● Dan Constantin/ Jurnalul national: ● Norvegia fura pe banda rulanta copiii imigrantilor

Autoritatea pentru drepturile copiilor din Norvegia -BARNEVERNET are puteri discretionare, dupa proceduri sumare si arbitrare poate desparti copiii de familii, internandu-i.

În 2012 au fost luati de la familii 6737 copii, din care 1049 erau din familii de imigranti. Aceasta proportie s-a pastrat din anul 2009 cand 744 de copii din cei 5846 capturati de stat proveneau din familiile imigrantilor.

Datele sunt cuprinse intr-o analiza a agentiei Associated Press care releva fenomenul critic din Norvegia. […]

 

Răpirea copiilor, afacere de un miliard de euro

Cazul dramatic al familiei Bodnariu a fost abordat prin prisma aspectelor umane pe care le ridică măsura abuzivă a autorităților din Norvegia. Serviciul public pentru protecția copiilor – BARNEVERNET – a devenit de-a lungul anilor tot mai puternic şi mai abuziv, acțiunile lui scăpând de sub orice control. Scandalurile publice au adus în prim-plan maniera obscură a investigațiilor, cauzele absurde pentru care miilor de familii le-au fost pur şi simplu rapiți copiii. Datele statistice arată că numărul copiilor puşi în plasament în urma unor pretinse abuzuri ale părinților a crescut, ajungând, conform ultimei evidențe anuale de care dispunem, la 6.737, cu un spor de aproape o mie de copii față de anul precedent.

O profesoară de la Universitatea din Bergen, Marianne Skanland, a oferit date care arată că răpirea copiilor s-a transformat într-o industrie susținută din bugetul public cu sume uriaşe. Instituțiile aflate pe filiera tragică a răpirii au cheltuit 970 milioane de dolari în anul 2010, estimându-se că în prezent bugetul Barnevernet a depăşit un miliard de euro. Sume incredibile sunt plătite psihologilor pentru rapoartele de evaluare, baza pentru deciziile de confiscare a copiilor. Pentru stimularea părinților de împrumut, aceştia sunt plătiți cu salarii de peste 30.000 de euro, beneficiază de concedii plătite, timp de odihnă plătit separat, ajutoare financiare substanțiale pentru construirea de case noi şi la achiziția de automobile. Din bugetul pentru protecția copilului, circa 200 de milioane de euro reprezintă salarii, iar contractele cu mediul privat depăşesc 100 milioane de euro anual.

Angajații serviciului bine plătit sunt doar norvegieni, iar ținta o reprezintă cu precădere familii de imigranți de la care au fost luați forțat 20 la sută dintre copiii puşi în plasament. Rasism poleit cu aur, iată imaginea Norvegiei, țara NATO a răpitorilor de copii.

---

 

● Irina Chiroiu/Politicscan: Protecția Copilului din Norvegia: un business foarte rentabil

Profesoara de lingvistică din Bergen, Marianne Haslev Skånland, oferă câteva informații despre ”afacerea” care devenit protecția copiilor în Norvegia (mai mult aici).

În primul rând, Barneverent caută activ prin mica publicitate familii care se oferă să ia în îngrijire copii. Protecția Copilului din Norvegia anunță beneficii foarte atractive:

• 430.000 NOK (30.000 de EURO) pe an
• vacanțe plătite cu copiii
• concediu anual pentru părinții surogat (adică, perioade când își pot lua vacanță fără copii)
• facilități pentru construirea unei case
• facilități pentru cumpărarea unei mașini noi
• drepturi speciale la pensie

În același timp, ”industria” de protecție a copilului oferă slujbe mai multe și salarii mai mari pentru asistenții sociali. În 2010, de exemplu, cheltuielile cu salariile au atins 2,8 mld. NOK, o creștere cu 6% față de anul precedent.

Skånland mai atrage atenția asupra faptului că 98% din angajații Barneverent sunt nativi norvegieni și 97% din studenții care urmează cursuri în cadrul programelor de asistență socială sunt norvegieni ”pur sânge” ceea ce arată un deficit uriaș al experienței multiculturale, deși statisticile norvegiene arată că cele mai multe cazuri instrumentate de Serviviul de Protecție a Copilului sunt din familii minoritare de altă etnie decât cea norvegiană.

Profesoara de la Universitatea din Bergen mai notează că legea permite atenționarea [denunţarea familiilor către] Barnevernet  despre cazuri de copii care suferă de rele tratamente prin surse anonime, a căror credibilitate nu poate fi verificată.

Numărul copiilor înregistrați în cadrul evidențelor Barneverent a crescut într-un singur an (2009-2010) cu 7%, ajungând la 5700.

Aproximativ o treime din Serviciul de Protecție a Copilului nu este public. În 2010, au fost cumpărate servicii de la sectorul privat în valoare de 1,8 mld. NOK.

---

 

● EvZ/ Florin Saiu: Efectele cazului Bodnariu: fierbe Scandinavia! Teoria conspirației sau despre încercarea suedezilor de a supune poporul norvegian! | EVZ EXCLUSIV

 
Pentru turiștii care nu provin din nordul Europei, mesajele statuilor care împodobesc parcurile din Oslo sunt mai mult decât bizare: bărbați care se consolează reciproc, ținându-se în brațe, copii încălecați unul în capul celuilalt, femei aplecate una asupra alteia.

