Cel mai scump odor duhovnicesc al Olteniei este racla cu moastele Sfantului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita – Valcea.

Ctitorie mare, din secolul al XV-lea, fondata de boierii Craiovesti, Manastirea Bistrita a avut un important rol duhovnicesc de-a lungul celor cinci secole de existenta. In centrul activitatii sale duhovnicesti au stat dintotdeauna moastele Cuviosului Grigorie Decapolitul.

In jurul sfantului s-au adunat generatii intregi de calugari iubitori de Hristos, care se straduiau dupa puteri sa-i urmeze nevointa. Aici alergau boierii, sfetnici ai voievozilor, si insisi domnitorii ca sa se roage si sa ceara ajutorul sfantului. In jurul lor ingenuncheau taranii nostri iubitori de Dumnezeu, si-i cereau usurare in boli, mangaiere si cele de folos in viata.

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul sunt dintre cele mai vechi din tara, dupa cele de la Suceava, si sunt foarte cinstite de credinciosi, mai ales de cei din zona subcarpatica. Iar pentru credinta lor, ca si pentru petrecerea ingereasca a Cuviosului Grigorie, aici se fac numeroase minuni. Sfintele lui moaste sunt intregi si binemirositoare. Ele se afla in racla de argint, in partea stanga a naosului, unde se fac zilnic rugaciuni de lauda si de cerere in cinstea Sfantului Grigorie, pentru mangaierea credinciosilor.

* * *

Moastele Sfantului Grigorie – Scurt istoric

Pentru sfintenia vietii lui, Dumnezeu l-a proslavit pe Sfantul Grigorie (nascut in sec. VIII) cu neputrezirea trupului si cu darul facerii de minuni, atat in viata, cat si dupa mutarea sa.

Auzind de aceste sfinte moaste, boierii Craiovesti, Barbu, Parvu, Danciu si Radu, ctitorii Manastirii Bistrita Olteana, au rascumparat cu bani si au adus cu multa cheltuiala sfintele moaste ale Cuviosului Grigorie, la ctitoria lor, in ultimul deceniu al secolului al XV-lea (1490). In Manastirea nou zidita le-a asezat cu multa cinste si evlavie, in sfanta biserica, in partea dreapta. Pana astazi se afla facator de minuni, precum si sfanta manastire de multe primejdii este ferita si pamantul acesta multa folosinta si ajutor are, si cine merge la sfantul cu smerenie si cu credinta, afla folos si tamaduire, atat trupeste, cat si sufleteste”.

Din anul 1490 pana astazi sfintele moaste se afla nestramutate de la Manastirea Bistrita.

In 1753 s-a tiparit la Ramnic o Carte osebita a Sfantului Grigorie Decapolitul, care cuprinde viata sa pe larg, slujba care se savarseste in ziua trecerii sale la Domnul, adica la 20 noiembrie, precum si paraclisul sau. In manastirea Bistrita s-au copiat mai multe manuscrise care cuprind viata si paraclisul sau. Slujba si viata lui (sinaxarul) au fost trecute apoi in toate editiile romanesti ale Mineiului pe noiembrie. De asemenea, este trecut in toate Vietile de sfinti care s-au tiparit in romaneste. [1]

Datorita deselor atacuri si incursiuni ale ungurilor asupra Tarii Romanesti, calugarii din Manastirea Bistrita Olteana au sapat in secolul al XVI-lea o pestera foarte ascunsa in stanca, la un kilometru de manastire, unde ascundeau moastele Sfantului Grigorie in vremuri de primejdie. Cu timpul in aceasta pestera s-a facut un mic paraclis pictat, de o rara frumusete, numit Paraclisul Sfantului Grigorie. In vremuri de restriste, aici se ascundeau sfintele moaste, dimpreuna cu calugarii; iar in paraclis se facea zilnic Liturghia si toata pravila. Ultimul calugar care s-a nevoit singur in pestera Sfantului Grigorie a fost protosinghelul Varnava Lasconi, duhovnicul Manastirii Bistrita. A decedat in anul 1958.

