Acest cuvios Parinte, a fost pe vremea evlaviosilor împarati bulgari, dintr-un sat din Bulgaria ce se chema Basarabi, de pe marginea apei Lomului; şi întâi a fost pazitor de vite la numitul sat, apoi vazând că toate ale lumii sunt trecatoare, a iesit din satul acela şi s-a dus într-o pestera ce era aproape de Basarabi şi s-a facut calugar la o mânastire ce era înauntrul pesterii. şi cine poate spune luptele ce a suferit? Postul, rugaciunea şi privegherile ce facea! Încât şi de harul facerii de minuni s-a învrednicit; înca şi vremea ieşirii sufletului său din trup a cunoscut-o, pentru care intrând în mijlocul a doua pietre, aşa si-a dat prealuminatul său suflet în mâna lui Dumnezeu.

Trecând multa vreme, a venit acea apa a Lomului mare de surpa lemnele şi pietrele de primprejur.  Atunci au cazut în apa şi cele doua pietre ce erau în cuprinsul pesterii, dimpreuna cu moastele sfântului; şi mult timp au fost acolo. Deci vrând Dumnezeu sa-l descopere, s-a aratat îngerul Domnului în vis la o copila, a unui credincios, ce patimea de duh necurat, zicându-i: “De ma vor scoate parintii tai din apa, eu te voi tamadui”; şi daca s-a sculat copila dimineata, a spus visul ce a vazut la parintii ei şi asa adunându-se preoti şi oameni multi, s-au dus la locul acela, unde de multe ori se arata lumina şi cei ce vedeau socoteau a fi comoara şi au gasit pe sfântul, precum a zis îngerul, întreg şi luminat ca soarele şi luându-l l-au dus în sat şi mergând vestea în toate partile de aflarea sfântului, a ajuns şi la urechile domnitorului de la Bucuresti, care îndata a şi trimis preoti şi boieri, sa aduca pe sfântul la biserica Curtii domnesti.

Mergând trimişii aceia la Basarabi, au luat pe sfântul şi au purces sa meargă la Bucuresti, şi sosind pâna aproape de Rusi, unde este o fântâna, n-a vrut sa mearga mai înainte. Deci vazând preotii şi boierii acea minune şi neştiind ce sa facă, s-au socotit cu sfat de obste de au înjugat doi junci tineri neînvatati, ca sa vada unde este voia sfântului sa mearga şi asa o, minune! S-a întors îndata sfântul la Basarabi în mijlocul satului şi acolo a stat. Iar preoţii şi boierii întorcându-se la Bucuresti, au spus toate cele ce au vazut. Deci domnitorul a trimis boieri cu cheltuială de au facut o biserica în numele Cuviosului Dimitrie la Basarabi, unde a şi fost aşezat sfântul. şi multe minuni a lucrat acolo la cei ce cu credinta au năzuit; şi macar că fiind satul mic şi simplu şi lipsit de oameni de ştiinţă, nu s-au însemnat toate câte minuni s-au întâmplat, dar câte s-au scris de cei ce au vazut minunile sfântului, prin cucernici creştini le însemnam:

● Doua femei oarecare surori, Aspra şi Ecaterina, de la satul ce se numeste Cernavoda, au facut o biserica prea frumoasa, punându-i hramul Adormirea Preasfintei Nascatoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi au gândit întru sine, doara ar putea sa ia vreo particica din moastele Sfântului Dimitrie şi sa o aduca în biserica lor; că de a le lua cu totul, socoteau ele că nu va vrea sfântul, precum a şi fost. Deci venind prea cu smerenie şi cu evlavie şi închinându-se la sfântul, în taina au luat o mica particica din moastele lui şi vrând sa se duca, sezând în carutele lor, nicidecum n-au putut a se misca caii din locul acela, macar de-i şi batea foarte vizitii. Iar ele cunoscând pricina şi din carute pogorându-se, cu lacrimi au alergat şi au cazut la sfântul şi punând particica la locul ei, s-au rugat sa le ierte greseala, şi asa s-au dus cu pace la satul lor.

