ca niste dobitoace fara minte, din fire facute sa fie prinse si nimicite, hulind cele ce nu cunosc vor pieri in stricaciunea lor;
13. Ei insisi fiind nedrepti isi vor lua plata nedreptatii, socotind o placere desfatarea de fiecare zi; ei sunt pete si ocara, facandu-si placere, in ratacirile lor, sa ospateze cu voi la mesele voastre;
14. Avand ochii plini de pofta desfranarii si fiind nesatiosi de pacat, ei amagesc sufletele cele nestatornice; inima lor e deprinsa la lacomie si sunt fiii blestemului.
15. Parasind calea cea dreapta, au ratacit si au apucat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata nedreptatii,
16. Dar a primit mustrare pentru calcarea lui de lege; caci dobitocul fara grai, pe care era calare, graind cu glas omenesc, a oprit nebunia proorocului.
17. Acestia sunt izvoare fara de apa si nori purtati fara de furtuna, carora li se pastreaza, in veac, intunericul cel de nepatruns,
18. Caci rostind vorbe trufase si desarte, ei momesc intru poftele trupului, cu desfranari, pe cei care de abia au scapat de cei ce vietuiesc in ratacire.
19. Ei le fagaduiesc libertate, fiind ei insisi robii stricaciunii, fiindca ceea ce te biruieste, aceea te si stapaneste.
20. Caci daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Iisus Hristos, iarasi se incurca in acestea, ei sunt invinsi; li s-au facut cele de pe urma mai rele decat cele dintai.
21. Caci mai bine era pentru ei sa nu fi cunoscut calea dreptatii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta, data lor.
22. Cu ei s-a intamplat adevarul din zicala: Cainele se intoarce la varsatura lui si porcul scaldat la noroiul mocirlei lui.
CAPITOLUL 3
Arderea lumii si innoirea ei. Venirea pe neasteptate a lui Hristos. Cerurile cele noi. Greutatea intelegerii unor lucruri din epistolele Apostolului Pavel.

1. Iubitilor, aceasta este acum a doua epistola pe care v-o scriu. In ele caut sa trezesc, in amintirea voastra, dreapta voastra judecata,
2. Ca sa va aduceti aminte de cuvintele cele mai inainte graite de sfintii prooroci si de porunca Domnului si Mantuitorului, data prin apostolii vostri.
3. Intai, trebuie sa stiti ca, in zilele cele de apoi, vor veni, cu batjocura, batjocoritori care vor umbla dupa poftele lor,
4. Si vor zice: Unde este fagaduinta venirii Lui? Ca de cand au adormit parintii, toate asa raman, ca de la inceputul fapturii.
5. Caci ei in chip voit uita aceasta, ca cerurile erau de demult si ca pamantul s-a inchegat, la cuvantul Domnului, din apa si prin apa,
6. Si prin apa lumea de atunci a pierit inecata,
7. Iar cerurile de acum si pamantul sunt tinute prin acelasi cuvant si pastrate pentru focul din ziua judecatii si a pieirii oamenilor necredinciosi.
8. Si aceasta una sa nu va ramana ascunsa, iubitilor, ca o singura zi, inaintea Domnului, este ca o mie de ani si o mie de ani ca o zi.
9. Domnul nu intarzie cu fagaduinta Sa, dupa cum socotesc unii ca e intarziere, ci indelung rabda pentru voi, nevrand sa piara cineva, ci toti sa vina la pocainta.
10. Iar ziua Domnului va veni ca un fur, cand cerurile vor pieri cu vuiet mare, stihiile, arzand, se vor desface, si pamantul si lucrurile de pe el se vor mistui.
11. Deci daca toate acestea se vor desfiinta, cat de mult vi se cuvine voua sa umblati intru viata sfanta si in cucernicie,
12. Asteptand si grabind venirea zilei Domnului, din pricina careia cerurile, luand foc, se vor nimici, iar stihiile, aprinse, se vor topi!
13. Dar noi asteptam, potrivit fagaduintelor Lui, ceruri noi si pamant nou, in care locuieste dreptatea.
14. Pentru aceea, iubitilor, asteptand acestea, sarguiti-va sa fiti aflati de El in pace, fara prihana si fara vina.
15. Si indelunga-rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v-a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
16. Cum vorbeste despre acestea, in toate epistolele sale, in care sunt unele lucruri cu anevoie de inteles, pe care cei nestiutori si neintariti le rastalmacesc, ca si pe celelalte Scripturi, spre a lor pierzare.
17. Deci voi, iubitilor, cunoscand acestea de mai inainte, paziti-va, ca nu cumva, lasandu-va tarati de ratacirea celor fara de lege, sa cadeti din intarirea voastra,
18. Ci cresteti in har si in cunoasterea Domnului nostru si Mantuitorului Iisus Hristos. A Lui este slava, acum si in ziua veacului! Amin.