Într-un cerc al intelectualilor din Oslo se vorbește despre un scenariu uluitor. O parte a norvegienilor crede că Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului) ar fi unealta prin care Suedia ar încerca să controleze societatea din „Țara Fiordurilor”. Familia Bodnariu, la fel ca multe alte familii, ar fi picat la mijloc într-un război cu mize uriașe.

Evenimentul Zilei a publicat, ieri, mărturiile unei tinere sociolog din România, C.K., stabilită de trei ani la Oslo și căsătorită cu un norvegian. Femeia, pentru că – da – este o olteancă ambițioasă care visează (sau cel puțin visa) să-și întemeieze o familie armonioasă în Scandinavia, ne-a dezvăluit aspecte cutremurătoare din viața de zi cu zi a norvegienilor. Ne-a povestit despre rasism, naționalism, hedonism, homosexualism, de pre copii răpiți de lângă părinți…

Astăzi, însă, vom scrie despre o idee năucitoare prin forța și importanța ei. Sociolog de profesie, C.K. studiază, în special, efectele acțiunilor Barnevernet asupra societății în mijlocul căreia a ales să trăiască. Concluziile acestor documentări s-au intersectat, în ultima perioadă, cu o adevărată teorie a conspirației, dezvoltată de un cerc de intelectuali norvegieni din Oslo cu care C.K. a intrat în contact. Dar să vedem mai bine despre ce este vorba.

Povestește C.K., sub protecția anonimatului: „Poate nu se știu aceste lucruri, dar Barnevernet, acest serviciu care a băgat spaima atât în norvegieni, cât și în străinii stabiliți aici, este controlat într-un procent limitat de stat. Alături de autoritățile norvegiene mai stau șapte jucători privați, care dețin acțiuni consistente la această societate. Ziarele au mai consemnat câte ceva, dar nimic amănunțit. Dintre acești șapte actori, unul – o celebră familie suedeză, Wallenberg pe numele ei – învârte roata. De remarcat că Jacop Wallenberg, reprezentant de vază al familiei suedeze, este și membru în Comitetul Executiv al grupului Bilderberg, celebru în toată lumea pentru influența și potența financiară. Este, pe scurt, o organizație a unora dintre cei mai puternici oameni de pe mapamond”. […]

Distrugerea familiei – celula de bază a societății

„Deținând controlul asupra Barnevernet, elita aceasta profitoare – din care, cu siguranță, fac parte și câțiva norvegieni – s-au apucat de treabă. Urmăresc atomizarea familiilor tradiționale, practic desființarea acestora, pentru că o societatea poate fi mai ușor controlată atunci când n-are un fundament. Cum au ales să distrugă familiile? Prin promovarea agresivă a homosexualismului, a pedofiliei, a hedonismului – nenorociri atât de specifice, din păcate, societății norvegiene. Prin Barnevernet, au instaurat un regim de teroare psihologică, de teamă fizică, de neîncredere. Unii sunt recompensați cu sume colosale, pentru că primesc copii din alte culturi în familia lor – sunt aproape scutiți de muncă, fapt care nu e neapărat un lucru bun – , iar alții sunt hărțuiți și amenințați că-și vor pierde odraslele pentru motive aiuritoare. 

Copilașii sunt învățați încă de la grădiniță să se revolte împotriva părinților, să-i pârască, să-i desconsidere. Intenția de suprimare a ideii de familie este evidentă. Apoi, prin promovarea hedonismului, a individualismului, s-a ajuns ca mare parte a bărbaților norvegieni să devină extrem de efeminați. Femeile norvegiene, în schimb, sunt masculinizate. În acest fel, bărbații normali au ajuns să-și caută femei din Asia sau tipuri mai empatice, cu care se căsătoresc. S-au născut astfel familiile mixte, care sunt prigonite, pentru că reprezintă, de fapt, normalitatea”.

C.K. își trage sufletul: „Of, Doamne! Lesbianismul atât de prezent în rândul femeilor norvegiene, care preferă aventuri de o noapte, coroborat cu bărbații lor din ce în ce mai efeminați, a condus la una din cele mai mari rate ale divorțului din Europa, dar și la sinucideri, la comportamente deviante. Toate acestea se re-flectă în statisticile pesimiste, care prevăd că, în 2050, Norvegia va fi o țară alcătuită, în proporție de 90%, din homosexuali. Familiile compuse din astfel de oameni nu vor putea reprezenta niciodată baza unei societăți. Vor fi obediente sistemului care le-a permis, chipurile, să se exprime liber. Și, astfel, cu celula de bază a societății distrusă, cu capul de familie inexistent, e firesc că acest grup uman va fi mai ușor de manipulat și de condus”. […]

Curs despre sinuciderile copiilor sub 7 ani

Paranoia generată de acțunile Barnevernet se pare că a atins cote greu de imaginat în Norvegia. Potrivit sociologului C.K., la Universitatea din Oslo se predă, mai nou, un curs cu o temă morbidă: Sinuciderile copiilor sub 7 ani. „Au fost cazuri când asemenea copii au recurs la gesturi extreme. Este vorba despre acei micuți dați spre adopție familiilor-surogat. Probabil n-au reușit să se adapteze la noul climat și au clacat. Prin acest curs, norvegienii vor, probabil, să înțeleagă mai bine fenomenul, pentru a-l putea stopa”.

