Teoria karmei şi a reîncarnării constituie învăţătura de bază a celor mai multe erezii şi secte contemporane. Credinţa în reîncarnare a dobândit, mai ales începând cu anii ’60, mulţi discipoli, atât din rândul europenilor, cât şi din cel al grecilor. Propaganda care i se face lucrează foarte eficace.
Astfel, potrivit cu o statistică care s-a făcut la începutul anilor ’90, s-a constatat că aproximativ 20% dintre greci cred în reîncarnare. Cam acelaşi procentaj, poate ceva mai mare, îl întâlnim şi în ţările Europei şi ale S.U.A. Merită să fie consemnat faptul că la începutul secolului XX, potrivit cu datele Societăţii Teosofice, numai 1% dintre europeni credeau în reîncarnare.
Este vorba aşadar de o problemă foarte serioasă, deoarece aderarea la această credinţă aduce cu sine ieşirea din sânul Bisericii.
Odată cu răspândirea acestei teorii, creşte şi numărul ofertelor de pe piaţa religioasă’, adică în spaţiul sectelor contemporane. Astfel, citim: Dacă veţi medita cincisprezece minute pe zi veţi putea pune la punct 10.000 de vieţi.
Credinţa în reîncarnare, spun ei, dă soluţii la toate problemele şi explicaţii la toate subiectele.
Haideţi să luăm lucrurile de la început. Teoria reîncarnării, adică credinţa că după moartea trupului sufletul intră în alt trup de om sau de animal, este o învăţătură foarte veche, care, prin oracole, s-a răspândit în întreaga lume încă din antichitate, începând cu Babilonul, Egiptul, vechea Eladă şi Roma. Adepţii lui Orfeu, Pitagora şi adepţii lui, Platon şi adepţii lui, Plotin, neoplatonicii şi gnosticii credeau în această teorie. în realitate însă nu era vorba de o concepţie omenească, ci de o învăţătură pe care diavolii, ascunşi în spatele zeităţilor antice, o transmiteau la toată lumea prin intermediul oracolelor şi al misterelor antice idolatre.
Pe piaţa religioasă contemporană este oferită mai ales varianta asiatică a teoriei (hinduistă şi budistă) şi cea apuseană, de provenienţă teosofică.
Cât priveşte teoria asiatică a reîncarnării, aceasta este transmisă mai ales prin guruism. Guruismul ca mişcare nu este unitar. Deşi există diferenţe specifice fiecărui curent, două puncte ale învăţăturii guruiste sunt comune şi esenţiale: cele referitoare la karma şi la reîncarnare.
* * *
Consecinţele teoriei
Consecinţele acestei teorii sunt distrugătoare, atât pentru om cât şi pentru societate. Dacă toate sunt determinate de karma pe care a acumulat-o cineva în vieţile anterioare, atunci nimeni nu este răspunzător pentru faptele sale. Atunci toate, chiar şi cele mai mari crime, sunt justificate, de vreme ce nu există în esenţă discernământul care să facă deosebirea dintre bine şi rău. Orice lucru bun care se face cu alipire nu este în realitate un bine, deoarece produce karma, în timp ce orice lucru rău care nu se face cu alipire nu produce karma, prin urmare este considerat un lucru pozitiv. Şi aceasta deoarece îl aduce, chipurile, pe om mai aproape de scopul său, care este eliberarea din ciclul chinuitor al reîncarnărilor (samsara).
Astfel se produce o răsturnare a concepţiei despre dreptate şi morală, pe care o avem nu numai noi, ortodocşii, dar şi omul apusean, în general; adică concepţia care este bazată pe învăţătura despre Dumnezeu, om şi lume a Creştinismului.
Îndemnul Sfântului Apostol Pavel bucuraţi-vă cu cei ce se bucură, plângeţi cu cei ce plâng este considerat alipire de către adepţii teoriei karmei şi a reîncarnării.
Cercetătorul german al ereziilor Friedrich-Wilhelm Haack, într-una din cuvântările sale ţinute în Atena (1989), spunea:
Odată, pe când mergeam împreună cu un guru pe un drum din Rizikes (India), am văzut stând pe marginea drumului un cerşetor şi i-am aruncat o monedă. Atunci gurul a râs şi a spus: „Ah, voi creştinii!…” Apoi m-a întrebat: „De ce îl ajuţi? El însuşi este vinovat pentru starea în care se află”. Şi Haack conchide: „Aceasta este mentalitatea care sugrumă orice acţiune socială”.
Potrivit cu adepţii învăţăturii guruiste, cel care se supune legii karmei este mai drept şi mai moral decât cel care respectă cele zece porunci.
Astfel, dacă cineva ajută pe semenul său aflat în suferinţă, participând la durerea lui, acumulează karma. Aşadar fapta lui, aparent bună, în realitate este rea deoarece nu-l ajută să iasă din ciclul samsarei. Dar nici cel suferind nu este ajutat. îl vom ajuta numai atunci când îl vom lăsa în starea în care se află, pentru a-şi ispăşi karma. Căci de nu şi-o va ispăşi în această viaţă, se va naşte din nou pentru a o ispăşi în altă viaţă.
Pe de altă parte, un jaf sau o ucidere care se va face „fără alipire”, adică ca şi cum şi-ar juca cineva rolul său pe scena unui teatru fără să se identifice cu el, este considerat un lucru bun(!), deoarece nu acumulează karma. Aşadar cel care acţionează astfel se apropie de împlinirea scopului său, care este ieşirea din ciclul reîncarnărilor. Unuia ca acesta nu i se poate cere socoteală de către nimeni. Cel care săvârşeşte o ucidere sau un furt, face aceasta ispăşindu-şi karma sa. Dar şi victima îşi ispăşeşte propria sa karmă. Şi, desigur, nu ar fi putut să o ispăşească fără cel care a săvârşit aceasta.
Stareţul Paisie Aghioritul ne dă o frumoasă pildă pentru a descrie diferenţa esenţială dintre un om care a fost adăpat cu rugăciunea ortodoxă şi un altul care a fost adăpat cu meditaţia orientală. El spune: Să presupunem că un hinduist se află pe malul mării şi se autoconcentrează. Dacă în momentul acela cineva se primejduieşte în mare şi cere ajutor, acesta va rămâne cu desăvârşire nepăsător: nu se va mişca din poziţia sa ca să nu se lipsească de plăcerea ce o simte. În timp ce, dacă s-ar afla acolo un monah ortodox şi ar rosti Rugăciunea lui lisus, ar lăsa metania şi s-ar arunca in mare ca să-l salveze.
Dar să revenim. Pentru adeverirea celor de mai sus redau un text de la Satyanantashram: Nu este nevoie să constrângeţi karma, prietenia, iubirea de slavă, nici chiar mânia, nesaţul sau patima (desfrânării). Ci trebuie să trăiţi o viaţă foarte libertină. Nu cred că omul greşeşte, că poate apuca pe un drum rău sau că poate deveni rău. Cred că situaţia în care se află a fost creată pentru a putea evolua.
Toate acestea răstoarnă morala, dreptatea, asistenţa socială şi legislaţia, aşa cum le-am observat în societăţile occidentale.
Potrivit acestei învăţături, toată viaţa noastră pe pământ are o valoare negativă şi orice situaţie va trebui să fie acceptată în mod cu totul pasiv, în felul acesta omul se netrebniceşte; paralizează în el orice încercare de a se împotrivi nedreptăţii şi constrângerii. I se slăbănogeşte orice simţământ de responsabilitate socială. Vinovaţii pentru starea în care se află cei nedreptăţiţi sau cei care suferă sunt ei înşişi, iar nu cei care îi nedreptăţesc.
