Minunea “Focului Sfant” este cunoscuta de crestinii din Biserica Ortodoxa ca “cea mai mare dintre toate minunile crestine”. Are loc in fiecare an, la aceeasi data, in acelasi mod si in acelasi loc. Nu este cunoscuta nici o alta minune, care sa se intample cu atata regularitate si pe o perioada atat de indelungata de timp. Lumina Sfanta apare numai la invocatia Patriarhului Ortodox. Ori de cate ori non-ortodocsii au incercat sa obtina Lumina Sfanta, tentativele lor au esuat.
Minunea se intampla in fiecare an, de Pastele Ortodox, care este sarbatorit la o data diferita de cel catolic si protestant, din cauza folosirii calendarului iulian, si nu a celui gregorian, uzitat in Occident. Sfanta Lumina se aprinde in Ierusalim, pe Mormantul Domnului nostru Iisus Hristos, în Sambata Mare, ziua, între orele 12.30-14.30, în timpul Vecerniei Mari.
In nici o alta zi a anului, Biserica Sfantului Mormant nu este asa de plina ca in Sambata Pastelui. Cine doreste sa intre in biserica trebuie sa ia in considerare cam 6 ore de asteptare. Vin pelerini din toate partile lumii, majoritatea din Grecia, dar, in ultimii ani, un numar din ce in ce mai mare din Rusia si fostele tari comuniste ale Europei de Est. Pentru a fi cat mai aproape de Mormant, pelerinii innopteaza in jurul capelei Mormantului, asteptand deja din Vinerea Sfanta, de dupa-masa.

Mormantul pazit

Sfantul Mormant este controlat înca din noaptea Vinerii Mari, dupa prohod, de catre cativa politisti civili necrestini – un arab, un turc si o persoana din partea statului Israel. Ei verifica ca toate obiectele din interior sa nu aiba vreo sursa de foc, verifica lespedea Sfantului Mormant si controleaza corporal pe arhiereul grec care presara vata pe mormantul Domnului. Apoi se sting toate luminile si se pecetluieste usa Sfantului Mormant cu doua mari peceti, benzi de panza alba cu ceara si sigilii la capete, în forma de X. Gardienii raman de paza la usa Mormantului, pana cand se aprinde Sfanta Lumina.
Procesiunea pentru Vecernia Sambetei Mari se formeaza la sediul Patriarhiei Ortodoxe. Toti slujitorii se îmbraca în odajdii albe. La ora 9 dimineata, procesiunea, formata din Patriarhul Ortodox al Ierusalimului, mitropoliti si episcopi, preoti, diaconi, înconjurati de zeci de mii de pelerini, din toata lumea crestina, porneste spre Biserica Sfantului Mormant. Înainte merg patru “dragomani,” civili greci, în tinuta speciala, cu toiege metalice în maini, pentru a anunta începerea procesiunii: apoi urmeaza doi diaconi care duc pe maini Sfanta Cruce, ce are în componenta lemn din Crucea Mantuitorului.
În biserica, slujitorii, în frunte cu Patriarhul, se opresc în fata Sfantului Mormant pecetluit. Apoi înconjoara de trei ori Sfantul Mormant pe partea dreapta, în sunetul clopotelor, cantand: “Învierea Ta, Hristoase, Mantuitorule, îngerii o lauda în ceruri si pe noi, pe pamant, ne învredniceste cu inima curata sa te slavim.” La a treia ocolire se canta imnul vecerniei de la vohod, “Lumina lina a sfintei slave.” Apoi, patriarhul cu toti slujitorii se retrag în altarul bisericii ortodoxe de vizavi si stau în asteptare. Între timp, vin diferiti delegati oficiali, autoritati locale si bisericesti, armene, catolice si copte. Miile de credinciosi stau cu felinarele speciale în maini, ca sa duca acasa, în tara lor, Sfanta Lumina. Cei mai multi însa, tin în maini cate un manunchi de 33 de lumanari albe, simbolizand numarul anilor pe care i-a trait Mantuitorul pe pamant.
Pe la orele 11,30 vin de la Betlehem cateva sute de arabi ortodocsi. Ei sunt foarte evlaviosi, dar si fanatici în acelasi timp. Înconjoara Sfantul Mormant, se roaga tare cu mainile în sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfantului Mormant, de jur-împrejur, cerand Sfanta Lumina: “Doamne, trimite-ne din cer Lumina!”