Schema conspirației

O elită, dirijată de o familie suedeză putred de bogată, controlează Barnevernet (Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia)

Această elită dispune distrugerea ideii de familie prin promovarea agresivă a homosexualismului și a hedonismului, dar și prin separarea copiilor de părinți

Odată celula de bază a societății distrusă, grupul uman în sine rămâne la cheremul acestei elite, care-l manipulează după bunul plac

Impunerea, cu ajutorul statului norvegian, unor taxe uriașe cetățenilor dezbinați, duce la îmbogățirea elitei și la subordonarea populației autohtone

De remarcat că familiile mixte (vezi cazul Bodnariu) au picat la mijloc în acest război scandinav cu mize uriașe.

---

 

● Analiză necruțătoare a societății SCANDINAVE. Ghid de SUPRAVIEŢUIRE al emigrantului în Norvegia. Cazul Bodnariu ridică vălul de pe ABUZURILE inumane ale societății norvegiene

Odată cu deschiderea granițelor, mulți oameni visează la un trai mai bun în Europa. Intelectuali sau cerșetori, tineri sau bătrâni, bărbați sau femei cu care ne mândrim, dar și specimene care ne fac de râs, românii iau calea străinătății, convinși că acolo „umblă câinii cu covrigi în coadă”.

Rândurile de mai jos, prilejuite de scandalul „Familia Bodnariu” – cazul celor cinci copii ai unui cuplu mixt, româno-norvegian, care au fost reținuți de autoritățile nordice pe motiv că părinții își educau odraslele prin presupuse corecții fizice și îndoctrinare religioasă -, au fost scrise și publicate în ideea de a-i sprijini pe cei care și-au propus să emigreze în Norvegia. Trebuie să înțeleagă că, odată ce acceptă avantajele oferite de un sistem mai potent financiar, trebuie să respecte și legile impuse de acesta. Poate dure, poate permisive, poate aberante, poate neobișnuite pentru un om crescut și educat în Est. În orice caz, reguli de bază.

De aici înainte, începe povestea unei tinere plecate din Oltenia natală, căsătorite în Norvegia și stabilite de trei ani la Oslo, capitala Norvegiei: „Am ajuns aici cu gândul de a-mi forma o familie armonioasă, alături de soțul meu norvegian, care are doi copii dintr-o căsătorie anterioară. Nu știam mare lucru despre societatea și sistemul scandinav, dar aveam să descopăr un stat demn de romanul lui Orwell – «1984». Am terminat, în țară, Filosofie-Sociologie și, imediat cum am ajuns la Oslo, m-am pus cu burta pe carte, pentru a învăța limba țării mele adoptive”.

Personajul nostru, pe care îl vom numi cu inițialele C.K., pentru a-i proteja identitatea, ne-a mărturisit aspecte uluitoare din viața de zi cu zi trăită la Oslo. Pentru o mai bună înțelegere, am decis să le grupăm în câteva puncte. Ce-a rezultat? Un strigăt mut de atenționare, un gest de prevenire, un „ceva” pe care l-am numit simplu: „Ghid de supraviețuire al emigrantului în Norvegia”. Astfel:

1. „Pentru a înțelege societatea scandinavă, trebuie să citiți Janteloven, adică Legea Jante, apărută în urmă cu aproape 100 de ani în Danemarca și preluată de majoritatea țărilor nordice, inclusiv de Norvegia.

Ce cuprinde? Un fel de legi nescrise, destinate manipulării maselor. Cine nu le respectă este marginalizat, privit cu suspiciune și ostilitate. Iată ce cuprind ele:

• Să nu crezi că ești special.
• Să nu crezi că ești la fel ca noi.
• Să nu crezi că ești mai deștept decât noi.
• Să nu crezi că ești mai bun decât noi.
• Nu crede că știi mai multe decât noi.
• Nu te crede mai important decât noi.
• Să nu crezi că ești bun de ceva.
• Nu râde de noi.
• Să nu crezi că îi pasă cuiva de tine.
• Nu crede că poți să ne înveți pe noi ceva.

În acest cadru, al acestor legi nescrise, acționează Barnevernet, Serviciul Social de Protecție a Copilului din Norvegia”, crede C. K..

Dacă ați aprofundat aceste reguli, luați aminte la următoarele puncte, considerate de tânărul sociolog cruciale pentru înțelegerea societății nordice!

2. „Statul norvegian ateu instigă la ură împotriva creștinilor și își manipulează cetățenii prin Kristelig Folkeparti – așa-zisul Partid Creștin-Democrat.