Aşa cum scrie Borges, hinduiştii consideră mila ca fiind o ostentaţie, o greşeală, pentru că starea nefericită nu face altceva decât să-l ajute să-şi ispăşească greşalele pe care le-a săvârşit într-o viaţă anterioară. Şi orice încercare de a-l ajutora întârzie inevitabila plată a datoriei. Din această pricină Ghandi a condamnat fondarea azilelor şi a spitalelor. Credinţa în reîncarnare este atât de puternică în India, încât nimeni nu cere ca să fie dovedită.
W.T.R. Sheddy observă pe bună dreptate: Teoria karmei este „o filosofie folositoare pentru clasa stăpânitoare”. De ce unii ca aceştia sunt bogaţi? Din pricina nenumăratelor fapte bune pe care le-au săvârşit în vieţile anterioare. Dar de ce săracii sunt săraci? Deoarece in vieţile anterioare au făcut nenumărate crime, fie putem oare închipui o filosofie mai plăcută în mâinile clasei stăpănitoare decât teoria karmei?
Şi Nekkue Kestling observă: Sistemul hinduist este cel mai bun sistem feudal care a existat vreodată. Este sistemul în care păstrarea şi moştenirea puterii clasei stăpănitoare a fost asigurată în mod desăvârşit cu ajutorul concepţiei reîncarnării.
Copilul omului sărac aşa trebuia să se nască şi nimeni nu trebuie să-l scoată din starea nefericită în care se află, pentru că plăteşte o oarecare karma. Şi de aceea şi-a ales să se nască un copil de sărac şi să trăiască în sărăcie şi dispreţ.
Dimpotrivă, brahmanul va naşte negreşit brahmani, care se vor desfăta de bunătăţile şi privilegiile castei lor, deoarece sunt nişte suflete ce au o karmă pozitivă – de altfel pentru aceasta şi-au ales trup de brahman pentru a se reîncarna – şi astfel au dreptul de a fi răsplătiţi şi a se desfăta în această viaţă.
Aşadar, în India, sistemul castelor şi al claselor sociale este determinat de învăţătura despre karmă şi reîncarnare.
Pe lângă concepţia asiatică asupra reîncarnării o avem şi pe cea occidentală, exprimată mai ales de Societatea Teosofică.
Potrivit spuselor lui Irving S. Cooper, stâlpul de bază al Societăţii Teosofice: Una dintre misiunile Societăţii Teosofice Mondiale este de a face cunoscut adevărul despre reîncarnare.
Varianta apuseană a teoriei reîncarnării, în contradicţie cu cea asiatică, nu urmăreşte nimicirea vieţii, nici „eliberarea” din ciclul vieţilor şi morţilor succesive, ci dăruirea de „noi posibilităţi” prin reîncarnări succesive, astfel încât să poată fi satisfăcute toate dorinţele care nu au fost satisfăcute în această viaţă. Adepţii occidentali ai teoriei reîncarnării cred că ceea ce îşi doresc acum în această viaţă şi nu dobândesc cu siguranţă vor dobândi în vieţile viitoare.
Concepţia despre karma şi reîncarnare presupune acceptarea teoriei holiste despre lume şi om. Toate sunt dumnezeu. Dar acest dumnezeu se manifestă în lume mai mult sau mai puţin, potrivit cu capacitatea fiecărui individ.
„Evoluţia” în cadrul nesfârşitelor reîncarnări este de fapt o evoluţie prin sine, prin procese automate, mecaniciste.
* * *
Aşa cum făgăduiesc cei care îi fac publicitate, concepţia apuseană despre reîncarnare nu conduce la nelucrare, ci ea făgăduieşte experienţe mai mari şi deşteptarea capacităţilor oculte ale omului:
„Reîncarnarea nu continuă până la infinit. Atunci când vom fi învăţat toate lecţiile care se predau în şcoala lumii, nu vom mai avea nevoie de reîncarnări fizice, fără numai de acele reîncarnări de bunăvoie, în care fiinţele superioare şi perfecte vin ca nişte maeştri spirituali să ajute lumea înapoiată pe calea evoluţiei spirituale” (Irving.S. Cooper „Reîncarnarea” p.34).
Pr. Arsenie Vilangoftis – “Ereziile contemporare”
Editura Evanghelismos, Bucureşti, 2006
Sursa: www.eph.md
4th May 2011 - 5:24 pm | postat de admin | Categorii: Erezii, Ocultism, Teoria reincarnarii | Tags: paranormal
Si in cazul crestinilor se vehiculeaza ideea ca pacatele parintilor se transmit pana la a-7-a generatie si ca pacatele parintilor sunt platite de copii.
Aud deseori atunci cand cineva trece printr-un necaz, spunandu-se ca “l-au ajuns pacatele”, ceea ce echivaleaza cu ce spun orientalii, ca “are o karma proasta”.
“Potrivit acestei învăţături, toată viaţa noastră pe pământ are o valoare negativă şi orice situaţie va trebui să fie acceptată în mod cu totul pasiv, în felul acesta omul se netrebniceşte; paralizează în el orice încercare de a se împotrivi nedreptăţii şi constrângerii. I se slăbănogeşte orice simţământ de responsabilitate socială. Vinovaţii pentru starea în care se află cei nedreptăţiţi sau cei care suferă sunt ei înşişi, iar nu cei care îi nedreptăţesc.”
Aceasta idee pe care o au hindusii au criticat-o si au negat-o chiar si maestrii spirituali orientali.
Hinduismul nu este decat o relicva religioasa.
Chiar si sensul meditatiei pe care il are in cazul hindusilor nu corespunde cu ceea ce spun despre meditatie maestrii zen.
Hinduismul, jainismul, nu sunt decat niste aiureli indiene, pe care doar inapoiatii care populeaza India le mai cred.
Nu exista nici o legatura intre meditatia sau “ideile” religioase din hinduism si meditatia zen(orice maestru zen va spune ca zen nu e religie, si nu are nici un fel de dogme) .
Cine pune pe aceesi treapta hinduismul cu zen-ul o face din necunoastere sau rea-vointa.
In Vechiul Testament se spune aceasta:
“5. Sa nu te inchini lor, nici sa le slujesti, ca Eu, Domnul Dumnezeul tau, sunt un Dumnezeu zelos, care pedepsesc pe copii pentru vina parintilor ce Ma urasc pe Mine, pana la al treilea si al patrulea neam,
6. Si Ma milostivesc pana la al miilea neam catre cei ce Ma iubesc si pazesc poruncile Mele.” (Iesirea, cap.20)
Hinduismul a ramas totusi religia de baza in India. Iar maestrii orientali se inchina acelorasi zei, avand propriile altare unde le slujesc (ca si in acest caz) si au si acelasi concept al karmei, preluat si in cultura new-age si larg raspandit.
E adevarat ca toate pacatele se platesc, dar crestinismul are pocainta, prin care daca omul se pocaieste, plange pentru pacatele sale sau le regreta sincer si se marturiseste la Spovedanie, acestea ii sunt iertate si sterse din Cartea Vietii si nu ii vor mai fi imputate la Judecata.
Si in crestinism, Botezul este cel care ne sterge si pacatele noastre (pentru cei care se boteaza mai tarziu) dar si pe care le mostenim de la neamul nostru.