Patriarhul perchezitionat

În jurul orei 12, în timp ce preotii stau la vohod, de la altarul Bisericii Învierii pana la Sfantul Mormant, patriarhul se dezbraca de omofor, de sacos si de mitra, si ramane numai în stihar alb, cu epitrahil, manecute si brau. Apoi este condus de doi diaconi si de eclesiarhul bisericii în fata Sfantului Mormant. Aici, mai întai este controlat peste tot de politistii necrestini, în prezenta reprezentantilor oficiali armeni, catolici si copti, sa nu aiba vreo sursa de foc. Apoi patriarhul desigileaza usa Sfantului Mormant, prin ruperea pecetilor si întra în prima încapere, numita “Capela Îngerului,” însotit, dupa traditie, de un arab musulman. Diaconii si eclesiarhul raman afara, la usa. Ceara de la cele patru sigilii se aduna într-o cupa de argint si se duce la altar, unde se pastreaza pana la Pastele anului urmator.
Cu doua lumanari, Patriarhul intra apoi în a doua încapere si îngenuncheaza în fata lespedei Sfantului Mormant, iar musulmanul ramane în Capela Îngerului si supravegheaza. Se sting toate lumanarile, candelele, luminile. În biserica, invaluita cu totul in intuneric, se face o mare tacere. Numai arabii agatati deasupra fac mereu semne de implorare a Sfintei Lumini. Se zice ca daca nu vin arabii sa se roage, întarzie venirea Sfintei Lumini. Toti se roaga strigand: “Doamne, da-ne Lumina!”, “Sa vina Lumina!”, “Trimite-ne din cer Lumina!”.

Focul ceresc


Dupa 15-20 de minute de rugaciune fierbinte, toata lumea din Biserica observa o lumina puternica, ca o scanteie luminoasa de fulger, coborand în zigzag prin cupola mare a Bisericii. În multime se aud glasuri de emotie în toate limbile. Scanteia dumnezeiasca coboara deasupra Capelei Sfantului Mormant, ca un glob de lumina ce se sfarama în mici bucati. Apoi intra înauntru ca o raza subtire de foc, coboara pe lespedea Mormantului si aprinde vata presarata deasupra.


Patriarhul aduna cu mainile vata aprinsa de o flacara galben-verzuie, care timp de cateva minute nu arde. Apoi, pune vata aprinsa în doua cupe de aur cu gauri si iese în Capela Îngerului. Aici aprinde doua buchete mari de cate 33 de lumanari, în prezenta musulmanului, iar cupele aprinse le da, pe doua ferestre mici, afara, la cei doi diaconi ortodocsi. Acestia duc o cupa la Sfantul Altar, iar a doua la biserica Sfintilor Împarati Constantin si Elena, de la Patriarhie. Apoi, patriarhul iese în fata Sfantului Mormant cu cele doua faclii aprinse si striga de trei ori: “Veniti de luati Lumina!”


În clipa cand patriarhul iese din Sfantul Mormant, se aprind singure cele sase candele ale ortodocsilor de deasupra, o parte de lumanari din sfesnice si candelele din Altarul Bisericii Mari, sub privirile uimite ale tuturor. Apoi, doi diaconi il iau pe patriarh si îl duc în Sfantul Altar. În cel mult trei minute, toti credinciosii adunati aprind felinarele si buchetele de cate 33 de lumanari.


Biserica este parca o flacara vie. Multi se ating de flacara cu fata, cu mainile, cu hainele, pentru binecuvantare, fara a se arde. Abia dupa cateva minute flacara arde în mod normal.


Tot acum iau Sfanta Lumina de la patriarh, catolicii, armenii si coptii si o duc în altarele lor, unde o pastreaza tot anul. La urma, patriarhul tine o scurta predica de multumire Mantuitorului si de întarire a credintei ortodoxe. Timp de doua ore se scurg zeci de mii de pelerini prin fata Sfantului Mormant, cu Sfanta Lumina în maini si cu caldura credintei în inimi. La orele 3 dupa amiaza, Vecernia si procesiunea Sfintei Lumini iau sfarsit.