Intaia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

CAPITOLUL 1
Marturie despre Cuvantul vietii. Dumnezeu este lumina si cei care sunt ai Lui umbla in lumina. Sangele lui Hristos ne curateste de pacat.

1. Ce era de la inceput, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si mainile noastre au pipait despre Cuvantul vietii,
2. – Si Viata s-a aratat si am vazut-o si marturisim si va vestim Viata de veci, care era la Tatal si s-a aratat noua –
3. Ce am vazut si am auzit, va vestim si voua, ca si voi sa aveti impartasire cu noi. Iar impartasirea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Iisus Hristos.
4. Si acestea noi vi le scriem, ca bucuria noastra sa fie deplina.
5. Si aceasta este vestirea pe care am auzit-o de la El si v-o vestim: ca Dumnezeu este lumina si nici un intuneric nu este intru El.
6. Daca zicem ca avem impartasire cu El si umblam in intuneric, mintim si nu savarsim adevarul.
7. Iar daca umblam intru lumina, precum El este in lumina, atunci avem impartasire unul cu altul si sangele lui Iisus, Fiul Lui, ne curateste pe noi de orice pacat.
8. Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru noi.
9. Daca marturisim pacatele noastre, El este credincios si drept, ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca pe noi de toata nedreptatea.
10. Daca zicem ca n-am pacatuit, Il facem mincinos si cuvantul Lui nu este intru noi.
CAPITOLUL 2
Hristos este Mijlocitorul nostru catre Tatal si ispasirea noastra. Porunca sa ne iubim unii pe altii. Iubirea lumii. Antihristii sunt multi.