Da, meditatia zen se pare ca e o meditatie agnostica, o practica a budismului zen. Am citit ca meditatia are loc in temple si manastiri zen, si ca se practica si individual. Dar si aceste manastiri si temple zen au statuete ale lui Buda (de aceea si se numeste budism zen – un exemplu de interior al unui asemenea templu aici.
In general in toate credintele si practicile acestea orientale gasim idoli (imagini cu balauri) sau sub forma de statuete (animale, Buda, sau alti zei).
Uite, spre exemplu, cum e pictat tavanul celui mai vechi templu zen din Kyoto – aici. Pe cine reprezinta oare? Noi stim ce duh este acela care poarta coarne (si in Tibet exista asemenea reprezentari ale demonilor, lucrurile sunt destul de limpezi observand aceste lucruri, pacat ca nu toata lumea e atenta la acest gen de detalii). Daca am timp o sa mai dau niste poze pe care stiu ca le salvasem mai demult dintr-un documentar despre Tibet.
Vad ca ma interpretezi gresit.
1.-Am spus ca Budha nu a inteneiat nici o religie si nici o biserica , ci altii au intemeiat o religie si tot felul de dogme.
2.-Budha nu a pretins ca e vreun sfant, el a lasat doar niste invataturi obtinute pe baza propriei experiente, acum peste 2500 de ani deci cu vreo 500 de ani inainte de Hristos.
3.-Daca altii au intemeiat o religie pe baza invataturiölor sale, e treaba lor.
4.-Invataturile sale sunt utile oricarui muritor si nu contin nimic eretic in ele.
5.- Am facut mereu referire la Budha ca persoana si nu la budhism.
Picturile din templele zen sunt legate strict de cultura japoneza si asiatica care e plina de dragoni, nu sunt considerate icoane si nimeni nu se inchina la ele.(nici un maestru zen nu-ti va cere sa te inchini acestor picturi) Adevaratii maestri zen traiau
retrasi de lume.Zen-ul trebuie privit doar ca o metoda de meditatie pentru a relaxa sistemul nervos, restul e fantezia unora sau a altora.
Iti recomand un autor japonez Taishen Deshimaru si cartile sale pentru a afla ce inseamna zen adevarat.
Restul, ce circula pe diferite site-uri sunt doar speculatii ale unor necunoscatori ,dar si nedocumentati si care totusi comenteaza.
Deasemenea se pot afla multe din documentare despre Bodhidharma (exista si un film japonez despre viata acestuia).
Chestiile alea cu temple zen cu dragoni, apartin a tot felul de variante zen ,la fel cum si crestinii au tot felul de variante ca ortodox , catolic, protestant, evanghelist ,etc.
Acea meditatie zen este cunoscuta in India si Pakistan cu denumirea de Vipassana si care nu are nici o conotatie religioasa, poate fi practicata de oricine asa cum oricine poate practica un sport.
Daca unii ii dau tot felul de intelesuri religioase e problema si greseala lor .
Am vazut ca unii ortodocsi considera si artele martiale orientale tot o erezie, in timp ce fac reclama la arte martiale (Foaie Nationala)
Am avut destule comentarii contradictorii cu acel preot Aldea care ne indeamna sa fim “samuraii lui Hristos”, iar cand am intrat in amanunt cu denumirea de samurai si ce presupune, la fel si artele martiale a inceput sa o intoarca atat in comentatiile cu care a raspuns (foarte de sus , ceva tipic uni preot ortodox), cat si intr-o continuare a primului articol.
M-am lamurit in privinta lui ce fel de preot este, plin de el , arogant si care se crede atoatestiutor.
Nu am intentia sa intru in contradictie cu nimeni ci doar imi expun un punct de vedere si incerc sa dezbat diferite teme care ma intereseaza.
Nu cunosc zen-ul, consider ca unui crestin ii este suficient sa ajunga la ‘iluminarea’ prin rugaciune catre Dumnezeu, desi in crestinism este mai degraba vorba mai mult de plangerea propriilor pacate, decat de meditatie, in sensul de concentrare mentala. Efortul, asadar, e necesar sa fie si al mintii (credinta in Dumnezeu, constientizarea ca nu suntem mai buni decat ceilalti, constientizarea pacatelor proprii, etc) si al inimii (iubirea, smerenia, zdrobirea inimii adica pocainta inimii) si al faptelor (nevointa, fapte bune). Pt ca scopul nostru este mantuirea, nu atat pacea mintii.
Nu stiu ce sa zic, n-am urmarit atent subiectul (probabil era vorba de auto-aparare in cazul celor dragi noua) dar nici eu nu am inteles prea clar ideea asta cu antrenamentul. Sf.Ap.Pavel ne-a invatat:
“Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva incepatoriilor, impotriva stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii, care sunt in vazduh.”
Preotii, in general, sunt cei mai ispititi dintre noi de catre diavol, trebuie mare atentie, ca daca ne pierdem smerenia, vom fi prada usoara. Asta o spun eu, care nu am smerenie… (dar nadajduiesc sa apuc sa o dobandesc prin ajutorul si mila Domnului…)
La comentariul anterior, referitor la Buddha, am raspuns aici.
Aici pun doar o intrebare:
Daca veti prinde ziua cand se va dovedi stiintific ca reancarnarea exista ce veti spune?
Sau veti nega stiinta spunand ca e opera diavolului?
Pun aceasta intrebare ,dearece eu cred ca oricand este posibil sa se descopere ceva nou care poate contrazice dogmele Bisericii,dogme care sunt totusi destul de vechi. Pe atunci oamenii aveau prea putine cunostinte despre stiinta.(au suferit multi oameni de stiinta care au foast acuzati de Biserica ca sunt impotiva dogmelor si a Bibliei, iar astazi descoperirile lor sunt acceptate).
Iar dvs. induceti ideea falsa conform careia stiinta se opune credintei in Dumnezeu, este doar o marota fara o baza reala. Exista oameni atei si exista oameni credinciosi in orice domeniu, inclusiv al stiintei.
Pt. dvs. dogma este ceva vechi, inchistat, iar aceasta perceptie depsre dogma este o alta marota, buna de inghitit pentru cei care nu sunt suficient de intelepti pentru a analiza si judeca cu mintea lor daca este sau nu asa, si care iau de bune ‘petardele’ aruncate de-a lungul timpului pentru a defaima religia si a o pune intr-o lumina proasta. Dogmele au fost create pentru ca a nu ne abate de la adevar, sunt niste legi fixe, pentru ca adevarul e acelasi indiferent de secolul in care traim, din cauza pericolului ereziilor si prin urmare al mantuirii oamenilor. Trebuiau sa existe niste reguli si in Biserica, asa cum exista reguli peste tot, altfel am trai un haos, nu am mai stii ce este drept si ce este stramb, ce se cuvine si ce nu se cuvine a face.