Minunea de-a lungul veacurilor – Istoricul Luminii Sfinte

Din secolul 4 d.H. pana in timpul nostru, exista surse care descriu minunea pogorarii Luminii Sfinte.
Staretul rus Daniel, in relatarile sale, scrise intre anii 1106-07, prezinta intr-o maniera foarte detaliata “minunea Luminii Sfinte” si ceremoniile care o incadreaza. El descrie cum Patriarhul se duce in capela Mormantului cu doua lumanari stinse. Patriarhul ingenuncheaza in fata pietrei unde Hristos a fost pus dupa moarte si spune anumite rugaciuni, dupa care se intampla minunea. Lumina, albastra, porneste din piatra, iar dupa putin timp aprinde candelele apropiate si cele doua lumanari ale Patriarhului. Aceasta lumina este Focul Sfant si se raspandeste la oamenii prezenti in Biserica.
Cronicarul englez, Gautier Vinisauf, povesteste ca ” in 1187, sarazinii, sub comanda sultanului Saladin, au cucerit Ierusalimul. In acel an, sultanul a dorit sa ia parte la ceremonie, chiar daca nu era crestin. La sosirea sa, focul ceresc a coborat brusc.. sarazinii au spus ca focul pe care l-au vazut a fost produs prin mijloace frauduloase. Saladin, vrand sa demaste impostura, a stins lampa care a fost aprinsa de focul din cer, dar aceasta s-a reaprins imediat. A stins lampa a doua oara si apoi a treia oara, dar lampa s-a reaprins de la sine. Foarte tulburat, sultanul a inceput sa strige uimit:” Da, curand o sa mor, sau o sa pierd Ierusalimul!”
Ori de cate ori non-ortodocsii au incercat sa obtina Lumina Sfanta, tentativele lor au esuat lamentabil. Se cunosc cel putin trei astfel de incercari. Una dintre cele mai memorabile a avut loc in 1579, in timpul ocupatiei otomane a Ierusalimului. In acel an, crestinii ortodocsi n-au avut bani sa plateasca taxa impusa pentru a intra in Biserica. Turcii au acceptat mita doar de la armeni, care urmareau ca ei sa fie singurii care sa primeasca Focul Sfant. Patriarhul ortodox a fost nevoit sa mearga intr-o biserica alaturata, pentru a fi cat mai aproape de altarul unde in fiecare an are loc minunea. Cu sfesnicul in mana, patriarhul spera ca va primi Focul Sfant, de la armeni, printr-o fereastra deschisa. Dar lucrurile s-au petrecut altfel. Lumanarile armenilor nu s-au aprins, desi acestia se rugau ca Dumnezeu sa le trimita Lumina.

Dintr-o data, un fulger a lovit napraznic mijlocul coloanei de marmura din incinta curtii interioare a Bisericii si a crapat-o, iar prin fisura, Focul Sfant a trecut drept spre lumanarea Patriarhului, pe care a aprins-o.
Un muezin musulman, pe nume Tounom, care a vazut miraculosul eveniment, dintr-o moschee aflata in apropiere, s-a convertit pe loc la ortodoxie. A inceput sa strige ca Hristos este adevaratul Dumnezeu si a sarit din moschee, de la o inaltime de 10 metri. Soldatii turci l-au prins si l-au ars de viu. Toate acestea s-au intamplat sub sultanul Murad al IV-lea, cand Patriarh al Ierusalimului era Sofronie IV.

In loc de concluzie

Cine crede în Hristos si vrea sa vada o mare minune a zilelor noastre, cine doreste sa se întareasca mai mult în credinta, sa mearga la Mormantul Domnului de Sfintele Pasti si va vedea minune negraita. Persoana care experimenteaza o astfel de minune pleaca de la Ierusalim complet schimbata. Pentru multi dintre cei care participa la ceremonie, viata se imparte in doua mari perioade: “inainte” si “dupa” miracolul Luminii Sfinte de la Ierusalim.
Intru in Mormant si ingenunchez cu frica sfanta in fata locului unde a zacut trupul lui Hristos dupa moarte. De aici a inviat cu slava Domnul si de aici si-a raspandit Lumina in lume. Spun anumite rugaciuni care ne-au fost transmise de-a lungul secolelor si dupa aceea astept. Cateodata astept cateva minute, dar in mod obisnuit minunea se intampla imediat dupa ce am spus rugaciunile. Din mijlocul pietrei pe care a fost culcat Iisus se revarsa o lumina nedefinita, in mod normal cu o tenta albastrie, dar culoarea se poate schimba si lua multe nuante. Nu poate fi descrisa cu cuvinte omenesti. Lumina rasare din piatra ca si ceata care se ridica deasupra unui lac, piatra pare a fi acoperita de un nor, dar este lumina. Lumina se comporta diferit in fiecare an. Uneori acopera doar piatra, alteori lumineaza tot Mormantul, asa incat oamenii de afara vad Mormantul plin de lumina.”(Patriarhului Ierusalimului Diodorus)
Biserica Sfantului Mormant a fost construita de Constantin cel Mare, la mijlocul secolului IV. A fost distrusa de mai multe ori, cruciatii fiind cei care au construit biserica asa cum o stim azi. Teologi, istorici si arheologi considera ca biserica contine atat Golgota – micul deal pe care a fost rastignit Isus – cat si “mormantul cel nefolosit” din apropierea Golgotei, unde a fost asezat trupul mort al lui Iisus, asa cum scrie in Evanghelie. In jurul mormantului lui Iisus s-a inaltat o capela mica cu doua incaperi: una mai mica in fata mormantului si incaperea mormantului insusi, in care nu incap mai mult de 4 persoane. Aceasta capela este centrul evenimentului miraculos.
Lumina Sfanta nu este impartita doar de Patriarh. Ea actioneaza si de una singura. Iese din Sfantul Mormant, avand o nuanta complet diferita de cea a luminii naturale. Scanteieaza, licareste ca un fulger, zboara precum un porumbel in jurul Sfantului Mormant, aprinzand lampile cu ulei de maslin care atarna in fata tabernacolului. Se roteste dintr-o parte in alta a bisericii, intra in capelele aflate in interior si aprinde micile felinare aflate aici. Lumina aprinde, de asemenea, si lumanarile anumitor pelerini. Adeseori, felinarele se aprind in fata ochilor uimiti ai credinciosilor. Aceasta lumina divina prezinta si anumite particularitati. Are o nuanta albastruie si nu arde. In primele minute ale aparitiei ei, daca atinge fata, gura sau mainile, nu provoaca arsuri.


