“Crestinismul nu e numai o afacere de Duminica, ci e o stradanie de toate zilele”, spunea Parintele Arsenie Boca, cel caruia îi este dedicat acest film documentar. Arsenie Boca a fost unul din cele mai proeminente si iubite fete bisericesti ale Bisericii Ortodoxe Române, unul din cei mai mari duhovnici români.

Haituit de Securitate, staretul Manastirii Brâncoveanu de la Sâmbata de Sus si apoi al Manastirii Prislop atragea mii de credinciosi dornici sa-i asculte învataturile. Un om de o profunda spiritualitate ortodoxa, parintele Arsenie Boca a fost unul din martirii regimului comunist, trecând succesiv prin unele din cele mai înspaimântatoare locuri ale gulagului românesc: Securitatea, Canalul, Jilava, dar si închisorile din Timisoara si Oradea.

Nascut în 1910 în jude?ul Hunedoara, Parintele Arsenie a fost arestat prima oara pe 17 iulie 1945, dar a fost eliberat dupa doua saptamâni. Trei ani mai târziu a fost arestat din nou, trecând prin chinuri cumplite din cauza torturilor la care a fost supus. Eliberat din nou, Arsenie Boca nu a scapat de hartuirile comunistilor, fiind anchetat în repetate rânduri în anii ’50.

Dupa o viata închinata credintei, Parintele a decedat la 79 de ani, pe 28 noiembrie 1989, neapucând sa mai vada prabusirea regimului comunist. Este înmormântat la Manastirea Prislop, loc care a devenit unul din cele mai importante locuri de pelerinaj din România.

Film documentar “Parintele Arsenie, Sfantul Ardealului”- regie si productie: Madalin Butiurca, lectura Pr. Sabin Voda

* * *

Film documentar “Viata si minunile Parintelui Arsenie Boca“

Vezi şi:

● Marturia Parintelui Ciprian Negreanu (Cluj-Napoca) despre SFINTENIA PARINTELUI ARSENIE BOCA (video si audio)

● PARINTELE ARSENIE BOCA – 25 de ani de la plecarea in Vesnicie a marelui mijlocitor si luminator al neamului. DARURILE si CRUCEA PARINTELUI ARSENIE. Cand un neam isi tradeaza rostul, sa se gateasca de pedeapsa!

– Parintele Arsenie Boca a reusit, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intr-un timp de aproape 50 de ani de comunism, de ateism, sa dovedeasca si sa arate oamenilor pacatele lor; si acum daca ne-am intalni cu parintele, am simti in primul rand o teama fata de el pentru ca ne-ar vadi pacatul, ni l-ar spune, ar vrea sa ne vindece prin aceasta oglinda pe care ne-ar pune-o in fata. Dar, din pacate noi nu suntem pregatiti pentru aceasta vindecare. Am cunoscut oameni care in timpul vietii parintelui au evitat sa-l cunoasca pentru ca nu erau pregatiti sa auda si sa primeasca ce avea sa le spuna parintele.

– In momentul in care ni se spune clar: “Iata, asa ai facut, asa ai gresit si asa vede Dumnezeu lucrurile”, suntem pusi in situatia de a ne schimba, insa cei mai multi dintre noi nu suntem hotarati sa parasim pacatele si sa alegem partea buna.

– Parintele Arsenie Boca a avut acest dar de la Dumnezeu de a descoperi pacatele oamenilor si a incercat sa le vindece, sa le cauterizeze. A avut in mana buretele cu otet sau cu vin pe care il are samarineanul milostiv, dar nu l-a lasat deoparte nici pe cel cu untdelemn, pentru a sterge ranile poporului, a neamului acestuia pe care l-a iubit, dar si de a le curata, de a repara ce se mai poate repara.

– Parintele Teofil Paraian spunea ca dintre toti oamenii pe care i-a cunoscut, care au fost lucratori in Biserica lui Dumnezeu, nu a cunoscut unul mai mare ca parintele Arsenie Boca. El n-a cunoscut un alt om care sa aduca atata roada in Biserica lui Dumnezeu prin osteneala sa: prin spovedanie, prin cuvintele sale de foc, prin oprirea pacatelor, prin recunoasterea pacatelor, prin pocainta pentru pacate, si prin oprirea blestemelor si greutatilor care apasau peste neamuri intregi pentru pacatele lor.