Stiinta nu va putea descoperi niciodata reincarnarea, nu doar pentru ca nu exista, ci si pentru ca stiinta se ocupa doar de studiul fenomenlor universului material. Spiritul nu se poate masura cu aparate de laborator, nu tine nu de materie. Stiinta se ocupa exclusiv de lumea fizica, nu de cea spirituala, imateriala. Tocmai de aceea s-a tot spus ca stiinta s-ar opune religiei, pentru ca domeniul ii este total strain, inaccesibil
Oamenii de stiinta nu au suferit de pe urma Bisericii (cum intr-un mod superficial se crede), ci de pe urma unor deciziilor (gresite) ale conducatorilor catolici care au exagerat foarte mult prin pedepsele asupra a ceea ce numeau a fi erezie. Adevarata Biserica este cea care a fost dintotdeauna, de la Sfintii Apostoli incoace, adica cea ortodoxa. Catolicii s-au separat de Biserica la marea schisma din 1054 (iar roadele aceste separari s-au vazut din plin ulterior – cruciade sangeroase, Inchizitia, etc.)
http://www.apaceavie.ro/declaratii-ale-oamenilor-de-stiinta-despre-dumnezeu/
Ma opresc aici cu un ultim comentariu.
In articolul de mai jos
http://www.apaceavie.ro/declaratii-ale-oamenilor-de-stiinta-despre-dumnezeu/ oamenii de stiinta afirma existenta lui Dumnezeu, adeva ca nu poate fi negat.
Nici unul nu vorbeste despre autenticitatea unor dogme.
Eu nu am indus ideea ca oamenii de stiinta se opun existentei lui Dumnezeu.
Cati din acei oameni de stiinta erau ortodocsi?
In schimb dumneavoastra induceti ideea ca doar angajatii Bisericii (doar ortodoxe) cunosc adevarul, iar noi ceilalti suntem mai putin inteligenti si nu am sti ce este drept sau stramb.
Folositi de la oamenii de stiinta doar ceea ce va convine,chiar daca multi din acei oameni de stiinta sunt catolici sau alta confesiune(ortodocsii considerand ca Biserica Catolica este ratacita)
Adica ceea ce este drept sau stramb este cunoscut doar de acei oameni care sunt angajatii Bisericii Ortodoxe.
Acei conducatori catolici nu reprezentau oare o Biserica crestina si chiar una cu cel mai mare numar de credinciosi?
Prin afirmatia cum ca:”Oamenii de stiinta nu au suferit de pe urma Bisericii (cum intr-un mod superficial se crede), ci de pe urma unor deciziilor (gresite) ale conducatorilor catolici…”deci, sustineti ca ei erau doar niste conducatori nu reprezentau nimic.
La fel putem spune si despre conducatorii ortodocsi, ca sunt doar niste conducatori nu reprezinta Biserica.
Sau poate conducatorii ortodocsi sunt niste sfinti?
” Catolicii s-au separat de Biserica la marea schisma din 1054 …” Deci catolici nu sunt Biserica crestina, poate doar o secta.
Asta se intelege din afirmatia pe care o faceti.
Cam atat am avut de comentat ,acesta fiind ultimul comentariu.
@Decebal,
Nici n-am vrut sa sugerez ca oamenii de stiinta respectivi erau ortodocsi, ideea era doar aceea ca si oamenii de stiinta cred in existenta unui Creator.
Nu. Eu nu induc nimic, nu sunt (doar) ideile mele. Despre ce angajati vorbiti? Din Biserica fac parte toti credinciosii, laici, clerici, monahi. Nu are a face cu inteligenta, caci intelepciunea acestei lumi este nebunie inaintea lui Dumnezeu. Logica duhovniceasca difera de cea lumeasca, iar Adevarul este unul singur. Spre deosebire de ortodoxie, cultele aparute ulterior, dupa ce s-au separat de Biserica ortodoxa (cea Una, aceeasi cu cea din vechime, care dateaza din timpul Sfintilor Apostoli) au adus mai multe modificari, noutati, au schimbat adevarul de credinta, incepand cu erezia Filique, iar aceasta i-a indepartat de adevar, de credinta propavaduita de Sfintii Apostoli, care erau in mod firesc in adevar, caci L-au cunoscut personal pe Hristos. Spre exemplu, erezia filique, contrazice ce scrie in Sf. Evaghelie.
In fine, in ortodoxie, credinciosii simt prezenta lui Dumnezeu in biserica si in inima lor, au aceasta incredintare interioara, a faptului ca slujesc in Adevar. Plinatatea Harului se afla doar in Biserica Ortodoxa, cultele ulterioare au pierdut din acest Har, protestantii, de ex., au renuntat la slujbele bisericesti, prin care se manifesta Harul lui Dumnezeu. Cei care au venit la ortodoxie de la protestati si alte culte, au marturisit ca au simtit diferenta si abia atunci s-au simtit ca si cum s-ar fi intors ‘acasa’, in Biserica adevarata.
Da, dar s-au preocupat prea mult de cele lumesti, au modificat pana si slujbele bisericesti, Crezul, dogmele, din dorinta de a fi diferiti de Biserica Rasariteana din Bizant, si-au creat pana si un stat cautand sa domine chiar politic prin influenta lor. Atunci cand modifici un Adevar, nu ai cum sa mai ramai in Adevar, caci un adevar modificat devine un neadevar. De ce trebuiau sa modifice ce au consfintit Sfintii Parinti, cu viata sfanta, din primele secole crestine? Atunci a fost cea mai autentica viata crestina, cele mai multe minuni atunci s-au intamplat, primele secole au dat cei mai multi sfinti. Pentru ce sa vii sa modifici ce era bun inainte, decat din dorinta de a te separa cu orice pret (catolicii s-au rupt de ortodocsi, ei au aruncat anatema, nu invers), din aroganta unei parute superioritati?
Cum nu reprezentau nimic? Ei au fost alesi ca reprezentanti ai cultului catolic, si au impus niste decizii care s-au dovedit a fi foarte gresite, cauzand multa suferinta.
Toti suntem oameni, inclusiv cei pusi in functie pt administrarea Bisericii pot gresi, au facut greseli si patriarhii ortodocsi, nu doar papii catolici… Ortodoxia nu are conducator, precum catolicii au pe papa, capul Bisericii ortodoxe este Hristos, la catolici este Papa. Patriarhii ortodocsi sunt doar niste administratori, fara pretentii de infailibilitate precum Papa, prin dogma lor numita infailibilitatea Papei, prin care Papa nu poate gresi niciodata pt ca e fara de greseala. O erezie, intrucat nu exista om fara greseala si o aroganta in acelasi timp. Sfintii sunt smeriti, nu au pretentii de infailibilitate. Si mai vorbiti de pretentia ortodocsile de a detine adevarul… Catolicii au declarat ca ei sunt unica Biserica adevarata.
http://www.adevarul.ro/actualitate/Papa-Benedict-Biserica-Catolica-Crestinatatii_0_39597527.html
Asadar, de ce aceasta inversunare pe ortodocsi? In fond, asta este credinta, nu poti crede intr-o minciuna, ci doar in ce crezi ca este adevarat. Altfel, ne-am muta cu totii la alte religii, daca nu am fi convinsi ca propria credinta este cea mai apropiata de adevar.
N-am spus ca sunt secta, doar ca s-au abatut de la adevar prin ambitia unor Papi dornici de putere si de influenta politica, si din dorinta de separare de Rasarit. Si-au creat propria lor credinta, au vurt sa faca modificari, dar ori Adevarul este unul singur, si acum doua milenii si peste doua milenii, nu are nevoie de modificari.
Nu este o inversunare impotriva ortodoxiei, este o inversunare (intr-adevar) impotriva acelor ortodocsi multi la numar care “se bat cu caramida in piept” despre ortodoxia lor, dar cand privesti adevarata realitate vezi in jurul tau ortodocsi plini de invidie, oameni care se lasa cumparati cu un mic si o bere, corupti, hoti, si ceea ce e mai grav oameni care nu au cultul muncii,oameni care iubesc spaga, oameni care sustin spaga.
