Duminica aceasta este numită a Floriilor, a stâlpărilor, a intrării Mântuitorului în Ierusalim, a intrării şi a noastră împreună cu El în Ierusalimul de aici, care deschide uşile Ierusalimului ceresc.  Ori de câte ori deschidem Sfânta Evanghelie, de la primul cuvânt, ştiind că ne întâlnim cu Hristos, cugetul nostru adânc ne spune: cunoscându-L pe El te cunoşti pe tine.  Şi nu te vei cunoaşte pe tine în adânc cine eşti, de unde vii şi încotro mergi, fără să-L cunoşti pe Hristos.

Acest gând mă rog bunului Dumnezeu să-l primim şi prin el să cunoaştem adevărul, adevărul care – iarăşi spune Hristos – ne face liberi.  Revin şi repet, cu dumnezeieştii Părinţi, cu Fericitul Augustin şi cu alţii: cunoscându-L pe Hristos mă cunosc pe mine, şi fără să-L cunosc pe Hristos, nu mă cunosc pe mine; nu ştiu cine sunt şi care e menirea mea.  Şi numai aşa, cu acest gând, să deschidem Scripturile şi îndeosebi Evanghelia: Doamne, să Te cunosc pe Tine şi aşa să mă cunosc pe mine.

Deschizând deci dumnezeiasca Evanghelie de astăzi şi citind-o, punem la inima noastră acest cuvânt: “Iar cu şase zile înainte de Paşti, Iisus a venit în Betania, unde era Lazăr, pe care îl înviase din morţi.  Şi I-au făcut acolo cină şi Maria slujea.  Iar Lazăr era unul din cei care şedeau cu El la masă. (Să stai lângă Iisus… Nu e nevoie de adăugat un alt cuvânt, căci ar fi nevrednic să spună ceva mai mult.) “Deci Maria luând o litră cu mir de nard curat, de mare preţ, a uns picioarele lui Iisus şi le-a şters cu părul capului ei, iar casa s-a umplut de mirosul mirului” – lucruri mai puţin esenţiale, le tâlcuim imediat.  Mirul de nard era din India provenit, şi răspândit în toată lumea de Răsărit.  Un mir de o puritate originară, aşa cum l-a făcut Dumnezeu, plin de mireasma Lui.  De aceea Scripturile vorbesc de buna mireasmă duhovnicească, mai ales în Liturghie, mireasmă care iradiază de la Sfântul Trup şi Sânge al lui Hristos şi se răspândeşte (căci aşa este chemat Duhul Sfânt să vină şi să se răspândească peste sfintele daruri şi peste noi toţi deopotrivă), şi răul miros al păcatului; să nu uităm: păcatul miroase rău, urât, şi aceasta s-o ştie oricine. Continuare »