Chipul sau este zugravit in mai multe biserici din tara noastra.Bucurandu-se de aceasta aleasa cinstire, la 28 februarie 1950 Sfantul Sinod a hotarat generalizarea cultului sau in toata Biserica Ortodoxa Romana. De-acum inainte el va fi cinstit in toate lacasurile de cult ortodoxe romanesti, prin slujbe si rugaciuni, prin ridicarea de biserici cu hramul sau, prin pictarea icoanelor cu chipul sau. S-a procedat la aceasta generalizare in cadrul unor mari solemnitati bisericesti in octombrie 1955. [2]

Singura data cand s-a incercat stramutarea sfintelor moaste ale Cuviosului Grigorie Decapolitul de la Manastirea Bistrita Olteana, a fost in vara anului 1948. Membrii Sfantului Sinod au hotarat ca aceste sfinte moaste sa fie stramutate la catedrala episcopala din Ramnicu Valcea. Dar credinciosii din satele Bistrita si Costesti, care sunt foarte legati duhovniceste de Manastirea Bistrita si de moastele Sfantului Grigorie, s-au opus.

In ziua cand s-a pregatit procesiunea de transportare a sfintelor moaste spre Ramnicu Valcea, satenii au iesit foarte revoltati inaintea preotilor. Femeile plangeau de-a lungul soselei, iar altele s-au asezat in mijlocul dramului, iar barbatii erau hotarati sa intoarca sfintele moaste inapoi.

A fost o zi grea pentru toti. A fost o zi de doliu pentru credinciosi, fiind amenintati sa ramana fara moastele Sfantului Grigorie, singura lor mangaiere in necazuri. Despre aceste lucruri insa nu s-a vorbit aproape nimic. Dar credinciosii nu uita! Ei trebuie crezuti, iertati si admirati. Ca ei apara mai tare ca noi credinta. Ei respecta si transmit traditia, se roaga mai mult ca noi, se smeresc mai mult, sufera mai mult si plang mai mult ca noi! De aceea au nevoie de parinti duhovnicesti, de cuvinte blande si de mangaiere, mai mult ca noi toti.

Stramutarea sfintelor moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, din vara anului 1948, nu s-a mai facut. De la marginea satului Bistrita s-au intors inapoi la ctitoria fericitului Barbu Craiovescu, unde au stat nestramutate cinci sute de ani. Atunci si taranii s-au intors la casele lor impreuna cu femeile si copiii.

Dupa cativa ani, calugaritele de aici au fost transferate la alte manastiri, soborul lor s-a risipit in toate partile si Manastirea Bistrita a ramas goala. In chiliile maicilor au fost adusi cateva sute de copii saraci si redusi mintal, ca sa fie reeducati aici. Liturghia zilnica si pravila calugareasca au incetat din anul 1960. Singure moastele Sfantului Grigorie Decapolitul, uitate de cei mai multi, stateau de veghe permanent in biserica.

De atunci pînă în ziua de astăzi se află acolo nestrămutate, întregi şi nestricate, îzvorînd mireasmă preafrumoasă şi dînd tămăduiri pentru tot felul de boli, ca şi mai înainte, la cei ce aleargă cu credinţă către ele. Căci darul şi sfinţenia aleşilor lui Dumnezeu este neîmpuţinată. Iar ţara o păzeşte şi o ocroteşte de multe feluri de necazuri şi de primejdii.

Sute, mii de pelerini, din toate partile, alearga la sfintele moaste ale Sfantului Grigorie Decapolitul, dobandind sanatate si ajutor.

[1],[2] – nota Pr.Prof.Dr. Mircea Pacurariu

* * *

Minuni savarasite dupa adormire

Moastele Sfantului Grigorie Decapolitul s-au aratat de la inceput facatoare de minuni, mai ales vindecari de boli si izbaviri de grele cumpene si primejdii. Batranii satelor, calugarii si, in ultimii ani, calugaritele din partea locului, marturisesc ca aici veneau tot felul de bolnavi din imprejurimi si din alte regiuni ale tarii si, dupa rugaciuni facute la moastele Sfantului Grigorie, se vindecau de suferintele lor.