Incep sa observ firicelele si fulgerele de lumina de pe pereti! Apoi am avut impresia ca este o mare de Lumina, s-a luminat totul. Ma cuprinde un fior de teama, desi nu “teama” este cuvantul: era o senzatie unica, simti ca esti invaluit, dar parca este prea cuprinzator … deodata remarc la cineva de la balcon o flacara mare la manunchiul ce il tinea in mana – parca se aprinsese din cer! Apoi – inca la cineva. O valvataie! Nu pot sa descriu ce stare aveam: de bucurie si uimire si multumire si . Lumina, despre care am aflat ca a tasnit din Mormant inainte ca Patriarhul sa o imparta, a ajuns, din mana in mana, si la noi. Incerc sa imi aprind manunchiul de la cineva, mica flacaruie tremuranda se aprinde, se stinge apoi se face lumina. Apuc sa trec de vreo doua ori cu mana pe deasupra flacarii – nu arde, nu frige O flacara mare, alb-rosiatica in manile mele, care nu arde! N-am mai rezistat Un hohot de plans m-a cuprins, cutremurandu-ma. As fi stat acolo plangand, pentru mine, pentru cei dragi, pentru toata lumea Bucuria din jur era de nedescris. Fiecare se manifesta intr-un fel: mirare, bucurie, lacrimi. Tot raul fusese doborat. Uitasem toti ca mai devreme nu aveam loc unii de altii. Acum eram bucurosi ca impartim Lumina.” ( Ileana Petrescu – martor ocular)

Sursa: http://www.ziaruldemures.ro/fullnews.php?ID=235


 

Din experienta Pr. Prof. Safta Gheorghe – Seminarul Teologic “Sf. Ioan Gura de Aur” din Targoviste:

 