Oameni care nu stiu ce este toleranta, care nu accepta o parere diferita de a lor.
Aceasta este adevarata realitate a ortodocsilor.
Numarul ortodocsilor de valoare este infim.
Asta este Romania , o tara ortodoxa, dar care doar se lauda cu ortodoxia ei.
Nu vreau sa mai intru in amanunte cu afacerile preotilor ortodocsi,goana lor dupa bani si felul in care se dau locurile de preoti in diferite parohii(daca ai tata preot, daca ai cotizat bine la Patriarhie,adica trebuie sa fii bine agatat in sistem,cunosc exemple in care s-a ajuns la violenta din partea preotilor pentru a ocupa o anumita parohie, etc)ei, care ar trebui sa fie un exemplu, nu sa spuna ca si noi suntem oameni si gresim.
De gresit pot gresi, dar la nivel national “greselile” sunt asemenea greselilor politicienilor.
Sa nu intelegeti ca generalizez, dar imaginea de ansamblu asta este.
Deasemenea sa nu credeti ca ma cred vreun sfant ,sau fara de pacat si critic.
Nu critic, doar constat.
Trist ,dar adevarat.
Da, dar dvs. nu intelegeti un lucru: acei oameni care sunt precum spuneti (invidiosi, hoti, corupti, etc) sunt doar botezati ortodox. A fi cu adevarat ortodox, inseamna sa duci o viata ortodoxa, inseamna sa cultivi virtutiile crestine (bunatatea, smerenia, iubirea de aproapele, marinimia, etc.), sa te straduiesti sa traiesti dupa poruncile lui Dumnezeu, asta inseamna sa fii ortodox. Nu cei care se dau ortodocsi sunt ortodocsi, ci cei care traiesc ortodox. Ne-a spus Hristos:
“Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7:21)
Cat priveste numarul ortodocsilor adevarati ca ar fi infim, poate nu chiar infim, dar intr-adevar, este destul de mic. Dar nu e de mirare, caci stim din ce scrie Sfanta Evanghelie:
“Intrati prin poarta cea stramta, ca larga este poarta si lata este calea care duce la pieire si multi sunt cei care o afla.
Si stramta este poarta si ingusta este calea care duce la viata si putini sunt care o afla.” (Matei 7:13-14)
sau
“Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia.” (Luca 12:32)
Spune deci “turma mica”, nu una mare… sau “multi sunt chemati, dar putini alesi”.
Romania se lauda cu ortodoxia ei, nu pentru ca romanii ar fi mai virtuosi ca altii, ci pentru ca in ortodoxie se manifesta plinatatea Harului lui Dumnezeu, ortodoxia este cea mai veche credinta cresina, propavaduita de insasi Sfintii Apostoli. Iar catolicii si alte culte au adus modificari si au schimbat dogmele si practicile de cult. Asadar ne laudam cu credinta noastra pentru ca este credinta cea mai aproape de Hristos.
Si sunt si destui preoti care fac greseli, unele mari, intr-adevar, smintind astfel pe oameni, dar ii va judeca Dumnezeu. Insa preotii, ca sa stiti, sunt oamenii cei mai ispititi de diavol, este o ‘meserie’ foarte grea. Noi vedem doar cele de dinafara, dar sfintii, care aveau darul vederii in duh, puteau vedea cate incercari vin asupra unui preot, caci preotul prin Slujbele pe care le face, si mai ales slujba Moliftelor, prin care alunga duhurile necurate din casa si de la oameni, atrag mania celui rau care ii lupta foarte tare prin alti oameni. Daca nu sunt smeriti risca foarte usor sa cada in diverse patimi: iubirea de bani, de slava desarta, de galceava, etc. (caci smerenia alunga cel mai mult pe diavol), preotia asadar nu e deloc usoara. Avand in vedere toate acestea, poate veti avea si dvs. putin mai multa ingaduinta cu acestia…
“Da, dar dvs. nu intelegeti un lucru: acei oameni care sunt precum spuneti (invidiosi, hoti, corupti, etc) sunt doar botezati ortodox. A fi cu adevarat ortodox, inseamna sa duci o viata ortodoxa, inseamna sa cultivi virtutiile crestine (bunatatea, smerenia, iubirea de aproapele, marinimia, etc.), sa te straduiesti sa traiesti dupa poruncile lui Dumnezeu, asta inseamna sa fii ortodox. Nu cei care se dau ortodocsi sunt ortodocsi, ci cei care traiesc ortodox. Ne-a spus Hristos:
“Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7:21)”
Aici aveti perfecta dreptate.
“Crede si nu cerceta!”
Unii sunt de parere ca asa este bine. Parerea mea este ca nu trebuie interpretat strict literar. Pentru ca a cerceta nu inseamna neaparat sa pui la indoiala, prin studiu atent iti poti intari credinta.
Referitor la reincarnare, pentru majoritatea sa zicem ca este bine sa nu existe. Sfintii parinti care au hotarat sa fie scoasa, sa fie negata au considerat ca omul e bine sa faca totul sa se mantuiasca intr-o singura viata. Pentru ca sunt multi care intrepreteaza gresit reincarnarea si isi spun “lasa ca viata asta fac ce vrea muschiul meu… in viitoarea mai vedem”. Sunt aceiasi care isi spun din pacate ca au ei timp sa se mantuiasca… cand ajung la pensie.
Reincarnarea a disparut relativ tarziu.
Am cautat in Evanghelii sa vad unde spune Isus ca exista / nu exista. (Nu astepta sa fie scris “nu exista/exista reincarnare”) Personal am gasit ceva referire. Diferita de cele in care se vorbste despre Sf. Ilie. Daca imi poti indica unde este mentionata vreuna din afirmatii iti multumesc antiicipat.
Inca un lucru, multe se inteleg mult mai bine si ies din zona aia metaforica in care iti sunt expuse si nu pricepi mare lucru din ele.
Eu unul, satul fiind de predicile sforaitoare ale unor preoti in care se vorbeste mult, din pct de vedere literar si mai putin sufletesc, in care spun multe insa nu patrund cuvintele evangheliilor, mi-au fost folositoare cautarile paralele. Nu le recomand ca pot fi periculoase si daca nu are cine sa te ajute te poti frige grav. Insa, pentru a nu se ajunge la astea Biserica ar fi util sa isi mai adapteze limbajul zilelor noastre, sa mai expuna din taine celor care doresc sa stie.
Daca omul ar fi invatat sa inteleaga Adevarul, sa se apropie de Dumnezeu, sa nu mai simta ca la biserica se merge ca sa nu ii dea Dumnezeu peste degetele daca nu o face, daca ar fi invatat sa se roage (ca acum a ajuns sa zica cum spunea decebal citand: “Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri.” (Matei 7:21)”) nu ar mai fi nevoit sa caute elementele lipsa din puzzle. Si nu ar mai umbla dupa alte surse de cunoastere.
Problema e ca daca se adopta politica mai sus enuntata barierele cunoasterii vor cadea si nu va mai fi posibila dirijarea maselor.
Concluzie: Cu sau fara reincarnare (e irelevant) daca faci ce trebuie, daca inveti sa te rogi, sa iubesti neconditionat, sa nu judeci, daca ceri ajutor (spre cresterea spirituala) spre a servi Domnului, tot acolo ajungi. In rest, Faca-se Voia Domnului spre binele nostru si al intregii Creatii!