● Altadata a venit preasfintitul mitropolitul Târnovului, anume Nichifor, cu sinodia lui, ca sa se închine sfintelor moaste ale Sf. Dimitrie. şi închinându-se mai întâi mitropolitul şi sarutând sfintele moaste şi departându-se a sezut pe un scaun; apoi pe rând mergând şi ceilalti ai sinodiei lui toti şi sarutând sfintele moaste un oarecare monah anume Lavrentie, în vremea sarutarii, ispitindu-se sa rupa cu gura o mica particica din sfintele moaste ale Sfântului, a ramas cu gura cascata şi toti cautând la dânsul şi vazându-l cu gura cascata, nu se pricepeau ce a patimit. Iar mitropolitul i-a poruncit sa se dea înlaturi ca sa se închine şi ceilalti. Iar el mut şi fara de glas fiind deabea s-a departat putin de la sicriul sfântului. Iar dupa ce au iesit toti a cazut cu lacrimi rugându-se sfântului şi cerându-si iertare şi asa i s-a dezlegat limba şi a grait ca mai înainte. Dupa aceea a mers cu mitropolitul la gazda şi i-a spus toate cele ce a patimit. Iar el i-a zis: “O, omule, cum n-ai socotit că de ar fi fost sa se împarta moastele la toti câti vin spre închinarea lor, pâna acum n-ar fi rămas nimic. Ci de acum căieste-te, că ai greşit lui Dumnezeu şi sfântului.”

● Un iubitor de Dumnezeu episcop al Preslaviei, anume Ioanichie, cazând într-o boala foarte grea, încât de patru inşi era purtat şi neputând sa se vindece l-au adus la biserica Sfântului Dimitrie şi l-au pus cu aşternutul lui înauntru în biserica şi slujindu-se Sfânta Liturghie, dupa trei ceasuri s-a sculat sănătos şi umbla pe picioarele sale, laudând pe sfântul şi multumindu-i. Acestea şi alte minuni a facut Sfântul Dimitrie, care nu s-au scris dupa cum s-a zis, pentru neştiinta locuitorilor.

● Iar în anii 1769 şi 1774 fiind război între împaratia Rusiei şi între Poarta Otomana şi cuprinzând muscalii amândoua tarile acestea şi trecând generalul Petru Salticov Dunarea, şi dând razboi Rusciucului, a calcat şi câteva sate de peste Dunare, orasul Cernavodă şi altele; între care a calcat şi satul Basarabi, unde se aflau moastele sfântului pe care luându-le mai susnumitul general, vrea sa le trimita în Rusia. Iar un evlavios crestin anume Hagi Dimitrie, întâmplându-se într-acea vreme lânga general, a cazut la dânsul cu rugaminte, ca sa nu înstraineze sfintele moaste, ci sa le daruiasca tarii ca rasplata pentru prazile şi jafurile care au patimit din pricina razboiului şi sa o mângâie cu acest dar al sfintelor moaste; şi plecându-se generalul, le-a daruit tarii. Pe care primindu-le cu mare cinste şi evlavie tot poporul, le-au asezat în biserica cea mare a sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei, în zilele preasfintitului mitropolit al tarii Chir Grigorie. şi îndata a simtit tot poporul ocrotirea şi patimirea sfântului; că nu numai razboiul dintre muscali şi dintre turci l-a încetat, ci şi boala ciumei cea înfricosatoare a contenit-o. şi mult ajutor şi mare folos câstiga, toti cei ce cu credinta nazuiesc catre sfântul, pentru ale carui rugaciuni Dumnezeule miluieste-ne şi ne mântuieste pe noi pe toti, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sursa: calendarul-ortodox.ro

Alte minuni ale Sfantului Dimitrie cel Nou

Despre minunile Cuviosului aduce mărturie şi Părintele Antim David, [fost] mare eclesiarh la Catedrala patriarhală:
„Multe dintre minunile Sfântului Dimitrie, care se săvârşesc permanent la racla sfintelor sale moaşte, sunt cunoscute numai de cei asupra cărora s-au săvârşit şi de către Hristos-Domnul. Foarte puţine sunt cuprinse în Vieţile Sfinţilor. Eu însumi am fost martor la câteva minuni pe care Sfântul Dimitrie le-a săvârşit aici, în Catedrala patriarhală.