Sfanta si Marea Sambata este zi de meditatie, rugaciune si reculegere, deoarece ea rememoreaza timpul cat a stat in mormant trupul Domnului Iisus. Este un timp de tacere si repaos. Astazi, credinciosii se pregatesc pentru majestoasa slujba pascala ce incepe la miezul noptii. Traditia bisericeasca afirma ca in timpul cat trupul lui Iisus a stat in mormant, Iisus s-a cogorat pana in iad, de unde i-a eliberat pe Adam si Eva si pe dreptii Vechiului Testament, ca inceput al invierii si al mantuirii tuturor dreptilor, lucru prezentat in icoanele dedicate Invierii Domnului.
Revenind la ceea ce se intampla in Tara Sfanta, in Israel si revenind la a va povesti experienta mea acolo din Saptamana Sfanta, trebuie sa stiti ca Politia pazeste Sfantul Mormant cu strictete ca nimeni sa nu se mai poata apropia de usa inchisa. In Biserica devenita neincapatoare, se afla mii de oameni veniti din toate partile lumii din credinta, pentru folosul sufletesc dar mai cu seama pentru a vedea marea minune ce avea sa se intimple. In Sambata Mare, desi aveam vestimentatia adecvata unui cleric si invitatie de la Patriarhia de la Ierusalim, mi-am facut cu greu loc catre Mormantul Domnului, printre miile de pelerini veniti din toate colturile lumii, mai ales ca interiorul era aproape plin, iar afara astepta sa intre o mare de oameni, unii chiar au lesinat. La ora 10 dimineata, cand soarele ardea cu putere am reusit sa ajung in curtea Sfantului Mormant. Aproape imi pierdusem nadejdea de a intra. Asteptand la randul creai, pentru ca politia nu a mai permis accesul pe baza invitatiilor, deodata, cei din jurul meu au inceput sa strige si sa tipe aratand cu mainile catre cer. Nu intelegeam ce spun, insa uitandu-ma in sus am ramas uimit: in jurul soarelui aparuse un curcubeu perfect rotund, care impresiona. Imaginea era extraordinara… Am ramas tacut, cu privirea la cer mult timp. Abia dupa vreun sfert de ora m-am gandit sa fotografiez ceea ce vedeam pe cer .
In cele din urma am reusit sa patrund in biserica Sfantului Mormant. De la Piatra Ungerii (desi politia ne-a indicat sa mergem spre stanga, intr-un Ioc de unde nu se mai vedea nimic), am prins curaj si, netinand cont de acele indicatii, am mers spre dreapta, asa cum imi propusesem. Astfel, am putut sa ma pozitionez intr-un loc de maxima vizibilitate, chiar in fata Sfantului Mormant, ceea ce a fost o adevarata binecuvantare.
La ora 11.30 vin de la Betleem cateva sute de arabi ortodocsi, sa ia Sfanta Lumina. Ei sunt foarte evlaviosi, dar si galagiosi in acelasi timp, inconjoara Sfantul Mormant, se roaga tare cu mainile in sus, se urca unii pe umerii altora, se agata de peretii baldachinului Sfantului Mormant, de jur-imprejur, ca albinele pe fagure, si ridica mainile, cerand Sfanta Lumina: “Doamne, trimite-ne din cer Lumina!”.
La ora 13:45 a aparut Patriarhul Irineu, insotit de numerosi clerici, care au inconjurat Sfantul Mormant de trei ori. Apoi, ei au iesit din Altarul Bisericii invierii (aflata in fata Sfantului Mormant), inaintea lor aflandu-se cele 12 steaguri cu insemnari din viata Mantuitorului. Ocolesc Sfantul Mormant de trei ori in versuri de cantari si in sunetele clopotelor care sunau in tot Ierusalimul. Acum, toti cei prezenti canta “Kyrie Elcison!” (Doamne miluieste!) si “Axios!” (Vrednic este!).
Sfanta Lumina
In jurul orei 14, are loc minunea in Biserica Sfantului Mormant din Ierusalim, pentru milioane de credinciosi, locul cel mai sfant de pe pamant. Toate candelele au fost stinse noaptea trecuta si acum se sting si restul luminilor artificiale, astfel incat Biserica este invaluita cu totul in intuneric. Acum, Sfantul Mormant este desigilat de catre clerici si oficialitati, Patriarhul se dezbraca de vesmintele sale, ramanand numai in stihar, care simbolizeaza Giulgiurile cu care Iisus a fost infasurat in groapa, apoi intra in interiorul acestuia.Un diacon tine un potir de aur foarte pretios si asteapta alaturi de usa Sfantului Mormant. Patriarhul se apleaca in genunchi cu capul plecat pe Sfanta Piatra si face o rugaciune tainica… impreuna cu toata suflarea sunt emotionat si astept Sfanta Lumina, marea Minune! Deodata, un vant lin se simte pe deasupra pietrei Sfantului Mormant si apare o lumina alba-albastruie care nu arde, desi este o lumina de foc, lucru pe care l-am observat si ne-a impresionat puternic.


In timp ce Patriarhul este in capela, in genunchi in fata pietrei, afara este intuneric, dar departe de a fi liniste. Se aude un murmur tare si atmosfera este foarte tensionata. Cand Patriarhul vine afara cu lumanarile aprinse, stralucind puternic in intuneric, un strigat de bucurie se aude in toata Biserica, comparabil doar cel dupa un gol la meciurile de fotbal. Acum Patriarhul se intoarce si iese dintre peretii de stanca cu cele doua manunchiuri de lumanari arzand. In clipa primului pas facut afara din golul de piatra, ca la un semn nevazut, cele 33 de candelele din argint, aflate deasupra Mormantului, se aprind singure, vestind lumii ca Fiul lui Dumnezeu intrupat, Hristos, S-a ridicat din morti…. Apoi Lumina se intinde ca un glob de foc si aduce viata si in candelele de deasupra Pietrei ingerii. Patriarhul Irineu paseste incet, pana in pragul intrarii. Intre marile usi ale Mormantului, tine sus, deasupra capului, lumanarile aprinse de puterea nevazuta si rosteste puternic: “Hristos a inviat! Veniti de luati Lumina!” Am reusit printre primii sa aprind buchetul cu cele 33 de lumanari (dupa anii Mantuitorului) si cand Patriarhul s-a apropiat de noi, am strigat in greceste, din tot sufletul: Axios, Kirie eleison! Strigam acestea pentru ca ne dadeam seama ca Sfanta Lumina venea numai la rugaciunile slujitorilor Bisericii Ortodoxe.