Exemplu: legile extrem de restrictive legate de alcool sunt puse de Norvegia pe seama acestui partid. Membrii grupului politic susțin că sunt împortiva alcoolului, deși, paradoxal, sunt democrați prin definiție! Restricțiile exagerate conduc la ură, dar asupra cui se îndreaptă aceasta? Nu asupra statului norvegian (care și emite aceste legi), ci asupra Partidului Creștin-Democrat, care le propune și care, chipurile, reprezintă interesele creștinilor din Norvegia. Atunci, sigur că norvegienii ajung să-i urască pe credincioșii creștini. Să nu uităm că Norvegia este o țară în care doar 2% din populație merge la biserică. Așadar, este vorba despre o manipulare crasă, o formă de instigare la ură împotriva creștinilor străini”.

3. „Norvegia încearcă excluderea religiei și, implicit, a libertății de expresie.

Exemplu: UDI, adică Instituția pentru Imigrație, a interzis, inițial, expunerea crucii în centrele pentru imigranți! Era valabil și pentru însemnele imigranților musulmani. Ulterior, la presiunile mediatice, UDI a revenit asupra deciziei. De asemenea, unele companii norvegiene refuză mâncarea livrată de firmele specializate, cunoscute ca aparținând comunității creștine. Alt caz cunoscut – cea mai veche și cea mai mare școală din Åsanes, Kyrkjekrinsen skole -, interzice elevilor să mai meargă la biserică înainte de Crăciun. Toate aceste cazuri au fost dezbătute în ziarele din Norvegia”.

4. „Barnevernet a îngrozit Norvegia

Consider că această instituție urmărește destrămarea familiilor tradiționale și înființarea unora supuse legilor manipulatoare. Sunt urmărite, în special, familiile mixte – norvegian-străin – sau cele alohtone sută la sută. Sunt luați, de obicei, copii blonzi sau albi! Sunt familii care au rămas fără copii pentru că, la un moment dat, părinții au avut probleme de sănătate. Dar și pentru că, temporar, au avut probleme financiare. De remarcat că familiile-surogat primesc 50.000 de euro pe an pentru un copil luat în adopție, în afară de alte beneficii materiale, cum ar fi vacanțe plătite de stat, scutiri de taxe etc.

De ce statul nu ajută familiile naturale? Inclusiv norvegienii se tem de acest Barnevernet. Soțul meu, divorțat, care are doi copii dintr- o căsătorie anterioară cu o norvegiană, privește mereu peste umăr. Căsătorit acum cu o română, este o posibilă victimă. La Oslo, nu trebuie să parchezi aiurea, pe locul vreunui vecin, de exemplu. Chiar dacă o faci pentru câteva minute. Au fost cazuri când, pentru a se răzbuna, vecinii au sunat la Barnevernet, pentru a le da „ponturi”. Mai ales că sunt și recompensați financiar. E mai rău decât pe timpul comunismului la noi. Aici, norvegienii se toarnă inclusiv între ei. Cei cu poziții sociale bune au, însă, rareori de suferit”.

5. „Hărțuirea copiilor dați spre adopție

Dacă aveți deja copii sau plănuiți să aveți cu un partener norvegian, țineți cont de faptul că, în cazul în care vă sunt luați de Barnevernet, micuții riscă să fie abuzați sexual de tații adoptivi! Cum foarte mulți copii fug de la familia-surogat, aceștia sunt dați în urmărire națională, hărțuiți, prinși de cele mai multe ori și aduși înapoi. Este o adevărată traumă. Despre astfel de cazuri citesc constant în presa din Oslo.”.

6. „Norvegienii sunt rasiști 99% blonzi, ei au inventat un cuvânt pentru oamenii cu păr negru – «svart hode» – în traducere – «cap negru». Cei cu păr negru sunt discriminați la angajare, considerați rasă inferioară, tratați cu dispreț”.

7. „Prezintă-te cu numele soțului!

Dacă te-ai măritat cu un norvegian și ai de gând să te angajezi, nu folosi numele de fată. Nu vei obține în veci un loc de muncă! Această regulă nescrisă nu este valabilă pentru profesioniștii de top, ci pentru oamenii de condiție medie sau submedie”.

8. Alcoolismul, sinuciderile și divorțurile sunt ceva firesc

Să nu te sperii dacă, odată, ajuns/ă în Norvegia vei întâlni pe stradă, mai ales sâmbăta, oameni rupți de beți. Extrem de depresivi, în rândul norvegienilor rata sinuciderilor este alarmantă. La fel și rata divorțurilor. La Oslo, aventurile de-o noapte sunt ceva firesc. Bețiile din cluburi se termină, de multe ori, în pat, cu un necunoscut sau cu o necunoscută. Așa s-a ajuns și la o rată uriașă a deținătorilor de boli venerice, Norvegia ocupând un loc fruntaș în Europa”.

9 „Hedonismul este la el acasă

Societatea norvegiană pune pe primul plan individul și plăcerile lui. Mulți trăiesc doar pentru a-și satisface plăcerile. Nu familia este pe primul loc aici, ci individul. Rar vei vedea pe străzi doi tineri, bărbat și femeie, ținându-se de mână”.