Aş dori să scot în evidenţă una care pe mine m-a marcat foarte mult.

● Aveam aici, la Catedrala patriarhală, o creştină, una dintre cele mai fidele, care venea zilnic şi se închina la sfintele moaşte. Avea o mare suferinţă, vorbea foarte rău, stâlcit. De multe ori venea şi se spovedea la mine. Ar fi trebuit să golesc biserica de lume, căci vorbea foarte tare. De aceea, preferam să o spovedesc într-un loc separat, fără a înţelege mare lucru din spovedania sinceră pe care această persoană o făcea înaintea lui Dumnezeu. Aveam întotdeauna grijă să îi spun:

– Roagă-te lui Dumnezeu şi Sfântului Dimitrie şi n-o să rămâi fără răspuns!

Acestea erau cuvintele pe care i le strecuram în suflet totdeauna.

Intr-o zi de vară, în urmă cu câţiva ani, era puţină lume în Cate­drală şi o văd pe Stela – aşa o cheamă – cum se aşază la moaştele Sfântului Dimitrie. A stat, cred, un ceas rugându-se Sfântului. Apoi s-a ridicat, venind cu bucurie mare în suflet. Atâta mi-a spus:

– Părinte, eu vorbesc!

Şi din acea zi Stela vorbeşte, o auzim cu toţii cum se exprimă clar, datorită Sfântului Dimitrie, după ce, mai înainte, nu putea să lege două vorbe. Stela are în jur de 50 de ani, este căsătorită şi are două fete. Avea o viaţă mai dificilă cu soţul ei. Era o fiinţă foarte chinuită. După aceea aveam să aflu, din ceea ce mi-a relatat această creştină, că, de fapt, neputinţa aceasta îi venise din multele bătăi pe care le primise de la soţul ei”.

Părintele Antim David mărturiseşte şi această minune, pe care a văzut-o cu ochii săi:

●  „Intr-o zi, dimineaţa, înainte de începerea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii, a venit la mine un creştin a cărui soţie era în comă la spital. Aveau cinci copilaşi, iar trei dintre ei erau dimpreună cu el. M-au marcat suferinţa şi lacrimile lor. Verdictul medicului fusese categoric:

– Nu mai am ce să-i fac. Luaţi-o acasă!

Le-am spus să se roage Sfântului Dimitrie. S-au rugat cu toţii, iar Cuviosul i-a mai liniştit. S-au întors la spital cu inima împăcată. Acolo, chiar pe holul din faţa salonului unde era internată soţia, au găsit o hărmălaie de nedescris.

Bolnava, fiind conectată la aparate, ca orice om în comă, îşi revenise datorită Sfântului Dimitrie şi îşi scosese toate tuburile. Striga pe holul spitalului, ţinută fiind de asistente şi medici:

– Vreau să mă duc la Sfântul Dimitrie, căci el m-a făcut sănătoasă!

Era o zarvă nemaipomenită, avea să îmi spună soţul mai târziu. La patul ei venise cineva, în vedenie, care i-a spus:

– Scoală şi du-te acasă la copii şi la soţ!

Era Sfântul Dimitrie cel Nou, de aceea femeia vindecată striga în gura mare că vrea să meargă să îi mulţumească. N-au avut ce sa-i facă. Au venit la Sfântul Dimitrie, parcă şi acum văd, cu cei cinci copilaşi, cu soţul, în hohote de plâns, mulţumindu-i Preacuviosului pentru miraculoasa vindecare. După aceea, s-au întors la medici ca aceştia să confirme minunea negrăită pe care Sfântul Dimitrie a săvârşit-o”.