Sunetul vocilor se inalta puternic, lumea se bucura, striga, radea, se inchina, raspundea in cor “Adevarat a inviat!”. Patriarhul apleaca mainile si pare ca Lumina Mantuitorului se intinde ca un val peste oameni. Firava la inceput, patrunde apoi in multime. Pare ca sta deastipra capetelor ca un nimb. in mainile tuturor se aprinde cate o lumanare, doua, trei, apoi sute si mii de luminite. Chiar am atins flacara coborata din ceruri si am vazut ca nu patesc nimic (caci putini stiu ca Lumina Sfanta de la Mormantul lui Hristos nu face rau).

Ea poate fi atinsa, poate fi luata in palme, fara pericol, caci vreme de doua minute ea nu are puterea sa arda… Apoi, izbucneste urias, maiestuos, dangatul asurzitor al clopotelor sfinte si vocea Patriarhului, puternica, canta, acoperind vuietul multimii: “Hristos a inviat din morti, cu moartea pre moarte calcand!”…

Miracolul nu se limiteaza doar la ceea ce se intampla in interiorul Mormantului unde se roaga Patriarhul. Mai semnificativ este poate faptul ca, exista relatari potrivit carora, Lumina apare si in afara Mormantului. in fiecare an, multi credinciosi declara ca Lumina a aprins de la sine lumanarile pe care le tineau in mana. Toata lumea asteapta in Biserica cu lumanari in mana, in speranta ca s-ar putea aprinde spontan. De multe ori, candele stinse se aprind de la sine sub ochii pelerinilor. Flacara albastra poate ii vazuta deplasandu-se in diferite locuri din Biserica.
Un numar de declaratii semnate de pelerinii ale caror lumanari s-au aprins spontan atesta adevarul acestor intamplari. Cine traieste de aproape minunea aprinderii lumanarilor sau vede Lumina albastra, de obicei paraseste Ierusalimul total schimbat si pentru toti care iau parte la acest eveniment exista un “inainte si dupa”, minunea Sfintei Lumini de la Ierusalim.
Mare bucurie aduce in sufletele multimii aceasta minune. Avand sansa de a vedea Sfanta Lumina, am considerat-o ca pe o lucrare divina, eram transfigurat, intelegand ca Hristos ma cheama si ma indeamna sa duc o viata placuta lui Dumnezeu, prin fapte bune si intarirea dreptei credinte. Sfanta Lumina este un semn de imbarbatare pentru crestinii ortodocsi care, de-a lungul vremurilor, au fost batjocoriti, dar lisus, in multa bunatatea Lui, nu i-a parasit si nu i-a uitat niciodata! Lumina va cobori pana la sfarsitul veacului, pentru ca nu depinde de vrednicia nimanui, ci de mila si dragostea lui Dumnezeu. Lumina va cobori sa ne intareasca in asteptarea celei de-a doua veniri a lui Hristos, cand se va face Dreapta Judecata.
Vrednic de mentionat este faptul ca, in miercurea din Saptamana Luminata, m-a ajutat bunul Dumnezeu sa slujesc Sfanta Liturghie in Sfantul Mormant, impreuna cu episcopul de atunci si patriarhul de acum Teofil. Il implor pe Atotmilostivul Dumnezeu sa va invredniceasca si pe voi, cititorii, sa puteti calca pe urmele Mantuitorului nostru lisus Hristos, Caruia I se cuvine lauda in veci vecilor, Amin.
Hristos a Inviat !

Pr. Prof. Safta Gheorghe – Seminarul Teologic “Sf. Ioan Gura de Aur” din Targoviste


 

Minunea Focului Sfant este aproape necunoscuta in Vest. In zonele protestante aceast lucru poate fi explicat intr-o anumita masura prin faptul ca nu exista o adevarata traditie a minunilor; oamenii nu prea stiu in ce “sertar” sa le incadreze si nici ziarele nu le acorda prea mult spatiu. Dar in Traditia catolica exista un interes mare pentru minuni. Si totusi de ce este aproape necunoscuta Sfanta Lumina? Responsabila pentru aceasta situatie este politica bisericeasca. Doar Bisericile Ortodoxe iau parte la ceremoniile care incadreaza Minunea. Se intampla doar de Pastele Ortodox fara prezenta vreunei autoritati bisericesti catolice. Pentru anumiti ortodocsi aceasta dovedeste ca Biserica Ortodoxa este singura Biserica legitima a lui Hristos pe Pamant iar acest punct de vedere cauzeaza anumite neintelegeri in Biserica catolica.