Fraţii, după fericitul lui sfîrşit, au pregătit cele de îngropare şi cînd îl duceau pe năsălie (pat) ca să îngroape cinstitele şi sfintele lui moaşte, s-a apropiat cu credinţă un bolnav care avea o boală cumplită, încît nu putea să stea drept, ci era aplecat şi gîrbovit. Acesta cum s-a apropiat de năsălie, părîndu-i că a pus cineva mîna pe el, s-a întors şi a întrebat pe fratele care era aproape de dînsul: “Au tu te-ai atins de mine?” Iar el a răspuns: “Nu, nu eu”. Deci atunci a cunoscut că era puterea lui Dumnezeu care umbrea moaştele sfinte ale Cuviosului şi i-a dat îndată tămăduire şi s-a îndreptat de gîrbovirea lui, neavînd nici urmă de boală.

După ce s-au îngropat sfintele moaşte în pămînt, un alt om avînd un duh necurat care îl chinuia cumplit, veni şi se apropie de mormîntul Sfîntului şi, stînd acolo, chema numele lui în ajutor. Fraţii care erau şi petreceau în acea mînăstire unde era îngropat Sfîntul, judecînd cu toţii că nu se cade să îngroape în pămînt un asemenea odor scump ca acela, au scos afară racla cu Sfintele moaşte. Iar cel îndrăcit, petrecînd puţine zile lîngă racla Sfîntului, a scăpat de duhul cel necurat cu rugăciunile lui şi făcîndu-se cu totul sănătos, s-a dus acasă slăvind pe Dumnezeu.

Un altul iarăşi era supărat de un duh necurat, ca şi cel dintîi. Acesta, cum a venit şi s-a atins de moaştele Sfîntului, îndată s-a izbăvit de duhul cel necurat şi s-a dus la casa sa bucurîndu-se.

Un om avea la un picior o bubă ce se numea carchin (cancer) şi mulţi ani pătimind de acea boală nevindecată, a venit la sfintele moaşte ale Sfîntului şi numai ce s-a uns la buba sa cu picăturile ce ieşeau din racla Sfîntului, îndată s-a tămăduit.

Un altul, avînd o rană nevindecată de mulţi ani şi neputînd nici un doctor să-i folosească, nici cu alte buruieni vindecătoare a-l vindeca, acela numai ce a venit şi s-a uns cu mir de la Sfîntul şi îndată s-a tămăduit.

O femeie oarecare se chinuia de trei zile şi nicidecum nu putea să nască. Aceasta trimiţind la sfintele moaşte şi aducîndu-i-se untdelemn din candela Sfîntului, numai ce s-a uns cu dînsul şi îndată a născut fără nici o durere.

O altă femeie, avînd o boală grea în părţile ascunse, pătimea foarte rău şi nu se putea tămădui cu nici un chip. Iar după ce a venit la sfintele moaşte şi şi-a pus capul pe sicriul Sfîntului, mărturisindu-şi patima cu credinţă, numaidecît a primit tămăduire precum a dorit.

Un om avea mare durere de cap şi nemaiputînd răbda durerea, a venit la sfintele moaşte şi s-a atins cu capul de racla Sfîntului Grigorie, şi întru acea noapte i s-a arătat Sfîntul în vis şi l-a apucat de creştet şi i-a despicat capul în două, şi, scoţînd o bucată de carne putredă, i-a zis: “Iată, din această pricină ţi-a venit durerea capului. Deci acum mergi cu pace şi fii sănătos”. Şi sculîndu-se din somn, s-a simţit cu totul sănătos şi s-a dus mulţumind şi slăvind pe Dumnezeu.

Alt frate avea atîta război şi sminteală în trupul lui, încît îi primejduia mîntuirea. Acesta, ducîndu-se la mormîntul Sfîntului Grigorie, şi-a mărturisit patima cu lacrimi şi a cerut ajutor de la dînsul. Şi îndată, o minune! a încetat războiul din trupul lui şi a rămas fratele nesupărat şi neispitit, slăvind pe Domnul şi mulţumind Sfîntului.

Un monah, anume Petru, a fost robit de tătari şi, ţinut fiind multă vreme închis în temniţă împreună cu mulţi alţii, într-una din zilele acelea i s-a spus că a doua zi vor să le taie capul la toţi. Iar Petru, auzind răspunsul cel de pierdere, a făcut rugăciune stăruitoare către Sfîntul Grigorie toată noaptea, ca să-l izbăvească de moartea cea fără de vreme. Şi, adormind puţin, către ziuă, i s-a arătat sfîntul în vis şi i-a zis: “Nu te teme, Petre, că nu vei muri!” Şi făcîndu-se ziuă, toţi cei ce erau închişi îşi aşteptau moartea. Iar Sfîntul, cu rugăciunile sale către Dumnezeu, mai presus de toată nădejdea, i-a izbăvit de robie, din închisoare şi de la moarte. Şi întorcîndu-se către sfintele moaşte ale Sfîntului, i-au dat mulţumire pentru izbăvire.