10. „Naționalismul norvegian are dimenisuni patologice

Rar mi-a fost dat să văd un asemenea complex de superioritate, colosal la nivel de națiune. Norvegienii resping cu înverșunare orice nu corespunde culturii lor. Odată ajuns aici, nu vei avea parte prea des de discuții spirituale. Principala temă este legată de bani, bani și iar bani”. […]

---

 

● DCNews: Lituanienii acuză Norvegia că răpește copii pentru material genetic. Cazul Bodnariu, la indigo

Un post important de televiziune din Lituania susține că răpirea copiilor este o politică de stat în Norvegia. Potrivit  canalului de știri LNK, Norvegia ar avea cea mai mare rată de căsătorii între rude, iar statul încearcă îmbunătățirea materialului genetic, prin răpirea copiilor unor străini și naturalizarea lor. Rusia și Cehia au protestat, de asemenea, în cursul anului trecut, pentru că Barnevernet ar fi luat copiii unor emigranți, pe motive discutabile.

Serviciul de protecție a copilului, Barnevernet, ar urmări copii lituanienilor, așa cum companiile comerciale își caută marfa, susține realizatoarea show-ului ”An Hour with Ruta”, citată de Daily Mail.

Postul TV din Lituania ar fi obținut o declarație a unui funcționar din cadrul Barnevernet care a confirmat că a fost introdusă o astfel de politică, după ce a crescut îngrijorător rata copiilor născuți cu malformații, scrie Daily Mail.

Cehii și rușii acuză Barnevernet

În cursul anului 2014, lituanianca Gražina Leščinskiene s-a plâns în presa din țara de origine că Protecția Copilului din Norvegia i-a ”luat” fiul,  Gabrieliaus. Gražina Leščinskiene spune că acuzația oficială a fost de ”comportament sexualizant”, după ce s-a constatat că micuțul mergea des la toaletă și își mirosea mâinile.

Ambasada Norvegiei în Lituania a demarat o campanie de PR, pentru a îmbunătăți imaginea statului nordic, afectată în Lituania din cauza ”răpirilor de copii”, scrie Daily Mail.

În cursul anului 2014, și președintele Cehiei, Miloš Zeman, a acuzat Barnevernet că acționează în stil nazist, pentru că nu lăsa o mamă din Cehia să-și vadă copii, luați în custodie de statul norvegian. De asemenea, autoritățile  de la Moscova au acuzat Barnevernet că ia abuziv copii familiile rusofonilor din Norvegia.

În România au fost ignorate aceste știri, până la sfârșitul anului 2015, când a cazul Bodnariu a inflamat opinia publică din țară și diaspora.[…]

---

 

● DC News: Ce a uitat Norvegia. Declarații explozive în exclusivitate: Nu există nicăieri în lumea civilizată!

Theodora Bertzi, fost secretar de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse, a vorbit, pentru dcnews.ro, despre cazul familiei Bodnariu din Norvegia și despre măsurile aplicate de serviciul de protecție a copilului, Barnevernet.

“Norvegia este semnatara Convenției ONU privind Protecția Drepturilor Copilului. Prin urmare, ar trebui să țină cont de toate articolele din această Convenție, care spun în mod clar și explicit că un copil, pentru a fi protejat, poate fi luat din familia sa, dar dat spre familia extinsă, copiii, frații nu au voie să fie despărțiți, trebuie să stea împreună. Deci nu pot să cred că nu a existat nimeni în Norvegia, din familia respectivă, unchi, mătușă, bunici, care să preia acești copii. Mai mult, a da acești copii în adopție este un abuz. Despre adopție nu trebuia să se vorbească atât vreme cât acești părinți își doresc copiii. Ei pot să fie monitorizați, evaluați, consiliați, dacă este cazul. În mod evident, Norvegia abuzează în acest caz. Eu nu pot să înțeleg cum este posibil ca o țară care, deși nu face parte din UE, dar nu contează, este parte a acestui continent, să procedeze în așa fel și să nu fie niciun moment trasă la răspundere”, a spus, pentru dcnews.ro, Theodora Bertzi, fostă secretară de stat în Ministerul Muncii, Familiei și Egalității de Șanse.

A adăugat că autoritățile române nu au avut cum să intervină în primul moment, pentru că familia Bodnariu și-a declarat destul de târziu copiii cetățeni români, nu au fost declarați imediat. “Nefiind declarați, înscriși ca și cetățeni români, ar fi fost complicat pentru autoritățile din România să se implice. În momentul în care au devenit cetățeni români, în mod clar au intervenit și autoritățile române și din acest motiv a fost cerut plasament la familia extinsă din România“, a spus fosta secretară de stat.

“S-a pornit abuziv de la bun început”

Theodora Bertzi a adăugat: “Din câte am înțeles, nu a fost făcută nicio evaluare în momentul în care diriginta a făcut acea sesizare, nu s-a făcut nicio monitorizare. S-a pornit abuziv de la bun început, aceste practici nu există nicăieri în lumea civilizată- să iei copiii de la școală fără să știe părinții și părinții să fie luați separat și să fie anchetați. Trebuia să se facă o evaluare, o anchetă socială, să fie întrebați vecinii, cei apropiați, cei care cunoașteau această familie. Nu erau singuri pe lume. Trebuia să se verifice modul în care se comportă părinții cu copiii. La un moment dat, copiii pot să spună multe. Nu te poți baza pe ce spun copiii. Și în orice caz, nu pentru educația religioasă. Este un drept al familiei să-și educe copiii în religia în care ei își doresc să-i educe“.