@Mihai,
Da, asa este. Desi formula “crede si nu cerceta” nu apartine Bisericii. Originea aceste expresii ii apartine filozofului grec Celsus (sec. II), care era un opozant al religiei creştine si prin aceasta el ridiculiza modul in care oamenii simpli erau convertiti la noua religie. Filozofia lui a fost combatuta mai tarziu de teologul creştin Origen Adamantius în lucrarea “Contra Celsus”. “Crede si nu cerceta” a fost preluata de Inchizitia catolica, pt a-si impune metodele abuzive si propria ideologie. Dar ea nu exista nicaieri in Sfanta Scriptura. Dimpotriva, in Sfanta Evanghelie vedem ca Hristos ne spune urmatoarele:
“Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide.” (Ev. Matei 7:7-8)
“Si veti cunoaste adevarul, iar adevarul va va face liberi.” (Ev. Ioan 8:32)
Pentru ca atunci cand omului ii lipseste discernamantul duhovnicesc (pe care il capata atunci cand isi curata inima, renuntand la patimi si rautati), nu va putea intelege sensurile adanci ale Evangheliei. Iar atunci cand isi curata inima, va fi instiintat in sinea lui despre sensurile mai profunde pe care nu le-a putut patrunde, adica i se va lumina si mintea. Nu inseamna ca ii este interzis sa cerceteze, dar exista riscul unor interpretari gresite si omul se poate sminti din cele pe care e convins ca le-a priceput cu mintea lui neluminata.
Cea mai inteleapta pozitie este cea de care ne-a vorbit Cuviosul Paisie Aghioritul (citez din vol. “Cu dragoste si durere pentru omul contemporan”):
Cam asa stau lucrurile cu cele pe care le judecam prin prisma exclusiv a propriei judecati, desi trebuie sa recunoastem ca uneori chiar ne lipseste intelepciunea de a judeca corect si de a intelege pe deplin unele lucruri, mai ales cele ce tin de viata spirituala, intrucat de cele mai multe ori acestea ne depasesc daca noi nu ne straduim sa facem o minima nevointa, sa traim dupa poruncile lui Dumnezeu. Cunoastera devine in acest caz, una superficiala, pt ca una este sa pui in practica si altceva este o cunoastere doar la nivel teoretic, uneori pana nu practici nu poti intelege niste aspecte.
Reincarnarea este o teorie mincinoasa, preluata din hinduism (religia aceea in care unii se inchina la animale si “zeitati”). Ea nu a disparut tarziu, in crestinism si in Noul Testament ea nici nu a existat. Este o minciuna ca ar fi fost scoasa vreo referire la reincarnare din Scriptura, asta este ceea ce sustin unii care nu sunt crestini ortodocsi, ci de alte credinte. N-ar trebui sa luam de bune tot ce spune unul si altul. Iar daca omul ar mai fi avut o alta sansa la mantuire, Dumnezeu nu ar fi trimis pe Fiul sau sa patimeasca pentru noi, nu-i asa? Omul prin sine insasusi nu se poate mantui, si nu exista o alta cale de mantuire (precum karma/reincarnarea), asa cum reiese dealtfel din Cuvantul Domnului din Evanghelie.
” Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal Meu decat prin Mine.”
(Ioan 14:6)
Deci Hristos este Calea (nu spune o cale, ci Calea, subliniind prin acesta faptul ca El este unica cale), si mai mult ne spune ca nimeni nu poate ajunge la Tatal decat prin El. Si atunci ce rost are sa cochetam cu aceasta teorie a reincarnarii – care apartine unor idolatri inchinatori la zei, precum hinduistii si budistii. De altfel, ei incalca primele doua porunci a lui Dumnezeu, care sunt:
“1. Eu sunt Domnul Dumnezeul Tau; sa nu ai alti dumnezei afara de Mine.
2. Sa nu-ti faci chip cioplit, nici alta asemanare, nici sa te inchini lor.
Spunea foarte bine parintele Arsenie Boca despre reincarnare:
“Reîncarnarea (indiană) se referă la oameni – şi deosebirea între om şi înger este o deosebire de natură, nu numai de desăvârşire. Deci oamenii, forţaţi de karma, trebuie să se renască în vieţi succesive, să-şi ispăşească fără să ştie vinovăţiile din vieţile trecute, până când încercând să se dezlipească de dorinţa vieţii nu mai contractează legături care să-i reclame la ispăşire. Purificarea aceaste se face automat şi necesită perioade de zeci de mii de ani.
Dacă doctrina aceasta ar exprima adevărul, toată iconomia, mântuirii omului descoperită nouă prin Iisus Hristos, ar fi inutilă. Mântuirea ar fi automată, iar venirea lui Iisus n-ar mai fi avut rost.
Dar fiindcă a venit Iisus şi a pus cu adevărat problema măntuirii omului, reîncarnarea, deci mântuirea automată, nu are nici o bază în Revelaţie. O mai spune şi Sfântul Pavel: „Este rânduit oamenilor o dată să moară, iar după aceea să fie judecaţi” (Evrei 9, 27). Deci nu este rânduit să fie vieţi şi morţi succesive.”
Deci vezi ce spune Sf. Apostol Pavel, ca este randuit oamenilor o singura data sa moara. O sa fac curand un articol, si o sa preiau niste materiale care ofera argumentatii foarte bune impotriva existentei reincarnarii.
Iarasi, ai preluat din auzite niste idei, pe care ti le-ai insusit, fara sa… cercetezi tu insuti (apropo de ‘crede si nu cerceta’!). Dovezi ai pt aceasta afirmatie? Ma refer la referinte si lucrari istorice concrete, nu la afirmatii scoase din burta de unii din zilele noastre. Cand insasi Sfantul Apostol Pavel sustine contrariul, si nicio lucrare a vreunui scriitor crestin din primele secole nu sustine acest lucru? Prea usor ‘punem botul’ la afirmatii fara acoperire, nedovedite si ne lasam manipulati.
Nu stiu la care afirmatii te referi. Si, sa presupunem ca Apostolii ar fi avut nedumeriri si unele intrebari ale lor ar lasa loc de interpretari (ca ar fi crezut in reincarnare, desi credinta lor iudaica nu facea referire la asa ceva), asta nu ne spune nimic, pentru ca ce este mai important, cuvintele Domnului arata cu totul altceva, faptul ca nimeni nu poate intra in Imparatia Cerurilor fara El si fara sa faca pocainta (“Pocaiti-va, caci s-a apropiat Imparatia Cerurilor”), ori in conceptia reincarnarii provenita de la cei care se inchina la idoli, conceptul pocaintei nu exista, asa cum nu exista conceptia milei si compasiunii. Totul, spun ei are un rost, exista karma si cei care sufera si o duc rau nu trebuie ajutati pt ca, dupa ei, exista legea karmica pe care trebuie sa o ispaseasca si singura cale este suferinta. Ei nu se roaga lui Dumnezeu pentru ca sa li se ierte pacatele, ci accepta suferinta ca si consecinta a propriilor greseli. Pentru ei Dumnezeu este impersonal, nu exista o persoana a lui Dumnezeu, ori noi Mantuitorul ne-a aratat si ne-a spus cu totul altceva.