 

Contestari

Ca si in cazul altor minuni, exista oameni care cred ca nu este altceva decat o inselaciune si o “capodopera” de propaganda ortodoxa. Cred ca patriarhul are o sursa de foc in interiorul Mormantului. Acesti critici sunt insa caz confruntati cu o serie de probleme.Chibriturile si alte surse de foc sant o inventie relativ recenta. Doar cu cateva sute de ani in urma aprinderea unui foc dura mult mai mult decat cele cateva minute pe care Patriarhul le petrece in Mormant. S-ar putea replica, faptul ca este posibil sa existe o lampa cu ulei care sa arda in interiorul Mormantului dar, autoritatile locale au controlat Mormantul si nu au gasit nici o sursa de foc..

Totusi cel mai puternic argument impotriva unei inselaciuni nu sunt declaratiile Patriarhilor. Adevaratele provocari pentru sceptici sunt miile de declaratii, independent, date de pelerini ale caror lumanari s-au aprins spontan fara vreo posibila explicatie.

Interviu cu Părintele Eftimie MITRA de la Schitul Huta, Bihor

Luni 21 mai 2007, de Prof. Cristian MARC
- Aţi fost anul acesta de Paşti la Ierusalim. Ce ne puteţi spune despre Sfânta Lumină şi alte lucruri deosebite care v-au impresionat?

- Am fost cu un grup de pelerini din România. Un pelerinaj organizat de Mitropolia Banatului în colaborare cu aşezământul românesc de la Ierihon. Totul a fost impresionant, locul unde S-a născut Mântuitorul, unde a copilărit, unde a fost botezat, unde a fost ispitit, unde S-a rugat cu ucenicii Săi, activitatea Sa de propovăduire, minunile, locul unde a fost judecat şi răstignit şi multe altele. Când treci prin aceste locuri încerci să retrăieşti clipe care s-au petrecut în urmă cu aproximativ două mii de ani şi e firesc ca acestea să te impresioneze. Ceea ce am citit în Evanghelie, am văzut acum cu ochii. Am mai văzut şi două mari minuni ce se petrec doar în Ortodoxie şi anume venirea Sfintei Lumini şi întoarcerea Iordanului.

- Cum a venit anul acesta Sfânta Lumină?

- Anul acesta a venit sub formă de raze. Nu vine la fel în fiecare an. Altădată a venit în formă de fulgere sau spirală, sau ploaie de lumină etc.
- Cum au fost aceste raze?

- Raza pe care am văzut-o s-a perindat pe la mai multe persoane. A venit de sus, a ricoşat în lumânarea unui arab ortodox, din lumânarea acestuia s-a îndreptat sus la etaj în lumânarea unui călugăr. După ce s-a aprins şi lumânarea acestuia, raza de lumină a mers direct în mănunchiul de lumânări ce le ţinea în mână un copil după care am pierdut-o din ochi. Se deplasa de la o lumânare la alta cu multă repeziciune. O altă rază a mers direct spre Altarul grecesc. Am fost foarte atent la candelele de la intrarea în Sfântul Mormânt. Nu am reuşit să văd momentul aprinderii acestora căci am urmărit raza despre care v-am povestit dar după ce am pierdut din ochi acea rază, m-am uitat spre candele şi erau deja aprinse. Totul s-a întâmplat în mai puţin de jumătate de minut. În acest interval de timp cei cărora li s-au aprins singure lumânările au dat şi celor din jur şi astfel foarte repede Sfânta Lumină a ajuns la o mare parte a celor prezenţi în Biserică. Un alt arab ortodox a aprins o făclie de la arabul căreia i-a venit Lumina şi a fugit repede cu ea afară să le-o dea şi celor ce erau în curte.
- Sfânta Lumină a venit doar la persoanele despre care ne-aţi povestit?

- Eram în partea stângă a Sfântului Mormânt cam la 8-9 metri şi doar pe acestea le-am văzut. Se poate să fi venit şi la alte persoane din cealaltă parte a baldachinului în care se află Sfântul Mormânt. În fiecare an vine la Patriarhul Ortodox al Ierusalimului. Uneori, cum a fost şi în cazul de faţă, vine şi la unele persoane din biserică. Şi anul acesta simultan cu venirea Luminii la patriarh, a venit şi la alţii.

[…]

- Cum explicaţi faptul că această minune se petrece doar la ortodocşi?