“O adopție se face numai după ce copilul nu a putut fi integrat în familia extinsă”

Cât despre șansele familiei de a-și recupera copiii în momentul în care a fost demarată procedura de adopție, fosta secretară de stat spune că “șanse sunt, nu știu exact cum e procedura la ei, probabil că e tot prin instanță. O adopție se face numai după ce copilul nu a putut fi integrat în familia extinsă, dar trebuie să pornim de la ideea că este un abuz și până la urmă acești copii sunt abuzați de acele autorități, este un abuz ce fac autoritățile prin faptul că i-au despărțit, că i-au luat din familie printr-o modalitate abuzivă, că s-au despărțit copiii, nu-și văd părinții, sunt abuzuri emoționale cu implicații foarte mari asupra lor, la vârsta pe care o au, și pe termen lung”.

---

 

● Academia Catavencu/ “Spartakus”: Și copiii se confiscă, nu-i așa

Dacă prin absurd ar învia Hitler și bunul lui amic, Stalin, și și-ar face un concediu prin unele țări europene, ar constata cu satisfacție că visul lor de făurire a omului nou s-a împlinit. Bunăoară, dacă acum 80 de ani, prin Germania nazistă și Rusia sovietică, aveai un copil sau mai mulți și, vorba lui Băsescu, zicea copilul ceva, veneau niște neni în uniformă de Gestapo/NKVD și vă ridicau pe toți: pe tine, ca părinte, te trimiteau la Dachau sau în Gulag, iar pe copil la orfelinat, să devină un cetățean de nădejde al patriei naziste/comuniste. Astăzi, riști să ți se întâmple la fel, dacă trăiești, de pildă, în Norvegia și asta îți ocupă tot timpul. Pentru că Hitler și Stalin sunt de mult oale și ulcele, dar mărețele lor idei de distrugere a familiei, celula de bază a societății de la Cro-Magnon încoace, au triumfat în frumosul stat scandinav.

În această minunată țară, totul ți se va părea extraordinar, dacă n-ai copii. Dacă ai copii, mare atenție când te-apleci să-i legi la șireturi, fiindcă te-ar putea vedea vreo vecină binevoitoare și imediat ar sesiza autoritățile, susținând că ai încercat să-i agresezi sexual pe micuți. Iar autoritățile nu o lălăie, ca la noi, ci-ți confiscă copiii cât ai zice tu ”Da’ ce-am făcut, șefu’?”, fără să mai întrebe pe cineva dacă acuzațiile sunt sau nu reale. Că Marius Bodnariu, cetățean român stabilit în Norvegia, și-a mai urecheat copiii e clar, el însuși a recunoscut. Dar cine nu și-a urecheat niciodată copiii? Să iasă în față și să dea cu cataroaie sfântul ăla care nu și-a atins copiii măcar cu o palmă la fund. Există? Mă îndoiesc. Și mă îndoiesc că sfinți din ăștia există chiar și în Norvegia, patria corectitudinii politice. Nici măcar acolo nu există părinți care să nu-și altoiască prichindeii, ci doar, cel mult, părinți care n-au fost încă dați în gât că ar face-o.

Soții Bodnariu n-au avut acest noroc. Directoarea școlii unde învățau două dintre fetele lor a reclamat că acestea ar fi fost bătute, deși ancheta nu a reușit să identifice nicio zgârietură, nicio vânătaie pe trupurile lor. Dar cuvântul unei directoare, cu care părinții or fi avut proasta inspirație să se ia în bețe, a fost suficient. Fandacsia a fost gata. Credeam că asemenea cazuri s-ar fi putut întâmpla doar pe vremea lui Savonarola, sau la procesul din Salem, ori în America anilor ‘80, când zeci de părinți nevinovați au fost aruncați în pușcării doar în urma unor simple acuzații că și-ar fi molestat copiii. Dar nu, ele se întâmplă azi în Norvegia, țară progresistă și democratică. La familia Bodnariu au venit deci niște domni, nu de la Gestapo/NKVD, ci de la serviciul de protecție a copilului din Norvegia, Barnevernet, care, fără să stea pe gânduri și fără să facă vreo anchetă detaliată, i-au confiscat toți cei cinci copii, inclusiv mezinul, de patru luni, alăptat încă de mama lui. Ceea ce e și mai interesant e faptul că instituția asta de furat copii e total legală și autonomă, nu răspunde nici măcar în fața Marii Adunări Naționale din Norvegia, cum ar veni, și nici nu are o lege care să-i reglementeze activitatea. Un stat în stat acuzat deja de mii de abuzuri, dar cu care, dacă ai ghinionul să intri în contact, riști să nu-ți mai vezi copiii câte zilișoare oi mai avea.

Carevasăzică, autoritățile norvegiene consideră că o palmă la poponeață e o traumă mai groaznică decât despărțirea unor copii de părinți și încredințarea lor unor necunoscuți. Nu m-ar mira deloc dacă aș afla că micuții au fost dați în grija unor virtuoase familii de homosexuali, lesbieni sau voyeuriști, singurii oameni din zilele noastre care merită să educe copii într-o țară așa de minunată ca Norvegia. După cum iarăși nu m-ar mira să aud că sugarul a fost încredințat unei mame singure, care mai are încă șapte copii creați in vitro […]

---

 

● Daily Sabah: Norvegia actioneaza in stil mafiot, despartind familii

(Preluare traducere de pe Cuvantul Ortodox):

Serviciul de ajutor social al Norvegiei, Barnevernet, nu numai ca a intervenit intru restrictionarea drepturilor parentale in cadrul familiilor, dar continua sa si desparta cu forta copiii de familiile lor “fara aproape niciun motiv”, de multe ori pe baza unor acuzatii nefondate, afirma un avocat al drepturilor omului.