“Eu si Tatal una suntem” (Ev. Ioan 10:30), iar in Geneza spune “Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră” (Geneza 1:26). Credinta hindusilor si a budistilor este cu totul alta, si e gresit sa preluam conceptiile lor, cand ei au o idei cu totul diferite despre lume si despre Dumnezeu, cu atat mai mult cu cat sunt pagani si se inchina la idoli (adica la demoni, caci idolii sunt demoni, iar asta stim din Psalmi, care sunt inspirati de Duhul Sfant), ceea ce Dumnezeu a interzis. Daca se inchina la demoni, de cine oare sunt inspirati, cand se refera la reincarnare, nu de acestia? Deci, de ce am prelua, ca si crestini, o credinta pagana care contrazice Cuvantul Domnului?! Oamenii au fost inrobiti de cel rau, prin pacatul neascultarii al lui Adam si Eva, mostenind blestemul acestora, si fara rascumpararea pacatelor de catre Hristos (cel care nu avea acest pacat asupra Sa) nu se puteau elibera de pacate. Se cunoaste ca pana la Invierea Domnului niciun om nu putea intra in Rai, chiar si dreptii Vechiului Testament, din cauza acelui pacat mostenit prin nastere. Venirea Mantuitorului era necesara pentru ca omul sa poata avea sansa mantuirii. In plus, fiind robit de pacat omul nu se poate mantui decat prin Hristos, prin iertarea pacatelor lor care le este data de El la Taina Sfintei Spovedanii, caci preotul doar rosteste rugaciunea de iertare catre Dumnezeu, dar Domnul este Cel care ne daruieste iertarea (pentru pocainta noastra si reunoasterea greselilor). Si ne si spune Hristos: “caci fara Mine nu puteti face nimic” (Ioan 15:5), intrucat pacatul inrobeste, iar omul daca nu este eliberat din robia celui rau nu are puterea sa se elibereze singur, va cadea din nou in pacat intr-un fel sau altul.
Si care ar fi acele lucruri din care nu s-ar pricepe mare lucru, fara teoria reincarnarii?
Limbajul este bine ca difera de limbajul de astazi (care, cel de lemn, cel politic corect, cel de mahala?), sunt unii termeni care nu au corespondent in limajul de zi cu zi, cum ar fi sa gasim un echivalent pt “duhovnicesc” si alte cuvinte specifice Bisericii? Se intelege foarte bine, mai ales daca citim una sau doua lucrari ortodoxe, nu e nimic complicat. Lumea e in cadere libera dpv spiritual, priveste in jur si vezi cat de mult au decazut oamenii, de ce ma adapta limbajul care se refera la viata spirituala la cel lumesc? Sunt doua lumi diferite, lumescul este opus Bisericii, caci ea trebuie sa fie oricum, numai lumeasca nu (prin lumesc intelegem opusul spiritualului). Cat priveste expunerea tainelor, asta dezvaluie ca nu ai citit in viata ta vreo lucrare ortodoxa si ca habar nu ai despre Biserica. Daca tot cauti “elemente de puzzle”, cauta macar in primul rand unde trebuie, unde chiar gasesti raspunsuri, citeste lucrari ale Sfintilor Parinti, sunt si unii contemporani, pe care ii poti intelege usor, dar nu pretinde ca Biserica nu te ajuta sa intelegi si ca esti nevoit sa cauti in alta parte, cand tu nu ti-ai facut minima datorie de a citi vreo lucrare ortodoxa. Poti incepe cu Cuviosul Paisie Aghioritul sau cu Parintele Serafim Rose, care a trait in SUA pana nu demult (spre ex. ti-ar fi util sa citesti, si chiar e interesanta, lucrarea sa: “Ortodoxia si religia viitorului”. Dar ca sa revin, TAINELE SUNT ALE LUI DUMNEZEU, nu ale clericilor, ei nu fac decat sa citeasca rugaciuni dar lucrarea lui Dumnezeu are loc prin vointa Lui, de aceea li se spune Taine. Hristos a dat aceasta putere Apostolilor Sai, si mai departe, prin acestia, episcopilor si preotilor hirotoniti de acestia, pana in zilele noastre:
“Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Ioan 20:21-23)
De asemenea, Mantuitorul a spus:
“Cel ce va asculta pe voi pe Mine Ma asculta, si cel ce se leapada de voi se leapada de Mine; iar cine se leapada de Mine se leapada de Cel ce M-a trimis pe Mine.” (Luca 10:16)
Iar Sf. Apostol Pavel spune:
“Asa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu” (1 Cor. IV, 1).
Insasi faptul ca tu consideri ca mergi la biserica pt a nu fi pedepsit, arata ca judeci gresit lucrurile. Omul vine la biserica pentru a primi ajutorul lui Dumnezeu si pentru a-L cinsti, din recunostinta, nu de frica de pedeapsa. Cei care cauta elemente lipsa din puzzle sunt cei care nu au citit nici scrieri ale Sfintilor Parinti, nici vietile sfintilor pt a intelege, nici nu prea au mers la biserica. Caci nu foloseste gasirea rationala a unor raspunsuri cat trairea cu Dumnezeu. Pe Dumnezeu il gasesti in primul rand cu inima, iar Harul Sau se daruieste celor smeriti si care Il cauta cu sinceritate, si acesta lumineaza pe om in privinta acelor lucruri pe care omul nu le intelege. La Sfanta Taina a Impartasaniei, cu Trupul si Sangele Domnului, omul primeste pe Dumnezeu in inima lui. Cel care inca mai cauta elemente lipsa din puzzle, nu experimentat aceasta, caci daca ar fi facut-o, nu ar mai fi avut nevoie de alta cunoastere, ci sa aibe pe Dumnezeu in inima lui ar fi fost de ajuns. Aceasta este implinirea sufleteasca adevarata, dealtfel cand ai aceasta bucurie in inima, nu mai ai nevoie de nimic, caci ai aceasta incredintare interioara ca El este “Calea, Adevarul si Viata”.
Daca tu consideri ca Biserica dirijeaza masele (n sens negativ), ignorand faptul ca Dumnezeu a instituit Biserica Sa, despre care a spus ca “portile iadului nu o vor birui” (da, pt dirijarea maselor, dar nu in scopul pacalirii si supunerii maselor, asa cum cred unii, ci pentru a sluji acestora spre mantuirea lor), atunci nu mai am nimic de zis. Mantuitorul insa a lasat puterea de propavaduire si slujire Apostolilor, episcopilor si celor hirotoniti in Biserica ca preoti, atunci cand le-a poruncit:
“Mergând, învătati toate neamurile, botezându-le în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh, învătându-i să păzească toate câte v-am poruncit voua” (Matei 28:19,20)
Cine se opune ca Biserica sa nu mai fie institutie de mijlocire a Cuvantului lui Dumnezeu, nu face altceva decat sa se opuna Voii lui Dumnezeu. Biserica de altfel a luat fiinta la cincizecime (a 50-a zi de la Invierea Domnului), cand Duhul Sfant S-a pogorat peste Sfintii Apostoli si aceia au putut vorbi si in alte limbi, zi in care s-au crestinat primii crestini (trei mii de oameni). Si nu au fost doar predici goale, ci aveau loc minuni mari in Biserica, dar daca nu citim despre acestea, ajungem sa ne punem asemenea intrebari despre asa-zisele bariere ale cunoasterii si despre “dirijarea oamenilor”.
Nu e irelevant, conteaza foarte mult DREAPTA CREDINTA, precum ne spun Sfintii, nu exista mantuire fara dreapta credinta. Daca crezi in zei, in Buddha, in orice altceva, nu te poti mantui. Cugeta mai bine la cuvintele acestea pe care ni le-a lasat Mantuitorul:
“Adevarat, adevarat zic voua: Cel ce crede in Mine are viata vesnica.”