1. Copiii mei, acestea vi le scriu, ca sa nu pacatuiti, si daca va pacatui cineva, avem mijlocitor catre Tatal, pe Iisus Hristos cel drept.
2. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, dar nu numai pentru pacatele noastre, ci si pentru ale lumii intregi.
3. Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, daca pazim poruncile Lui.
4. Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile Lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.
5. Iar cine pazeste cuvantul Lui, intru acela, cu adevarat, dragostea lui Dumnezeu este desavarsita. Prin aceasta, cunoastem ca suntem intru El.
6. Cine zice ca petrece intru El dator este, precum Acela a umblat, si el asa sa umble.
7. Iubitilor, nu va scriu porunca noua, ci o porunca veche pe care o aveati de la inceput; porunca cea veche este cuvantul pe care l-ati auzit.
8. Iarasi, va scriu porunca noua, ceea ce adevarat intru El si intru voi, pentru ca intunericul se duce si lumina cea adevarata incepe sa rasara.
9. Cine zice ca este in lumina si pe fratele sau il uraste, acela este in intuneric pana acum.
10. Cine iubeste pe fratele sau ramane in lumina si sminteala nu este in el.
11. Iar cel ce uraste pe fratele sau este in intuneric si umbla in intuneric si nu stie incotro se duce, pentru ca intunericul a orbit ochii lui.
12. Va scriu voua, copiilor, fiindca iertate v-au fost pacatele pentru numele Lui.
13. Va scriu voua, parintilor, pentru ca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Va scriu voua, tinerilor, fiindca ati biruit pe cel viclean. V-am scris, copiilor, pentru ca ati cunoscut pe Tatal.
14. V-am scris, parintilor, fiindca ati cunoscut pe Cel ce este de la inceput. Scris-am voua, tinerilor, caci sunteti tari si cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi si ati biruit pe cel viclean.
15. Nu iubiti lumea, nici cele ce sunt in lume. Daca cineva iubeste lumea, iubirea Tatalui nu este intru el;
16. Pentru ca tot ce este in lume, adica pofta trupului si pofta ochilor si trufia vietii, nu sunt de la Tatal, ci sunt din lume.
17. Si lumea trece si pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu ramane in veac.
18. Copii, este ceasul de pe urma, si precum ati auzit ca vine antihrist, iar acum multi antihristi s-au aratat; de aici cunoastem noi ca este ceasul de pe urma.
19. Dintre noi au iesit, dar nu erau de-ai nostri, caci de-ar fi fost de-ai nostri, ar fi ramas cu noi; ci ca sa se arate ca nu sunt toti de-ai nostri, de aceea au iesit.
20. Iar voi, ungere aveti de la Cel Sfant si stiti toate.
21. V-am scris voua, nu pentru ca nu stiti adevarul, ci pentru ca il stiti si stiti ca nici o minciuna nu vine din adevar.
22. Cine este mincinosul, daca nu cel ce tagaduieste ca Iisus este Hristosul? Acesta este antihristul, cel care tagaduieste pe Tatal si pe Fiul.
23. Oricine tagaduieste pe Fiul nu are nici pe Tatal; cine marturiseste pe Fiul are si pe Tatal.
24. Deci, ceea ce ati auzit de la inceput, in voi sa ramana; de va ramane in voi ceea ce ati auzit de la inceput, veti ramane si voi in Fiul si in Tatal.
25. Si aceasta este fagaduinta pe care El ne-a fagaduit-o: Viata vesnica.
26. Acestea v-am scris voua despre cei ce va amagesc.
27. Cat despre voi, ungerea pe care ati luat-o de la El ramane intru voi si n-aveti trebuinta ca sa va invete cineva, ci precum ungerea Lui va invata despre toate, si adevarat este si nu este minciuna, ramaneti intru El, asa cum v-a invatat.
28. Si acum, copii, ramaneti intru El, ca sa avem indrazneala cand Se va arata si sa nu ne rusinam de El, la venirea Lui.
29. Daca stiti ca este drept, cunoasteti ca oricine face dreptate este nascut din El.
CAPITOLUL 3
Fiii lui Dumnezeu sunt fericiti prin nadejdea lor in Tatal; sunt curati de pacat, iubitori de frati, dar urati de lume. Iubirea catre aproapele si catre Dumnezeu.

1. Vedeti ce fel de iubire ne-a daruit noua Tatal, ca sa ne numim fii ai lui Dumnezeu, si suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaste, fiindca nu L-a cunoscut nici pe El.
2. Iubitilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu si ce vom fi nu s-a aratat pana acum. Stim ca daca El Se va arata, noi vom fi asemenea Lui, fiindca Il vom vedea cum este.
3. Si oricine si-a pus in El nadejdea, acesta se curateste pe sine, asa cum Acela curat este.
4. Oricine faptuieste pacatul savarseste si nelegiuirea, si pacatul este nelegiuirea.
5. Si voi stiti ca El S-a aratat ca sa ridice pacatele si pacat intru El nu este.
6. Oricine ramane intru El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut.
7. Copii, nimeni sa nu va amageasca. Cel ce savarseste dreptatea este drept, precum Acela drept este.
8. Cine savarseste pacatul este de la diavolul, pentru ca de la inceput diavolul pacatuieste. Pentru aceasta S-a aratat Fiul lui Dumnezeu, ca sa strice lucrurile diavolului.
9. Oricine este nascut din Dumnezeu nu savarseste pacat, pentru ca samanta lui Dumnezeu ramane in acesta; si nu poate sa pacatuiasca, fiindca este nascut din Dumnezeu.
10. Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului; oricine nu face dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele sau.
11. Pentru ca aceasta este vestea pe care ati auzit-o de la inceput, ca sa ne iubim unul pe altul,
12. Nu precum Cain, care era de la cel viclean si a ucis pe fratele sau. Si pentru care pricina l-a ucis? Fiindca faptele lui erau rele, iar ale fratelui sau erau drepte.
13. Nu va mirati, fratilor, daca lumea va uraste.
14. Noi stim ca am trecut din moarte la viata, pentru ca iubim pe frati; cine nu iubeste pe fratele sau ramane in moarte.
15. Oricine uraste pe fratele sau este ucigas de oameni si stiti ca orice ucigas de oameni nu are viata vesnica, dainuitoare in El.
16. In aceasta am cunoscut iubirea: ca El Si-a pus sufletul Sau pentru noi, si noi datori suntem sa ne punem sufletele pentru frati.
17. Iar cine are bogatia lumii acesteia si se uita la fratele sau care este in nevoie si isi inchide inima fata de el, cum ramane in acela dragostea lui Dumnezeu?
18. Fiii mei, sa nu iubim cu vorba, numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul.
19. In aceasta vom cunoaste ca suntem din adevar si in fata lui Dumnezeu vom afla odihna inimii noastre,
20. Fiindca, daca ne osandeste inima noastra, Dumnezeu este mai mare decat inima noastra si stie toate.
21. Iubitilor, daca inima noastra nu ne osandeste, avem indraznire catre Dumnezeu.
22. Si orice cerem, primim de la El, pentru ca pazim poruncile Lui si cele placute inaintea Lui facem.
23. Si aceasta este porunca Lui, ca sa credem intru numele lui Iisus Hristos, Fiul Sau, si sa ne iubim unul pe altul, precum ne-a dat porunca.
24. Cel ce pazeste poruncile Lui ramane in Dumnezeu si Dumnezeu in el; si prin aceasta cunoastem ca El ramane in noi, din Duhul pe care ni L-a dat.
CAPITOLUL 4
Trebuie sa ne ferim de duhurile amagitoare. Iubirea lui Dumnezeu catre noi cere iubirea noastra catre frati.