● Vreme de doi ani, tânăra Alexandrina P., care era stăpânită de un duh necurat, a încercat să-şi găsească izbăvirea prin mijlocirile şi rugăciunile mai multor preoţi. Povara acestei asupriri demonice se datora unor blesteme necugetate ale părinţilor ei.

In cele din urmă, preotul din parohia în care fata locuia, a sfătuit-o că lucrul cel mai bun ar fi să meargă dimpreună la moaştele Sfântului Dimitrie Basarabov, aflate la Patriarhie, şi astfel să ceară ajutorul lui. Lucrul acesta urma să se întâmple a doua zi, tocmai la praznicul Cuviosului. In noaptea care a urmat, tânăra a visat un chip hidos, care a înspăimântat-o foarte tare şi care i-a spus cu ură:

– Trebuie să ies din tine, de frica Sfântului Dimitrie. Dar voi fi la pândă şi mă întorc la primul pas greşit!

A doua zi, pe 27 octombrie, fata l-a însoţit pe preotul paroh la Patriarhie, pentru a se aşeza la rândul ce urca dealul. In cele aproape zece ore de aşteptare, până când a ajuns în faţa raclei ce fusese scoasă afară pentru închinare, Alexandrei i se făcea din ce în ce mai rău. Când mai avea câţiva paşi, a cuprins-o leşinul, iar în clipa când a sărutat moaştele Sfântului a simţit o arsură de parcă îi luase foc gura. Pe tot drumul de întoarcere spre casă, părintele a sprijinit-o, iar ea nu se mai putea opri din plâns. După un lung şi greu somn, fata s-a trezit vlăguită, dar cu senzaţia că este uşoară precum un fulg. De atunci, Alexandrina P. a fost izbăvită de asuprirea drăcească şi foarte adesea vine la căpătâiul ocrotitorului ei, prin ale cărui sfinte moaşte şi-a aflat tămăduirea.

● „Sunt chirurg ginecolog de aproape două decenii şi multă vreme am trăit în pace şi din belşug! Incepând din 1999, viaţa mea s-a dat peste cap din senin… într-o noapte, am visat o mulţime de nou-născuţi care parcă înotau pe sub apă, într-un acvariu uriaş, aflat chiar în faţa mea, şi păreau că se sufocă; fiindcă pipăiau cu disperare peretele de sticlă, căutând o ieşire. N-am să le mai pot uita niciodată ochii aceia mari şi disperaţi ce priveau spre mine! De a doua zi, au explodat în existenţa mea câteva necazuri grave, care m-au adus până în pragul disperării.

Soţiei i-a fost diagnosticat un cancer la sân şi a suferit o operaţie ce a mutilat-o pe viaţă, fără a i se putea măcar garanta supravieţuirea. In scurt timp, fiul meu – licean pe atunci – mi-a mărturisit, într-o manieră suspectă, că datorează o sumă mare de bani cuiva şi că viaţa i-ar putea fi în pericol dacă nu îşi achită datoria. Foarte repede am aflat că devenise dependent de heroină şi se împrumuta tot mai des, pentru că nu-i mai ajungeau banii ca să-şi plătească dozele aproape zilnice.