“Cel ce mananca trupul Meu si bea sangele Meu are viata vesnica, si Eu il voi invia in ziua cea de apoi.” (Ev. Ioan 6:54)
“44. Iar Iisus a strigat si a zis: Cel ce crede in Mine nu crede in Mine, ci in Cel ce M-a trimis pe Mine.
45. Si cel ce Ma vede pe Mine vede pe Cel ce M-a trimis pe Mine.
46. Eu, Lumina am venit in lume, ca tot cel ce crede in Mine sa nu ramana intuneric.
47. Si daca aude cineva cuvintele Mele si nu le pazeste, nu Eu il judec; caci n-am venit ca sa judec lumea ci ca sa mantuiesc lumea.
48. Cine Ma nesocoteste pe Mine si nu primeste cuvintele Mele are judecator ca sa-l judece: cuvantul pe care l-am spus acela il va judeca in ziua cea de apoi.
49. Pentru ca Eu n-am vorbit de la Mine, ci Tatal care M-a trimis, Acesta Mi-a dat porunca ce sa spun si ce sa vorbesc.
50. Si stiu ca porunca Lui este viata vesnica. Deci cele ce vorbesc Eu, precum Mi-a spus Mie Tatal, asa vorbesc.”
(Ev. Ioan cap.12)
Si Sfantul Apostol Ioan ne spune:
“1. Iubitilor, nu dati crezare oricarui duh, ci cercati duhurile daca sunt de la Dumnezeu, fiindca multi prooroci mincinosi au iesit in lume.
2. In aceasta sa cunoasteti duhul lui Dumnezeu: orice duh care marturiseste ca Iisus Hristos a venit in trup, este de la Dumnezeu.
3. Si orice duh, care nu marturiseste pe Iisus Hristos, nu este de la Dumnezeu, ci este duhul lui antihrist, despre care ati auzit ca vine si acum este chiar in lume.
[…]
9. Intru aceasta s-a aratat dragostea lui Dumnezeu catre noi, ca pe Fiul Sau cel Unul Nascut L-a trimis Dumnezeu in lume, ca prin El viata sa avem.
10. In aceasta este dragostea, nu fiindca noi am iubit pe Dumnezeu, ci fiindca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau jertfa de ispasire pentru pacatele noastre.”
Fara dezlegare de pacate, nu ti se iarta pacatele, iar aceasta este lasat de Mantuitor sa se faca prin preotii Sai, prin Taina Spovedaniei, si iarasi, spune clar Domnul, cine nu va bea Sangele Sau si nu va manca Trupul Sau nu va avea viata vesnica, deci este necesar sa ne impartasim in Biserica (prin lucrarea lui Dumnezeu, in timpul Sfintei Liturghii, painea si vinul se prefac in Trupul si Sangele Domnului, asa ne-a fost lasat de El de la Cina cea de Taina), asadar nu putem sa ne mantuim fara Biserica.
Doamne, ajuta!
Domnul Isus Hrisros chiar inainte de a fi rastignit a ierta pacatele .
Cind a spus femeii adultere :Femeie pacatele tale sunt iertate du-te si nu mai pacatui…Deci nu Preotul iarta pacatele ci numai EL Tatal prin Fiul Sau Isus Hristos.Daca regretam ce am facut,plingem si ne cerem iertare,Domnul Isus ne iarta El nu ne condamna.
@Elisabeta,
Inteleg ca nu sunteti ortodoxa. Numele Domnului se scrie Iisus, nu Isus (care are alt inteles).
Hristos iarta prin rugaciunea preotului. Preotilor li s-a dat Harul de a ierta (de fapt ei fac o rugaciune prin care solicita de la Dumnezeu iertarea pacatelor pentru credinciosi – rugaciunea pe care o face preotul la sfarsitul Spovedaniei suna asa: “Domnul si Dumnezeul nostru Iisus Hristos, cu harul si cu indurarile iubirii Sale de oameni, sa te ierte pe tine fiule/fiica (N) si sa-ti ierte tie toate pacatele“), iar rugaciunea lor intotdeauna li se asculta (cu conditia ca cel care cere iertare la Spovedanie, sa fie sincer si sa spuna tot pacatul). Caci scrie in Evanghelie ca Domnul le da aceasta putere a iertarii, adica faptul ca prin rugaciunea preotilor Dumnezeu acorda iertarea dar si dezlegarea de pacate a oamenilor, prin Sfanta Taina a Spovedaniei (prin care lucreaza Harul Duhului Sfant):
“Si Iisus le-a zis iarasi: Pace voua! Precum M-a trimis pe Mine Tatal, va trimit si Eu pe voi.
zicand acestea, a suflat asupra lor si le-a zis: Luati Duh Sfant;
Carora veti ierta pacatele, le vor fi iertate si carora le veti tine, vor fi tinute.” (Evanghelia dupa Ioan 20:21-23)
“Adevărat grăiesc vouă, oricâte veţi lega pe pământ, vor fi legate şi în cer; şi oricâte veţi dezlega pe pământ, vor fi dezlegate şi în cer (Matei 18, 18) ”
Iar Sfantul Apostol Pavel spune urmatoarele legat de preoti:
“Asa să ne socotească pe noi fiecare om : ca slujitori ai lui Hristos si ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu“ (1 Corinteni IV, 1).
Iar lui Timotei ii spune Sf. Ap. Pavel:
“Nu fi nepasator fata de harul care este intru tine, care ti s-a dat prin proorocie, cu punerea mainilor mai-marilor preotilor.” (I Timotei 4:14)
“Te îndemn să ţii aprins darul lui Dumnezeu, cel ce este în tine, prin punerea mâinilor mele“ (II Tim. 1, 6)
Aici se refera la Darul Sfantului Duh transmis de catre Apostoli episcoplilor si preotilor prin punerea mainilor pe capetele lor – adica hirotonirea lor (Taina Hirotoniei), si reiese ca este vorba de un dar deosebit, ceea ce se numeste Taina preotiei. Despre aceasta citim si in Fapte:
“13. Iar Simon a crezut si el si, botezandu-se, era mereu cu Filip. Si vazand semnele si minunile mari ce se faceau, era uimit.
14. Iar apostolii din Ierusalim, auzind ca Samaria a primit cuvantul lui Dumnezeu, au trimis la ei pe Petru si pe Ioan,
15. Care, coborand, s-au rugat pentru ei, ca sa primeasca Duhul Sfant.
16. Caci nu Se pogorase inca peste nici unul dintre ei, ci erau numai botezati in numele Domnului Iisus.
17. Atunci ISI PUNEAU MAINILE PESTE EI, si ei luau Duhul Sfant.” (Fapte, cap. 6)
—
“Si HIROTONINDu-le PREOŢI in fiecare biserica, rugandu-se cu postiri, i-au incredintat pe ei Domnului in Care crezusera.” (Fapte 14:23)
Sf. Apostol Pavel, iarasi mai spune:
“Drept aceea, luati aminte de voi insiva si de toata turma, intru care Duhul Sfant v-a pus pe voi episcopi, ca sa pastrati Biserica lui Dumnezeu, pe care a castigat-o cu insusi sangele Sau.” (Fapte 20:28)
Aceasta tema a tratat-o foarte bine parintele Cleopa, referitor la intrebarile celor care nu sunt ortodocsi:
@vio,
Nu sunt.