1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
4. Voi, copii, sunteti din Dumnezeu si i-ati biruit pe acei prooroci, caci mai mare este Cel ce e in voi, decat cel ce este in lume.
5. Aceia sunt din lume, de aceea graiesc ca din lume si lumea ii asculta.
6. Noi suntem din Dumnezeu; cine cunoaste pe Dumnezeu asculta de noi; cine nu este din Dumnezeu nu asculta de noi. Din aceasta cunoastem Duhul adevarului si duhul ratacirii.
7. Iubitilor, sa ne iubim unul pe altul, pentru ca dragostea este de la Dumnezeu si oricine iubeste este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu.
8. Cel ce nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu este iubire.
9. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
10. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.
11. Iubitilor, daca Dumnezeu astfel ne-a iubit pe noi, si noi datori suntem sa ne iubim unul pe altul.
12. Pe Dumnezeu nimeni nu L-a vazut vreodata, dar de ne iubim unul pe altul, Dumnezeu ramane intru noi si dragostea Lui in noi este desavarsita.
13. Din aceasta cunoastem ca ramanem in El si El intru noi, fiindca ne-a dat din Duhul Sau.
14. Si noi am vazut si marturisim ca Tatal a trimis pe Fiul, Mantuitor al lumii.
15. Cine marturiseste ca Iisus este fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu ramane intru el si el in Dumnezeu.
16. Si noi am cunoscut si am crezut iubirea, pe care Dumnezeu o are catre noi. Dumnezeu este iubire si cel ce ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.
17. Intru aceasta a fost desavarsita iubirea Lui fata de noi, ca sa avem indraznire in ziua judecatii, fiindca precum este Acela, asa suntem si noi, in lumea aceasta.
18. In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.
19. Noi iubim pe Dumnezeu, fiindca El ne-a iubit cel dintai.
20. Daca zice cineva: iubesc pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu, pe Care nu L-a vazut, nu poate sa-L iubeasca.
21. Si aceasta porunca avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu sa iubeasca si pe fratele sau.
CAPITOLUL 5
Prin credinta si supunere iubim pe Dumnezeu. Trei marturisesc despre Hristos si Acesti trei Una sunt. Puterea rugaciunii.