“Mama taie feliile de paine prea subtiri. Curata casa cu prea mult sapun. Copilul este afectat de aceasta. Familia s-a mutat prea des. Schimbarea domiciliului de doua ori in trei ani a influentat negativ copilul. Venitul lunar al familiei este insuficient. Mama are grija cum trebuie de fiica sa, dar nu poate acorda aceeasi atentie si fiului.”

Propozitiile de mai sus reprezinta doar cateva dintre motivele invocate de catre Protectia Copilului din Norvegia (Barnevernet) pentru despartirea copiilor de familiile lor.

Familiile sunt speriate. Nu sunt nici imigranti, nici norvegieni. Politia ar putea oricand bate la usa pentru a le confisca copiii. Norvegianul Marius Reikaras, avocat pentru drepturile omului si Sedef Mustafaoglu, care au reusit sa-si salveze copiii la limita gratie unei coincidente si sa se intoarca in Turcia, povestesc practicile sus-mentionate.

Turcia a mentionat torturile Biroului Pentru Tineret german (Jugendamt) timp de ani de zile, dar nu a fost informata asupra a ce se petrece in Norvegia. In urma cu cateva luni, cutia Pandorei a fost deschisa atunci cand au fost descoperite experientele lui Kalil Kiris. Dupa aceea, scandalurile din Norvegia au inceput sa iasa la iveala unul cate unul. S-a dovedit ca experienta lui Kiris a fost doar o picatura intr-un ocean.

Incidentul a inceput atunci cand fiica de 3 ani a lui Kiris a povestit educatoarei de la gradinita visul ei influentat de personajul de benzi desenate Hulk. Educatoarea a interpretat lumea imaginara a copilei intr-un mod paranoic si a chemat expertii de la Barnevernet. Fetita a fost confiscata si politistii l-au retinut pe Kiris la locul de munca.

Vorbim parca despre “Zona Crepusculara”. Kiris a fost tinut sub supraveghere timp de trei zile si dreptul la un avocat i-a fost refuzat. Totusi, cea mai lunga perioada de supraveghere in Norvegia este de 48 de ore, iar cererea unui avocat trebuie indeplinita imediat. Dupa eliberare, Kiris a ajuns in Turcia cu ajutorul avocatului sau. Apoi, cu interventia Ministerul de Externe turc si a Presedintiei pentru Turcii de peste Hotare, copila a fost inapoiata familiei. Conform rapoartelor, educatoarea a fost concediata.

Familia Kiris este norocoasa ca si-a salvat copilul. Marius Reikaras, care a aparut in emisiunea televizata “Avrupa’da Gündem” (Agenda Europeana) difuzata de ATV Europe duminica trecuta, are la activ zeci de procese similare acestuia. Unele dintre ele sunt transferate Curtii Europene pentru Drepturile Omului. In zilele urmatoare, acesta va sustine in fata Parlamentului European o prezentare a violarilor drepturilor omului in Norvegia.

Reikaras este un expert legal idealist care s-a devotat acestei cauze. Primeste diverse amenintari. La un moment dat, a fost arestat fara motiv si tinut supraveghere timp de 30 de zile, licenta fiindu-i si ea suspendata. Dupa o  lupta legala, acesta a fost achitat si licenta i-a fost restituita, insa afirma ca amenintarile continua.

Reikaras spune ca de la semnarea Conventiei de la Viena in 1961 de catre guvernul norvegian, acesta este nevoit sa informeze tarile de origine ale copiilor pe care ii confisca, insa nu-si indeplineste aceasta indatorire. “Legea este ignorata in Norvegia. Evenimentele intamplate lui Kiris nu sunt nici primele, nici ultimele de aceasta natura”.

Barnevernet urmareste constant cetatenii imigranti, la fel ca “Big Brother”. Familiilor imigrante li se cere mereu o informare de localizare in cazul in care isi trimit copiii in tara de origine.

Reikaras ne mai da doua exemple recente:

“Am un client sirian. I-au telefonat si i-au ordonat sa-si aduca copiii in doua ore. Tatal sirian a trebuit sa-si predea copiii. Nu are inca nicio idee asupra motivului. O alta familie norvegiana a fost perchezitionata de catre politie in timp ce manca la un restaurant fast food impreuna cu cei trei copiii. Nici in acest caz motivul nu este cunoscut. Politia pur si simplu le-a confiscat copiii.”

