This movie requires Flash Player 9

Intrarea Domnului in Ierusalim (Duminica Floriilor)
Predica Sf. Ignatie Briancianinov

08 Apr 2017

Bucura-te foarte, fiica Sionului, propovaduieste, fiica Ierusalimului: iata, împaratul tau vine la tine drept si însusi mântuitor, blând si calare pe asin si pe mânz tânar“
(Zah. 9, 9).

Dumnezeiescul Proroc a prevestit mai bine de patru sute de ani înainte acea întâmplare pe care noi o pomenim si o praznuim astazi. Domnul nostru Iisus Hristos, terminându-si propovaduirea pe pamânt, a intrat sarbatoreste în împarateasca cetate a Ierusalimului, în cetatea închinarii la Dumnezeul Cel adevarat, în cetatea care era a lui Dumnezeu mai mult decât orice cetate.

Domnul a savârsit aceasta intrare ca împarat si biruitor, pentru a încununa slujirea sa cu nevointa hotarâtoare: calcarea mortii prin moarte, îndepartarea blestemului de la neamul omenesc prin luarea acestui blestem asupra Sa. El a savârsit intrarea în cetatea împarateasca pe “mânzul asinei” (Ioan 12, 15), “pe care nimeni din oameni niciodata n-a sezut”, ca sa înapoieze omenirii vrednicia împarateasca pierduta de stramosul nostru, sa i-o înapoieze prin suirea pe cruce (Luca 19, 30).

Neîmblânzitul mânz s-a îmblânzit sub minunatul Calaret

Pe mânz, Apostolii si-au pus hainele; multimea de popor care iesise în întâmpinarea Domnului si-L însotea striga, saltând de bucurie: “Osana Fiului lui David, bine este cuvântat cel ce vine întru numele Domnului!” (Matei 21, 9; Luca 19, 3 8 ). Dupa voia Domnului a fost vestit ca împarat în numele Domnului, nu la întâmplare, nu dupa stiinta si voia omeneasca! Acelasi popor, dupa patru zile, striga despre Cel pe care astazi L-a numit împarat: “Rastigneste-L, rastigneste-L pe El; nu avem împarat, fara numai pe Cezarul” (Luca 23, 21; In.19, 15).

Continuare »

Predica la Duminica Floriilor – Sf. Nicolae Velimirovici

05 Apr 2015

Evanghelia despre impartirea turmei inaintea pastorului

Ioan 12:1-18

Deci, cu sase zile inainte de Pasti, Iisus a venit in Betania, unde era Lazar, pe care il inviase din morti. Si I-au facut acolo cina, si Marta slujea. Iar Lazar era unul dintre cei ce sedeau cu El la masa. Deci Maria, luand o litra cu mir de nard curat, de mare pret, a uns picioarele lui Iisus si le-a sters cu parul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului. Iar Iuda Iscarioteanul, unul dintre ucenicii Lui, care avea sa-L vanda, a zis: Pentru ce nu s-a vandut mirul acesta cu trei sute de dinari si sa-i fi dat saracilor? Dar el a zis aceasta nu pentru ca ii era grija de saraci, ci pentru ca era fur si, avand punga, lua din ce se punea in ea. A zis deci Iisus: Las-o, ca pentru ziua ingroparii Mele l-a pastrat. Ca pe saraci intotdeauna ii aveti cu voi, dar pe Mine nu Ma aveti totdeauna.

Deci multime mare de iudei a aflat ca este acolo si a venit nu numai pentru Iisus, ci sa vada si pe Lazar, pe care-l inviase din morti. Si s-au sfatuit arhiereii ca si pe Lazar sa-l omoare. Caci, din cauza lui, multi dintre iudei mergeau si credeau in Iisus.

A doua zi, multime multa, care venise la sarbatoare, auzind ca Iisus vine in Ierusalim, au luat ramuri de finic si au iesit in intampinarea Lui si strigau: Osana! Binecuvantat este cel ce vine intru numele Domnului, Imparatul lui Israel! Si Iisus, gasind un asin tanar, a sezut pe el, precum este scris: “Nu te teme, fiica Sionului! Iata Imparatul tau vine, sezand pe manzul asinei.” Acestea nu le-au inteles ucenicii Lui la inceput, dar cand S-a preaslavit Iisus, atunci si-au adus aminte ca acestea erau scrise pentru El si ca acestea I le-au facut Lui.

Continuare »

Cuvant la Duminica Floriilor – Par. Constantin Galeriu

07 Apr 2012

Duminica aceasta este numită a Floriilor, a stâlpărilor, a intrării Mântuitorului în Ierusalim, a intrării şi a noastră împreună cu El în Ierusalimul de aici, care deschide uşile Ierusalimului ceresc.  Ori de câte ori deschidem Sfânta Evanghelie, de la primul cuvânt, ştiind că ne întâlnim cu Hristos, cugetul nostru adânc ne spune: cunoscându-L pe El te cunoşti pe tine.  Şi nu te vei cunoaşte pe tine în adânc cine eşti, de unde vii şi încotro mergi, fără să-L cunoşti pe Hristos.

Acest gând mă rog bunului Dumnezeu să-l primim şi prin el să cunoaştem adevărul, adevărul care – iarăşi spune Hristos – ne face liberi.  Revin şi repet, cu dumnezeieştii Părinţi, cu Fericitul Augustin şi cu alţii: cunoscându-L pe Hristos mă cunosc pe mine, şi fără să-L cunosc pe Hristos, nu mă cunosc pe mine; nu ştiu cine sunt şi care e menirea mea.  Şi numai aşa, cu acest gând, să deschidem Scripturile şi îndeosebi Evanghelia: Doamne, să Te cunosc pe Tine şi aşa să mă cunosc pe mine.

Deschizând deci dumnezeiasca Evanghelie de astăzi şi citind-o, punem la inima noastră acest cuvânt: “Iar cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.  Şi I-au făcut acolo cină şi Maria slujea.  Iar Lazăr era unul din cei care şedeau cu El la masă. (Să stai lângă Iisus… Nu e nevoie de adăugat un alt cuvânt, căci ar fi nevrednic să spună ceva mai mult.) “Deci Maria luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului” – lucruri mai puţin esenţiale, le tâlcuim imediat.  Mirul de nard era din India provenit, şi răspândit în toată lumea de Răsărit.  Un mir de o puritate originară, aşa cum l-a făcut Dumnezeu, plin de mireasma Lui.  De aceea Scripturile vorbesc de buna mireasmă duhovnicească, mai ales în Liturghie, mireasmă care iradiază de la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos şi se răspândeşte (căci aşa este chemat Duhul Sfânt să vină şi să se răspândească peste sfintele daruri şi peste noi toţi deopotrivă), şi răul miros al păcatului; să nu uităm: păcatul miroase rău, urât, şi aceasta s-o ştie oricine. Continuare »

visit tracker on tumblr