O femeie fiind îndrăcită de paisprezece ani şi venind la Sfîntul ca la un liman liniştit, şi petrecînd cîteva zile, cu rugăciunile Sfîntului Grigorie, s-a izbăvit de dracul ce o muncea, şi s-a întors acasă sănătoasă. După cîtăva vreme, iar a căzut într-un păcat şi iarăşi s-a îmbolnăvit, mai rău ca înainte. Deci chinuindu-se foarte rău de duhul cel necurat, iarăşi a alergat la racla Sfîntului, mărturisindu-şi păcatul cu zdrobire de inimă, cu lacrimi şi cu făgăduinţă că de acum înainte nu va mai păcătui. Şi, cerînd izbăvire cu credinţă neîndoită, îndată s-a izbăvit de duhul cel necurat şi s-a dus acasă bucurîndu-se, slăvind pe Dumnezeu şi mulţumind Sfîntului Grigorie.

In anul 1913, la 15 august, de hramul Manastirii Bistrita, a fost adusa la moastele Sfantului Grigorie o femeie tanara, paralizata de ambele picioare. Era de loc dintr-un sat nu departe de Ramnicu Valcea. Statuse deja in spital 6 luni, dar fara nici un rezultat. Rudele au asezat-o mai intai la Sfintele Daruri, apoi au inchinat-o la sfintele moaste, au trecut-o pe sub racla, i s-a facut Sfantul Maslu si a fost dusa din nou acasa.

Dupa trei saptamani, femeia a revenit la Sfantul Grigorie, insa de data aceasta mergea pe picioarele sale, ca sa-i multumeasca pentru minunea facuta cu dansa.

Sfintele lui moaşte au rămas multă vreme în acea sfîntă mînăstire în care s-a săvîrşit Sfîntul şi dădeau tămăduiri neîncetat, pentru toate felurile de boli, tuturor celor ce alergau cu credinţă neîndoită către dînsele. Astfel, străbătea vestea minunilor sale pretutindeni.

Atunci, prea binecredinciosul ban Barbu Craioveanul, care se trăgea din neamul Basarabilor, acei care au umplut Ţara Românească de sfinte mînăstiri, zidind din temelie Sfînta Mînăstire Bistriţa, întru cinstirea Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria, în judeţul Vîlcea, pe apa Bistriţei, şi vrînd să o împodobească cu un odor scump şi sfînt ca acesta, cu multă sîrguinţă şi multă rugăciune către Dumnezeu şi către Sfîntul, le-a adus cu mare cheltuială din mînăstirea unde se aflau, în sfînta mînăstire cea din nou zidită şi le-a aşezat acolo, cu multă cinste şi evlavie, în sfînta biserică în partea dreaptă.

Una din cele mai mari minuni savarsite de Cuviosul Grigorie este faptul ca, cu rugaciunile lui, sute de ani a fost crutata Manastirea Bistrita Olteana de pustiire, de foc, de daramare, de tot felul de primejdii. Atat ea, cat si vietuitorii acestui sfant lacas au fost paziti de marile nenorociri care au bantuit peste alte manastiri.

Apoi, cu rugaciunile Sfantului Grigorie, aici s-a dus o viata duhovniceasca deosebita, de adevarati calugari si schimnici. Prezenta moastelor Sfantului Grigorie era permanent un ajutor, un indemn si, in acelasi timp, o obligatie morala de traire adevarata, dupa Sfanta Evanghelie, de sporire si crestere in Duhul Sfant. Manastirea Bistrita a dat, de-a lungul celor cinci veacuri de existenta, calugari cu viata sfanta, duhovnici renumiti, stareti mari si ierarhi numerosi in trecutul Bisericii romanesti.

Surse: Vietile Sfintilor, Crestinortodox.ro

Bucură-te, Sfinte Cuvioase Părinte Grigorie!