– Toti cei care au slujit impreuna cu parintele au marturisit faptul ca acesta vorbea la propriu cu Dumnezeu in timpul Liturghiei, de multe ori, ca rareori se intampla sa slujeasca fara lacrimi. Si ce lacrimi avea parintele! La o asemenea Liturghie, intr-o vara, in timpul unei secete mari care stapanea toata tara si de care lumea se plangea, parintele s-a rugat ca Dumnezeu sa aduca ploaie pe pamant pentru oameni, si sa linisteasca seceta si foametea. Si rugandu-se, a auzit in urechea cea dinlauntru, zice el, glasul lui Dumnezeu care i-a spus: “Nu te ruga de Mine sa le dau ploaie, ci roaga-te de ei sa opreasca pacatul”. Deci parintele auzea chiar si glasul lui Dumnezeu, se impartasea in timpul Liturghiei de lucrarea pe care Dumnezeu o avea cu el. Astfel slujea parintele Arsenie Boca!

– Totusi, din pricini nebinecuvantate, in ’59 a fost oprit de la preotie, i s-a interzis purtarea hainelor monahale, n-a mai avut voie sa primeasca nici la spovedanie, nici sa tina cuvant de invatatura, nimic. Si aceasta a fost de la varsta de 49 de ani, varsta la care a murit Sf. Ioan Gura de Aur, pana la varsta de 79 de ani, timp in care parintele n-a mai slujit. In fata unei asemenea hotarari, fara nici un temei duhovnicesc, parintele, care putea sa acuze, sa se revolte, sa se invartoseze, n-a facut asta. Ascultarea lui de o ierarhie care la vremea aceea se supunea intr-o oarecare masura directivelor dure ale securitatii, a fost desavarsita, fara cartire, fara vorba de rau si n-a lasat pe nimeni in preajma lui sa vorbeasca vreodata de rau pe ierarhi.

– Si acum a ramas in memoria tuturor celor care au fost de fata din obstea de la Prislop, a maicilor, ziua si clipa in care parintele se pregatea de Liturghie. Era imbracat in toate vesmintele si urma sa faca Liturghia. Era in timpul utreniei cand a venit aceasta asa zisa circulara ca nu mai poate sluji din ziua aceea. Iar parintele, cu toate ca putea sa termine slujba pe care o incepuse, in clipa in care a primit acest cuvant a iesit din altar, si-a dat jos vesmintele si a zis: “La strana cu tine, Arsenie, aici ti-e locul! Ce cauti tu intre preoti?” Si acolo a stat, a continuat utrenia cantand-o pana la sfarsit si n-a mai continuat cu Sfanta Liturghie.

– Si de atunci si pana in clipa mortii sale, in ziua de 28 noiembrie 1989, n-a mai slujit, desi au existat preoti care de nenumarate ori i-au propus sa slujeasca in ascuns. Dar el mereu spunea ca nu poate, pentru ca este monah, este crestin, si trebuie sa faca ascultare de Biserica.

– A facut insa cateva cereri catre Patriarhie, solicitand permisiunea de a mai sluji o ultima Liturghie. Si desi era batran deja, avea peste 70 de ani si nu mai reprezenta niciun pericol, nu i s-a permis. Astfel, parintele a murit cu acest dor de a mai sluji o ultima Liturghie. Dar eu cred ca Dumnezeu l-a primit in Biserica de sus, acolo unde se spune in Apocalipsa ca “Cei care Ma vor marturisi pe Mine pe pamant, sunt stalpi in Biserica lui Dumnezeu, stalpi vesnici pe care Eu voi scrie numele Meu”.

– Si el va fi acolo stalp in Biserica lui Dumnezeu si rugator neincetat pentru noi, pentru toti care au trecut macar o data pe la mormantul parintelui, si pentru cei care n-au trecut, va fi mijlocitor neincetat inaintea lui Dumnezeu si setea lui de slujire sa dea marturie, sa fie martor marturisitor si martir al dumnezeirii Fiului lui Dumnezeu pe pamant si prin Liturghie se va ostoi si se ostoieste acolo, in imparatia lui Dumnezeu.

sursa: cuvantul-ortodox.ro