- Această minune, la început, a venit pentru toată creştinătatea, dar pe măsură ce unii au introdus fel de fel de inovaţii doctrinare şi s-au depărtat de Biserica primară şi învăţăturile ei de credinţă, au pierdut şi comuniunea cu Capul Bisericii care, după cum spune Sfântul Apostol Pavel, este Însuşi Mântuitorul Iisus Hristos. Apusenii au primit şi ei Sfânta Lumină până la Schisma din 1054 dar după aceea nu au mai primit-o. În „Istoria Sfântului Mormânt” e relatată o istorioară din anul 1112 când, în timpul cuceririi Ierusalimului de către cruciaţi, i-au scos pe ortodocşi afară din Sfântul Mormânt iar slujba a fost făcută de cardinali şi preoţi catolici. Văzând că Sfânta Lumină nu vine, după lungi aşteptări, împăratul a poruncit să vină patriarhul ortodox. Imediat după sosirea patriarhului ortodox, Sfânta Lumină a venit în făcliile acestuia. Răspunsul Mântuitorului a fost categoric, El nu poate fi influenţat de bani şi putere politică. Dacă sub presiunile politicii mondialiste ni se spune că „toţi se mântuiesc” şi „toţi avem acelaşi Dumnezeu”, masoneria încearcă o uniformizare a credinţei, răspunsul pe care ni-l oferă Mântuitorul Iisus Hristos e la fel de prompt şi categoric şi în zilele noastre, la fel ca şi în urmă cu sute de ani. Dacă s-a dezvoltat civilizaţia şi a progresat ştiinţa, asta nu înseamnă că trebuie să schimbăm dogmele, învăţătura de credinţă pe care Hristos ne-a lăsat-o prin ucenicii Săi, Sfinţii Apostoli. Adevărata ştiinţă nu a fost niciodată împotriva lui Dumnezeu. Acceleraţia gravitaţională, forţele de atracţie între două sau mai multe corpuri, şi alte legi ale fizicii şi chimiei au fost rânduite tot de Dumnezeu, altfel întregul Univers ar fi un haos. Au încercat unii ca, sub numele ştiinţei, să schimbe legile biologiei, să cloneze legea divină, cei care de-a lungul timpului au introdus inovaţii au căzut în erezii şi hule. Sfântul Ioan Gură de Aur spunea într-o omilie de-a sa că, dacă ai schimbat un cuvânt sau o literă din învăţătura de credinţă, ai falsificat întreaga credinţă. Ortodoxia a păstrat această credinţă neschimbată şi, ca răspuns, Dumnezeu îi oferă an de an Lumina Sa. De aceea Sfânta Lumină vine doar la Paştile ortodox. Unii au schimbat chiar şi data serbării paştilor.

[…]

- Ca încheiere, ce ne puteţi spune despre Sfânta Lumină?

- Firesc, nu toţi avem posibilitatea să ajungem acolo pentru a o vedea cu ochii trupului, dar nimic nu ne împiedică să o primim în sufletele noastre. Să ne mai rupem de multe dintre preocupările şi frământările inutile, care de multe ori, ne îngreuiază mintea şi sufletul şi să ne gândim la scopul vieţii noastre, căci Dumnezeu nu l-a făcut pe om ca el să mănânce şi să bea şi să se desfăteze în luxuri şi pofte, ci pentru ca el să trăiască în comuniune cu Creatorul lui. Când eşti lângă Mormântul Mântuitorului, nu mai poţi invidia, nu mai ai puterea să fii ranchiunos şi nu-ţi mai stă gândul la mâncat şi băut. Atunci te cuprinde o dragoste nemărginită faţă de semeni, iar pe Dumnezeu ai vrea să-L poţi cuprinde în braţe, uiţi de duşmani şi de cei ce te-au supărat iar dragostea îţi inundă toate mădularele. E ceva ce nu se poate exprima în cuvinte.

La fel e şi cu venirea Sfintei Lumini, aceasta produce schimbarea lăuntrică a celor ce o văd şi o simt în inima lor. Atunci te simţi împlinit sufleteşte. Am întâlnit persoane care au plâns de bucurie. Îţi vine să-l îmbrăţişezi pe cel de lângă tine, chiar dacă nu l-ai mai întâlnit niciodată, te simţi ca în Ceruri. Când am venit acasă, am dus fotografii şi un film cu Sfânta Lumină pe care îl voi da celor ce nu s-au putut deplasa acolo. Sunt minuni pe care Dumnezeu le săvârşeşte în zilele noastre din dragoste faţă de creatura Sa. Noi trebuie doar să vrem să le vedem. Şi noi suntem datori a răspunde dragostei Lui prin dragoste. A iubi pe aproapele e o „minune” pe care şi noi o putem săvârşi.

Hristos a Înviat!