1. Oricine crede ca Iisus este Hristos, este nascut din Dumnezeu, si oricine iubeste pe Cel care a nascut iubeste si pe Cel ce S-a nascut din El.
2. Intru aceasta cunoastem ca iubim pe fiii lui Dumnezeu, daca iubim pe Dumnezeu si implinim poruncile Lui.
3. Caci dragostea de Dumnezeu aceasta este: Sa pazim poruncile Lui; si poruncile Lui nu sunt grele.
4. Pentru ca oricine este nascut din Dumnezeu biruieste lumea, si aceasta este biruinta care a biruit lumea: credinta noastra.
5. Cine este cel ce biruieste lumea daca nu cel ce crede ca Iisus este Fiul lui Dumnezeu?
6. Acesta este Cel care a venit prin apa si prin sange: Iisus Hristos; nu numai prin apa, ci prin apa si prin sange; si Duhul este Cel ce marturiseste, ca Duhul este adevarul.
7. Caci trei sunt care marturisesc in cer: Tatal, Cuvantul si Sfantul Duh, si Acesti trei Una sunt.
8. Si trei sunt care marturisesc pe pamant: Duhul si apa si sangele, si acesti trei marturisesc la fel.
9. Daca primim marturia oamenilor, marturia lui Dumnezeu este mai mare, ca aceasta este marturia lui Dumnezeu: ca a marturisit pentru Fiul Sau.
10. Cine crede in Fiul lui Dumnezeu are aceasta marturie in el insusi. Cine nu crede in Dumnezeu, L-a facut mincinos, pentru ca n-a crezut in marturia pe care a marturisit-o Dumnezeu pentru Fiul Sau.
11. Si aceasta este marturia, ca Dumnezeu ne-a dat viata vesnica si aceasta viata este in Fiul Sau.
12. Cel ce are pe Fiul are viata; cel ce nu are pe Fiul lui Dumnezeu nu are viata.
13. Acestea am scris voua, care credeti in numele Fiului lui Dumnezeu, ca sa stiti ca aveti viata vesnica.
14. Si aceasta este increderea pe care o avem catre El, ca, daca cerem ceva dupa vointa Lui, El ne asculta.
15. Si daca stim ca El ne asculta ceea ce Ii cerem, stim ca dobandim cererile pe care I le-am cerut.
16. Daca vede cineva pe fratele sau pacatuind – pacat nu de moarte – sa se roage, si Dumnezeu va da viata acelui frate, anume celor ce nu pacatuiesc de moarte. Este si pacat de moarte; nu zic sa se roage pentru acela.
17. Orice nedreptate este pacat, dar este si pacat care nu e de moarte.
18. Stim ca oricine e nascut din Dumnezeu nu pacatuieste; ci cel ce s-a nascut din Dumnezeu se pazeste pe sine, si cel rau nu se atinge de el.
19. Stim ca suntem din Dumnezeu si lumea intreaga zace sub puterea celui rau.
20. Stim iarasi ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat noua pricepere, ca sa cunoastem pe Dumnezeul cel adevarat; si noi suntem in Dumnezeul cel adevarat, adica intru Fiul Sau Iisus Hristos. Acesta este adevaratul Dumnezeu si viata de veci.
21. Fiilor, paziti-va de idoli.

A Doua Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

CAPITOLUL 1
Iubirea catre Dumnezeu sta in pazirea poruncilor Lui. Trebuie sa fugim de amagitori.

1. Preotul, catre aleasa Doamna si catre fiii ei, pe care ei ii iubesc intru adevar si nu numai eu, ci si toti care au cunoscut adevarul,
2. Pentru adevarul care ramane in noi si va fi cu noi in veac:
3. Har, mila, pace fie cu voi, de la Dumnezeu-Tatal si de la Iisus Hristos, Fiul Tatalui, in adevar si in dragoste.
4. M-am bucurat foarte, ca am aflat pe unii din fiii tai umbland intru adevar, precum am primit porunca de la Tatal.
5. Si acum te rog, Doamna, nu ca si cum ti-as scrie porunca noua, ci pe aceea pe care noi o avem de la inceput, ca sa ne iubim unii pe altii.
6. Si aceasta este iubirea, ca sa umblam dupa poruncile Lui; aceasta este porunca, precum ati auzit dintru inceput, ca sa umblati intru iubire.
7. Pentru ca multi amagitori au iesit in lume, care nu marturisesc ca Iisus Hristos a venit in trup; acesta este amagitorul si antihristul.
8. Paziti-va pe voi insiva, ca sa nu pierdeti ceea ce ati lucrat, ci sa primiti plata deplina.
9. Oricine se abate si nu ramane in invatatura lui Hristos nu are pe Dumnezeu; cel ce ramane in invatatura Lui, acela are si pe Tatal si pe Fiul.
10. Daca cineva vine la voi si nu aduce invatatura aceasta, sa nu-l primiti in casa si sa nu-i ziceti: Bun venit!
11. Caci cel ce-i zice: Bun venit! se face partas la faptele lui cele rele.
12. Multe avand a va scrie, n-am voit sa le scriu pe hartie si cu cerneala, ci nadajduiesc sa vin la voi si sa vorbesc gura catre gura, ca bucuria noastra sa fie deplina.
13. Te imbratiseaza fiii surorii tale celei alese.

