Sute de credincioşi din mai toate judeţele ţării au participat, sâmbătă 27 iulie, la slujba de pomenire de 40 de zile a părintelui Iustin Pârvu, stareţul şi întemeietorul Mănăstirii  Petru Voda, dar şi Paltin.

Toată săptămâna, de altfel, la cele două locaşuri de cult s-au ţinut slujbe speciale, în prezenţa mai ultor ierarhi ai Bisericii ortodoxe, în frunte cu IPS Teofan , Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Pentru pomenirea celor 40 de zile trecute de la ridicarea la ceruri a duhovnicului, vieţutorii din cele două mănăstiri au compus un condac şi un tropar pentru părinte, care vor fi de acum cântate în timpul slujbelor.

Sursa: Moldovanews.ro

* * *

Părintele Justin Pârvu, considerat ‘un adevărat apostol al neamului românesc’, ‘un patriarh al monahismului jertfelnic românesc’, a încetat din viaţă duminică seara, la vârsta de 94 de ani, după o cumplită şi îndelungată suferinţă. De la sfârşitul lunii martie, cancerul de stomac de care suferea de mai mulţi ani de zile a dezvoltat o metastază, care a adus complicaţii medicale în urma cărora părintele s-a stins după o viaţă închinată iubirii jertfelnice.

Părintele Justin Pârvu a fost unul din cei mai căutaţi duhovnici din România şi mii de credincioşi din ţară şi din afara graniţelor au venit să-i ceară sfat şi binecuvântare. Batjocorit, umilit, dar niciodată frânt, Părintele Justin a răbdat chinuri de nedescris în temniţele comuniste, dar acestea nu i-au stins credinţa şi dragostea pentru neamul românesc.

Iată ce spunea marele duhovnic, la împlinirea vârstei de 92 de ani, după cum este tipărit şi pe coperta cărţii “Ne vorbeşte Părintele Justin” apărută în februarie 2013, Fundaţia Justin Pârvu.

,,Anii grei pentru mine au trecut. Anii bătrâneţii care mi s-au adăugat au însemnat durerile şi necazurile acestui popor. Dacă tu nu te gândeşti doar la tine, atunci ajungi să te confunzi cu nevoile şi greutăţile aproapelui. Aşa că eu chiar dacă sunt de 92 de ani, trăiesc totodată vârsta celui de lângă mine, fie că sunt 25 de ani, fie că sunt 45 de ani. Şi anii pentru mine nu mai sunt ani…Noi dirijăm timpul în raport cu nevoinţa noastră faţă de Dumnezeu. Sfârşitul lumii este sfârşitul nostru, pentru că păcatele noastre cheamă mai degrabă mânia lui Dumnezeu. Şi cu cât te nevoieşti mai mult pentru celălalt, cu atât eşti mai tânăr.”

AGERPRES/(AS – editor: Flori Tiulea)

* * *

Parintele Iustin Parvu este unul dintre cei mai mari duhovnici ai tarii noastre. Parintele Iustin s-a nascut la data de 10 februarie 1919, in satul Poiana Largului, comuna Calugareni, judetul Neamt, fiind cunoscut ca mare duhovnic si staret la Manastirea Petru Voda.

In anul 1936, tanarul ravnitor de doar 17 ani intra frate la Manastirea Durau. Dupa numai un an, in anul 1937, tanarul frate merge la Seminarul Teologic de la Manastirea Cernica, de unde va pleca, mai apoi, spre seminarele din Ramnicu-Valcea si Roman.

In anul 1940 va vea loc tunderea sa in monahism, iar la doar un an distanta, hirotonia intru preot. A primit hirotonia la varsta de 22 de ani.

Intre anii 1942-1944, Parintele Iustin Parvu este numit preot misionar pe Frontul de Est, in Neamt, pana la Odesa. El a participat, impreuna cu “Divizia 4 Vanatori de Munte” la luptele din cel de-Al Doilea Razboi Mondial, ajungand pana la Don. Dupa lasarea la vatra, el continua studiile la Seminarul din Roman, amintit mai sus. Dupa razboi, au inceput vremurile de prigoana a romanilor de catre bolsevici. In anul in care va absolvi seminarul, in 1948, el va fi arestat. Prigoana incepe !

Parintele Iustin Parvu este arestat pe motive politice si condamnat la 12 ani de “inchisoare politica”. Nevoitorul pentru tara si credinta, Iustin Parvu, va fi muncit prin mai multe inchisori ale tarii: Suceva, Vacaresti, Jilava, Gherla, Periprava si Aiud. Urmeaza apoi munca silnica din minele de la Baia Sprie, apoi “reeducarea” din Inchisoarea Pitesti. In anul 1960, Parintele Iustin este condamnat la inca patru ani de temnita pentru ca nu s-a lepadat de credinta.

Abia in anul 1964 parintele Iustin Parvu va fi eliberat, alaturi de toti ceilalti condamnati pe motive “politice”, ramasi in viata. Din cauza greutatilor intampinate dupa eliberare, el ajunge sa lucreze ca muncitor forestier.

Dupa o vreme, monahul nevoitor Iustin este primit in obstea de la Manastirea Secu. Astfel, intre anii 1966-1974, el va sluji ca preot si duhovnic in aceasta manastire. Intre anii 1974 si 1989, parintele a fost preot monah la Manastirea Bistrita, unde i-au stabilit domiciliul fortat comunistii, sub supraveghere. In anul 1976, din mila Domnului, ca binecuvantare, parintele Iustin Parvu ajunge sa se inchine la manastirile din Sfantul Munte Athos.

Dupa anul 1990, odata cu Revolutia, cand s-a schimbat regimul politic, Parintele Iustin Parvu se intoarce la Manastirea Secu, unde sta aproape un an. Dupa aceasta data, el se retrage in sihastrie, cu gandul de a-si petrece restul zilelor in post si rugaciune, in isihie.

Randuiala lui Dumnezeu era insa alta cu Parintele Iustin. Astfel, intre anii 1991-1992, alaturi de alti doi monahi, Ignat si Calinic, parintele soseste in satul Petru Voda. Aici, el va intemeia Manastirea Petru Voda – judetul Neamt, pe care o inchina martirilor romani din inchisorile comuniste.

Manastirea va avea drept hram pe Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. La ceva distanta de manastire, Parintele Iustin Parvu va pune temelia unui schit de maici, cam in aceeasi perioada. Astazi, se bucura de rugaciunile parintelui atat calugarii din manastire, cat si maicile din schit. Un azil de batrani si un centru de plasament pentru copii au luat si ele fiinta. In urma nu cu mult timp a inceput si mconstructia unui spital.

Pe langa toate aceste nevointe si osteneli ctitoricesti, Parintele Iustin Parvu a sustinut viata monahala si din alte schituri, precum cele de la Huta, din Bihor, Sub Piatra, Alba Iulia, Pestera Sfantul Ioan Casian, Pestera Sfantului Andrei sau Manastirea Sfantul Ioan Casian, din Dobrogea.

In anul 2003, parintele infiinteaza o publicatie de invatatura si atitudine ortodoxa, cu aparitie lunara, numita “Glasul Monahilor”. Odata cu venirea anului 2008, in data de 2 noiembrie, parintelui ii vine si cinstea de a fi ridicat la rangul de arhimandrit.

Sursa: crestinortodox.ro

* * *

Sa ne amintim indemnul la rugaciune al Parintelui Iustin:

“Nimic nu mai intarzie mania lui Dumnezeu decat rugaciunea”