După nici o săptămână, mi-a fost furată maşina – un Volkswagen Passat nou-nouţ – pe care nu apucasem să o asigur împotriva furturilor. Şi pentru ca tabloul sumbru să fie complet, interiorul vilei noastre spaţioase a fost parţial distrus de un incendiu…

Eram pur şi simplu copleşit! Deşi eram un om relativ credincios, fără să frecventez prea des bisericile, mi-a venit deodată gândul să urc în Dealul Patriarhiei, căci culmea disperării mele a coincis cu ziua de 27 octombrie, când se face pelerinaj la moaştele Cuviosului Dimitrie Basarabov. In orele cât am aşteptat la coadă, m-am rugat pe tăcute, întrebându-l pe Sfânt, în faţa raclei căruia urma să îngenunchez, unde greşisem, de se abătuseră atâtea nenorociri, dintr-o dată, pe capul meu, şi ce era de făcut. Când am ajuns în faţa moaştelor, nici n-am mai putut gândi ceva… Am izbucnit doar în plâns şi nu m-am putut opri decât târziu, după ce coborâsem dealul. Ei bine, vă rog să mă credeţi că în noaptea următoare l-am visat pe Sfântul Dimitrie cel Nou, care mi-a vorbit cu multă blândeţe, dezvăluindu-mi adevărul pe care eu îl ignorasem cu desăvârşire, ca un nelegiuit ce eram! Mi-a spus că acei nou-născuţi pe care îi văzusem în vis erau cei 187 de copii ce nu mai apucaseră să ajungă pe lumea asta, pentru că eu le făcusem chiuretaje mamelor lor, la cererea acestora, şi primisem o mulţime de bani necuveniţi, în schimbul acestor crime.

Sfântul a continuat să mă lumineze cu aceeaşi blândeţe, lămurindu-mă că dacă voi continua să comit asemenea pruncucideri, nenorocirile ce se vor abate asupra mea vor fi şi mai mari. Mai mult decât atât, mi-a cerut să botez un număr de copii egal cu cel al bebeluşilor pe care îi omorâsem cu mâinile mele, avertizându-mă: «Vei vedea ce se va întâmpla, pe măsură ce vei duce la capăt o asemenea faptă bună! Şi nu mai păcătui…»

De a doua zi, n-am mai făcut nici un chiuretaj şi mi-am câştigat existenta din consultaţii, naşteri sau intervenţii chirurgicale care ajutau venirea pe lume a unor copii. La foarte scurt timp, am pornit cu soţia mea prin orfelinate, însoţiţi de preotul de la noi din parohie, botezând cel puţin un copil în fiecare lună! Vreau să vă spun că lucrurile au luat, pe nesimţite, o cu totul altă întorsătură în viaţa mea… Astăzi, după cinci ani, soţia se simte bine, chiar dacă şi-a pierdut un sân, iar fiul meu, după terminarea liceului, m-a rugat să-l ajut să se interneze într-o clinică de dezintoxicare. Acum este pe deplin vindecat. Analizele medicale ale soţiei dovedesc că pericolul de cancer a fost îndepărtat.

Ne-am refăcut casa, cu greu, dar temeinic şi – surprinzător pentru un păcătos ca mine – câştigurile noastre băneşti nu s-au diminuat foarte tare, în absenţa chiuretajelor! Eu am devenit un om cu adevărat credincios, care a înţeles, măcar în ceasul al XlII-lea, că totul se plăteşte în viaţă, după măsura faptelor rele, dar deopotrivă, totul se răsplăteşte în viaţă, după măsura faptelor bune. Vedeţi cum lucrează Dumnezeu prin Sfinţii Săi?! Cuviosul Dimitrie Basarabov nu a făcut cu mine o minune «obişnuită», nu mi-a salvat viaţa la modul spectaculos, dintr-un acci dent de maşină, să zicem, ci mi-a deschis mintea şi m-a ajutat să mă salvez prin propriile mele fapte“

Sursa: cuvantul-ortodox.ro

Apărătorule al nostru din nevoi, pentru lucrarea de multe minuni laude de mulțumiri aducem ție, noi, nevrednicii; și ca cel ce ești minunat și preamilostiv, izbăvește-ne pe noi din toate nevoile ca să cântăm ție:

Bucură-te, făcătorule de minuni, Sfinte Părinte Dimitrie!

De citit şi:

● Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou Basarabov (27 oct.)

● Minunile Sfantului Dimitrie cel Nou