A Treia Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Ioan

CAPITOLUL 1
Gaiu, cel primitor de oameni, e vrednic de lauda. Diotref si Dimitrie.

1. Preotul, catre Gaiu cel iubit, pe care il iubesc intru adevar:
2. Iubitule, ma rog sa ai spor in toate si sa mergi bine cu sanatatea, precum bine mergi cu sufletul.
3. M-am bucurat mult cand au venit fratii si au marturisit despre adevarul tau, asa cum umbli tu intru adevar.
4. Mai mare bucurie decat aceasta nu am, ca sa aud ca fiii mei umbla intru adevar.
5. Iubitule, cu credinta faci oricate faci pentru frati si aceasta pentru straini,
6. Care, in fata Bisericii, au dat marturie despre dragostea ta. Bine vei face sa-i ajuti in calatoria lor, dupa cum se cuvine inaintea lui Dumnezeu.
7. Caci pentru numele lui Hristos au plecat la drum, fara sa ia nimic de la neamuri.
8. Noi, deci, datori suntem sa sprijinim pe unii ca acestia, ca sa fim impreuna-lucratori pentru adevar.
9. Am scris ceva Bisericii, dar Diotref, care tine sa fie cel dintai intre ei, nu ne primeste.
10. Pentru aceea, cand voi veni, ii voi pomeni de faptele pe care le face, defaimandu-ne cu vorbe urate; si nemultumit fiind cu acestea, nici el nu primeste pe frati, nici pe cei care voiesc sa-i primeasca nu-i lasa, si-i da afara din Biserica.
11. Iubitule, nu urma raul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.
12. Lui Dimitrie datu-i-s-a marturie de catre toti si de catre insusi adevarul; marturie ii dam si noi si stii ca marturia noastra este adevarata.
13. Multe lucruri aveam sa-ti scriu; totusi, nu voiesc sa ti le scriu cu cerneala si condei,
14. Ci nadajduiesc sa te vad in curand, si atunci vom grai gura catre gura.
15. Pace tie! Prietenii te imbratiseaza. Imbratisati pe prieteni, pe fiecare dupa numele lui.

Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iuda

CAPITOLUL 1
Apostolul indeamna pe cititori sa lupte pentru credinta care s-a dat sfintilor. Pilde de pedeapsa trimisa asupra celor rai: iudeii, ingerii, Sodoma si Gomora. Arhanghelul Mihail si satan. Cuvintele lui Enoh si ale apostolilor.