Exista 1 milion de copii cu varsta sub 18 ani in Norvegia, iar 60.000 dintre acestia au fost rapiti de catre institutie. De fapt, cauza nu este diferita celei din Germania. Institutia actioneaza ca o masinarie economica ce zdrobeste copiii intre angrenajele sale. Poate fi totusi afirmat ca departamentul social din Norvegia este mult mai neindurator decat cel german. Motivul pentru aceasta este bineinteles profitul obtinut de pe urma acestei masinarii, deoarece statul plateste 2.5 milioane de coroane norvegiene (325.500 de dolari) pentru fiecare copil luat de Barnevernet. In consecinta, mii de ofiteri angajati ai institutiei sunt platiti gratie copiilor rapiti. Si cand luam in considerare si faptul ca autoritatile Protectiei Copilului primesc un bonus de 150.000 de coroane per copil, puteti intelege de ce confiscarea copiilor a devenit atat de atragatoare. Organizeaza pana si un festin pentru fiecare copil rapit.

Mai exista si factorul parintilor adoptivi. Conform statisticilor, deseori intalnim asemanari dramatice intre numele de familie ale celor selectati drept parinti adoptivi si cel al angajatilor institutiei. A fi parinte adoptiv este de asemenea foarte atragator, din moment ce anual primesti 300.000 de coroane pentru fiecare copil. Unele familii privilegiate se bucura de prosperitate prin adoptia a 3-4 copii.

Insa, dupa cum mentionam mai sus, venitul insuficient la nivel de familie este unul dintre motivele confiscarii. Sedef Mustafaoglu este una dintre victime. Aceasta era cat pe ce sa-si piarda copiii deoarece era platita prost si-si schimbase domiciliul de doua ori.

“Salariul meu era de 16.000 de coroane. Sotul meu castiga putin mai mult. Au pus ochii pe noi. Au venit si ne-au zis ca venitul nostru este insuficient. Unul dintre copiii mei sufera de epilepsie. Trebuie sa-i acord atentie speciala. Intr-o zi mi-au invitat fiica in varsta de 17 ani la institutie pentru a da un interviu. Initial am ezitat, dar mai apoi mi-am impachetat rapid lucrurile si am fugit in Turcia. Cateva zile mai tarziu, un angajat al institutiei al carui nume nu vreau sa-l dezvalui ne-a anuntat ca avem alcatuit un dosar pe numele nostru. Daca mai asteptam putin, ne-ar fi luat copiii. Ne-a informat pana si despre continutul dosarului. Unul dintre motive era acela ca imi culc fiul epileptic in acelasi dormitor cu mine. Adevaratii bolnavi sunt ofiterii institutiei. Imi culc fiul in aceeasi camera cu mine pentru a putea interveni rapid in cazul in care intervine ceva urgent peste noapte. Din fericire, le-am putut scapa, insa acum imi este teama sa ma intorc in Norvegia, care este a doua mea casa de cand m-am mutat acolo la varsta de 9 ani si in care am petrecut 32 de ani.”

Mustafaoglu e de parere ca din banii platiti parintilor adoptivi, mai degraba ar imparti cativa si cu parintii saraci.

“Motivatia lor reala este de fapt alta. Avem de-a face cu o mafie oficiala; o mafie statala care rapeste copii.”

Intre timp, pot fi observate o serie de tragedii cauzate de parintii adoptivi:

Intr-unul dintre cazuri, avem povestea unei fete numita Ann Helen Nilsen ce a fost separata de familia ei la varsta de 15 ani. Fata a fost data unui barbat incarcerat pentru viol, fiind in consecinta abuzata sexual timp de 5 ani.

O femeie de 50 de ani ce avea in grija un copil in varsta de 7 ani l-a injunghiat pe acesta in maini si picioare de multe ori in decursul a mai multi ani.

Un baiat de 16 ani a fost prins si supus violentei de catre politie in timp ce incerca sa scape de tatal sau. Tatal a fost tinut in inchisoare timp de trei zile pentru relatarea actelor de violenta respective.

Sute de copii au fost facuti victime ai drogurilor si altor substante asemanatoare in timp ce locuiau in camine.

944 de persoane care au crescut “sub tutelajul” Departamentului de Servicii Sociale au dat in judecata municipalitatea din Oslo pentru neglijenta si violenta la care au fost supusi de catre institutie intre 2006 si 2008. Municipalitatea a fost amendata cu 562 de milioane de coroane compensatie in urma acestui caz.

A fost dezvaluit ca in 52 de procese deschise incepand cu anul 2000, in jur de 1500 de copii au fost victimizati si supusi abuzului sexual in timp ce erau in grija institutiei (link).

“Daca lucrezi pentru Drepturile Omului in Norvegia, oricand ti se poate intampla orice”, declara Reikaras. Din acest motiv, primul ministru ceh Bohuslav Sobotka, care critica cu tarie statul norvegian pentru metodele naziste folosite asupra parintilor si copiilor, i-a propus oferirea cetateniei. In final, Reikaras a mentionat si moartea misterioasa a lui Tor Bertelsen, un avocat pentru drepturile omului aflat mereu sub amenintare si a carui licenta fusese revocata.

“Daca celelalte tari nu vor aplica sanctiuni Norvegiei, ‘pragul democratiei’, si daca metodele tarii nu vor fi dezvaluite, acest barbarism nu va inceta.”

* * *

Copii luati de langa mama lor de catre angajati ai organizatiei Barnevernet, in plansetele acestora. Imagini cutremuratoare…