1. Iuda, rob al lui Iisus Hristos si frate al lui Iacov, celor ce sunt chemati, iubiti in Dumnezeu-Tatal si pastrati pentru Iisus Hristos:
2. Mila voua si pace si iubirea sa se inmulteasca!
3. Iubitilor, punand toata ravna sa va scriu despre mantuirea cea de obste, simtit-am nevoie sa va scriu si sa va indemn ca sa luptati pentru credinta data sfintilor, odata pentru totdeauna.
4. Caci s-au strecurat printre voi unii oameni nelegiuiti, care de mai inainte au fost randuiti spre aceasta osanda, schimband ei harul Dumnezeului nostru in desfranare, si care tagaduiesc pe singurul nostru Stapan si Domn, pe Iisus Hristos.
5. Voiesc dar sa va aduc aminte voua celor ce ati stiut odata toate acestea ca Domnul, dupa ce a izbavit pe poporul Sau din pamantul Egiptului, a pierdut, dupa aceea, pe cei ce n-au crezut.
6. Iar pe ingerii care nu si-au pazit vrednicia, ci au parasit locasul lor, i-a pus la pastrare sub intuneric, in lanturi vesnice, spre judecata zilei celei mari.
7. Tot asa, Sodoma si Gomora si cetatile dimprejurul lor care, in acelasi chip ca acestea, s-au dat la desfranare si au umblat dupa trup strain, stau inainte ca pilda, suferind pedeapsa focului celui vesnic.
8. Asemenea deci si acestia, visand, pangaresc trupul, leapada stapanirea si hulesc maririle (ceresti).
9. Dar Mihail Arhanghelul, cand se impotrivea diavolului, certandu-se cu el pentru trupul lui Moise, n-a indraznit sa aduca judecata de hula, ci a zis: “Sa te certe pe tine Domnul!”
10. Acestia insa defaima cele ce nu cunosc, iar cele ce, – ca dobitoacele necuvantatoare, – stiu din fire, intr-acestea isi gasesc pieirea.
11. Vai lor! Ca au umblat in calea lui Cain si, pentru plata, s-au dat cu totul in ratacirea lui Balaam si au pierit ca in razvratirea lui Core.
12. Acestia sunt ca niste pete de necuratie la mesele voastre obstesti, ospatand fara sfiala impreuna cu voi, imbuibandu-se pe ei insisi, nori fara apa, purtati de vanturi, pomi tomnatici fara roade, de doua ori uscati si dezradacinati,
13. Valuri salbatice ale marii, care isi spumega rusinea lor, stele ratacitoare, carora intunericul intunericului li se pastreaza in vesnicie.
14. Dar si Enoh, al saptelea de la Adam, a proorocit despre acestia, zicand: Iata, a venit Domnul cu zecile de mii de sfinti ai Lui,
15. Ca sa faca judecata impotriva tuturor si sa mustre pe toti nelegiuitii de toate faptele nelegiuirii lor, in care au facut faradelege, si de toate cuvintele de ocara pe care ei, pacatosi, netematori de Dumnezeu, le-au rostit impotriva Lui.
16. Acestia sunt cartitori, nemultumiti cu starea lor, umbland dupa poftele lor si gura lor graieste lucruri trufase, desi, pentru folos, dau unor fete mare cinste.
17. Voi, insa, iubitilor, aduceti-va aminte de cuvintele zise mai dinainte de catre apostolii Domnului nostru Iisus Hristos,
18. Ca ei va spuneau: In vremea de pe urma vor fi batjocoritori, umbland potrivit cu poftele lor nelegiuite.
19. Acestia sunt cei ce fac dezbinari, (oameni) firesti, care nu au Duhul.
20. Dar voi, iubitilor, ziditi-va pe voi insiva, intru a voastra prea sfanta credinta, rugandu-va in Duhul Sfant.
21. Paziti-va intru dragostea lui Dumnezeu si asteptati mila Domnului nostru Iisus Hristos, spre viata vesnica.
22. Si pe unii, sovaitori, mustrati-i,
23. Pe altii, smulgandu-i din foc, mantuiti-i; de altii, insa, fie-va mila cu frica, urand si camasa spurcata de pe trupul lor.
24. Iar Celui ce poate sa va pazeasca pe voi de orice cadere si sa va puna inaintea slavei Lui, neprihaniti cu bucurie mare,
25. Singurului Dumnezeu, Mantuitorul nostru, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, slava, preamarire, putere si stapanire, mai inainte de tot veacul si acum si intru toti vecii. Amin!

Biblia Ortodoxa

Sursa: http://www.biblia-ortodoxa.ro

Epistolele Noului Testament

Postari recente

Arhiva

Categorii

Ortodox Info

Resurse Ortodoxe

Blogroll

Ultimele comentarii

COPYRIGHT:

Tags

April 2024
M	T	W	T	F	S	S
« Mar
1	2	3	4	5	6	7
8	9	10	11	12	13	14
15	16	17	18	19	20	21
22	23	24	25	26	27	28
29	30